Stenogramă plen

Bună dimineața! Vom începe cu declarațiile politice.

Îl invit la microfon pe domnul senator, domnul profesor universitar Dumitru Oprea – Grupul parlamentar al PDL.

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi are titlul „Politicienii români și e-democrația”.

Deși conceptul de „e-democrație” nu este atât de nou, aplicarea lui în viața publică din România lasă de dorit. În ciuda faptului că avem, mai ales în zonele urbane, o largă răspândire a internetului, sistemul politic încă nu dă atenția cuvenită folosirii acestui avantaj în funcționarea mai eficientă.

Iată însă că, deși sistemul nu face primul pas, există o presiune publică tot mai mare pentru ca lucrurile să se schimbe, fiindcă, dincolo de posibilitatea introducerii votului online, mai importante sunt comunicarea și consultarea dintre decidenți și cetățeni în perioada dintre alegeri. Funcționarea reprezentării politice se schimbă radical prin intermediul tehnologiei. Aleșii, de la nivel central sau local, nu vor mai primi un mandat pe care să-l exercite singuri, vreme de câțiva ani. Activitatea lor poate fi controlată de către public. Sunt presați să asculte, să dezbată continuu problemele și să ia în considerare soluțiile venite din afara sistemului.

Așadar, într-un anumit sens, există o tendință de reîntoarcere la modelul democrației directe, numai că într-o formă nouă, infinit mai complexă și plină de posibilități, iar politicienii trebuie să înțeleagă faptul că distanțele fizice și

simbolice dispar, că rețelele sociale produc o scurtcircuitare în mecanismul reprezentării.

De aceea, și în România trebuie să se facă pasul către modernitate. Problemele nu mai pot fi dezbătute doar de aleși, iar soluțiile nu mai trebuie luate în spatele ușilor închise. Este nevoie ca decidenții să accepte permanentizarea consultărilor, a interacțiunii online cu cetățenii. Problemele tehnice dintr-un domeniu se pot dezbate public prin constituirea unor grupuri virtuale de experți independenți, pentru că, mai mult ca niciodată, este nevoie de feedback, de transparență și profesionalism în actul decizional, mai ales în temele de interes zonal, acolo unde cetățenii cunosc mult mai bine problemele și soluțiile.

Recomand, așadar, reprezentanților clasei politice, indiferent că sunt miniștri, parlamentari sau aleși locali, să adopte un comportament deschis față de această nouă paradigmă de comunicare. Rețelele sociale sunt un instrument extraordinar pentru a ameliora funcționarea democrației și pentru a eficientiza managementul unor instituții publice. Ele oferă acces egal la viața comunităților, indiferent de status social sau stare materială, iar acestea sunt obiective pe care orice politician ar trebui să le urmărească, mai ales dacă sunt conștienți că mandatul lor este validat în fiecare zi de clickurile propriilor votanți. Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc și eu, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David – Grupul parlamentar al PDL.

## **Domnul Gheorghe David:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnilor senatori,

Declarația mea de astăzi am intitulat-o „1 Iunie – Ziua Copilului”. Ori de câte ori mi s-a oferit prilejul să vorbesc despre copii, indiferent de cei doritori să mă asculte, ca părinte, mi-am pus întrebarea: ce le-aș putea oferi mai scump și mai prețios celor pe care i-am zămislit pentru a duce mai departe, spre deplină împlinire, aspirațiile noastre, ajunse la vârsta când ele se cer a fi înfăptuite?

De fiecare dată mi-am dat seama că, de fapt, ele vin din negura vremurilor, că temeliile lor au fost puse odată cu ivirea omului pe pământ și că, în realitate, ele depășesc cu nemărginită măsură cadourile pe care, în mod obișnuit și tradițional, le facem celor ce abia au început să pășească pe potecile ce duc spre lumea concretă, în care năzuințele ajung în pârga coacerii fructelor, în vreme ce jucăriile cu care încercăm să le răsplătim zâmbetul și lumina ochilor, care ne mângâie sufletul, se metamorfozează în simboluri nepieritoare ale aducerilor aminte.

Noi le dorim copiilor noștri – și de data aceasta îi am în vedere pe toți copiii lumii, fiindcă doar prin ei avem garanția că specia umană își va putea duce la bun sfârșit desăvârșirea prin credința în Dumnezeu – ca viața să le fie senină, iar trecerea lor prin lumea pământească să le aducă cât mai multe bucurii.

Lor, copiilor, mă închin în această zi, încredințându-i că noi, cei ajunși la vârsta când suntem datori să-i ocrotim, indiferent de destinul social ce ne-a fost hărăzit, suntem, întâi de toate, părinți și tocmai de aceea nu trebuie să-i dezamăgim prin faptele noastre, pe care, din păcate, nu de puține ori, nu ar trebui să le săvârșim.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu, domnule senator.

O invit la microfonul central al Senatului, pentru a prezenta declarația politică, pe doamna senator Lia Olguța Vasilescu – Grupul parlamentar al PSD.

## **Doamna Lia Olguța Vasilescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi avea o declarație politică foarte scurtă.

În primul rând, vreau să fac un anunț, și anume că astăzi voi sesiza Curtea de Conturi vizavi de modul în care se cheltuiește banul public în județele Harghita și Covasna, pentru că, potrivit unor hotărâri date de aceste consilii județene, o parte din banii pentru reprezentanța aceasta a Ținutului Secuiesc vor fi dați de acolo, deci din banii statului român, pentru o entitate care nu este recunoscută nicăieri în lume.

Mai mult decât atât, avem informații că tot aceste consilii județene susțin organizații maghiare din alte județe decât Harghita sau Covasna și este clar că acolo este o deturnare de bani publici.

În al doilea rând, aș vrea să dau un drept la replică, iar asta pentru că nu am mai vrut să deschid un subiect la dezbaterea moțiunii simple pe tema de politică externă, care s-a dezbătut săptămâna trecută în Parlament. Colegii mei m-au rugat să dau acel drept la replică astăzi, într-o ședință a declarațiilor politice, și vreau să o fac, pentru că mi s-au adus o serie de jigniri de către domnul ministru Baconschi, care ne-a demonstrat că este foarte agresiv cu femeile, mai puțin

agresiv cu cei care pun la îndoială însuși primul articol din Constituția României, vizavi de caracterul unitar, național, indivizibil al statului român.

Aș vrea să-i spun că, dacă a cita dintr-o poezie a tatălui său este dovadă de incultură, înseamnă că eu sunt foarte incultă, pentru că pe vremea comunistă, când domnul Baconschi spune că părintele său a fost urmărit, eu l-am studiat la școală. Poezia, întâmplător, aparținea chiar cărții din care eu am citat, apărea într-o altă conjunctură, deci, din punctul acesta de vedere, cred că a făcut o greșeală flagrantă, necunoscând nici măcar care este textul scris de tatăl său.

Aș vrea să vă spun că și eu, și alții ne-am săturat de modul în care vin unii să ne dea lecții de anticomunism și de antisocialism, în condițiile în care părinții lor au venit pe tancurile sovietice. Și m-aș referi aici și la domnii Tismăneanu și Patapievici, ai căror părinți au adus comunismul în România, dar acum ei sunt cei care participă la o comisie prezidențială ca să înfiereze comunismul, deci, practic, să-și înfiereze propriii părinți.

Vă mulțumesc foarte mult.

O invit la microfonul central al Senatului pe doamna senator Elena Mitrea – Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că astăzi este 1 Iunie, Ziua Copilului, mă întreb: „Cine spune astăzi «La mulți ani!» copiilor crizei?”

Ultimele statistici ale fostei Agenții Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, astăzi desființată, arată că în România sunt aproximativ 4.000.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, dintre care 6.000 de copii se află în îngrijirea serviciilor sociale, 23.000 de copii sunt în instituții, iar 44.271 de copii beneficiază de serviciile de prevenire a separării de părinți. Un studiu realizat de Institutul de Sociologie al Academiei Române arăta că 530.000 de familii își cresc în sărăcie copiii, doar cu alocațiile complementare din partea statului. Acestora li se adaugă alți 200.000 de părinți singuri, care și ei așteaptă sumele alocate de stat pentru a-și crește copiii.

Sigur că situația actualizată nu reflectă astăzi o stare mai bună, după criza prelungită care s-a instalat în România și din care Guvernul nu se pricepe sau nu vrea să ne scoată. Or, ignorarea situațiilor de risc în cazul copiilor proveniți din familii în dificultate generează fenomene precum neglijarea, abuzul, separarea de familie, instituționalizarea, abandonul școlar, analfabetismul, marginalizarea socială a copiilor. Astfel, România se află pe primul loc în Europa privind numărul de copii abandonați. La fiecare șase ore, un bebeluș este abandonat în România. 40.000 de copii au primit deja verdictul „părăsit”.

România a ajuns pe locul al patrulea în Uniunea Europeană în ceea ce privește consumul de plante etnobotanice, în condițiile în care în anul 2008 nici nu figura în acest clasament.

Bugetul României pentru programele de prevenire a consumului de droguri este cel mai mic din Europa, iar rezultatele concrete ale programelor de combatere a consumului de narcotice nu au fost sesizate.

România este criticată și pentru faptul că a transformat Agenția Națională Antidrog într-un serviciu fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

Deși Guvernul, campion la asumări și adoptări de ordonanțe de urgență, a promis din luna februarie adoptarea unei legislații dure în privința consumului de etnobotanice, acest lucru nu s-a întâmplat încă, în situația în care aproape zilnic mass-media prezintă cazuri dramatice de tineri pe care nici legislația și nici conștiința celor care comercializează moartea la pliculeț nu-i opresc de la a-și distruge sănătatea, uneori chiar cu riscul morții.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Vă mulțumesc foarte mult, doamna senator.

Trebuie să vă aduc la cunoștință că au mai depus în scris declarații politice:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori: Ioan Sbîrciu, Alexandru Mocanu, Toader Mocanu, Petru Filip și Augustin Daniel Humelnicu;

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori: Adrian Țuțuianu, Ioan Mang, Gheorghe Pop, Florin Constantinescu, Laurențiu Coca, Gavril Mârza și doamna senator Doina Silistru;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori: Marius Petre Nicoară, Emilian Frâncu, Marian Cristinel Bîgiu și Cornel Popa.

Declarația politică se intitulează „Un impuls pentru tinerii din România”.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Capitalul uman reprezintă un instrument strategic pentru asigurarea unei dezvoltări economice și sociale de succes pentru societatea noastră. Educația tinerilor este fundamentală pentru încurajarea creativității și potențialului inovator al tinerilor. Educația este pârghia principală care oferă dezvoltarea din punct de vedere intelectual, social și evoluția pe piața muncii prin asumarea responsabilităților sociale și civice.

Un aspect care impune o analiză și crearea unui cadru propice este recunoașterea transfrontalieră a rezultatelor examenelor universitare/diplomelor tinerilor români în întreaga lume și creșterea treptată a nivelului de investiții în programele de mobilitate pentru tineret precum programul de învățare de-a lungul vieții (Erasmus, Leonardo da Vinci, Comenius, Grundtvig), programele Marie Curie, Erasmus Mundus și „Tineretul în acțiune”, precum și în Serviciul European de Voluntariat. Acest deziderat sprijină inserția tinerilor pe piața muncii într-un timp mult mai scurt și o varietate de posibilități de angajare.

Diminuarea dezavantajelor care survin în momentul tranziției de la educație la inserția pe piața muncii pune tinerii români în fața unor situații și provocări majore.

Sentimentul apartenenței la acest construct european, Uniunea Europeană, nu se reduce doar la o mobilitate în spațiul european în calitate de vizitator/student, ci necesită o încurajare a tinerilor, prin diverse pârghii, de a completa prin viziunea lor identitatea europeană, o implicare în procesul decizional al acesteia.

Stimularea instituțiilor de învățământ superior este esențială, astfel încât să se creioneze o cooperare mai amplă cu instituțiile din Europa și, totodată, din lumea întreagă.

Potrivit Comisiei Europene, planurile naționale pentru punerea în aplicare a obiectivelor educaționale ale Strategiei Europa 2020, elaborate de statele membre ale UE, nu acoperă realitățile cu care ne confruntăm. În mod cert, țara noastră intră în această categorie. În concluzie, România, ca stat membru al UE, are nevoie de un raport la zi cu stadiul de implementare a obiectivelor educaționale ale Strategiei Europa 2020.

Declarația politică este intitulată „O măsură «curat constituțională»: micșorarea cu o treime a numărului de parlamentari!”.

În 2009, odată cu primul tur al alegerilor prezidențiale, la propunerea președintelui Băsescu, s-a organizat un referendum național prin care peste 80% din votanți s-au pronunțat pentru un Parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari de la 471 la maximum 300. A trecut un an și jumătate și peste decizia poporului suveran pare a se fi așternut uitarea. Aproape nimeni nu mai zice nimic. Din când în când, PDL și președintele Băsescu sunt singurele voci care reamintesc de această obligație a clasei politice. Ceilalți se fac că plouă!

Este adevărat că există și un inconvenient major: dacă pentru reducerea numărului de parlamentari este suficientă modificarea unei singure legi, pentru trecerea la Parlament unicameral este obligatoriu a se modifica Constituția, lucru care, trebuie spus, nu este atât de simplu. După ce poporul hotărăște, clasa politică nu mai are loc de întors. Sau, mă rog, așa ar trebui să fie. Uitarea ce pare a se fi așternut peste acest subiect mă face să cred că o majoritate a clasei politice – alta decât aceea care susține Guvernul! – nu dorește să împlinească voința populară.

Cu chiu, cu vai, în urmă cu un an, Birourile permanente reunite ale celor două Camere au desemnat o comisie specială care să culeagă propuneri de peste tot și să prezinte Parlamentului un proiect de revizuire a Constituției, care să includă voința românilor exprimată la referendum. Formată cu forcepsul, numita comisie a reușit performanța ca, de la numirea sa și până în prezent, să nu se întrunească niciodată în cvorum de lucru.

Recent, președintele Băsescu a anunțat că o comisie prezidențială formată din experți neangajați politic a elaborat un Proiect de lege de revizuire a Constituției, pe care-l va înainta Parlamentului și Guvernului, ca un prim material pe care comisia să înceapă lucrul. Chiar dacă este de apreciat, mă tem că gestul președintelui nu va avea urmările așteptate, atâta timp cât majoritatea amintită nu dorește trecerea la un Parlament unicameral, și nici reducerea numărului de parlamentari.

Declarația politică se intitulează „PNDR 2007–2013, o șansă uriașă pentru mediul rural românesc”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Realitățile mediului rural românesc pleacă de la multitudinea de probleme ce s-au acumulat în decursul ultimilor 20 de ani. Să nu uităm, de asemenea, că nici sectorul agricol nu a fost ocolit de criza internațională, iar, în prezent, amenințările nu încetează a fi la ordinea zilei, de la tendințele creșterii suprafeței terenurilor necultivate până la cele ale scumpirii galopante a alimentelor. Această stare de fapt nu a putut decât să agraveze și mai mult situația spațiului rural, unde, după cum cunoaștem, se află concentrată peste 50% din populația României.

Tocmai din aceste motive, în ultimii doi ani, au ieșit în evidență eforturile Guvernului PDL pentru a transforma acest sector într-o prioritate națională. Fără o dezvoltare durabilă a spațiului rural în integritatea lui – agricultură, infrastructură, comunitate –, atât economia, cât și traiul majorității cetățenilor noștri vor fi afectate în mod negativ.

Iar unul dintre principalele instrumente prin care Guvernul dorește rezolvarea acestei probleme constă în implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală, pe scurt PNDR.

Acesta este un program de anvergură națională, fiind singurul program care abordează integral problemele din mediul rural, totodată, având cea mai mare alocare dintre programele derulate în România în perioada 2007–2013, de circa 10 miliarde de euro. Prin intermediul PNDR sunt sprijinite toate sectoarele din mediul rural, de la agricultură și industrie alimentară, la infrastructură și activități nonagricole.

Având în vedere faptul că la nivel european politica de dezvoltare a unui sector presupune elaborarea unei strategii multianuale, România s-a aliniat cerințelor europene prin crearea unei strategii de dezvoltare rurală ce acoperă perioada 2007–2013. Până în luna mai 2011, în întreaga țară au fost depuse 60.870 de proiecte, cu o valoare de circa 13,5 miliarde de euro, fiind selectate 31.414, cu o valoare de 4,2 miliarde de euro. Dintre acestea, au fost contractate (finanțate) 29.312 contracte, cu o valoare de 3,8 miliarde de euro, iar numărul celor finalizate este de 1.562.

Declarația politică este intitulată „Despre principiile votului prin corespondență”.

Voturile materializate în mandate recompensează activitatea cotidiană a partidelor politice. Gradul de satisfacție politică este direct proporțional cu numărul de voturi. În consecință, partidele politice sunt foarte sensibile când vine vorba de schimbarea sistemului electoral sau atunci când elementele care compun sistemul electoral – formula electorală, adică modul de transpunere a voturilor în mandate, pragul electoral, magnitudinea circumscripției, adică numărul de mandate per circumscripție și așa mai departe – sunt supuse dezbaterii.

Nu mai vorbim câtă tensiune se poate acumula când vine vorba de modul fizic de colectare a voturilor exprimate de către cetățenii din afara granițelor statului, adică când vine vorba de a strânge voturile celor pe care unii îi numesc peiorativ „căpșunari” sau, mult mai decent, contributori externi la bogăția internă. Nu-i așa că au fost foarte buni banii pe care cei plecați cu bocceluța pe afară i-au trimis în țară, valuri, valuri?

Ne-am afla în fața unui sofism, dacă afirmăm că efortul financiar al cetățenilor români ar merita o înlesnire a dreptului de a vota sau ne-am afla în fața unui adevăr? Cu alte cuvinte, votul prin corespondență ar rezolva o nevoie politică?

Dacă ne aducem aminte cum s-a votat la ultimele alegeri – înghesuială mare, centre de vot insuficiente, condiționare spațială –, fără îndoială putem spune că da. Dacă realizăm că cele două milioane de români din străinătate, de potențiali votanți, sunt private de dreptul de a vota, pentru că infrastructura nu le permite să-și exercite dreptul, da.

