Sorin Serioja Chivu

Declarația politică este intitulată „Moartea în doze de aparentă fericire”.

Raymond Carter, despre consumul de droguri: „Nu este decât o sinucidere în mai multe etape: un fel de sinucidere în serial.”

Omenirea a cunoscut dintotdeauna diferite modalități de a-și uita problemele, pentru a cunoaște, chiar dacă temporar, perioade de uitare în care tot ce este dificil devine fără importanță, iar una dintre principalele modalități a fost consumul de substanțe sau plante halucinogene, cu efect rapid și direct asupra sistemului nervos.

Modernitatea le-a numit droguri, fie că sunt considerate ușoare sau nu, dar ceea ce în trecut era rudimentar și cunoscut în cercuri strâmte, acum a escaladat într-un adevărat flagel, devenit una dintre cauzele majore ale mortalității pe glob.

Iar când plantele halucinogene s-au dovedit a fi insuficiente, s-au creat în mod artificial substanțe atât de nocive și degradante pentru om, încât cu greu se mai poate controla ceva – așa-numitele „droguri grele”.

În aceste momente, România se confruntă cu un val de probleme create de consumul diferitelor plante halucinogene care nu au intrat sub incidența Legii împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, dar care se dovedesc a fi extrem de periculoase, provocând îmbolnăviri sau chiar moartea celor care le-au consumat, principalele victime fiind adolescenții.

Sursa acestor „elixiruri” dătătoare de moarte: magazinele de vise, o denumire deloc întâmplătoare, dar cu niște conotații total diferite de ceea ce numele lor vrea să sugereze, acestor magazine potrivindu-li-se mai bine denumirea de „magazine de păcăleală, iluzii și coșmar”.

Argumentele pro în acest caz? Faptul că țări europene au reglementat legal consumul de droguri ușoare, dar ceea ce militanții „uită” este că aceste țări au un nivel diferit de cultură, de educație și legi clar definite. România nu își poate permite, în acest moment, să se joace cu viața oamenilor și să lase la voia întâmplării un aspect care din an în an devine mai primejdios. Românii nu au încă educația a ceea ce un drog înseamnă, așa cum legea este încă ambiguă și săracă în acest domeniu.

Până în prezent, în legislația românească există câteva norme juridice exacte care reglementează infracțiunile de trafic de droguri, administrația ilicită a acestora, precum și traficul de precursori și de substanțe toxice necesare fabricării de droguri, Legea nr. 143/2000.

Pentru a putea lua orice măsură, de orice fel, asupra acestui flagel, este necesară, mai întâi, definirea corectă a conceptului de drog – indiferent că este caracterizat de plante halucinogene sau substanțe chimice, de denumirea de „ușor” sau „greu”. Articolul 1 din Legea privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Legea nr. 143/2000, prevede următoarele: „substanțe aflate sub control național – drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I–IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin ordonanță de urgență a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății.”