Doina Silistru

Declarația politică este intitulată „Moțiunea de dragul moțiunii”.

## Stimați colegi,

În deja mulții ani scurși de la revoluție, în care, după o perioadă sumbră pentru democrație, libertatea de expresie și de opțiune a redevenit regulă, începem să îi sesizăm, secvențial, limitele. Putem face observații, putem critica, putem, prin forța exemplului, să trasăm coordonate și să indicăm direcții viitoare. Putem construi. Putem, însă, în numele libertăților atât de greu câștigate, trebuie să folosim cu justețe acest privilegiu.

Sau... putem abuza de instrumentele pe care democrația ni le pune la dispoziție. În Parlament, moțiunea este unul dintre acestea. Îi știm rostul, cunoaștem și ce condiții obiective trebuie să îndeplinească, știm, în teorie, cam tot ce trebuie să stea la baza inițierii, redactării și depunerii ei. De aceea, afirm, ca punct de plecare, că o moțiune solid argumentată, întemeiată pe o realitate care depășește granițele persoanei sau un context privat, este oricând bine-venită. Dacă mai este și bine scrisă, cu atât mai mult are șanse să fie votată.

Dar, stimați colegi, ce facem cu moțiunea de dragul moțiunii, ce facem cu moțiunea care distruge însăși ideea de moțiune? Vă întreb și chiar aștept un răspuns: câte gloanțe poreclite „moțiune” se mai pot trage dintr-un încărcător aproape gol? Altfel spus, care este rostul depunerii unei moțiuni – simple, în cazul de față – al cărei efect este în avans știut? Stilistica pseudoguvernării și falsele teme să vă fi rămas singurele preocupări?!

Între timp, pe deja cunoscutu-i ton egal, parcă deja plictisit de monotonia și lipsa de inventivitate a susținătorilor Domniei Sale, președintele Iohannis își face, în continuare, cunoscută mai vechea dorință: vrea „guvernul lui”, așa că îl sfătuiește pe vicepremierul Gabriel Oprea să demisioneze. Pe motiv că... Sinceră să fiu, nu am descoperit motivul, cum îmi pare că nici președintele nu a făcut-o. Uitându-ne la economie și, lărgind cadrul, la activitatea în ansamblu a Guvernului, devine repede clar că domnul Iohannis nu poate cere „guvernul lui” pe un ton prea ridicat. Este, cel mult, un reflex al scurtei perioade în care a condus un partid de opoziție, și atunci, ca și acum, la fel de lipsit de idei.

Intrarea la guvernare rămâne un deziderat imposibil de realizat cu astfel de solicitări neadecvate. PNL face și el ce poate: depune o moțiune tematică. Moțiunea nu va trece. Va veni iarna. PNL va depune o nouă moțiune. Nici aceasta nu va trece, pentru că natura are prostul obicei de a nu ține cont de dispozițiile (sau disperările?!) de moment ale președintelui și ale celor care îl susțin. În primăvară... ei bine, stimați colegi, primăvara are un regim special: o nouă sesiune, garantat o nouă moțiune. De cenzură, de data asta. Nu de alta, dar trebuie să trecem ceva în dreptul activității parlamentare, nu-i așa?

Vă mulțumesc.