În schimb, din punctul de vedere al PNL și PSD, adică al USL, nu. Explicația rezidă într-un calcul politic simplu, matematic. Diaspora a preferat la ultimele alegeri parlamentare, și mai ales la cele prezidențiale, PDL și pe Traian Băsescu. PNL și PSD au fost ignorate. În concluzie, votul prin corespondență este rău, chiar dacă nașterea acestuia își are originea în perioada 2007, când Adrian Cioroianu și al lui Minister de Externe pregăteau pentru prima dată un astfel de proiect de lege.

Votul prin corespondență încearcă să satisfacă o nevoie politică, dar și o nevoie reală, de aceea și opiniile radicale între opoziție și putere. Că sunt informați sau nu cu privire la ce se întâmplă cu adevărat în România politică, nu este un criteriu care să susțină logica evitării implementării sistemului.

Declarația politică se intitulează „USL – alternativa falimentară pentru România”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați invitați,

Am asistat stupefiați, în ultimele zile, la promovarea de către USL a unui program economic considerat o alternativă la actualul program al coaliției la guvernare, dar, demonstrat punctual, a fi o adevărată propunere falimentară pentru economia abia însănătoșită a României.

Dacă ar fi să-i facem un rezumat acestui program, ideile principale ar fi reducerea tuturor taxele și contribuțiilor sociale, concomitent cu mărirea salariilor, doar ca românii să iasă în stradă și să ceară USL-ului să vină cât mai repede la putere, să poată curge lapte și miere, iar maidanezii lui Oprescu să umble cu colaci în coadă.

Mă întreb însă – și, la fel ca mine, atâția economiști –, oare cum va mai fi consolidată economia în condițiile în care scad veniturile la buget? De unde se vor pune bani la loc, în condițiile în care și așa deficitele de la bugetele asigurărilor sociale sunt destul de mari? Dacă România se află deja printre țările europene cu cel mai mic șomaj, ce rațiuni demagogice te împing să promiți un milion de locuri de muncă? Doar pentru că totul sună al naibii de populist?

Analizat în detaliu atât de economiști, cât și de specialiștii PDL în modelare macroeconomică, impactul total evaluat pe măsurile pompieristice ale alianței socialiste ar fi de 23 de miliarde de lei, adică circa 5,5 miliarde de euro lipsă în veniturile bugetului consolidat al României. Practic, un deficit bugetar suplimentar de 4 puncte procentuale. Nu e cam mult pentru a se prezenta în fața celor de la FMI, de la care chiar și dumnealor doreau un sprijin, deși au refuzat de-atâtea ori să stea la masă cu ei când au avut ocazia?

Ca să parafrazez declarațiile recente ale unui economist, vestea bună pe care ne-a dat-o USL este că România are cel mai de dreapta program al unui partid de stânga. Vestea proastă este că PNL nu mai este partid de dreapta.

Ceea ce însă este cu adevărat pozitiv în programul alianței socialiste este că apreciază unele măsuri ale Guvernului Boc, însușindu-le fără recunoașterea drepturilor de autor, doar cosmetizându-le pe ici, pe colo. Amintesc doar de alinierea la media europeană a redevențelor de stat, reducerea contribuțiilor de asigurări sociale pentru angajatori, păstrarea opțiunii plății de 16% impozit pe profit sau 3% impozit pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi sau

Declarația politică este intitulată „Continuă procesul de subordonare a justiției. Studiu de caz: Emil Boc”.

Stimați colegi,

Am vorbit de atâtea ori, în atâtea intervenții și declarații politice, despre destructurarea statului de drept în România domnilor Băsescu și Boc, încât am impresia că asta reprezintă constanta acestui regim. Practic, la orice bilanț săptămânal avem câte o încălcare abuzivă a normelor democratice de către președintele statului, primul său ministru, miniștri, șefi de agenții, potentați portocalii.

Săptămâna trecută a fost rândul domnului Boc. Prezent la ședința Consiliului Superior al Magistraturii, prim-ministrul a scos pe gură o serie de afirmații uluitoare prin gravitatea lor.

Spune așa domnul Boc: „Bugetul, din nefericire, este stabilit de instanțele de judecată. În aceste condiții, degeaba pot eu să bag în strategie că aloc atâtea resurse în justiție, pentru că îmi vine teancul de sentințe judecătorești de plată a unor drepturi de tot felul. Și atunci, ce fac? Trebuie să refac toată strategia și să spun: OK, nu mai facem nicio politică investițională.” ## Doamnelor, Domnilor,

Stimați colegi,

Cuvintele de mai sus n-au fost rostite de un nene oarecare de pe marginea drumului, ci de către prim-ministrul României. Dumneavoastră realizați ce personaj avem în fruntea Guvernului?

Prin declarațiile sale, acest domn, care-și spune profesor de drept constituțional, își asumă fățiș lupta împotriva principiilor statului de drept. Fără nicio jenă, pentru că ce desprindem din afirmațiile domnului Boc:

I. În primul rând, imixtiunea nepermisă, de o gravitate fără precedent, care se produce din partea puterii executive – și a politicului, în general –, în sfera de competență a puterii judecătorești, încălcându-se în mod evident dispozițiile articolului 1 alin. (4) și (5) din Constituția României, dispoziții care stabilesc:

„(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

Declarația politică este intitulată „Analfabetismul – o boală rară, dar sigură pentru România?!”.

Declarația mea politică de astăzi pornește de la o realitate tristă a societății românești: suntem țara din Uniunea Europeană cu cei mai mulți analfabeți și cu cei mai mulți copii care abandonează școala. Fie că ne place sau nu, iată, acestea sunt rezultatele palpabile după 20 de ani de așa-zise „reforme” ale sistemului de învățământ.

Ultimul raport al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în învățământ și formare în statele membre, publicat în aprilie 2011, arată că România se află pe primul loc în Europa în ceea ce privește numărul persoanelor sub 15 ani cu nivel scăzut de competențe de citire, matematice și științifice. Noi ne aflăm la 40,4%, în timp ce, la polul opus, țările cele mai performante din UE – Finlanda, Estonia și Țările de Jos – au procentaje de doar 8,13% sau 14%, o discrepanță uriașă, care ne dă măsura adevărată a calității sistemului de învățământ românesc.

Aceste date ale Uniunii Europene vin să confirme alte statistici apărute în ultima perioadă și care relevă faptul că nu mai puțin de 40% din români citesc prost sau nu știu deloc să citească, și aici nu mai vorbim doar despre copii, ci includem și adulții. Conform datelor oficiale, 150.000 de români nu știu deloc carte, România fiind astfel țara cu cei mai mulți analfabeți din Europa de Est: 6% din români, față de 2% în Bulgaria și 1% în Ungaria.

În opinia mea, cred că această cifră este încă una blândă, ca să nu spun că este una mincinoasă. Și când spun asta mă gândesc, în primul rând, la cele circa 2,5 milioane de romi, din care doar aproximativ 30% au deschis vreodată un abecedar. Dacă-i adăugăm și pe aceștia, ar rezulta, iată, numai în rândul romilor, peste 1,5 milioane de neștiutori de carte.

Autoritățile statului tac însă chitic în această privință, poate îi mai și ascund prin statistici. Unde mai punem că, odată cu declanșarea crizei economice, tot mai mulți părinți, mai ales în mediul rural, în loc să-și trimită copiii la școală, îi pun să lucreze. Astfel de cazuri ne sunt prezentate zilnic de mass-media.

Duminica trecută, de exemplu, în emisiunea „România, te iubesc!” de la Pro TV, au fost prezentate mai multe cazuri de abandon școlar și analfabetism din județul Vaslui, acolo unde, numai anul acesta, 785 de elevi au abandonat școala, 405 dintre ei fiind încă în ciclul gimnazial, iar numărul analfabeților neștiuți sau ascunși de părinți sau de statistici crește de la o zi la alta.

Declarația politică se intitulează „Să-i faultăm pe toți, pentru a nu fi acuzați de discriminare!”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Pentru a nu știu câta oară numai în acest an, am avut parte de o decizie dintre cele mai „luminate” din partea găștii de tâlhari, care, în România zilelor noastre, se mai numește și Guvern.

Comisia Europeană s-a pronunțat în cursul săptămânii trecute cu privire la ilegalitatea taxei auto de primă înmatriculare pentru mașinile second-hand importate în România, acuzând faptul că se comite o discriminare.

De altfel, încă de la început, Uniunea Europeană a semnalat Guvernului României că nu se respectă clauzele prevăzute în Tratatul de aderare și a amenințat cu acțiune în fața Curții Europene de Justiție. Cu toate acestea, Guvernul se încăpățânează să impună o taxă imaginară și, ca să nu mai existe cârcoteli europene legate de discriminare, s-a grăbit să extindă noul bir și pentru mașinile importate și deja înmatriculate până în anul 2007.

În condițiile în care PDL nu admite să-și văduvească afacerile dubioase și campania electorală de banii proveniți din taxa auto, Guvernul a preferat, repet, pentru a nu știu câta oară, să lărgească masa celor implicați într-un nou măcel economic ce poartă ștampila guvernării PDL – UDMR, deși soluția justă, atât față de populație, cât și față de angajamentele noastre cu UE, ar fi fost renunțarea la taxă. În cazul de față nu este vorba despre altceva decât despre un furt pe față din buzunarul poporului.

După o astfel de lovitură, piața de mașini second-hand va fi paralizată complet, dacă ținem cont că pentru o mașină cu nivel de poluare Euro 4, care poate costa între 2.500 și 4.000 de euro, cumpărătorul ar mai fi jecmănit de încă aproape 600 de euro. Ca să nu mai vorbim că pentru motoarele Euro 3 taxa poate ajunge și la 1.800 de euro, în condițiile în care o astfel de mașină se vinde cu maximum 3.000 de euro!

Să ne consolăm cu ideea că, de data aceasta, hoția se întâmplă generalizat, fără discriminare?

Borbély ne aruncă praf în ochi, anunțând că intenționează reducerea „furtului”, pardon, a taxei auto cu 20-30%.

Declarația politică este intitulată „Programul economic al USL”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

La finalul săptămânii trecute a fost lansată viziunea asupra economiei a Uniunii Social-Liberale. Prin acest program economic, USL prezintă o strategie pe termen lung pentru economia românească.

În contextul unei guvernări haotice, în care politicile economice merg de la improvizație la incompetență, USL propune o nouă viziune asupra domeniului economic.

Marile propuneri se referă la ritmul de creștere economică, crearea locurilor de muncă, creșterea salariului minim pe economie, scăderea TVA la 19%, reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, impozitul diferențiat.

Încă de la început, trebuie să precizez că programul economic nu este o poveste. Viziunea USL are la bază date reale și are un impact bugetar estimat, iar dacă din declarațiile noastre nu se întrevede acest lucru, propun tuturor să ia textul și să-l studieze.

Prin ritmul de creștere anual de 4% se propune o creștere economică reală, care va reduce rata inflației, prezisă pentru 2011 la 5,1%, și va reduce și dobânzile la lei.

Conform Institutului Național de Statistică, România are aproximativ 4,1 milioane de angajați și o rată a șomajului de 6,6%. Crearea a cel puțin un milion de locuri de muncă va reduce rata șomajului.

Salariul minim pe economie este, la ora actuală, de 670 de lei pe lună. Propunerea noastră este o creștere de până la 800 de lei pe lună. Această mărire ar ajuta aproximativ 800.000 de persoane, care câștigă, în prezent, suma minimă pe economie. Ridicarea nivelului de trai al categoriilor celor mai sărace și defavorizate este obiectivul numărul unu al USL.

Scăderea TVA la 19% în patru ani reprezintă un alt obiectiv important al programului. Mărirea TVA, realizată anul trecut de Guvernul Boc, a mărit prețurile și a redus consumul. Chiar dacă această mărire va aduce în 2011 venituri de 43% statului, cei mai mulți dintre români resimt negativ această politică economică.

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale este, într-adevăr, susținută și de actualul Guvern Boc. Pe termen mediu și lung, impactul poate fi net pozitiv, chiar dacă contestatarii ar spune că s-ar reduce din nou contribuțiile la stat.

Declarația politică se intitulează „La mulți ani tuturor copiilor!”.

1 Iunie este Ziua Internațională a Ocrotirii Copilului. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a făcut, în 1958, recomandarea ca toate țările să instituie o Zi Universală a Copilului, care să celebreze fraternitatea și înțelegerea între toate țările lumii și să promoveze activități care să contribuie la bunăstarea copiilor de pretutindeni. Această zi este un prilej de a sărbători copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a aprecia și iubi copiii.

Pentru cei mai mulți oameni, nașterea unui copil înseamnă o bucurie imensă, o stare de fericire ce nu poate fi descrisă în cuvinte, un miracol. Primul lucru care se așteaptă de la părinții copiilor mici este acela de a le înțelege nevoile și de a descoperi cum pot fi împlinite.

Părintele trebuie să fie, în același timp, dispus să învețe de la copil, să observe acele indicii din comportamentul și din

cuvintele lui care îi descoperă nevoile specifice într-un moment specific. Apoi, adunând toate aceste informații, părinții trebuie să-și pună la lucru priceperea și energia pentru a încerca să vină în întâmpinarea nevoilor fiecărui copil în parte. Copilul are nevoie să fie alintat, mângâiat și îmbrățișat, să se simtă aproape de părinți, să i se ofere căldură și confort emoțional. A-i împlini doar nevoile fizice, de hrană și de îngrijire, nu este suficient. Dragostea este atât de importantă încât părinții trebuie să împlinească această nevoie înainte de oricare alta.

Copiii diferă de adulți, au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special. Copiii au drepturi la dezvoltare precum: dreptul la educație, dreptul la îngrijiri medicale, dreptul la asistență socială și dreptul la joacă.

Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protectiv. Copiii trebuie protejați împotriva unor situații de risc precum: violență, abuz sau neglijare din partea părinților, abuz sexual sau de altă natură, implicarea în traficul de substanțe ilicite și traficul de copii. Tuturor copiilor trebuie să li se asigure satisfacerea nevoilor de bază, nu numai pentru supraviețuire și protecție, ci și pentru a-și dezvolta personalitatea, talentele, abilitățile mentale și fizice.

Declarația politică se intitulează „Politica privind ocuparea forței de muncă”.

Stimați colegi,

În prezenta declarație doresc să abordez o problemă majoră, politico-economică, aceea a ocupării forței de muncă în societatea românească.

Pentru noi, în calitate de social-democrați, ocuparea deplină, pe care cercetarea științifică și literatura de specialitate au conturat-o ca program economico-social, constituie un scop major, un ideal social obsedant, iar preocuparea obsesivă de ocupare deplină a forței de muncă disponibile în țară are o deplină justificare.

Personal, consider că rezolvarea ocupării resurselor umane este cea mai importantă problemă macroeconomică pe care ansamblul forțelor politice o are ca obligație în situația actuală a României. Ea ar trebui să treacă în capul oricărei liste de priorități.

Se vorbește mult dinspre putere, dar și în mass-media, despre creșterea economică, despre ieșirea din criză prin creșterea economiei, dar aș vrea să fiți de acord cu mine asupra faptului că nu există un factor mai important de creștere economică decât munca, adică ocuparea cu un randament sporit a forței de muncă.

De altfel, este ușor de văzut cum rezolvarea acestei chestiuni ne-ar da cheia dezlegării multor altor probleme și deficite cum ar fi: venituri la bugete și fonduri publice, pensii, indemnizații de șomaj, asistență socială, nivel de trai, bunăstare individuală și familială și multe altele.

Dacă ocuparea deplină rămâne un ideal social-politic, totuși atingerea unui înalt grad de ocupare poate și trebuie transformat în program de guvernare pentru oricare partid sau alianță politică. Desigur, în cazul în care se dorește un viitor mai bun pentru cetățenii români și chiar un viitor politic pentru un partid care aspiră să rămână sau să ajungă la putere. Pentru aceasta este necesar să identificăm opțiunile disponibile pentru atingerea unui înalt grad de ocupare, dar și să facem din acest program principala direcție de voință politică.

Conturând această direcție, să observăm că nu am fi un caz izolat, ci ne-am plasa în centrul unei strategii europene de ocupare a forței de muncă (SEO).

2. Crearea de locuri de muncă într-o manieră durabilă, de care are nevoie o societate dinamică, bazată pe cunoaștere. 3. Atenuarea impactului crizei economice asupra forței de muncă.

4. Investiții în resursele umane, pentru învățarea pe toată durata vieții.

5. Garantarea unui mediu de lucru decent, încurajarea întreprinderilor să-și asume responsabilități sociale.

6. Combinarea flexibilității, a mobilității forței de muncă cu rețele solide de securitate socială (flexisecuritatea).

Declarația politică este intitulată „Prietenia politică, mai presus de lege”.

Doamnelor și domnilor colegi,

Se desfășoară, sub ochii noștri, un nou episod din ceea ce cu siguranță s-a dorit a fi o demonstrație de intransigență și corectitudine în aplicarea celor legale în lupta cu frauda, evaziunea fiscală și corupția din vămile românești.

Reținerea de către procurorii DNA a 28 de persoane, în frunte cu numărul doi al Ministerului Administrației și Internelor, după o acțiune în forță, asezonată cu jandarmi și mascați, ar fi trebuit să ne impresioneze și să ne convingă de efortul neîncetat pe care vajnicii apărători ai dreptății îl fac în slujba noastră.

Fiind însă vorba despre ceva ce doar în urmă cu câteva luni se întâmpla la vămi de uscat, ce se petrece în aceste zile în vama Portului Constanța nu este pentru mine decât un _-_ déjà vu, poate la niște cote mai înalte și cu niște personaje mai vizibile.

Deși nu se află printre cei reținuți, ba chiar încearcă să se disculpe într-un mod ce frizează bunul-simț, vreau să vorbesc astăzi despre o persoană căreia îi doresc sincer să nu ajungă „personaj”.

