Gheorghe David

Declarația politică este intitulată „Munca la negru”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Intrată în limbajul politic și, tot mai insistent, în cel al opiniei publice, sintagma „munca la negru” este prezentă în mai toate țările lumii.

Altfel spus, este vorba despre activitățile lucrative desfășurate de o considerabilă parte a populației care, din diferite motive, acceptă să-și acopere nevoile zilnice de trai ignorând obligațiile pe care, în mod normal, le are față de societatea în care trăiește. Nu plătește impozite, ignoră să contribuie la fondurile pentru asigurările de sănătate, de șomaj, de pensii etc., dar atunci când ajunge în situații-limită, în numele libertăților democratice, iese în stradă pentru a-i cere statului – indiferent de culoarea sa politică – să fie protejată: prin plata șomajului, prin facilități în asistența medicală, prin reducerea sau chiar anularea plății unor taxe cum ar fi încălzirea, alimentarea cu apă din rețeaua centralizată, transportul în comun etc.

Această evaziune – asupra căreia nu are rost să insist, fiindcă este la îndemâna fiecăruia să și-o explice – este tacit acceptată atât de angajat, cât și de angajator. Primul, fiindcă se mulțumește să aibă un loc de muncă, fie el temporar, iar cel de al doilea, fiindcă nu este nevoit să plătească acel minimum de 28% contribuție de asigurări sociale stabilit prin lege, în cazul țării noastre, în vreme ce salariatului, prin cartea de muncă, i se rețin 16,5%.

E adevărat, potrivit datelor recent date publicității, taxarea muncii în România este printre cele mai ridicate din UE, dar, în același timp, și „munca la negru” este dintre cele mai ridicate, ceea ce înseamnă că pentru a-și acoperi obligațiile față de toți cetățenii statul își asigură fondurile din banii celor care plătesc, în vreme ce drepturile sunt aceleași pentru toată lumea!

Noul Cod al muncii, ale cărui prevederi urmează să intre în vigoare peste câteva zile, și-a propus să elimine aceste inechități. Pe de o parte, printr-o mai realistă corelare între drepturile și obligațiile angajatorului și angajatului în ceea ce

privește durata contractului de muncă, iar pe de altă parte, printr-o mai consistentă responsabilitate față de fișa postului celui angajat.

Ținând seama de aceste clauze, dar și de faptul că firmele sunt inevitabil dependente de capriciile economiei de piață, este lesne de înțeles că „munca la negru”, din motivele mai sus amintite, ia amploare. Or, pentru a fi ținută sub control, în noul act normativ sunt prevăzute sancțiuni mult mai severe împotriva celor care acceptă să lucreze cu persoane fără forme legale, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, îi obligă pe cei care lucrează „cu ziua” – cum se spune – să-și înregistreze activitatea și, implicit, să-și plătească obligațiile cuvenite statului.