Paul Ichim

Declarația politică este intitulată „Nimic nou – DMH-ul nu a fost restructurat”.

## Doamnelor și domnilor,

Săptămâna trecută, făceam o trecere în revistă a competențelor unui parlamentar. După ce am prezentat rațiunea unei declarații politice, am să vă prezint punctul de vedere asupra rostului întrebărilor adresate membrilor Guvernului.

Oamenii care ne-au votat ne sesizează, din viața de zi cu zi, asupra unor dificultăți întâlnite în desfășurarea activităților. Aș putea spune că cvasitotalitatea acestor sesizări sunt de mare bun-simț, în majoritatea cazurilor, că se lovesc de o birocrație excesivă, de acea „Direcție a Mișcării Hârtiilor” (DMH) de pe vremea comunismului, care, probabil, completează fișa postului multor funcționari, de cantitatea impresionantă de acte pe care trebuie să o vehiculeze un cetățean care are nevoie de o aprobare și de cuantumul taxelor infernale în realitatea scăderii salariilor și pensiilor și a unei inflații de neoprit.

Normal că aceste probleme noi le prezentăm în aceste întrebări și le adresăm membrilor Executivului. Circuitul acestor hârtii, în ministere, se oprește, de preferință, la biroul juridic. Cum este și normal, conform pregătirii și fișei postului, respectivul departament îți răspunde foarte tehnic, consemnând încadrarea juridică corectă existentă la momentul respectiv. Problema care nu se sesizează este că, în mare, petenții noștri, cei pe care îi reprezentăm în Parlament pe această cale, solicită, de fapt, o simplificare a actului administrativ, prin comasarea și abrogarea multor ordine de ministru, prin simplificarea normelor de aplicare a unor legi, și o ajustare a taxelor la puterea economică reală din momentul respectiv.

Surprinzător este că tocmai aceste așteptări nu primesc un răspuns măcar de amabilitate și complezență, precum că ar fi luat act, ar credita cu înțelegere, ar gândi oarecare măsuri în acest sens sau că își propun ceva în domeniu.

Este adevărat că la aceste întrebări nu poate răspunde biroul juridic și că ministrul de resort, indiferent de domeniul de activitate, ar trebui să aibă totuși un departament specializat care să gestioneze aceste observații venite de la electorat.

Concluzie: în majoritatea cazurilor, și acest capitol al întrebărilor devine o chestie de complezență și de statistică a activității parlamentare. Cât despre interpelări, mai ales cele la adresa prim-ministrului, este bine să-l lași în pace, că a fost ocupat cu alegerile de partid și cu o guvernare glorioasă, concretizată prin tăieri de panglici la asfaltarea unor intersecții de drumuri.