Așadar, ministrul român de interne pretinde că habar nu a avut atunci când l-a ales și numit pe Laurențiu Mironescu pentru funcția de secretar al ministerului pe care îl conduce, ba chiar l-a numit cu repetiție în acest post, că acesta este suspectat de crimă organizată și se află în vizorul DNA.

Nu mai departe decât săptămâna trecută, domnul ministru declara că, până în ziua respectivă, nimeni din Ministerul Administrației și Internelor nu avea cunoștință despre atare situație, pentru că nu se primise niciun semnal de la cei îndreptățiți să-l lanseze.

Cu alte cuvinte, niciunul dintre cei abilitați prin fișa postului, ca să zic așa, nu-l prevenise pe domnul ministru să nu facă tovărășie cu Mironescu, lăsându-l pe înaltul demnitar să-și pună în cârcă de două ori, cu ex-deputatul PDL și actualul prosper om de afaceri, gata să slujească poporul român pe un salariu de 800 de euro.

Nici impresionanta declarație de avere a domnului Mironescu nu i-a atras atenția domnului Igaș, la fel nici faptul că acesta nu a trecut testul ORNISS.

Dar ce ne facem cu faptul că, pentru numirea numărului doi în minister, domnul ministru ar fi trebuit să primească un aviz din partea SRI și DGIPI – Direcția Generală de Informații și Protecție Internă?

Cum spuneam, domnul ministru afirmă că nimeni nu l-a prevenit.

Să presupunem că DGIPI n-a știut nimic. Dacă așa stau lucrurile, îmi pare rău, dar serviciul de informații al Ministerului Administrației și Internelor chiar nu-și mai justifică existența și ministrul are o mare problemă în chiar domeniul său de responsabilitate.

Nu îndrăznesc să cred că respectivul serviciu a știut și nu l-a informat pe domnul ministru. Ar fi și mai grav, deoarece ar însemna nici mai mult, nici mai puțin că și-au sabotat șeful. Greu de crezut!

Sincer, mă îndoiesc și de faptul că SRI nu știa, pentru că nu există acțiune anticorupție în care agenții Serviciului Român de Informații să nu fie direct implicați. Ba chiar aș spune că între DNA și SRI s-a consacrat o adevărată „frăție de arme”, dovedită de altfel salutară și eficientă. În plus, s-a mai aflat că la dosarul DNA se află interceptări telefonice, pe care nu le poate face, oficial, decât SRI.

Cea mai simplă logică cu putință ne conduce la concluzia că SRI nu a informat DGIPI din motive de securitate a operațiunii. Având în vedere că și în cazul celorlalte acțiuni în vămi serviciul secret al Ministerului Administrației și Internelor a fost ocolit, aflăm, fără drept de apel, cum este privit, din punct de vedere al credibilității și integrității, singurul serviciu secret aflat în subordinea unui ministru.

Ca urmare a acestor considerații, oricum am suci-o, n-am vești bune pentru domnul ministru!

Cu alte cuvinte, dacă Traian Igaș nu a fost informat, înseamnă că SRI a considerat riscantă informarea, iar dacă Traian Igaș a fost informat pe cine urmează să „ungă” secretar general în ministerul pe care îl conduce, înseamnă că ministrul de interne a luat decizia care, fără supărare, îl transformă în complice la ce s-a întâmplat în Vama Constanța.

Oricare dintre aceste variante se va dovedi cea reală, am convingerea că prim-ministrul – și dacă nu el, altcineva – ar trebui să realizeze că prezența în fruntea unei instituții de primă importanță a statului de drept a unui astfel de ministru este imposibil de tolerat.

Indiferent cât de comod ar fi pentru clientela politică, cea de afaceri ori pentru amândouă, un ministru de interne ca domnul Igaș este un dezastru pentru autoritatea statului și pentru respectul față de legile acestuia. În mod normal, ar fi de așteptat, dacă nu o demisie de onoare, măcar o demitere. Sigur, în mod normal.

Declarația politică este intitulată „1 Iunie, cu sacrificii”. Ziua Copilului din acest an va fi sărbătorită astăzi cu sacrificii în România, pentru că cei mici nu se hrănesc și nu se îmbracă în declarații politice ale Guvernului, și nici cu vestea bună că am ieșit din recesiune. Părinții lor suportă politica de austeritate pusă doar în spatele contribuabilului, fără vreun efort din partea puterii, care nu a strâns cureaua, ci s-a lăcomit în toată această perioadă de criză, înflorindu-și afacerile din bani publici.

Ministerele disponibilizează oameni, din cauză că nu-i pot plăti, dar cabinetele miniștrilor se îmbogățesc cu achiziții de ultimă generație: mașini, telefoane, laptopuri, iPad-uri... Căci, în ciuda recesiunii, am tot auzit că Administrația Prezidențială, Secretariatul General al Guvernului și ministerele preferate și-au suplimentat bugetele și au crescut cheltuielile de la an la an. Nimeni nu a fost în stare să explice acest lucru, în condițiile în care se prezintă peste tot interesul național și economia la bugetul de stat.

Pe de altă parte, astăzi nu vorbim numai despre bucuria de a fi copil, ci și despre calvarul de a fi bolnav în România, pentru că am fost în pericol de a avea voie să fim internați doar dacă treceam niște criterii halucinante, care au revoltat și medicii, și pacienții români: febră de peste 38 de grade Celsius, care să țină mai multe zile, pierderea subită a cunoștinței, a vederii sau a auzului, hemoragie continuă și deshidratare severă...

Nu sunt medic, dar mă întreb, la modul cel mai serios: sistemul de sănătate din România își propune să salveze vieți sau să facă victime? Și, mai mult decât atât, n-am înțeles cum s-au putut gândi oficialii din sistem că aceste criterii vin în sprijinul bolnavilor, așa cum s-a declarat.

Sunt prea multe întrebări la care ni se răspunde cu „economia la bugetul de stat”.

Condamn modul acesta de a conduce o țară, cu maximum de sacrificiu din partea populației și minimum de efort din partea guvernanților.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „România – prin ochii observatorilor externi”.

În data de 26 mai anul curent, ziarul german „Der Spiegel” a publicat un amplu articol despre România, despre măsurile de austeritate luate în această țară, despre gestul disperat al lui Adrian Sobaru din decembrie 2010 și despre ecoul pe care acest gest l-a avut în societatea noastră. Articolul, intitulat „Protestul care a șocat România”, prezintă – prin ochii unor observatori nepărtinitori – felul în care sunt receptate în afara granițelor noastre realitățile traiului în România din ultimii ani.

Au trecut mai bine de cinci luni de când Adrian Sobaru a încercat să transmită întregii țări mesajul scris cu litere mari pe tricoul său: „Ne-ați ciuruit și ne-ați vândut, ne-ați ucis viitorul copiilor! Ne puteți lua banii și viața, dar nu libertatea!”.

O societate normală ar fi reacționat instantaneu și s-ar fi sesizat că, ajungând în acest punct, trebuie să facă, de urgență, schimbări. Din păcate, în aceste cinci luni, schimbările făcute au fost, în continuare, în detrimentul celor care deja suferă cel mai mult. Din acel moment și până astăzi, Guvernul a mai anunțat disponibilizări, și-a mai asumat niște legi și a părut, în continuare, mai preocupat de rămânerea la putere și de jocurile politice decât de soarta cetățenilor.

De vină pentru această situație este nu numai Guvernul, ci și – să recunoaștem – societatea civilă și opoziția, care, în mai multe rânduri, nu a reușit să se mobilizeze suficient de mult încât să blocheze abuzurile actualului Executiv.

Acest fapt a fost sesizat și de cei de la „Der Spiegel”, care atrag atenția că măsurile de austeritate din România (cele mai aspre din Europa!) au fost întâmpinate cu o neobișnuită pasivitate din partea sindicatelor, a ONG-urilor, a partidelor de opoziție și a societății civile, în general. Deși eforturi de a opune rezistență au existat inclusiv în Parlament, prin refuzul de a vota legi care ar duce la disponibilizări sau ar favoriza alte forme de abuz, aceste eforturi nu au făcut decât să limiteze, într-o oarecare măsură, gravitatea situației generale a țării.

Emil Boc s-a plâns din nou pe la televiziuni de cât de grea îi este guvernarea pentru că a avut o moștenire grea, dar același Emil Boc nu spune nimic despre rateurile guvernării proprii, cum ar fi, de exemplu, faptul că România riscă sancțiuni financiare din partea Uniunii Europene în urma declanșării unei posibile proceduri de infringement. La acestea se adaugă și procesele cu proprietarii de mașini, inclusiv cu cei care au pierdut inițial în instanță, dacă Boc nu modifică urgent taxa auto și nu restituie din sumele plătite.

Situația creată se datorează instabilității legislative de care juristul Boc se face responsabil. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cea privind taxa auto, a fost modificată succesiv de șapte ori în doar doi ani. Totodată, judecătorii Curții de Justiție a Comunităților Europene au calificat taxa auto, în forma sa inițială, ca reprezentând o discriminare indirectă între vehiculele de ocazie importate și cele deja înmatriculate în țară înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv 1 iulie 2008.

Cu toate acestea, discriminarea a fost menținută și în variantele ulterioare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, astfel că este de așteptat declararea și a acestor acte normative drept neconforme.

Încăpățânarea lui Emil Boc de a nu corecta aceste prevederi va costa tot statul român. Refuzând să adopte o măsură legislativă în cazul taxei auto, statul va fi obligat de instanțele de judecată, în toate litigiile, să restituie taxa cu dobânzi și cheltuieli de judecată aferente, iar Comisia Europeană ar putea iniția acțiuni de sancționare a statului român.

Deși se pare că a fost avertizat de către ministerul de resort, Emil Boc nu a spus nimic în peregrinările pe la televiziuni despre intenția sa de a modifica Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în condițiile în care a fost declarată neconformă cu dreptul UE.

Aplicarea unor sancțiuni pecuniare statului român este de așteptat, în condițiile în care nu se va respecta hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cadrul unei eventuale proceduri de infringement.

Nu sunt sigur că Emil Boc intuiește faptul că românul nu va aștepta momentul de înțelepciune al starostelui de la Victoria și își va cere drepturile. Consecința va fi dublarea, cel puțin, a acțiunilor în justiție de către persoane care au plătit taxa pe poluare în versiunea sa inițială, inclusiv de către cei a căror acțiune în instanță a fost respinsă inițial. Deja pe rolul instanțelor de judecată se află peste 40.000 de dosare privind taxa auto.

Declarația politică se intitulează „«Victoriile PDL-iste» – înfrângeri pentru democrație”.

Vă mai amintiți știrile acelea din perioada lui Ceaușescu, care anunțau realizările „la hectar”? Cam tot așa sună astăzi și declarațiile prim-ministrului despre noile locuri de muncă generate, culmea, de noul Cod al muncii. Explicațiile acestei deformări de realitate le-au dat specialiștii, nu mai insist asupra lor.

Există însă un model al acestor victorii pe care le prezintă Cabinetul Boc, care le aduc bucurii numai partidelor aflate la putere și protejaților acestora. De fiecare dată când se anunță triumfal o altă ispravă de felul acesta, românii mai trebuie să scoată bani din buzunar.

Mai nou, România trebuie să plătească și cu democrația interesele de moment ale puterii.

Votul dat ieri de acest Parlament, pentru alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, ne duce mult înapoi din acest punct de vedere. Nu știu ce modele de țări capitaliste au domnii guvernanți, nu știu spre ce tind și cum văd evoluția noastră, ca nație, dar știu că mai important decât toate aceste considerente este cum să rămână la putere și cum să-și asigure viața și după 2012.

Iată cum, printr-un vot absolut blamabil, se rescrie realitatea noastră de zi cu zi, pentru că să nu credeți că primarul ales cu 20% sau mai puțin din voturile noastre nu va afecta viața localităților, dezvoltarea lor și viața noastră, în general.

Mi-e teamă însă că ofensiva de final a guvernării Băsescu-Boc abia își face încălzirea și că vom mai avea multe surprize de acest fel, și că va da cu o mână și va lua cu două: va majora pensii și salarii, dar va pune în pericol chiar stabilitatea noastră, luându-ne posibilitatea alegerii corecte, printre altele.

Vă mulțumesc.

Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să insiste ca ai noștri colegi să fie prezenți în sală, să putem, în termenul aprobat de Biroul permanent, să deschidem și partea următoare a ședinței de astăzi.

De asemenea, îl rog pe domnul secretar, colegul nostru, să facă și prezența, poate reușim să începem ședința, chiar cu câteva minute întârziere.

Vă rog, domnule senator.

Albert Álmos Andrei Florin Mircea Andronescu Ecaterina Antonescu George Crin Laurențiu

delegație prezent prezentă prezent

|Arcaș Viorel|prezent| |---|---| |Ariton Ion|Guvern| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Bara Ion|prezent| |Bașa Petru|absent| |Bădescu Iulian|absent| |Bălan Gheorghe Pavel|absent| |Belacurencu Trifon|prezent| |Berca Gabriel<br>Berceanu Radu Mircea|prezent<br>prezent| |Bîgiu Marian Cristinel|prezent| |Bîrlea Gheorghe|prezent| |Blaga Vasile|absent| |Boagiu Anca Daniela|Guvern| |Boitan Minerva|prezentă| |Bokor Tiberiu|prezent| |Borza Dorel Constantin Vasile|prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpanu Liviu|prezent| |Chelaru Ioan|prezent| |Chirvăsuță Laurențiu|prezent| |Chivu Sorin Serioja|absent| |Cibu Constantin Sever|absent| |Cinteză Mircea|prezent| |Coca Laurențiu Florian|prezent| |Constantinescu Florin|absent| |Constantinescu Viorel|prezent| |Cordoș Alexandru|prezent| |Corlățean Titus|prezent| |Crăciun Avram|prezent| |Cseke Attila Zoltán|Guvern| |Daea Petre|prezent| |David Cristian|prezent| |David Gheorghe|prezent| |Diaconescu Cristian|absent| |Diaconu Mircea|prezent| |Dobra Nicolae|prezent| |Dumitru Constantin|absent| |Fekete-Szabó András Levente|prezent| |Feldman Radu Alexandru|prezent| |Filip Petru|prezent| |Fodoreanu Sorin|prezent| |Frâncu Emilian Valentin|prezent| |Frunda György<br>Găină Mihăiță<br>Geoană Mircea Dan|delegație<br>prezent<br>absent| |Ghișe Ioan|prezent| |Greblă Toni|prezent| |Grosu Corneliu|prezent| |Günthner Tiberiu|prezent| |Gyerkó László|absent| |Hașotti Puiu|prezent| |Hărdău Mihail|prezent| |Humelnicu Augustin Daniel<br>Ichim Paul|prezent<br>prezent| |Igaș Traian Constantin|Guvern| |Ion Vasile|absent| |Iordănescu Anghel|prezent| |Jurcan Dorel|prezent| Lazăr Sorin Constantin prezent Luca Raymond prezent Mang Ioan prezent Marcu Gheorghe prezent Mardare Radu Cătălin prezent Marian Ovidiu prezent Marian Valer prezent Markó Béla prezent Mazăre Alexandru prezent Măgureanu Cezar Mircea prezent Mărcuțianu Ovidius prezent Meleșcanu Teodor Viorel absent Mihăilescu Petru Șerban prezent Mitrea Elena prezentă Mitrea Miron Tudor prezent Mîrza Gavril prezent Mocanu Alexandru prezent Mocanu Toader prezent Moga Nicolae prezent Mustățea Vasile prezent Mutu Gabriel absent Necula Marius Gerard absent Nedelcu Vasile prezent Nicoară Marius Petre prezent Nicoară Romeo Florin prezent Nicolaescu Sergiu Florin prezent Nicula Vasile Cosmin prezent Nistor Vasile prezent Niță Mihai prezent Onofrei Orest absent Oprea Dumitru prezent Oprea Mario Ovidiu prezent Panțuru Tudor prezent Pașca Liviu Titus prezent Păran Dorin prezent Pereș Alexandru prezent Pintilie Vasile prezent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Pop Gheorghe prezent Popa Cornel absent Popa Mihaela absentă Prodan Tiberiu Aurelian absent Prunea Nicolae Dănuț prezent Rasaliu Marian Iulian prezent Rădulescu Cristian prezent Rădulescu Șerban prezent Robu Nicolae prezent Rotaru Ion prezent Rușanu Dan Radu prezent Rușeț Ion prezent Saghian Gheorghe absent Savu Daniel absent Sârbu Ilie prezent Sbîrciu Ioan absent Secășan Iosif prezent Severin Georgică prezent Silistru Doina prezentă Staicu Dumitru Florian absent Stănișoară Mihai prezent Șova Dan Coman prezent Tămagă Constantin prezent

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Bună dimineața, stimați colegi!

Vă rog să-mi permiteți să deschid ședința Senatului de astăzi, 1 iunie 2011, urând la mulți ani tuturor copiilor României și copiilor lumii!

Vă aduc la cunoștință că ședința de astăzi va fi condusă de subsemnatul, ajutat de domnii secretari Adrian Țuțuianu și Gheorghe David.

Vă aduc, de asemenea, la cunoștință că și-au înregistrat prezența 85 de colegi senatori, parte dintre cei absenți fiind absenți motivat, îndeplinind diverse demnități în alte instituții.

Supun aprobării dumneavoastră ordinea de zi care ne-a fost propusă.

Știu că există, cu privire la ordinea de zi, propunerea de modificare a acesteia și am sesizat, analizând dosarul de astăzi, că există două puncte, 24 și 25, la care există posibilitatea, dacă nu le votăm, să treacă prin adoptare tacită.

Cum n-aș vrea ca Senatul să-și facă un obicei din trecerea unor proiecte prin adoptare tacită, vă supun aprobării ordinea de zi, cu propunerea ca punctele 24 și 25, cele al căror termen de discutare și aprobare se împlinește astăzi, să devină punctele 6 și 7.

Cu această propunere de modificare, supun aprobării plenului Senatului ordinea de zi.

