Nicolae Moga

Declarația politică este intitulată „Operațiunea «Vămile văzduhului» sau cum să ne dăm mari la apă mică”.

Nu este pentru prima dată când șeful statului nostru recidivează. Din păcate, sub mai multe aspecte. El este un fel de om-orchestră, cameleonic, cu temperament și vocație histrionice și poate să se transpună și chiar să creadă cu adevărat în „sinceritatea” minciunilor sale.

Când printre lecturile sale de seară se numără Constituția, a doua zi, președintele devine „omul constituțional”, când își exersează în fața oglinzii rolul de șef al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, devine „omul marțial”, când își face cumpărăturile de la supermarket, este „omul gospodar” și așa mai departe. Are pregătită o imagine pentru fiecare rol, un discurs dramatic pentru fiecare ipostază.

Ceea ce sare în ochi este nu disproporția dintre ce face și ce spune, ci „sfânta mare nerușinare” cu care încearcă să ni se adreseze în discursurile sale televizate asemenea omului din popor, sfătuit fiind probabil că mai ales acest aspect îi validează popularitatea. Să te tăvălești de râs, și nu alta, când îl auzi că și dumnealui ar vrea un salariu mai mare de

1.000 de euro, că nu se poate prezenta „cu haine roase în coate” la ceremonii care pretind o ținută de gală etc.

Din seria populismelor fără sfârșit ale președintelui face parte și megaoperațiunea de arestare a vameșilor de la Vama Siret. Concepută ca un plan, chipurile, meticulos pus la punct, de filaj și alte ingrediente copioase ale Serviciilor Secrete, operațiunea în sine nu vine decât să confirme cangrena sistemului nefuncțional care a putut să permită, de atâția ani, proliferarea huzurului unor funcționari ai statului în „regatul șpăgilor”. Dacă președintele constată de abia acum, în mod public, cât de „cangrenat” era sistemul, concluzia care se impune e una singură: absolut toate instituțiile guvernamentale însărcinate cu supravegherea trecerii frontierelor și controlul activităților desfășurate aici au stat cu brațele încrucișate, în loc să acționeze la timp, ca să nu mai vorbim de rolul caricatural al DNA, care mai intervine doar „la sesizarea Serviciilor Secrete”.

Practic, acum nu mai putem arunca vina în ograda țărilor care ne-au refuzat mai mult sau mai puțin politicos intrarea în Spațiul Schengen, ci putem să ne acuzăm de incompetență sau, mai rău, de atitudine duplicitară față de fenomenul corupției din vămi.

Oare ce înseamnă securizarea frontierelor, obiectiv anunțat de noi, cu mândrie, ca îndeplinit la timp, atâta timp cât „jocul de-a umple căciula”, în dispreț față de tot ce înseamnă bun-simț și onoare, continua să facă prozeliți de la Siret la București și retur?

Cineva spunea, pe bună dreptate, că arestarea vameșilor este de fapt plata unei monede mai vechi între mai multe grupări concurente din PDL. Se observă cu ochiul liber că încep să iasă la lumină, exact ca din întâmplare, nume grele din partidul la putere, care nu prea îl mai ascultă pe președintele țării, și nici atât pe premier. Mă întreb și care sunt următoarele șapte obiective ale hotărârii CSAT, dintre cele nouă anunțate pe un ton triumfalist de cel care și-a aservit CSAT, așa cum a făcut și cu legea fundamentală, pentru a-și rezolva vendetele sale.