Marius Petre Nicoară

Declarația politică este intitulată „O interpretare asupra unui vot contestat”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Săptămâna trecută a avut loc votul pe Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 (înregistrat la Senat cu nr. L207/11.04.2016), mai precis cererea de reexaminare a Președintelui României privind respectivul proiect.

Țin să aduc câteva lămuriri cu privire la votul împotriva cererii președintelui de reexaminare a legii privind sancționarea plagiatului. Am votat în condițiile în care președintele de ședință al Senatului, domnul Ioan Chelaru, nu a supus votului raportul comisiei cu cererea de reexaminare a Președintelui României și nici textul proiectul de lege reexaminat. În acest sens, semnez sesizarea de neconstituționalitate depusă de colegii mei, senatorii liberali, la Curtea Constituțională a României. Sunt adeptul autonomiei universităților de a decide privind plagiatele, dar nu de implicare a politicului în autonomia universităților, lucru la care astăzi asistăm.

În fapt, la data de 11 octombrie 2016 Senatul a adoptat „raportul de respingere a cererii de reexaminare și legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului României nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2016, în forma trimisă la promulgare”.

Procedura de adoptare este neregulamentară și încalcă jurisprudența constituțională, astfel cum este ea reflectată prin deciziile Curții Constituționale nr. 30/2016 și 31/2016 referitoare la procedura parlamentară în cazul cererii de reexaminare a legii la cererea Președintelui României.

Astfel, „din perspectiva procedurii parlamentare a soluționării cererilor de reexaminare, Curtea reține că dispozițiile art. 77 alin. (3) din Constituție fac mențiune expresă despre «legea adoptată după reexaminare».

În acest context, prin Decizia nr. 1.596 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 1.597 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, și Decizia nr. 1.598 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Curtea a constatat că aceste norme constituționale impun supunerea la votul final în plenul fiecărei Camere a legii, astfel că Parlamentul, în cadrul procedurii de reexaminare, trebuie să își exprime votul asupra actului normativ reexaminat, iar nu asupra cererii de reexaminare sau asupra rapoartelor comisiilor parlamentare întocmite potrivit dispozițiilor regulamentelor celor două Camere.” (Decizia CCR nr. 30/2016)

Pe cale de consecință, președintele de ședință avea obligația regulamentară să supună votului prima dată raportul de respingere a cererii de reexaminare și ulterior, după adoptarea acestuia, legea în forma trimisă la promulgare. Supunând votului în același timp raportul și legea, practic votul exprimat are caracter echivoc, nefiind clar pentru ce s-au pronunțat, prin vot, senatorii: fie pentru raportul de respingere a cererii de reexaminare, fie pentru Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, fapt care încalcă dispozițiile art. 77 alin. (3) din Constituție, deoarece acesta face referire explicită la „legea adoptată după reexaminare”.