Supun, de asemenea, aprobării dumneavoastră programul de lucru al Senatului pentru perioada 6–11 iunie 2011:

– luni, 6 iunie anul curent, program obișnuit de luni, dimineață cu activități în comisiile permanente, la ora 14.00 ședința Biroului permanent al Senatului, la ora 15.00 lucrări în grupurile parlamentare, de la ora 16.00 la ora 18.00 lucrări în plenul Senatului, cu vot final la ora 17.00 pentru inițiativele legislative, și întrebări, interpelări și răspunsuri între orele 18.00 și 19.30, transmisie radio;

– marți, 7 iunie anul curent, lucrări în comisiile permanente;

– miercuri, 8 iunie anul curent, declarații politice, lucrări în plenul Senatului și vot final pe inițiativele legislative, la ora 12.00.

Trebuie să vă aduc la cunoștință că, din analiza înregistrării la Senat a inițiativelor legislative și a proiectelor de lege, suntem un pic restanți cu dezbaterea și votul pe aceste proiecte. Avem aproape 120 de proiecte restanță și s-ar putea ca, săptămâna viitoare, să fim puși în situația, după o analiză în Biroul permanent de luni, să propunem și marți o zi de plen. Rămâne să stabilim, în raport de propunerile care vin pentru Biroul permanent de luni.

Supun aprobării dumneavoastră acest program de lucru al Senatului pentru săptămâna 6–11 iunie anul curent.

Supun, de asemenea, aprobării dumneavoastră programul de lucru de astăzi: până la ora 13.00, dezbateri pe toate proiectele înscrise în ordinea de zi; de la ora 12.00, vot pentru proiectele care au fost dezbătute.

Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, vă rog să-mi permiteți să vă aduc la cunoștință două note pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

– Lege pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;

– Lege pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului;

– Lege pentru completarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2011 pentru modificarea Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului;

– Lege pentru modificarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative;

– Lege pentru ratificarea Convenției europene privind suprimarea cerinței legalizării pentru documentele întocmite de agenții diplomatici și funcționarii consulari, adoptată la Londra la 7 iunie 1968, semnată de România la Strasbourg la 21 mai 2010.

De asemenea, în conformitate cu prevederile aceluiași act normativ, avem următoarele legi:

– Lege pentru ratificarea Protocolului de modificare a Protocolului privind dispozițiile tranzitorii anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, semnat la Bruxelles la 23 iunie 2010;

Vă rog.

Bănuiesc că e o chestiune de procedură.

Da, domnule președinte.

Mulțumesc pentru amabilitate.

## Stimați colegi,

Înainte de a intra în ordinea de zi, voiam să vă rog să încercăm să mai completăm această ordine de zi cu Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, care este convenit de către lideri, în sensul că poate fi introdus pe ordinea de zi. Forma care a venit ieri de la cele două comisii sesizate pentru raport – Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială – este una care poate fi acceptată de către majoritate.

Asta este rugămintea, domnule președinte, și vă rog s-o supuneți la vot, să fie introdus nu la primul punct, ci la punctul următor din ordinea de zi.

Eu cred că sunteți într-o eroare. Noi avem pe ordinea de zi, am aprobat în Biroul permanent ieri – la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu s-a mai dezbătut până la final –, prelungirea termenului de dezbatere de la 45 la 60 de zile și este înscrisă pe ordinea de zi la punctul 4 această chestiune.

La Biroul permanent eu nu știu să se fi dezbătut această problemă. A fost o propunere ca să se prelungească până la 60 de zile. Ceea ce am convenit între noi a fost să se prelungească cu o săptămână și, dacă este nevoie, mai dăm după aceea termen.

Între timp, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, principala sesizată în această problemă, alături de Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, a făcut ieri raportul, care este semnat de cele două comisii.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

În condițiile în care nu avem încă raportul, haideți să lăsăm subiectul în discuție, nu-l închidem, dacă vine raportul, nu avem nimic împotrivă.

Interesul major al nostru, al tuturor, este ca legea să fie dezbătută și, eventual, și adoptată astăzi, dar nu avem încă raportul depus. Așteptăm raportul, de aceea n-am mai spus nimic.

Știu.

Deci intrăm în ordinea de zi, așa cum a fost aprobată. Începem cu punctul 3, Proiectul de hotărâre privind contul de execuție a bugetului Senatului României pe anul 2010.

Pentru susținerea și adoptarea unei hotărâri în acest sens, îl invit la microfon pe domnul chestor Gheorghe Marcu. Microfonul central, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Voi prezenta, într-o formă sintetică, execuția bugetului Senatului României pe anul 2010.

Bugetul Senatului României aprobat pe anul 2010, potrivit Legii bugetului de stat nr. 11/2010, a suferit modificări pe parcursul anului, determinate de rectificări bugetare și anulări de credite bugetare, la sfârșitul anului 2010 fiind în sumă totală de 90.474 de mii de lei, structurat pe capitole de cheltuieli astfel:

- cheltuieli de personal – 65.420 de mii de lei;

- bunuri și servicii – 19.906 mii lei;

- transferuri între unități ale administrației publice –

- 1.093 de mii de lei;

- alte transferuri – 991 de mii de lei;

- asigurări și asistență socială – 839 de mii de lei;

- active nefinanciare – 2.225 de mii de lei.

Deschiderile de credite bugetate, aprobate de Ministerul Finanțelor Publice în cursul anului 2010 Senatului României, au fost în sumă de 90.184 de mii de lei, iar plățile efectuate, în sumă de 90.001 mii lei, ceea ce înseamnă că execuția bugetului Senatului României la 31 decembrie 2010 s-a realizat în proporție de 99,80%.

Detaliată pe titluri de cheltuieli, execuția bugetară a fost următoarea:

La titlul „Cheltuieli de personal”, creditele în sumă de 65.258 de mii de lei au fost utilizate pentru acoperirea:

a) cheltuielilor cu plata indemnizațiilor senatorilor, a salariilor personalului din aparatul Senatului și a contribuțiilor aferente acestora către bugetul general consolidat;

b) cheltuielilor privind diurnele de deplasare ale senatorilor în țară și în străinătate și a sumei forfetare.

La titlul „Bunuri și servicii” au fost utilizate credite în sumă de 19.651 de mii de lei pentru:

a) cheltuieli de întreținere și funcționare, aferente pentru iluminat, încălzit, apă și salubritate, telefon, piese de schimb, carburanți etc.

b) cheltuieli cu materiale și prestări servicii cu caracter funcțional, obiecte de inventar, reparații curente, pregătire profesională, protecția muncii, cărți și publicații;

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc și eu, domnule chestor.

Dacă colegii senatori au întrebări cu privire la contul de execuție a bugetului Senatului României pe 2010.

Mulțumesc.

Nu sunt întrebări.

În aceste condiții, supun aprobării dumneavoastră... Vă rog să luați loc. Îi rog și pe lideri să ia loc, pentru că este vorba de votul pe contul de execuție a bugetului Senatului României pe anul 2010.

Insist.

Vă rog...

Hotărârea privind contul de execuție a bugetului Senatului României pe anul 2010, articol unic: „Se aprobă contul de execuție a bugetului Senatului României pe anul 2010, conform datelor cuprinse în anexă, și Raportul privind execuția bugetului Senatului României la 31 decembrie 2010, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”

Stimați colegi,

La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea prelungirii la 60 de zile a termenului de dezbatere pentru următoarea inițiativă legislativă:

1. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.

Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să se consulte și să ia o decizie cu privire la situația creată referitor la inițiativa legislativă privind adopția.

Doriți, domnule senator? Vă rog. Aveți cuvântul.

Stimați colegi,

Așa cum vă spuneam, între timp, raportul comun al celor două comisii, referitor la inițiativa Guvernului privind modificarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, este aici, se poate difuza, putem lucra.

De altfel, raportul suplimentar nu cuprinde decât o mică modificare față de raportul inițial.

Acum, sigur, pe ordinea de zi avem solicitarea de prelungire la 60 de zile, ca în cazul legilor de complexitate specială. Vom vedea cum va ieși votul. Dacă nu iese... Altminteri, aprobarea tacită este pe 6 iunie anul curent. În orice caz, din punct de vedere al conținutului legii, așa cum este făcut raportul acum, el este acceptabil pentru toată lumea.

Mai departe, sigur, fiind vorba de o inițiativă guvernamentală, votul poate fi dat într-un fel sau altul.

Am vrut să specific aceste lucruri, ca să știți că nu modificările de natură tehnică în lege ar putea să dirijeze votul într-o direcție sau alta, ci poziția față de inițiativa guvernamentală.

Mulțumesc.

## Mulțumesc și eu tare mult. Distinși colegi,

La unul dintre termenele anterioare, dezbaterile cu privire la această Lege privind regimul juridic al adopției au fost interesante, spumoase și instructive. Ieri, la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări au fost, de asemenea, discuții multe, foarte multe în contradictoriu, și cu inițiatorii, dar și cu cei competenți să participe la aceste dezbateri.

Eu am în față hotărârea Biroului permanent de ieri, prin care se solicită, ca urmare a cererii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, prelungirea de la 45 la 60 de zile a termenului de dezbatere, conform prevederilor art. 89 din Regulamentul Senatului, așa încât supun aprobării dumneavoastră prelungirea acestui termen.

Vă rog, pe procedură, domnul Greblă. Microfonul 4.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Ca urmare a faptului că raportul este difuzat în plen și urmează să intre în dezbatere și, eventual, adoptare astăzi, aș ruga să fie dezbătut mai întâi raportul Legii privind regimul juridic al adopției, urmând ca solicitarea făcută de comisiile reunite să rămână fără obiect, dacă legea va fi fost adoptată, astfel încât să inversăm ordinea.

Discutăm, dezbatem și aprobăm mai întâi Legea privind regimul juridic al adopției, iar solicitarea de prelungire poate să rămână fără obiect.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

De acord, domnule senator, însă avem o problemă. Ați fost prezent în sală și ați aprobat ordinea de zi într-o anumită structură.

Dacă nu ați fi fost în sală, aș fi înțeles. Probabil că, în cele cinci minute, v-ați schimbat ideea, v-ați schimbat opinia. Nu știu exact ce s-a întâmplat. Știți foarte bine că am discutat și la grupurile parlamentare acest lucru.

Nu am nimic împotriva acestei noi propuneri. Modificăm ordinea de zi și mai supunem o dată la vot ordinea de zi, cu această precizare: la punctul 4 se dorește includerea pe ordinea de zi a Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.

##

În acest caz, supun aprobării dumneavoastră prelungirea de la 45 la 60 de zile a termenului pentru aprobarea acestei legi.

A trecut, pentru că este jumătate plus unu din numărul celor prezenți.

Cum n-a trecut!?

Nu cred că e cazul să-mi explicați! Îmi pare rău!

A trecut! Nu mai insistați, că ne facem de râs.

Pentru liderii de grup se solicită listă. Mulțumesc frumos.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative:

1. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele I–VIII din învățământul de stat și privat, precum și pentru copiii preșcolari din grădinițele de stat și private cu program normal de 4 ore.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic.

Rog ca unul dintre inițiatori să susțină procedura de urgență.

Dacă nu dorește, mulțumesc frumos.

Amândouă actele normative vor fi dezbătute și adoptate în procedură normală.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege – Legea turismului.

Da, aveți dreptate, trecem la punctele 24 și 25 din ordinea de zi, cele două acte normative cu aprobare tacită astăzi... Așa este, am aprobat.

Au fost dezbătute și urmează numai să fie supuse aprobării dumneavoastră, pentru că există posibilitatea ca la ora 12.00 să nu mai avem cvorum și să treacă prin aprobare tacită.

La punctul 24 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20 din 11 martie 2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și pentru reorganizarea unor unități din subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

Vă aduc la cunoștință că propunerea legislativă a fost dezbătută în ședința plenului din 18 martie 2011, raportul comisiei este de respingere a propunerii legislative, iar propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind primă Cameră sesizată.

Supun la vot propunerea legislativă.

La punctul 25 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru abrogarea alin. (6¹) al art. 37 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Proiectul de lege a fost dezbătut în ședința plenului din 25 mai 2011, raportul comisiei este de admitere, cu amendamente admise, iar propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind prima Cameră sesizată.

## Domnule lider,

Îmi pare foarte rău, nu ați fost prezent la aprobarea ordinii de zi. Eu înțeleg că sunteți nemulțumit, dar dacă veneați la timp în ședință, ați fi făcut aceste obiecții la aprobarea ordinii de zi.

Avem o ordine de zi și un program aprobate de plenul Senatului și nu mai pot fi modificate decât cu aprobarea plenului Senatului.

Am spus de la început și am solicitat plenului Senatului ca pe cele două puncte din ordinea de zi, 24 și 25, să nu mai existe pericolul de aprobare tacită, să fie introduse pe

ordinea de zi la punctele 5 și 6 și să fie votate imediat după intrarea în ordinea de zi.

Îmi pare rău, dar nu ați fost prezent și nu vreau să pară altceva.

Haideți să convenim niște chestii, pentru că, altfel, ne zbatem între tot felul de reguli și cutume.

A rămas ca în ziua de miercuri să putem vota o lege organică cu o singură condiție, și anume atunci când există consens pe această lege.

Sau pericol de aprobare tacită...

## Domne’, așa a rămas, da?!

Și aici nu este cazul. Până atunci, mai avem o sesiune de vot, întâmplător chiar pentru legile cu caracter organic, și anume lunea următoare.

Puteam să o votăm și astăzi, dacă exista un consens pe această lege. Aflu că nu există. Atunci o lăsăm ori pe luni, ori la ora 12.00, iar între timp ne consultăm.

Deci asta aș vrea să... Chiar prin votul Senatului... Să nu introducem cincisprezece mii de reguli și, după aceea, nu mai știm ce facem.

Vă aduc aminte că, în unanimitate, fără obiecțiuni, plenul Senatului a aprobat o ordine de zi cu aceste propuneri. Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Ilie Sârbu:**

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Încercăm să înțelegem starea de nervozitate a puterii. Problema dumneavoastră este că nu aveți oamenii în sală să vă susțină și să vă voteze legile. Nu-i problema noastră.

Aduceți oamenii la vot, de aceea sunteți la putere!

Când sunteți în opoziție, vă puteți permite să vă mai „plimbați”, deși nici acest lucru nu este corect.

Nu ne mai dați lecții de bună purtare aici, că data trecută ați votat în lipsa noastră. Ați trecut legea cu 47 de voturi, domnule vicepreședinte Pereș, când ați condus dumneavoastră ședința.

Dați-ne lecții atunci când aveți dreptate!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Domnule lider Hașotti, vă rog.

Vă cheamă Pereș?

## **Domnul Cristian Rădulescu:**

## Domnule președinte Sârbu,

Nu am avut nicio intenție să vă dau lecții, nu-mi permit acest lucru. Vreau să ne simplificăm viața toți și de aceea am făcut propunerea în Biroul permanent, și spun și aici că nu este bine să introducem, prin supunerea la vot, tot felul de reguli, că se poate, prin abstracție de la abstracție, să votăm și acum o lege organică.

Domnilor, ascultați-mă o clipă!

Indiferent care va fi rezultatul votului, indiferent că în sală, acum, sunteți mai mulți și, peste o jumătate de oră, o să fie, poate, un alt raport, este bine pentru toți să știm niște chestiuni: că luni, la ora cutare, se supun la vot legile organice, iar miercuri, la ora 12.00, se supun la vot legile organice, dar cu o excepție: atunci când există consensul liderilor grupurilor parlamentare. Nu vrem să facem excepții de la excepții.

În rest, nu-mi permit să dau lecții nimănui, însă vreau, pentru noi, pentru a putea să ne ușurăm viața, să instituim niște cutume respectate și respectabile.

Mulțumesc.

Domnule senator Hașotti, vă rog.

Vă mulțumesc. Stimați colegi,

Sunt câteva chestiuni, foarte simplu și foarte pe scurt, de remarcat aici.

În primul rând, domnul președinte de ședință a făcut propunerile respective, a specificat că pentru aceste două propuneri legislative se va da votul înainte de un eventual vot final la ora 12.00, pentru că, citez din memorie: „s-ar putea să constatăm că la ora 12.00 nu avem cvorum”.

Plenul a acceptat, practic, în două rânduri, această propunere, când a propus domnul președinte de ședință și când s-a solicitat reintroducerea în ordinea de zi a unui proiect de lege, cel cu adopțiile. Deci lucrurile sunt foarte clare aici.

Pe de altă parte, distinsul nostru coleg, domnul senator Cristian Rădulescu, liderul Grupului parlamentar al PDL, spune că după ce vom ajunge la un consens la nivelul liderilor de grup... Păi la ce consens? Trebuie să vă spun cum voi vota sau cum nu voi vota? Acest lucru nu am să-l fac niciodată. Nu, eu nu o să fac acest lucru.

Deci nu o să ajungeți cu mine la o înțelegere prin pertractare: „Hai să votăm aceasta!” și eu să vă spun: „Da, votez” sau „Nu, nu votez”. Aici nu avem ce să discutăm. Sunteți la putere, suntem în opoziție.

Al treilea lucru.

Haideți să descurajăm absența – nu spun alt cuvânt mai rău, pentru că-i vizează și pe colegi de-ai mei – din plenul Senatului.

## Stimați colegi,

În momentul în care spunem că dăm votul final luni, de la ora 17.00 la ora 18.00, de pe la 16.45 până pe la 17.45 și, eventual, miercuri, de la ora 12.00 la ora 13.00, ce mesaj transmitem colegilor și cetățenilor? Că este nevoie de noi aici, la votul final, cam două ore pe săptămână. Este sau nu este așa? Mi-e teamă că așa este.

Haideți, când este plen, este plen! În opinia mea, votul nu trebuie dat la o anumită oră, într-o anumită zi, dar aceasta este altă chestiune, un punct de vedere personal și poate mă înșel.

Revenind însă la primul punct, lucrurile sunt cât se poate de limpezi, de clare: în două rânduri, plenul Senatului a votat această ordine de zi.

Domnule senator Verestóy, vă rog. Microfonul 2.

## **Domnul Verestóy Attila:**

Domnule președinte, Onorați colegi,

De 14 minute, de fapt, discutăm o problemă care rezidă, în esență..., dacă există sau nu există o consultare între liderii grupurilor parlamentare.

