Alexandru Mocanu

Declarația politică este intitulată „O măsură «curat constituțională»: micșorarea cu o treime a numărului de parlamentari!”.

În 2009, odată cu primul tur al alegerilor prezidențiale, la propunerea președintelui Băsescu, s-a organizat un referendum național prin care peste 80% din votanți s-au pronunțat pentru un Parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari de la 471 la maximum 300. A trecut un an și jumătate și peste decizia poporului suveran pare a se fi așternut uitarea. Aproape nimeni nu mai zice nimic. Din când în când, PDL și președintele Băsescu sunt singurele voci care reamintesc de această obligație a clasei politice. Ceilalți se fac că plouă!

Este adevărat că există și un inconvenient major: dacă pentru reducerea numărului de parlamentari este suficientă modificarea unei singure legi, pentru trecerea la Parlament unicameral este obligatoriu a se modifica Constituția, lucru care, trebuie spus, nu este atât de simplu. După ce poporul hotărăște, clasa politică nu mai are loc de întors. Sau, mă rog, așa ar trebui să fie. Uitarea ce pare a se fi așternut peste acest subiect mă face să cred că o majoritate a clasei politice – alta decât aceea care susține Guvernul! – nu dorește să împlinească voința populară.

Cu chiu, cu vai, în urmă cu un an, Birourile permanente reunite ale celor două Camere au desemnat o comisie specială care să culeagă propuneri de peste tot și să prezinte Parlamentului un proiect de revizuire a Constituției, care să includă voința românilor exprimată la referendum. Formată cu forcepsul, numita comisie a reușit performanța ca, de la numirea sa și până în prezent, să nu se întrunească niciodată în cvorum de lucru.

Recent, președintele Băsescu a anunțat că o comisie prezidențială formată din experți neangajați politic a elaborat un Proiect de lege de revizuire a Constituției, pe care-l va înainta Parlamentului și Guvernului, ca un prim material pe care comisia să înceapă lucrul. Chiar dacă este de apreciat, mă tem că gestul președintelui nu va avea urmările așteptate, atâta timp cât majoritatea amintită nu dorește trecerea la un Parlament unicameral, și nici reducerea numărului de parlamentari.

Dacă nici după primirea propunerii comisiei prezidențiale Parlamentul nu va începe să lucreze la revizuirea Constituției, pentru mine este limpede că nu mai rămâne decât o singură soluție, și anume ca Guvernul Boc să preia inițiativa.

Într-o țară democratică în care cetățenii, în calitatea lor de singuri deținători ai puterii suverane, s-au exprimat de maniera în care au făcut-o românii în noiembrie 2009, Guvernul acelei țări are datoria sfântă de a întreprinde, în limitele constituționale, tot ceea ce depinde de el spre a îndeplini voința poporului suveran. Or, în cazul nostru, Guvernul Boc poate prelua inițiativa doar în ceea ce privește

reducerea numărului de parlamentari, pentru care nu este nevoie de revizuirea Constituției. Cum? Foarte simplu, fie printr-o ordonanță de urgență, fie prin angajarea răspunderii în fața Parlamentului, Guvernul poate propune reducerea numărului total de parlamentari de la 471 la 300, adică o reducere cu o treime atât la Senat, cât și la Camera Deputaților.