Biró Rozalia Ibolya

Declarația politică este intitulată „Necesitatea unor politici publice în domeniul educației parentale”.

Stimați colegi,

Cu toții știm că cel mai bun mijloc pentru a influența favorabil dezvoltarea copiilor și comportamentele acestora este să acționezi asupra convingerilor, atitudinilor și comportamentelor părinților, căci aceștia sunt primii și cei mai apropiați educatori ai copiilor.

Suntem în această sală în calitate de aleși, reprezentanți ai cetățenilor, dar suntem în primul rând părinți. Chiar dacă avem o funcție, nu însemnă că trebuie neglijat primul job: acela de părinte, slujba full-time pentru care primim cea mai precară instruire profesională. Creșterea și educarea unui copil sunt cele mai dificile îndatoriri ale unui părinte, dar, totodată, cele mai plăcute și mai pline de satisfacții.

Azi, când avem la dispoziție o multitudine de informații, este foarte greu să iei o decizie în privința educării unui copil. De foarte multe ori avem impresia că nu știm ce ar fi mai bine pentru copilul nostru, că am avea nevoie de un sfat din partea unor specialiști, mai ales când toată lumea are o părere – de la membrii familiei până la ceilalți părinți din parc.

Cred că avem nevoie de politici publice în domeniul educației parentale și consolidarea unei infrastructuri de formare, de finanțare, de certificare și de supervizare a unor

cadre care să se ocupe cu educația părinților. Consider că numai așa s-ar putea dezvolta la părinți comportamente noi, pozitive, pe de o parte, și elimina o serie de comportamente care afectează nefavorabil dezvoltarea copilului.

Pe de altă parte, putem vorbi și despre latura terapeutică de reducere a tensiunilor generate de îndeplinirea rolurilor de părinte, îmbunătățirea abilităților părinților de a comunica cu copiii, de a-și ajusta așteptările față de aceștia în mod realist, de a îmbunătăți abilitatea părinților de a oferi dragoste și sănătate copiilor lor, oferindu-le astfel o șansă mai bună în viață.

Trebuie să menționez că încă din anul 2000 s-au desfășurat programe naționale de educație parentală (Fundația „Copiii Noștri”, „Holt România”, „Step by Step”, „Salvați Copiii”), iar pentru dezvoltarea și susținerea acestui domeniu de intervenție în România UNICEF, Ministerul Educației, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Sănătății și ONG-urile furnizoare de programe de educație parentală au început elaborarea Strategiei Naționale Integrate pentru Formarea și Dezvoltarea Competențelor Parentale (UNICEF, 2009).

Pe piața serviciilor de educație parentală există educatori parentali formați în diferite programe. Se pune însă problema acreditării educatorilor parentali, acreditare care este un subiect nedezvoltat ca practică generalizată în domeniul programelor de educație parentală. Lipsa unui sistem de acreditare este legată de lipsa unei infrastructuri naționale/regionale de educație parentală și de inexistența unui proces de supervizare la nivelul multor furnizori de astfel de programe.