Vă rog să ne acordați această șansă, pentru a nu transpune o neînțelegere, pe care o putem rezolva în câteva minute între liderii grupurilor parlamentare, în dezbateri parlamentare care nu-și au rostul.

Mulțumesc.

**Domnul Gheorghe David**

**:**

Trei, cinci minute.

Este firesc să-l invit la microfon pe domnul vicepreședinte Pereș, al cărui nume a fost invocat și care a cerut un drept la replică.

## **Domnul Alexandru Pereș:**

Mulțumesc, domnule președinte, pentru eleganța dumneavoastră.

Am să încerc să nu dau lecții. Nu mi-am permis niciodată să dau lecții niciunui lider de grup și niciunui grup parlamentar, dar nu admit, pe de altă parte, să se aducă în discuție o situație perfect regulamentară, care s-a petrecut în ședința trecută.

Ceea ce văd eu este doar această tendință periculoasă ca, atunci când președintele de ședință este dintr-o parte sau din alta, să avem, într-adevăr, interpretări diferite ale Regulamentului Senatului.

Constat încă o dată... Nu vreau să acuz și spun acest lucru clar, pentru că sunt unul dintre cei care sunt prezenți la ședințele plenului Senatului și cred că am și o experiență destul de – hai să nu spun neapărat mare – atentă, consistentă din acest punct de vedere.

Așa că, domnule președinte, Regulamentul Senatului scrie negru pe alb... Cutuma este, de fapt, o practică pe care liderii grupurilor parlamentare și senatorii o au fără a fi scrisă undeva, în regulament sau în alte dispoziții după care funcționează Senatul, dar de care trebuie să ținem cont.

Votul la ora 12.00 a fost convenit în Biroul permanent, a fost aprobat de plenul Senatului. Aici poate a fost o scăpare a noastră, nu am observat că punctele 24 și 25 din ordinea de zi de astăzi sunt, de fapt, la voturile finale. A fost o capcană pe care, hai să spunem, am acceptat-o și nu avem ce face. Din acest punct de vedere, noi suntem vinovați.

Vreau să trecem înapoi la această regulă, pe care, de fapt, am acceptat-o cu toții: să avem dezbaterile până la ora 12.00. Pe de altă parte, această acuzație poate fi și un adevăr: ca la ora 12.00 să ne trezim că, într-adevăr, în Senatul României nu este cvorum, și atunci avem o altă situație, dar cred că există înțelegerea din partea colegilor ca, cel puțin la ora 12.00, la ora 11.30, să vină în sală pentru a putea să dăm votul final pe proiectele de lege pe care le dezbatem.

Cred că, din acest punct de vedere, am putea să convenim și am putea să funcționăm în felul acesta pentru a nu avea momente de deranjament, cum sunt momentele acestea prin care am trecut.

Un ultim cuvânt. Există un articol în Regulamentul Senatului, art. 138. Nu vreau să justific votul din ședința trecută, reluarea votului. Scrie foarte clar și rog colegii de la PSD și de la PNL să studieze foarte clar, să ia stenograma și să vadă că, în acel moment, nu am greșit deloc, ci am respectat Regulamentul Senatului.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc și eu. Distinși colegi,

Buna intenție a președintelui de ședință a fost aceea de a asigura celeritate ședinței Senatului și de a nu mai intra într-o chestiune periculoasă, neelegantă, nelegală și care nu face bine, în primul rând, procesului legislativ, dar nici Senatului, să fim în situația în care anumite acte normative, care s-au tot discutat și nu s-au votat, să nu se voteze.

De aceea, am simțit nevoia să subliniez în detaliu de ce propun ca punctele 24 și 25 din ordinea de zi să fie aduse în față și votate, pentru că există, într-adevăr, așa cum se sublinia, pericolul ca la ora 12.00 să nu mai avem cvorum, să nu le putem vota. Dacă buna mea intenție a fost apreciată ca altceva – spun acest lucru cu părere de rău – de anumiți lideri de grup, vă cer scuze, dar aceasta a fost intenția președintelui de ședință, ca procesul legislativ să fie complet și să meargă repede și bine, în condițiile în care, așa cum spuneam la deschiderea ședinței, suntem cu 120 de proiecte de acte normative într-un fel de restanță, iar săptămâna viitoare este posibil să avem nevoie de trei ședințe de plen.

## **Domnul Dumitru Oprea**

**:**

Pe procedură, domnule președinte!

Da, da, vă ofer imediat cuvântul.

S-a înscris înaintea dumneavoastră domnul senator Mitrea, tot pe procedură.

## **Din sală:**

Nu este adevărat!

Nu, nu erați înaintea mea, pentru că am încercat de la început să intervin, după domnul senator Rădulescu, pentru că domnul senator Rădulescu – și noroc că domnul vicepreședinte Pereș a intervenit și l-a corectat – a făcut o greșeală. Cutuma nu bate Regulamentul Senatului.

Or, în ceea ce privește votul final, în regulamentul nostru, la propunerea Grupului parlamentar al PDL, care are președintele Comisiei de regulament – propunere pe care noi am acceptat-o –, scrie negru pe alb: „Voturile finale se dau, de regulă, miercurea, la sfârșitul sesiunii.” Faptul că ați

discutat și ați propus dumneavoastră la grup să aibă loc lunea votul pe legile organice..., poate avea loc, pentru că scrie de regulă, o dată sau de două ori. Nu poate deveni însă regulă. Scriind „de regulă”, acest lucru înseamnă că președintele de ședință sau un lider al unui grup parlamentar poate, la începutul unei ședințe, să propună altceva, dar nu să propună altă regulă, ci, din când în când, să propună altă soluție.

Astăzi, președintele de ședință a propus altă soluție. Plenul Senatului a aprobat soluția. Suntem în regulament. Regulamentul Senatului nu poate fi bătut de cutumă. Cutuma este cea care adaugă la regulament, acolo unde regulamentul nu precizează.

În ceea ce privește votul final, Regulamentul Senatului este extrem de clar.

Domnule senator Rădulescu,

Vă aduc încă o dată aminte, a fost propunerea Grupului parlamentar al PDL, cu care eu, personal, am fost cu greu de acord, după ce m-a convins liderul meu de grup că este bine miercurea. Eu aș fi vrut lunea. Dumneavoastră ați vrut altfel, însă acum trebuie să respectăm ceea ce am votat cu toții în Senat.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Oprea.

Fiindcă se face trimitere la nerespectarea unor reguli clare, și nu din categoria cutumelor, ci din Regulamentul Senatului, aș vrea să menționați în stenogramă că astăzi prima declarație politică s-a ținut la ora 9.40, și nu la ora 9.00. Să menționați că la ora 10.18 ați votat programul, călătorind în timp, de la ora 10.00 la ora 13.00. Acesta este Regulamentul Senatului. Noi putem vota mâine ce am făcut astăzi, da?

Revenind la supunerea la vot a schimbării punctelor 24 și 25 din ordinea de zi, Senatul a fost dezinformat de dumneavoastră, ca președinte. În stenogramă s-a menționat că nu știți despre ce puncte din ordinea de zi este vorba. Și atunci, dacă președintele de ședință nu știe despre ce puncte din ordinea de zi este vorba, cum au fost invitați colegii să voteze pentru două puncte din ordinea de zi care nu au precizat termenul de adoptare tacită? Fiindcă luni este la mijloc, și este 6 iunie 2011, este sesiune obișnuită. Și atunci, Senatul a votat, prin dezinformare, la recomandarea dumneavoastră, cele două propuneri legislative, fără să fie corect.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc.

Domnule senator Șova – microfonul 3 –, vă rog.

## **Domnul Verestóy Attila**

**:**

Discutăm de jumătate de oră!

## Stimați colegi,

Vreau să vă spun că adevărata vocație a PDL, aceea de partid de opoziție mic, dar viguros, împreună cu colegii de la UDMR, care au fost întotdeauna viguroși, dar și foarte mici, îi face ca, atunci când sunt mai puțini în sală, să descopere Regulamentul Senatului și să devină principiali.

Am reușit să învăț cu greu de la colegii noștri de la PDL – după ce, timp de doi ani, am tocit Regulamentul Senatului și l-am tot invocat de la microfon, de aici – că plenul Senatului este suveran. Acum aflu că trebuie să punem în discuție, atunci când uităm să venim la serviciu.

Vă solicit dumneavoastră, ca președinte de ședință, să treceți peste pornirea aceasta peripatetică de dimineață a colegilor de la PDL și să supunem la vot, să vedem dacă plenul Senatului este suveran sau nu.

Mulțumesc foarte mult. Propun să încheiem dezbaterile.

Domnule președinte,

Am cerut, acum 20 de minute, o consultare între liderii grupurilor parlamentare. Ați dat curs, în continuare, la dezbateri pe procedură și am pierdut 20 de minute. Nu era mai corect, conform Regulamentului Senatului...

Dumneavoastră doriți o pauză de trei minute pentru consultarea liderilor grupurilor parlamentare?

## **Domnul Verestóy Attila:**

Da, de consultări cu liderii grupurilor parlamentare. Vă și spun de ce. Pentru că lumea din această sală a aprobat această modificare a ordinii de zi în condițiile în care ați menționat că este vorba de inițiative care, altfel, ar trece tacit, ceea ce, scuzați-mă, este subiect de discuție între lideri, pentru că nu este așa.

Este un proiect de lege care vizează o serie de aspecte cum ar fi:

– definirea atribuțiilor specifice ale autorității publice centrale pentru turism, precum și clarificarea responsabilităților autorităților publice locale;

– se vizează asigurarea stabilității cadrului instituțional cu rol și atribuții principale în elaborarea strategiilor și programelor în domeniul turismului;

– se stabilesc atribuții și responsabilități concrete în sarcina autorităților centrale și locale ale administrației publice în domeniul turismului, în vederea unei abordări integrate și globale a sectorului turismului;

– se reglementează cadrul general aplicabil turismului; – de asemenea, se creează premise pentru dezvoltarea resurselor umane din domeniu;

– se reglementează atestarea gestionării patrimoniului turistic, autorizării și controlului în domeniul turismului și se instituie răspunderi și sancțiuni pentru toate categoriile de participanți la activitățile din domeniu.

Comisia economică, industrii și servicii a Senatului a emis un raport de admitere, din păcate, cu amendamente, amendamente cu care nu putem fi de acord, pentru că schimbă fundamental sensul și spiritul legii, așa cum le-a gândit Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Paradoxal, deși este un raport de admitere, vă rugăm să votați împotriva lui și vă rugăm să votați pentru textul Legii turismului așa cum a fost el prezentat inițial.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

La cererea liderilor grupurilor parlamentare, luăm o pauză de 3 minute.

## PAUZĂ

În aceste condiții, fără să suspendăm ședința, îi rog pe liderii de grup, pentru trei minute, să se retragă în partea dreaptă sau în partea stângă a sălii de ședință a plenului Senatului și să discute problema.

Intrăm pe discuția punctului 6 din ordinea de zi. ( _Discuții aprinse în sală.)_

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege – Legea turismului.

Din partea Guvernului, domnul Eugen Curteanu. Vă rog.

Microfonul 8.

## **Domnul Eugen Dicones Curteanu** – _secretar de stat_

_în Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

## Stimate doamne și stimați domni senatori,

Proiectul de lege supus atenției dumneavoastră are ca obiect reglementarea unitară și sistematizată a activităților serviciilor și produselor din turism.

* * * DUPĂ PAUZĂ

## Continuăm dezbaterile.

Rog colegele și colegii senatori să vină în sală. Insist la liderii de grup pentru a-și mobiliza colegii. Mulțumesc.

Continuăm dezbaterile asupra Legii turismului. Îl rog pe domnul senator Borza, vicepreședintele comisiei, să prezinte raportul.

Mulțumesc, domnule președinte.

Numai o secundă. Pe procedură, domnul senator Oprea.

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Pentru că includerea în ordinea de zi a punctelor 24 și 25 a fost pe bază de dezinformare, propun scoaterea din ordinea de zi.

Este corectă propunerea mea. Ați invocat niște date care nu sunt reale.

Termenul de adoptare tacită este după ședința de luni.

Propunerea dumneavoastră este corectă, însă încalcă consensul liderilor, stabilit în urmă cu 5 minute. Îmi pare foarte rău.

Vă rog.

Microfonul 2.

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Aș vrea să rețineți că sunt vicelider.

Vă rog, domnule vicepreședinte al comisiei, să continuăm dezbaterile.

Mulțumesc, domnule președinte.

Față de cele spuse de către domnul secretar de stat, adaug doar că suntem în fața unui proiect de lege cu caracter de lege ordinară, Senatul este prima Cameră sesizată, iar raportul este unul de admitere, cu amendamente.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu.

Declar deschise dezbaterile generale asupra Proiectului de lege – Legea turismului.

Vă rog, domnule senator Mazăre. Microfonul 3.

## Domnule președinte,

Împreună cu alți colegi, sunt autorul celor mai multe amendamente care au fost admise de comisie și sunt incluse în raport.

Din punctul meu de vedere, proiectul de lege, așa cum a venit inițial de la Guvern, nu face decât să aducă deservicii majore turismului. Este o industrie strategică. Eu m-aș fi așteptat la o cu totul altă abordare din partea Guvernului. Nu am să intru acum în detaliu pe fiecare amendament, pentru că ele, oricum, sunt prinse în raportul comisiei. Vreau să vă semnalez doar câteva lucruri, pe care eu am considerat că este necesar să le amendăm.

Practic, în forma inițială propusă de Guvern, autoritățile locale sunt pur și simplu excluse de la orice decizie care are tangență cu turismul. Vă dau un singur exemplu – și aici fac apel și la Grupul parlamentar al UDMR, știu că dânșii sunt sensibili la astfel de argumente, la ceea ce înseamnă autonomia și drepturile administrației locale –, bunăoară, în lege, așa cum a fost întocmit proiectul de lege de către Guvern, planurile urbanistice zonale pentru stațiunile turistice se aprobă prin hotărâre de guvern. Atenție! Deci domnii de la Guvern, care se cred atotștiutori, aprobă în ședință de guvern planurile urbanistice zonale, iar consiliile locale din fiecare localitate, din fiecare stațiune turistică, pur și simplu, nu au altceva de făcut decât să pună în aplicare aceste planuri

urbanistice zonale. Este o încălcare grosolană a principiului autonomiei administrației locale.

Vă mai dau câteva exemple, pe care eu le consider relevante asupra spiritului legii.

Se vorbește despre obligația autorităților locale, bunăoară, de a asigura servicii de salvamar pe plajă. Vreau să vă atrag atenția că nu se indică în niciun fel sursa de finanțare a acestor servicii. Deci încărcăm autoritățile locale cu o cheltuială. În al doilea rând, plajele – pentru numele lui Dumnezeu! – nu sunt ale autorităților locale. Plajele sunt administrate de Compania Națională „Apele Române”, iar autoritățile locale nu au niciun fel de drept de a interveni acolo. Deci cum pot să le pun o cheltuială, să le pun obligații asupra unui domeniu în care ele nu au niciun fel de atribuție?

Mulțumesc și eu, domnule senator. Domnule senator Calcan, vă rog. Microfonul 2.

Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimați colegi,

Eu cred că este o lege extrem de importantă pentru tot turismul din România, nu în mod specific pentru o anumită zonă sau o anumită parte a turismului, dar, vă spun sincer, nu cred că am mai văzut până acum un raport al unei comisii în care, practic, cred că poate chiar jumătate din textul inițial să fie modificat.

Aș vrea să întreb comisia, de exemplu, la art. 7, printre atribuțiile administrației publice locale se arată că poate să emită brevete de turism, poate să emită certificate de clasificare.

## Stimați colegi,

Ce ar însemna acest lucru? Eu nu neg faptul că, de exemplu, la Constanța, administrația publică locală are suficienți specialiști, are capacitatea, posibilitatea de a organiza un astfel de serviciu, astfel încât să avem cu toții certitudinea, garanția că în momentul în care se emite un brevet de turism, acela a fost emis corect, ținând cont de absolut tot ceea ce înseamnă necesități pentru a emite acest certificat. Dar ce ne facem cu o administrație publică locală, unde..., de exemplu, o comună de 2.200 de locuitori, unde la primărie lucrează 7 salariați și unde cineva vrea să-și facă o pensiune sau un hotel și se duce să ceară o astfel de clasificare, un astfel de certificat. Credeți că în acea localitate se poate înființa un astfel de serviciu competent, care să emită astfel de brevete, de certificate?

De ce îmi este teamă mie? De concurența neloială, pentru că una este să fii un actor în turism la Constanța, la Mamaia, unde rigorile sunt, evident, extrem de clare și ridicate, și alta este să fii investitor într-o localitate mică, unde poate nu îți faci datoria așa cum trebuie, dar administrația locală, poate din necunoștință de cauză, poate cine știe din ce alte motive, îți dă și brevet de turism, îți dă și certificat de clasificare. Și te uiți pe urmă pe internet și spui: unde să mă duc? Într-o pensiune cu trei margarete într-un loc sau în altul? Păi trei margarete sunt și acolo, și acolo, numai că modul în care sunt ele obținute este extrem de diferit.

Poate ar fi trebuit, eventual, să lăsăm aceste lucruri la latitudinea Consiliului județean, dacă nu dorim neapărat să fie la minister. Consiliul județean cred că poate, absolut în toate județele, să organizeze astfel de servicii – și știu că există organizate –, dar să poată să se emită și astfel de certificate.

Vă mulțumesc. Domnul senator Moga. Microfonul 4.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Pertinente observațiile colegului meu. Sigur, am înțeles că se pricepe, fiindcă are și activități de genul acesta, însă mă surprinde că astfel de specialiști nu au introdus și dumnealor amendamente la timpul oportun.

Ce s-a dorit și ce dorim noi, cei care am introdus amendamentele? Vreau să-i asigur pe secretarul de stat de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și pe colegi că turism fără autoritățile locale nu se poate face. Dacă tot facem declarații că dorim autonomie locală, dorim descentralizare, dorim toate aceste lucruri, acest proiect de lege nu este benefic pentru turismul din România.

