Gheorghe Pop

Declarația politică este intitulată „O viață fără violență”. Pentru prima dată, Ziua Internațională a Nonviolenței în Școli, care se sărbătorește pe data de 30 ianuarie, a fost marcată în România în anul 2006.

Mass-media a prezentat, în ultima perioadă de timp, din ce în ce mai des cazuri de violență manifestată în scoli. Violența în rândul elevilor șochează constant opinia publică, iar recentul incident din Capitală – unde două adolescente și-au bătut o colegă – readuce în discuție neputința autorităților de a preveni acest fenomen.

Violența în școli nu este un fenomen izolat și trebuie privită în context global și asociată mediului familial și social din România. Fiecare caz de violență nou-semnalat reprezintă un semnal de alarmă, pentru că în spatele lui există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenția publicului, dar care pot conduce la apariția unor efecte severe la nivelul întregii societăți.

Așa cum se știe, violența în școala românească nu este o poveste, ci o realitate care nu este suficient conștientizată. Mai mult, faptele sunt ascunse, fiind considerate un subiect incomod pentru „obrazul” școlii în care apar astfel de evenimente.

Conform unui studiu internațional efectuat de Organizația Mondială a Sănătății în 37 de țări, România este nominalizată pe primele locuri la violența în scoli. În aproape trei sferturi din școlile românești se întâlnesc fenomenele de violență, sub diverse forme, aproximativ 2,5% din elevi au manifestări grave de violență, iar 3% sunt victime ale violenței.

Deși numărul cazurilor de violență în școli este foarte mare, doar în 13% din aceste cazuri se fac sesizări. Mai mult, 54% din cei care au participat la studiu înțeleg prin violență doar formele grave de abuz fizic. Majoritatea elevilor, deși sunt conștienți de gradul ridicat de violență din școli, sunt sceptici față de reducerea fenomenului, mulți fiind convinși că diminuarea violenței se va realiza în destul de mult timp de acum încolo. ## Stimați colegi,

Așa cum se știe, într-o societate în tranziție copiii sunt primele victime, de aceea este important să înțelegem faptul că devine o problemă momentul în care violența în școală devine o obișnuință, momentul în care, în nesiguranță, copiii își vor pune în aplicare tot felul de mecanisme de apărare, vor deveni neglijenți, defensivi, vor căuta mijloace de protecție, vor fi complici sau vor deveni dușmanii altora, vor contribui la construirea unei culturi în școală bazate pe frică.

În dorința și efortul ca viitoarea generație să crească în respectul drepturilor sale, doresc ca, împreună, să redăm copiilor copilăria, garanție a unui viitor mai bun pentru fiecare dintre ei, pentru fiecare dintre noi.

Vă mulțumesc.