M-a deranjat – și vă spun cu sinceritate – inclusiv poziția secretarului de stat de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, nu a fost de acord cu niciun amendament. Nu a fost de acord cu niciun amendament! Pentru că nu se poate o lege dictată de la minister. Ministerul trebuie să facă strategia de turism, ministerul are oportunități să categorisească, așa cum a apreciat și colegul meu, să facă clasificări, să facă strategia, pe care să o impună, fiindcă turism, cu sinceritate vă spun, nu se face numai pe litoral, dar majoritatea turismului, peste 50-60%, vrem, nu vrem, se face pe litoralul Mării Negre și nu numai..., în Delta Dunării.

Cu părere de rău, încă o dată vreau să apreciez că aveam posibilitatea, inclusiv pentru turismul rural, pentru turismul de munte, să introducem amendamente ca această lege să fie o lege bună.

Motiv pentru care eu fac o propunere: să retrimitem la comisie, să reanalizăm, să depună amendamente și colegii din alte localități, din alte zone turistice, ca această lege să devină o lege bună pentru turismul românesc.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Günthner, vă rog.

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Domnul coleg senator Mazăre ne-a provocat și are dreptate, într-adevăr, spiritul în care au prelucrat dânșii legea este ceea ce susține și Grupul parlamentar al UDMR.

Într-adevăr, la ora actuală avem, practic, două variante de lege: una, oarecum, excesiv centralizată, întocmită de Guvern, și cealaltă, care prevede, zic eu, este prelucrată în spiritul Constituției și, până la urmă, și în spiritul programului de guvernare, în spiritul tuturor programelor de guvernare de

după ’90, prevede descentralizarea atribuțiilor, instituțiilor, sarcinilor. Deci, fără discuție, este o variantă, zic eu, mai apropiată cel puțin de grupul nostru.

Trecând la analiza pe detalii, sunt câteva lucruri discutabile, care cred că ar merita, într-adevăr, să fie retrimise la comisie, cum spunea și colegul de la PSD, ca să fie reluate, să fie discutate, îmbunătățite și, în final, să ajungem la o variantă acceptabilă pentru toată lumea.

Printre altele, de exemplu, ceea ce mi se pare nelalocul lui este că au făcut din asociațiile municipiilor, comunelor niște instituții deliberative, care vor întocmi programe turistice, vor întocmi...

Nu cred că intră în atribuțiile lor, nu cred că se poate așa ceva. Fără discuție, autoritățile locale care au zone turistice trebuie să aibă atribuții în acest sens, dar în niciun caz primarii nu pot avea astfel de atribuții. Din câte știu, primarii au atribuții în localitățile lor, în zona de care răspund, în niciun caz nu pot avea de spus un cuvânt în ce se întâmplă în alte zone turistice. Cred că vom crea o instituție nouă, care nu-și are locul.

De aceea, și eu cred că ideea de a retrimite la comisie, de a fi regândite anumite amendamente este una bună și o susținem.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul senator Mazăre, vă rog.

## Domnule președinte,

Și eu cred că este o idee bună să o retrimitem la comisie, mai ales dacă văd că este un consens mai larg.

Voiam să răspund punctual și foarte scurt.

De ce mă gândeam să las la latitudinea consiliilor locale această taxă locală. Gândiți-vă că una este, de exemplu, un hotel în Poiana Brașov sau în Mamaia, unde sunt necesare anumite investiții consistente din partea Consiliului local – în infrastructură, în facilități –, și alta este taxa de cazare într-un hotel care nu are valențe turistice, spre exemplu într-un oraș..., nu-mi vine acum în minte... un oraș..., în Buzău, de exemplu. Este evident că trebuie cu totul și cu totul diferențiată această taxă de cazare pe noapte.

Sunt active, hoteluri – și eu vă spun cazul din Mamaia – care nu au fost deschise în ultimii 14 ani... sau în Neptun, dacă vreți. Vorbeam cu primarul de acolo, din Mangalia, și îmi spunea că în Neptun este un complex care a fost privatizat – nu mai contează cum, în ce metodă – și nu a fost deschis niciodată și, din păcate, vorbim despre șase unități hoteliere care conferă stațiunii un aspect dezolant.

De aceea, eu am propus, prin majorarea acestui impozit, descurajarea acestor practici. Ai luat un activ într-o stațiune turistică, folosește-l. Dacă nu ești în stare, îl vinzi. Lasă pe altul să facă, pentru că toate aceste aspecte contează la creșterea nivelului general al stațiunii.

Facilitățile fiscale.

## Stimate coleg,

Vorbim de ani și ani de zile despre turism, l-am definit ca strategie prioritară a Guvernului României, indiferent de culoarea politică, vorbim că turismul poate fi unul dintre motoarele de creștere ale României în următoarea perioadă. Păi haideți să dăm și instrumentele, și pârghiile prin care acest lucru se concretizează, și eu cred că aceste facilități pe care le introducem asta fac.

În ceea ce privește necesitatea de a atrage cât mai mulți turiști străini în România, cred că nu este cazul să mai explic. Suntem, din păcate, pe ultimul loc. Statisticile prezentate de Institutul Național de Statistică arată că numărul turiștilor străini a scăzut constant în ultimii doi ani și eu cred că trebuie să căutăm toate formulele, în așa fel încât să reușim să atragem cât mai mulți turiști străini în România. Suntem pe o piață concurențială teribilă cu bulgarii, cu grecii, cu egiptenii, cu ceilalți și să știți că și celelalte state acordă facilități de acest gen, pentru că nu ne-am inspirat din cer cu ele.

## Stimați colegi,

Există din partea tuturor grupurilor parlamentare propunerea pentru retrimitere la comisie.

S-au mai înscris la cuvânt domnii senatori Puiu Hașotti, Petre Daea și Trifon Belacurencu.

În condițiile în care grupurile parlamentare au solicitat retrimiterea la comisie, considerați oportun să supunem la vot această propunere sau să continuăm dezbaterile?

Domnule vicepreședinte al comisiei, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau doar să spun că, timp de trei săptămâni, acest proiect de lege a fost dezbătut în cadrul Comisiei economice, industrii și servicii. În cadrul acestor dezbateri s-a observat o inflexibilitate atât din partea inițiatorului, Guvernul României, cât și din partea celor care au venit cu amendamente.

Eu n-am nimic împotrivă, mai ales că termenul de adoptare tacită este 22 iunie 2011, să-l mai discutăm încă două săptămâni în cadrul comisiei, dar vă garantez că vom veni cu un raport suplimentar, care va avea aproximativ aceeași formă.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc și eu.

Sigur că vor fi puncte de vedere interesante.

Domnul senator Puiu Hașotti, vă rog, și, după aceea, domnul senator Petre Daea.

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc și pentru înțelegere. Stimați colegi,

Eu vin pentru o chestiune de fond.

Avem un proiect al Guvernului, care a fost amendat în comisie. Are raport favorabil, cu amendamente. Discuția care este? De ce sunt prea multe amendamente? De ce este amendat prea mult proiectul Guvernului? Și noi, parlamentarii, ne lamentăm că avem un raport, la un proiect de lege al Guvernului, cu prea multe amendamente.

Păi în situația în care noi, aici, în Parlament, spunem că s-au adus prea multe amendamente unui proiect de lege al Guvernului, înseamnă că, pe bună dreptate, Parlamentul

a ajuns ceea ce este: un ghișeu, cum vă spuneam și cu altă ocazie, în care Guvernul vine și depune ordonanțe de urgență și asumări de răspundere.

În situația în care noi înșine ne reproșăm că facem amendamente prea multe la un proiect de lege, atunci să nu ne mai lamentăm, pentru că, de mulți ani, Parlamentul este tratat așa cum e tratat.

În discuțiile care au avut loc la nivelul liderilor de grup – și am fost mai mulți acolo –, a fost și o propunere după care Parlamentul ar trebui, întâi și întâi, și întâi, și întâi, să se oprească asupra proiectelor venite de la Guvern și, abia după aceea, dacă mai rămâne ceva timp, eventual, să-și aplece atenția și asupra propunerilor legislative.

Dacă noi înșine avem astfel de aprecieri și dacă noi astfel considerăm că trebuie să lucreze un Parlament democratic, atunci, pe bună dreptate, ne merităm soarta toți, și putere, și opoziție.

Mulțumesc.

Domnul senator Petre Daea.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Cam greu îmi acordați șansa de a ajunge la microfonul Senatului României.

Sigur, este un semn bun că putem cântări și atitudini, și comportamente, dar astăzi vreau să cântăresc ceea ce, din punctul meu de vedere, este extrem de important.

Domnul senator Hașotti a ridicat o problemă de fond, pe care eu vreau s-o susțin și s-o nuanțez în intervenția mea. Este pentru prima dată – și este bine – când Senatul României aruncă la coș un proiect de lege al unui ministru, al unui minister. Astăzi, ministrul Elena Udrea a prezentat un proiect de lege care nu are valențe juridice. Și o să vă spun de ce.

## Stimați colegi,

Dacă Legea nr. 24/2000 privind conduita noastră în legiferare ar fi fost citită, ne-am fi dat seama că într-unul dintre articole se spune că, dacă în corpul unei legi se intervine substanțial, legea nu se modifică, ci se abrogă. Este prevedere juridică.

Vreau să felicit comisia că s-a așezat în spațiul de lucru, amendând peste 50% din prevederile actului normativ, și sunt surprins. Le-am numărat. Nu greșesc dacă sunt 136 sau poate 137 din 262. Și rămân surprins cum domnul secretar de stat al unui minister, care are vocație de prezentare și are și atitudine, astăzi, în Senatul României, nu a roșit, și să plece capul, când dă telefon ministrului și-i spune: „Doamna ministru, am greșit și vrem să mulțumim Senatului României că ne-a pus în pagina realității, cu prevederi clare, în condițiile în care amendamentele la comisie au trecut”.

Ce altfel de judecată poți să folosești când amendamente ale tuturor colegilor din comisia de specialitate, evident, și cu unele avize negative – văd aici – ale altor comisii, ce altfel de judecată vrei să folosești decât aceea că Senatul României refuză să fie de acord cu o politică greșit concepută, în condițiile în care numărul de amendamente admise a putut depăși jumătate din corpul legii? Mă așteptam la domnul secretar de stat să dea semnalul de mulțumire pentru activitatea comisiei și pentru elaborarea actului normativ așa cum trebuie.

Am auzit aici, pe bună dreptate, specialiști în domeniu că ar mai trebui făcute modificări. Cu atât mai mult, cel mai rebutat act normativ este acesta al ministrului Elena Udrea, care are, prin mesagerul ministerului, o poziție contrară plenului Senatului României, contrară comisiei.

## Mulțumesc și eu.

Îi dau cuvântul domnului senator Belacurencu și aș propune să sistăm totuși dezbaterile și să supunem aprobării plenului propunerile grupurilor, de retrimitere a proiectului de lege la comisie.

Domnul senator Belacurencu – microfonul 4 –, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Reprezint în Senat un județ în care proiectul de lege pe care îl dezbatem a creat o adevărată rumoare și neliniște atât în rândul celor care sunt implicați în activitatea de turism, dar și în administrația locală și, mai mult decât atât, chiar în rândul cetățenilor.

Cum s-a afirmat aici, aș vrea să întăresc faptul că acest proiect de lege încalcă, cu greutatea unui tanc, aș putea zice, principiul descentralizării și autonomiei locale.

Vă spuneam că și cetățenii din Deltă sunt îngrijorați de prevederile acestui proiect de lege. Vă dau un exemplu, pentru ca un cetățean din comuna izolată C.A. Rosetti să-și amenajeze gospodăria, pentru a o introduce în circuitul turistic – turism rural sau de altă natură –, are nevoie ca documentația de amenajare să fie aprobată la nivelul ministerului. Un cetățean din C.A. Rosetti face trei zile ca să ajungă la Tulcea. Trageți concluzia ce ar însemna să ajungă până la București sau în altă parte.

Mai mult decât atât, dacă celor din Delta Dunării le interzicem prin această lege – că, practic, le interzicem – să treacă și la alte activități decât cele tradiționale, cum este pescuitul, care exercită o presiune enormă asupra resursei naturale subacvatice, nedându-le posibilitatea să aibă și o altă alternativă, respectivii se vor deda la acte contravenționale sau chiar penale. Mă refer la braconaj.

Iată de ce este nevoie ca această lege să fie amendată, așa cum colegii din comisia sesizată pentru raport au făcut-o, și s-o promovăm mai departe în acest fel.

Mulțumesc.

## Mulțumesc și eu.

Domnule senator Calcan, vă rog. Sper că este ultima luare de poziție. Microfonul 2, vă rog.

Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimați colegi,

Am ascultat, în două intervenții anterioare, se spunea că se vor referi la fondul problemei... Eu am crezut că dezbatem Legea turismului și fondul problemei se referă la turism, numai că în cele două intervenții nu am aflat nimic despre turism. Am aflat, eventual, că noi, senatorii, suntem mirați de câte amendamente au fost sau am aflat faptul că domnul secretar de stat vine și se opune plenului Senatului și alte lucruri care nu au nicio legătură cu turismul și cu fondul Legii turismului. Este adevărat că în turism putem să vorbim și de agroturism, dar asta este altceva.

Eu, în intervenția mea, am remarcat doar că raportul cuprinde foarte multe amendamente, ceea ce m-ar fi dus cu gândul că, poate, inițiatorii acelor amendamente puteau să facă o inițiativă legislativă, și nu mai așteptau să vină Guvernul, astfel încât să-l amendeze atât de drastic, cum spunea un antevorbitor.

Dar, până la urmă, nu este nimic rău că se întâmplă așa ceva. Până la urmă, pe fond, stimați colegi, ca să se înțeleagă, amendamentele nu sunt multe. E vorba doar de principiul cine, până la urmă, controlează actul de turism și cine emite, pentru că, dacă stabilim aceste lucruri și, în cazul Guvernului, este vorba de administrația centrală, iar în cazul raportului, de fapt, al colegilor noștri care au venit cu amendamente, este cazul administrației publice locale, atunci ne-am lămurit.

Încă o dată, temerea mea se referă la puterea tuturor administrațiilor publice locale de a efectua aceste măsuri, pentru că, în opinia mea, nu putem să comparăm puterea tuturor administrațiilor publice locale și, dacă găsim o cale de mijloc, eu v-aș fi propus-o pe cea a consiliilor județene. Iar referitor la taxare, pentru că spunea colegul meu mai devreme, comparând Constanța cu Buzăul, putem să comparăm și gradul de ocupare. Aș prefera 1%, cu un grad de ocupare ca la Mamaia, decât 5%, cu un grad de ocupare ca la Buzău.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a Proiectului de lege – Legea turismului, pentru o reanaliză pe care să o facă comisia.

Vă rog să țineți cont de împrejurarea că proiectul de lege are termen de adoptare tacită 22 iunie 2011.

Insist, pentru că este prezent vicepreședintele comisiei, ca dezbaterile la comisie să se facă săptămâna viitoare, deoarece pe 22 iunie anul curent este termenul de adoptare tacită.

La punctul 7 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 88/2010 privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii.

Din partea Guvernului este prezent domnul secretar de stat Adrian Rădulescu.

Aveți cuvântul, domnule ministru. ## **Domnul Adrian Rădulescu** – _secretar de stat_

## _în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale_ **:**

Bună ziua, domnule președinte!

Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori!

Se modifică și se completează Legea nr. 88/2010 privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii, în scopul protejării mediului concurențial, prin impunerea de măsuri compensatorii, ca urmare a solicitării Comisiei Europene de a include prevederi minimale pentru evaluarea și autorizarea acestui ajutor.

Noi considerăm că modificările și completările Legii nr. 88/2010 privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii răspund solicitărilor Comisiei Europene, respectiv criteriilor din orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea firmelor în dificultate.

Noi suntem pentru.

Mulțumesc.

Îl rog pe domnul senator Borza, vicepreședintele comisiei, să prezinte raportul.

Raportul comisiei este de admitere.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este prima Cameră sesizată. Mulțumesc.

Mulțumesc. Dezbateri?

Nu sunt.

Votul, la ora 12.00.

Domnule senator Șova, vă rog să mă scuzați, nu am observat că doriți să interveniți la legea berii.

Domnule președinte,

Scutirile de obligații fiscale, conform art. 1 din Codul fiscal, se dau în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind ajutorul de stat.

Eu n-am prea sesizat cum s-a aplicat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006 și cum au fost parcurse procedurile.

În al doilea rând, fabricile din industria berii sunt doar unii dintre actorii economici implicați în industria alimentară. Nu am înțeles exact care este motivul determinant al legiuitorului sau interesul particular netransparent al inițiatorului pentru întreprinderile din industria berii.

De ce nu și întreprinderile din industria laptelui? De ce nu și întreprinderile din industria cărnii?

Pentru aceasta, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a luat decizia politică de a vota împotrivă și-i rog și pe ceilalți să se gândească cu mare atenție. Nu de alta, dar, repet, trecând peste interesele acestea netransparente, ne facem de râs și la Uniunea Europeană.

Cred că, după ce am introdus mărețele măsuri de austeritate, unice în Europa, vom fi unici în Europa și în

scutiri de impozite și taxe neplătite, după intrarea în Uniunea Europeană, la doi ani de zile.

31 decembrie 2008... Înseamnă peste 24 de luni în Uniunea Europeană.

Deci, dacă venim prin lege și dăm scutiri de impozite și taxe, mâine ne vom trezi cu o mulțime de lobby-iști, cum spun unii, sau de traficanți de influență, cum spun alții, ca să obținem scutiri de impozite și taxe pentru o mulțime de alți actori economici, și să împărțim din nou țara, cum era înainte de 1 ianuarie 2007: unii care plătesc, pentru că nu au lobby-iști, și alții care nu plătesc, pentru că au lobby-iști.

Să terminăm cu acest lucru. Ori plătim toți, ori nu mai plătim niciunul.

Mulțumesc, domnule senator. Mai există puncte de vedere? Vă rog, domnule senator Günthner Tiberiu. Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Exact aceeași nelămurire o avem și noi.

„Întreprinderi mici și mijlocii”. De ce nu putem să ne oprim cu titlul aici?

De ce nu am sprijini întreprinderile din toate celelalte domenii, cum a spus și domnul senator Șova?

Am citit, de-a fir a păr, expunerea de motive și de nicăieri nu a reieșit că ar exista vreo urgență, vreo prioritate deosebită în acest domeniu.

Nu știu dacă cineva ne poate răspunde de ce numai pentru industria berii, și nu și pentru alte domenii. Din câte știu eu, industria berii este, în general, în proprietate străină în România. Nu integral, dar în cea mai mare parte.

De ce nu ne oprim la sprijinul financiar pentru întreprinderi mici și mijlocii aflate în dificultate, și nu doar dintr-un singur domeniu?

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Domnule senator Ghișe, vă rog. Microfonul 1.

Vreau să-i dau un răspuns colegului nostru, domnul senator Günthner, dacă este atent.

Domnul senator Günthner a pus o întrebare și pot să-i ofer răspunsul.

În mandatul trecut, când am activat la Camera Deputaților, am aflat, domnule senator – acesta este răspunsul –, că importante societăți din industria berii au contribuit cu sponsorizări la campania electorală a unui partid care acum se află la guvernare.

Mulțumesc. Alte puncte de vedere.

Domnule ministru, dacă doriți să răspundeți la problemele ridicate.

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă spun că aceasta se referă la faptul că în anul 2004, când s-a făcut privatizarea și, conform...

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare impunerea unor măsuri compensatorii ca urmare a solicitării Comisiei Europene de a include prevederi minimale pentru evaluarea și autorizarea acestui ajutor.

Din ceea ce știu eu, în decursul anilor – pentru că am mai fost și la Parlament –, doresc să vă spun că acestor întreprinderi, în momentul în care au fost privatizate, nu știu din ce motive, datoriile istorice nu le-au fost șterse și au acumulat tot timpul penalități la aceste datorii.

La acest lucru se referă respectivul act normativ despre care discutăm.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Votul final, la ora 12.00.

Înainte de a trece la următorul punct din ordinea de zi, îl invit la microfon pe domnul senator Mocanu.

## **Domnul Alexandru Mocanu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș dori să aplaudăm și să salutăm prezența a 70 de tineri din județul Constanța – o parte dintre ei sunt din comuna Tortoman, din colegiul domnului senator Hașotti – și vă rog să-mi dați voie, cu această ocazie, de la această înaltă tribună, să fiu în asentimentul dumneavoastră și în această zi să urăm tuturor copiilor din România un călduros la mulți ani!

Mulțumesc tare mult. Mulțumim și oaspeților pentru prezență. Vă rog, doamna senator Plăcintă. Microfonul 2.

La mulți ani de 1 Iunie, la mulți ani tuturor mamelor și taților, tuturor, pentru că putem să-i susținem pe copii, ceea ce ne face să trăim mai bine alături de ei.

Aș vrea să revin la ceea ce a spus domnul secretar de stat Rădulescu.

Atunci când o companie decide – liberul arbitru – să cumpere, să se privatizeze, este ca la căsătorie, iei toate neamurile, iei și datoriile vechi, și nimeni nu-ți spune că se șterg datoriile vechi, domnule secretar de stat.

Aceste fabrici de bere știau ce iau. Toate balanțele, bilanțul nu sunt ascunse, se pot vedea, au fost studiate. Știm foarte bine – Fondul Proprietății de Stat, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului –, pentru că toată lumea am cumpărat societăți, dar eu am o întrebare: de ce numai într-un domeniu?

De ce nu ne gândim, așa cum a spus și domnul senator Calcan, colegul meu, de ce nu ne gândim la fabricile care exportă?

Știu că berea nu este un aliment necesar obligatoriu și nu știu dacă chiar binele acestei țări ar reveni dacă s-ar șterge

aceste datorii și s-ar ajuta alte societăți, pe lângă aceste companii care fac acest aliment, care se pare că este indispensabil comerțului românesc. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Adrian Rădulescu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Obiect de reglementare – modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, în sensul instituirii unei obligații în sarcina centrelor comerciale de a expune spre comercializare produse tradiționale, alimentare și nealimentare, specifice județului în care își desfășoară activitatea, într-un număr de cel puțin 10% din suprafața acestora.

Textul conține prevederi ce contravin reglementărilor naționale și europene în domeniul concurenței și liberei circulații a mărfurilor și serviciilor.

Guvernul nu susține adoptarea propunerii legislative.

Mulțumesc tare mult.

Raportul comisiei, vă rog, domnule senator Borza.

Comisia economică, industrii și servicii nu susține această inițiativă legislativă, raportul este de respingere, propunerea legislativă are caracter de lege ordinară, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Dezbateri? Vă rog, domnule senator Petre Daea. Microfonul 4.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Am aflat astăzi de la un distins coleg, senator al Grupului parlamentar al PDL, pe care eu îl respect, că amendamentele în Senat nu sunt puține, nu sunt multe amendamente..., și că principiile ar fi puține.

Eu aș zice să ținem la principii, motiv pentru care astăzi vin la microfon pe acest act normativ pentru a cântări în plenul Senatului o decizie vizavi de o situație dată, într-un context restricționat de reguli europene și într-un context tulbure pe piața României.

Știm cu toții și este lesne de înțeles – retina prelucrează cu ușurință, mintea, de asemenea, s-a așezat pe culoarul interpretării – că, în zona comercială, produsele agroalimentare și produsele care păstrează tradiția în sinea lor se întâlnesc din ce în ce mai puțin pe piață, din cauza multor factori pe care nu trebuie să-i analizăm aici.

Am făcut-o și în cadrul Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, unde, din nefericire, am dat un aviz negativ.

Spun „din nefericire” pentru că așa a fost interpretarea, iar votul este cel care decide.

Cred că ar fi bine și l-aș consulta pe domnul președinte al comisiei raportoare dacă ar fi de acord să mai medităm asupra acestei inițiative. Dată fiind multitudinea sau numărul mare al colegilor care au inițiat această reglementare juridică într-un domeniu sensibil și la care nu trebuie să apelăm cu prea multă stăruință, pentru că este de domeniul firescului, al vizualizării zilnice, aș apela la judecata comisiei, la președintele comisiei de fond, de a medita, dacă este posibil, o retrimitere la comisie pentru a cântări mai bine, pentru că au fost discuții tehnice vizavi de „până la zece”, cum este... și așa mai departe.

Cred că ar merita un efort suplimentar, având în vedere stăruința noastră în Senatul României de a menține principiile și a nu număra amendamentele.

Agroturismul este o zonă importantă pentru cei care o interpretează, dar mai ales pentru cei care o reclamă.

Sunt și eu în această zonă, aceea de a acorda importanța necesară tuturor acelora care își manifestă dorința de legiferare și puterea de penetrare a unui un act normativ prin chingile votului în plenul Senatului.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Îi ofer cuvântul domnului vicepreședinte al comisiei pentru a-și exprima punctul de vedere vizavi de solicitarea făcută, de retrimitere la comisie a propunerii legislative.

Față de termenul de adoptare tacită, 29 iunie 2011, suntem în posibilitatea de a face un raport suplimentar, însă rugămintea mea este ca acest raport suplimentar să fie unul comun cu al Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, care, într-adevăr, are un cuvânt greu de spus în acest domeniu.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc tare mult.

Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să-și invite colegii în sală pentru a fi cât mai mulți prezenți la vot. Este deja ora 12.10. De la ora 12.00 trebuia să intrăm pe vot.

Supun aprobării plenului Senatului propunerea de retrimitere la comisie a Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață.

##

Stimați colegi,

Fiind deja ora stabilită pentru vot, intrăm pe procedură de vot.

Punctul 7 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 88/2010 privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii.

Vă aduc la cunoștință faptul că raportul comisiei este de admitere, fără amendamente.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

raportul comisiei nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Acestea au fost singurele acte normative care au avut doar vot.

Continuăm dezbaterile cu punctul 9 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind promovarea producerii și utilizării biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru transport.

Din partea Guvernului participă domnul secretar de stat Adrian Rădulescu.

Vă rog, domnule ministru.

Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul de reglementare este Propunerea legislativă privind promovarea producerii și utilizării biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru transport, conform prevederilor Directivei 2009/28 a Comisiei Europene, a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din resurse regenerabile, de modificare și, ulterior, de abrogare a directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, prin amestecarea cu combustibil fosil.

Guvernul susține această propunere legislativă.

Mulțumesc. Raportul comisiei, vă rog.

Raportul este de respingere.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Mulțumesc.

Dezbateri, vă rog. Există puncte de vedere? Domnul senator Petre Daea, microfonul 4.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Este o propunere legislativă care dă culoar juridic unor acțiuni practice care se întâmplă astăzi în România, și nu numai, dar l-aș ruga pe domnul secretar de stat să repete dacă Guvernul susține o asemenea propunere legislativă.

Microfonul 9, vă rog.

## **Domnul Adrian Rădulescu:**

Îmi pare rău, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale susține. Guvernul nu susține această propunere legislativă.

Știți că este important punctul de vedere al Guvernului în aceste împrejurări.

Iată, stimați colegi, de ce intervin eu la „prințipuri”, la atitudini, la raport instituțional.

Vă mulțumesc, stimate coleg.

Înțeleg dificultatea în care vă aflați. Vă ajut să ieșiți din ea, spunând că este bine să susțineți.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc, domnule senator. Alte dezbateri, alte luări de poziții? Nu sunt.

În aceste condiții, declar dezbaterile încheiate.

La punctul 10 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 63 din 29 august 2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, cu modificările și completările ulterioare.

Vă aduc la cunoștință faptul că dezbateri, măcar în parte, au mai fost pe această propunere legislativă. Continuăm dezbaterile astăzi.

Vă rog, domnule senator Verestóy. Microfonul 2.

Întrucât în această propunere legislativă există o mare dilemă, pentru că, în conformitate cu interpretarea pe care o dau juriștii noștri, atinge, de fapt, și domeniul reglementat de o lege organică, cred și doresc ca aceasta să fie retrimisă la comisie pentru a clarifica acest aspect. Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnule senator Hașotti, vă rog. Microfonul central.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Mulțumesc.

Dumneavoastră, domnule președinte, în calitatea pe care o aveți, va trebui să supuneți plenului Senatului solicitarea de retrimitere la comisie a propunerii legislative.

Nu exprim aici un punct de vedere privitor la faptul dacă este cazul sau nu este cazul să retrimitem propunerea legislativă la comisie. Până la urmă, plenul Senatului va decide. Vreau să vă spun însă că luni, 30 mai 2011 – dacă nu mă înșel –, am fost surprins de intervenția distinsului nostru coleg, domnul senator Günthner Tiberiu. Nu am înțeles de ce era atât de vehement.

După ce am luat și am consultat propunerea legislativă a doamnei senator Lia Olguța Vasilescu, am început să mă gândesc de ce ar fi putut fi atât de supărat domnul senator Günthner Tiberiu și am înțeles.

Stimați colegi,

Dați-mi voie înainte să fac o mică introducere și apoi dumneavoastră, plenul Senatului, puteți să retrimiteți la comisie propunerea legislativă, la sugestia domnului senator Verestóy Attila.

Acum aproximativ trei luni de zile, când s-a discutat o moțiune de cenzură, am avut în plenul Camerelor reunite o intervenție. Iată, se dovedește că am avut dreptate atunci, când am spus că Parlamentul trebuia să ia o atitudine față de niște declarații antiromânești ale unor oficiali maghiari.

Am venit apoi în Senat, luni, și am cerut același lucru. Dumneavoastră ați hotărât cu toții – dar chiar cu toții, toate grupurile parlamentare – ca, într-un anume timp, Senatul să adopte o declarație, care urma să fie propusă de Comisia pentru politică externă. Nu s-a întâmplat acest lucru. Înțeleg că la Comisia pentru politică externă au fost niște discuții.

Cred că, dacă Parlamentul ar fi avut o atitudine la vremea aceea, ieri, 31 mai 2011, nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat la Bruxelles, adică într-o locație care aparține statului maghiar s-a înființat așa-zisa „comisie a Țării Secuilor”.

Vreau să vă spun, stimați colegi, că o țară denumită Țară a Secuilor nu a existat și nu există în istoriografia românească, dar aceasta este altceva.

Cine a făcut acest lucru? În primul rând, domnul László Tökés, de care, în mod judicios, de multe ori s-au despărțit distinșii noștri colegi de la UDMR, așa cum și noi ne-am despărțit de Corneliu Vadim Tudor întotdeauna, domnul László Tökés, care a ajuns vicepreședinte al Parlamentului European cu voturile dumneavoastră, ale colegilor de la PDL, și care se manifestă în continuare, în permanență, ca un mare antiromân. Păcat că nu există o lege prin care să i se poată retrage cetățenia română, dar asta este viața!

Mulțumesc, domnule senator. Îl invit la microfon pe domnul senator Titus Corlățean.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege, Stimați colegi,

Pe ordinea de zi figurează o inițiativă legislativă, un proiect de lege care este important, dar care, de fapt, exprimă o temă mult mai largă, mai complexă și mai delicată. Și ea se referă, între altele sau, poate, în primul rând, la simbolistica pe care orice stat democratic, stat european în cazul României, are obligația să o respecte, pentru că nu are doar drepturi.

Știm foarte bine că simbolistica unui stat se exprimă prin drapel, prin imn, prin simbolistica națională, identitate culturală, exprimată prin statui, prin denumiri de străzi, lucruri care perpetuează și asigură transmiterea de la generație la generație a ceea ce înseamnă identitatea unui stat. Nu înseamnă că această simbolistică se referă exclusiv la simbolistica majorității într-un anumit stat. Ea trebuie să ia în considerare și specificul cultural, simbolistica minorităților din statul respectiv, dar în ceea ce privește elementele esențiale ale statului, aceste lucruri sunt peste tot garantate prin Constituție și prin legi.

Ce se întâmplă în clipa de față? Inițiativa legislativă pleacă de la o chestiune extrem de concretă, faptul că denumiri de bulevarde, străzi, gen 1 Decembrie sau Mihai Eminescu, sunt schimbate, plecând de la principiul corect al autonomiei, descentralizării, autonomiei locale pe principii administrative, ceea ce are însă consecințe, atunci când lucrurile se duc realmente foarte departe, pur și simplu, pot conduce la ștergerea, eliminarea simbolisticii identității naționale a României și a statului român.

Despre asta vorbim și vedem că, de fapt, asistăm la un proces mult mai complex și mult mai larg, care își are o explicație politică și care decurge din cromatica și din modul în care o coaliție guvernamentală, care este și ea trecătoare, funcționează. Sunt lucruri care se duc, zi de zi, săptămână de săptămână, mult, mult prea departe, și aici vreau să spun foarte clar că este responsabilitatea celor care acceptă această situație și sunt la guvernare.

Sunt lucruri care sunt inacceptabile oriunde în altă parte a Europei, și mă refer în primul rând la statele Uniunii Europene, respectiv sunt lucruri care țin de competența suverană, exclusivă a statului respectiv, sunt lucruri inacceptabile din punct de vedere al unor directive venite din exteriorul statului respectiv.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Markó Béla.

## **Domul Markó Béla** – _viceprim-ministrul Guvernului României_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Observ că suntem la capitolul declarații politice, mai bine zis la capitolul de dezbateri privind problema națională, cu toate că inițiativa legislativă în legătură cu care s-a luat cuvântul nu se referă la o astfel de problemă. Atunci, inițiatorii ar fi trebuit să facă o altă propunere legislativă, și anume reglementarea situației denumirilor de străzi et cetera în județele Covasna, Harghita și Mureș. Ar fi o propunere interesantă.

Deci ce probleme au colegii din Călărași sau din Constanța, Craiova și așa mai departe cu denumirile de străzi privind unele personalități de altă naționalitate decât cea română? Ar fi fost mult mai direct, mult mai simplu – așa cum observ –, discutând despre această problemă. Repet, mult mai simplu, mult mai direct, spre interior, spre exterior, în toate direcțiile, o propunere legislativă privind reglementarea situației din cele trei județe, denumiri, limba și așa mai departe.

Ce vină au, repet, cei din Călărași sau Giurgiu că noi suntem așa cum suntem, acolo, în Ardeal, respectiv în unele județe.

Acum, dacă îmi permiteți, nici eu nu pot face abstracție de referirile despre „Ținutul Secuiesc” sau despre acel „birou din Bruxelles”, care nu prea au nimic, de altfel, cu această inițiativă legislativă.

Eu am mai spus și repet acest lucru, nu sunt de acord cu cei care, chiar dacă e vorba de politicieni români, chiar dacă e vorba de politicieni maghiari, abordează această problemă prin conotații simbolice, și vă spun sincer că nu mă interesează conotațiile simbolice. Pe mine mă interesează dacă, printr-un astfel de birou, se ajunge la un anumit rezultat, și nu ce fel de rezultat: rezultat economic, popularizarea zonei respective, atragerea de investitori și așa mai departe. Și vom vedea. Dacă se reușește, voi spune că a fost o inițiativă bună, dacă nu, voi spune eu însumi că a fost o inițiativă eșuată și atât. Interpretarea mea este foarte pragmatică și foarte concretă, și nu mă interesează conotațiile simbolice.

În schimb, stimați colegi, cei care ați avut dezbateri zile întregi pe această temă, v-aș întreba și pe dumneavoastră: cu ce propuneri concrete ați venit în legătură cu așa-zisul „Ținut Secuiesc” sau, în general, cu Ardealul, pentru a mai ridica din punct de vedere economic și acea zonă?

## **Domnul Markó Béla:**

Da. Acum, dacă-mi permiteți, privitor la celelalte referiri. Domnule senator Hașotti,

Pentru că m-am adresat dumneavoastră, știți care este diferența dintre noi? Eu, dacă nu știu ceva, mă mai interesez, fie că e vorba de o personalitate, fie că e vorba de alte probleme. Și mai este o altă diferență. De data aceasta, eu știu, ca și dumneavoastră, cine a fost Liviu Rebreanu, dar, în același timp, știu și cine a fost Vörösmarty Mihály. Nu vă pretind să știți acest lucru, dar dacă nu știți ceva, interesați-vă! Interesați-vă!

Și când spun că știu cine a fost Liviu Rebreanu, spun că îl apreciez extrem de mult, ca și dumneavoastră, pe acest mare scriitor al românilor și al tuturor... Și înțeleg durerile acestui mare scriitor, care, de altfel – nu știu dacă dumneavoastră știți –, primul volum de povestiri și l-a publicat în limba maghiară. Primul volum de povestiri al lui Liviu Rebreanu a fost publicat și scris în limba maghiară. Acestea sunt tradițiile noastre din Ardeal. Și înțeleg durerile acestui mare scriitor, atunci când, de exemplu, în romanul „Pădurea spânzuraților”, vorbește de durerea acelui ofițer care a fost obligat să lupte împotriva propriului popor. Înțeleg, tot așa cum înțelegeți și dumneavoastră, dar eu mai știu ceva.

Cealaltă personalitate la care v-ați referit, Vörösmarty Mihály, a fost unul dintre cei mai mari poeți ai maghiarilor din secolul al XIX-lea, lângă Petőfi Sándor și Arany János _._ Ei trei pot fi considerați cei mai mari poeți ai maghiarilor. De altfel, nu sunt de acord cu această..., nici nu știu ce este, luptă oarbă sau numiți-o cum vreți, ca cineva să vină cu ideea și să-și finalizeze ideea de a schimba denumirea de „Liviu Rebreanu” – în cazul unei străzi – în „Vörösmarty Mihály”. Nu cred că aceasta este calea. Să existe și strada Liviu Rebreanu, și strada Vörösmarty Mihály în acele localități unde trăim împreună.

De altfel, trebuie să vă spun că, deocamdată, noi avem alte probleme în cazul personalităților maghiare. În Târgu-Mureș, fosta stradă Vörösmarty Mihály știți cum se numește în acest moment? Strada Mărășești. Nu a fost schimbată acum, ci în anii ’70. Fosta stradă Kossuth Lajos tot în anii ’70 a fost schimbată. Știți cum se numește? Strada Călărași.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Vă mulțumesc, domnule senator. Îl invit la microfon pe domnul senator Dan Șova.

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Mi-a invocat numele. Drept la replică întâi!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

După aceea.

Oricum vi-l dau.

L-am invitat pe domnul senator Dan Șova și nu mi se pare politicos... Domnul Dan Șova este, ca întotdeauna, esența...

## **Domnul Dan Coman Șova:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Faptul că domnul senator Markó Béla s-a enervat este un semn clar că inițiativa legislativă a doamnei senator este una bună și corectă.

Aș vrea să-i spun, pentru că am văzut că domnul Markó Béla a făcut apel la literatură și știu că este un specialist, că romanul „Pădurea spânzuraților” era, oarecum, un roman autobiografic. Știți că Liviu Rebreanu a fost obligat să meargă în armata austro-ungară și nu era foarte convins de treaba asta.

Al doilea lucru. Cineva, un coleg de la UDMR, pe care îl respect foarte mult, zilele trecute, m-a bătut pe umăr și mi-a recomandat să fiu ceva mai internaționalist când vorbesc de problemele maghiarilor.

Aș vrea să reamintesc colegilor maghiari două date triste din istoria Ungariei: 1526 și 1541. Sunt datele-cheie când Regatul Ungariei a devenit pașalâc. Când o să văd la Budapesta principalul bulevard numit Soliman Magnificul, atunci voi fi și eu internaționalist.

Mie... și nu numai mie... numele de Kossuth Lajos îmi dă fiori. Eu înțeleg că este erou al națiunii maghiare, dar în programul Revoluției din 1848 al lui Kossuth Lajos intra și nerecunoașterea națiunii române, intra și menținerea lui Unio Trium Nationum. Din cauza lui Kossuth Lajos au murit în Transilvania 30.000 de români și avem și străzi, și bulevarde în Transilvania care se numesc Kossuth Lajos. Știți de ce s-a întâmplat treaba asta, stimați colegi? Pentru că românii, în blândețea și în înțelepciunea lor, au înțeles că problemele de istorie trebuie să fie în cartea de istorie, și nu în dezbaterea publică.

Problema colegilor noștri din UDMR este că – fără a reprezenta trăirea propriu-zisă a maghiarilor din România – vin și aruncă în spațiul public lucruri care nu fac altceva decât să scoată neplăcerile sau amintirile triste din cartea de istorie și să le pună din nou în dezbatere publică.

Se tot invocă Petőfi Sándor. Vă reamintesc, pentru cei care cunoașteți, că Petőfi Sándor și-a făcut un titlu de glorie din detestarea românilor și avem statuia lui Petőfi Sándor, avem străzi și licee în România care se numesc Petőfi Sándor, pentru că am înțeles să lăsăm problemele de istorie în cartea de istorie.

## Stimați colegi,

Ni s-a spus, după 1990, nouă, românilor, să stăm drepți și să discutăm cu deschidere despre pogromul evreilor de la Iași, și Președintele României, domnul Traian Băsescu, și-a cerut scuze public. Dar stau și mă întreb: dacă noi, românii, tot trebuie să stăm așa, drepți, și să acceptăm niște lucruri despre care vorbim, dar nu știm sigur dacă s-au întâmplat, totuși lăsăm capul în jos și zicem: domnule, poate s-au întâmplat, chiar dacă le-a făcut armata germană pe teritoriul României, ni le asumăm noi, de ce nu am discuta noi, pentru că, vedeți dumneavoastră, sunt foarte mulți români trăitori ardeleni..., și am să vă spun, ca să mă înțelegeți că nu vorbesc din amintiri, după mamă, familia mamei este din Târgu-Mureș, cunosc bine zona de acolo, sunt prea mulți trăitori, inclusiv bunicul meu, a căror amintire, de exemplu, despre feciorașii lui Miklós Horthy, între 1940 și 1944, le dă foarte mulți fiori. Nu știu dacă este cazul să discutăm.

Dar dacă invocăm Țara Secuilor, în care la ultimul sondaj erau 260 de oameni în...

Recensământ!

## **Domnul Dan Coman Șova:**

La ultimul recensământ, și la recensământ știm cu toții, că suntem oameni politici, intră pe ușă omul și te întreabă: „Ce ești tu, dragă Attila?” Și el spune ori secui, ori maghiar. Ei s-au declarat 260 de secui și am aflat că Țara Secuilor este la Bruxelles acum, în curtea regiunilor ungare sau cum se numește.

## Stimați colegi,

Mie mi se pare că propunerea doamnei senator Olguța Vasilescu, indiferent la ce partid a fost Domnia Sa, este o propunere normală și firească, pentru că a schimba numele scriitorilor sau eroilor neamului românesc cu cei maghiari, pe criteriul că sunt ceva mai mulți maghiari într-un loc, nu este firesc. Este normal să existe și aceste denumiri, cum există, dar cu păstrarea unui echilibru, că o să ne trezim la Târgu-Mureș cu cinci străzi Petőfi Sándor, cu toți locotenenții lui Kossuth având câte un bulevard.

Deci eu vă propun să susținem această propunere legislativă și să-i și mulțumim doamnei senator Vasilescu, cu toată admirația.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Hașotti.

Vă rog, drept la replică, dacă se poate, succint.

## Da, succint, domnule președinte.

În primul rând, vreau să remarc că reprezentantul Guvernului nu și-a spus punctul de vedere, și punctul de vedere vine de la Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, care are un ministru.

## Domnule Șova,

Iertați-mă, ați exagerat ca Budapesta să aibă un bulevard Soliman Magnificul, dar dacă ar fi să fim deschiși, europeni, mă gândesc că o stradă Soliman Magnificul să fie la Odorheiul Secuiesc. Ce ați zice?

Sau celor din Scornicești să le vină, cumva, ideea să facă o stradă Nicolae Ceaușescu sau să-și schimbe denumirea din Scornicești în Nicolae Ceaușescu. Nu avem nevoie de o comisie care să vegheze asupra acestor chestiuni?

Dar am spus acest lucru, pentru că domnul senator Markó Béla mi-a făcut onoarea să îmi invoce numele. A spus Domnia Sa că dezbatem aici o problemă națională. Da! În Parlamentul României, minut de minut, clipă de clipă, secundă de secundă, prin voturile pe care le dăm, dezbatem problema națională, direct sau indirect. Și asta se întâmplă în toate parlamentele din lume.

Aș vrea să vă mai spun că domnul.... domnul.... László Tökés a spus, ieri – acest individ, de fapt, nu domn –, că naționalismul postcomunist a intrat iar în acțiune. Păi dacă eu, domnul Șova, ceilalți suntem naționaliști postcomuniști, este de reflectat. Cu siguranță însă acest Tökés are o atitudine horthystă.

## Domnule senator Markó Béla,

Vă lamentați că ce am făcut noi, Parlamentul, pentru Transilvania, că n-am făcut mai nimic. Cum n-am făcut, domnule senator? Păi nu avem Guvernul Boc? Sigur că unii dintre noi, PDL și dumneavoastră, UDMR, ați făcut pentru Transilvania, har Domnului!, cu Guvernul Boc, cu atâția miniștri din Ardeal, cu atâția consilieri și consiliere din Ardeal... Da, dumneavoastră, PDL-ul, UDMR-ul! Cum, dumneavoastră nu sunteți ardelean? Nu sunteți viceprimministru într-un guvern, pe care mă feresc să-l mai cataloghez?

Ați spus că – iertați-mă! – diferența dintre mine și dumneavoastră este că dumneavoastră vă interesați. Să știți că și eu m-am interesat și am să vă spun, stimați colegi, un simplu fapt. Într-un oraș din România au fost atribuite noi denumiri unui număr de opt străzi din municipiu. Patru dintre acestea au primit numele unor personalități de o anumită origine etnică, însă niciuna dintre străzi nu a primit numele unei personalități românești din istorie sau din cultură, și acele noi străzi s-au numit Pășunii, Poligonului și Forestierelor. Păi drept îi? Trebuie să avem o comisie? Eu zic că da.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Raymond Luca și aș propune să sistăm... Și domnul senator Bîrlea, da.

Vă rog, domnule senator. Microfonul 1, vă rog.

## Domnule președinte,

Eram pregătit să iau cuvântul într-o cu totul altă notă, dar ultimele discursuri mă fac doar să rezum ce am de spus, și anume că eu nu voi susține niciodată asemenea inițiative și sunt împotriva acestei inițiative. În rest, vă spun că îmi este doar rușine și foarte multă silă.

Mulțumesc. Domnule senator Bîrlea, vă rog. Microfonul 2.

Nu este prima dată când, în elanurile noastre retorice, ne situăm paralel cu obiectul muncii. Am folosit această inițiativă legislativă, unii dintre dumneavoastră, desigur, ca un bun pretext pentru a face declarații politice. V-aș aminti că Eminescu ne invită, în opera lui publicistică, la un patriotism autentic, pe care, în opinia lui, nu trebuie să-l strigăm cu gura, ci să-l simțim cu inima. Asta înseamnă că a-ți iubi patria nu presupune deloc că trebuie să respingem alteritatea și valorile altora. Noi avem aici de discutat o inițiativă legislativă, să vedem oportunitatea ei, și nicidecum să refacem toată filozofia politică.

Eu trăiesc într-un județ unde multiculturalitatea și multietnicitatea îi dau specificul și, dacă vreți, și noblețea. Stau bine, în orașul Sighet și în Baia Mare, denumiri de străzi și de Mihai Eminescu, și de Liviu Rebreanu, și de Petőfi. Problema este în noi, aceea că încă nu ne-am vindecat de niște încrâncenări inutile. Mai avem foarte multe lucruri care ne unesc și va trebui să le potolim pe acelea care ne dezbină. Aceasta este abordarea proiectivă, de care avem nevoie în acest moment, de pe poziția noastră de stat european.

Astfel de inițiative legislative, folosite ca pretext pentru unele dezbateri, care, uneori, exced chiar și bunului-simț, și iubirii de patrie, în sens propriu, nu cred că sunt utile în acest moment.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc și eu tare mult.

Îl invit la microfon pe domnul senator Rasaliu. Microfonul 2, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Apreciez comentariile antevorbitorilor mei, în special ale domnului senator Șova, dar vreau să vă spun un lucru: istoria este istorie, cu bune și cu rele. Eu vin dintr-un județ transilvănean și am auzit, de-a lungul timpului, foarte multe lucruri legate de relația dintre români și unguri. Vorbesc de istorie, istoria propriu-zisă. Dar istoria recentă ne arată următorul lucru. M-am întors azi-noapte de la Budapesta, din Parlamentul maghiar, de la reuniunea semestrială COSAC, iar acolo, ascultând discursul premierului Viktor Orbán, am tras, împreună cu colegii mei, următoarea concluzie: istoria recentă arată că maghiarii, Parlamentul maghiar, ne ajută și ne deschid o pistă extraordinar de favorabilă vizavi de integrarea României în Spațiul Schengen, iar eu cred că acest lucru contează foarte mult în momentul de față.

Atât am vrut să vă spun. Mulțumesc.

Mulțumesc.

Da, domnule senator Markó, sigur, vă dădeam imediat cuvântul.

Vă rog.

Dacă se poate, două minute, domnule Markó.

## **Domnul Markó Béla:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

## Stimate domnule senator Șova,

Nu știu dacă ați observat că eu am vorbit numai cu cuvinte de apreciere privind personalitățile culturii și istoriei românești, și nu în urma vreunei tactici sau strategii politice, ci, pur și simplu, pentru că le apreciez. Le cunosc și le apreciez. Dar, dacă vreți să ne referim la probleme de tactică și strategie, nu cred că este bine-venită o strategie sau o tactică prin care dumneavoastră, în schimb, încercați să ocărâți personalitățile culturii maghiare. Și m-am referit la Petőfi Sándor. Eu aștept cu mare interes să-mi aduceți acele citate din care reiese că acel poet, care, de altfel, la vârsta de 26 de ani a murit în bătălia de la Albești, de la Sighișoara, sămi aduceți citate prin care să îmi demonstrați că a avut manifestări antiromânești. Aduceți-mi citatele.

Și nu așa ne rezolvăm problemele, nu vă supărați. Eu știu foarte bine greșelile și meritele lui Kossuth. Marea greșeală a lui Kossuth a fost, într-adevăr, abordarea greșită a problemei naționale, fiindcă nu a recunoscut, așa cum trebuia, naționalitățile care trăiau, la vremea respectivă, pe teritoriul Ungariei. Așa este. Așa cum marea greșeală a lui Avram Iancu a fost că i-a luat ca aliați pe habsburgi, austrieci. S-au făcut foarte multe greșeli. Și Kossuth a greșit, și Avram Iancu a greșit. După aceea, foarte târziu, și-au dat seama că ar fi trebuit să procedeze altfel, dar era deja târziu. Era deja târziu.

Cunoaștem cu toții istoria, dar, dacă vreți să ne dăm lecții reciproc, atunci haideți să avem empatia necesară. Vă mulțumesc.

Da, aveți dreptate, există o propunere, într-adevăr, prin care s-a solicitat retrimiterea la comisie. Trebuie s-o supun aprobării dumneavoastră.

Suntem în procedură de vot, domnule profesor. Nu aveți microfon. Îmi pare rău.

## **Domnul Dumitru Oprea**

**:**

Am votat programul de lucru până la ora 13.00!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Deci, cu 8 voturi pentru, 57 de voturi împotrivă și 3 abțineri, s-a respins propunerea de retrimitere la comisie.

Suntem în procedură de vot, stimați colegi.

Regulamentul este același pentru toți.

## **Domnul Fekete-Szabó András Levente**

**:**

Cer procedură, domnule președinte!

Stimați colegi, suntem în procedură de vot.

## **Din sală:**

Dar n-ați votat!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Raportul comisiei este de admitere, cu amendamente admise.

Supun aprobării dumneavoastră...

## **Domnul Fekete-Szabó András Levente**

**:**

Procedură!

## **Din sală**

**:**

Vot!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Am anunțat în urmă cu trei minute – vă rog să vă uitați în stenogramă – începerea procedurii de vot.

Raportul comisiei, cu amendamente, se supune votului Senatului.

Domnul senator Cristian Rădulescu dorește să explice votul.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Și eu vă mulțumesc.

Deși mai sunt înscrieri la cuvânt, propun sistarea discuțiilor și vă aduc la cunoștință că există un raport al comisiei, care este de admitere, cu amendamente admise.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, Senatul este primă Cameră sesizată.

## Stimați colegi,

Este unul dintre acele exemple tipice unde lucrurile nu trebuie să fie forțate. A fost o adevărată dezbatere parlamentară, cu argumente pro și contra, cu pozițiile specifice grupurilor parlamentare, așa cum ne așteptam. Este clar că s-a trecut de ora-limită și trebuia întreruptă dezbaterea, și reluată, împreună cu votul final, într-un alt moment. Forțări de genul acesta creează precedente, care astăzi pot fi folosite de cei care sunt mai mulți în sală, mâine, poimâine, de cei care sunt ei mai mulți în sală. Pe de altă parte, sigur...

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc, mulțumesc, domnule senator.

Vă aduc la cunoștință că rezultatul votului a fost 46 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 3 abțineri.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea legislativă.

38 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, două abțineri. În aceste condiții, știți foarte bine că, fiind vorba de o lege ordinară, Senatul este primă Cameră sesizată, procedura a fost îndeplinită și propunerea legislativă a fost adoptată.

Dacă domnul profesor Oprea..., dacă domnul senator Oprea... Vă cer scuze.

Domnule senator Oprea, s-a terminat procedura de vot. Dacă doriți, o chestiune pe procedură, înainte de a încheia ședința.

Conform ceea ce am votat astăzi, voi contesta votul dat după ora 13.00, fiindcă nu ați cerut prelungirea ședinței de vot cu un număr de minute.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## E în regulă.

Declar încheiată ședința Senatului de astăzi, 1 iunie 2011. Mulțumesc.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590687]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 72/10.VI.2011 conține 40 de pagini.**

Prețul: 12,00 lei