Stenogramă plen

Puțină civilizație în sala de plen, vă rog!

## **Domnul Valer Marian:**

...care să stabilească amploarea, cauzele și condițiile favorizante ale fenomenului de contrabandă și corupție în vămile României, să urmărească continuarea și finalizarea...

29 de minute.

## **Domnul Valer Marian:**

...anchetelor declanșate, fără imixtiuni politice, și să propună soluții de natură legislativă și instituțională. Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul lider Puiu Hașotti. Se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică se intitulează „Uniunea SocialLiberală – în lumina reflectoarelor”.

I-aș spune unui coleg că, din cele 30 de minute ale Grupului parlamentar al PSD, domnul senator, sigur, a vorbit 15 minute, și eu voi vorbi mai puțin.

Crearea Uniunii Social-Liberale a dus la punerea în scenă a unei adevărate comedii, cu actori principali și secundari. Pentru ca scena să fie completă, nu putea să lipsească bufonul prezidențial, domnul Lăzăroiu.

Domnul Lăzăroiu ne amintește de zicala: „Cum e turcul, și pistolul”. Nu avem nevoie de informații suplimentare pentru a ști cine e turcul și cine e pistolul.

Spune Domnia Sa, citez: „Protocolul USL nu e făcut de minți prea luminate”.

Această replică pe mine mă duce cu gândul la ce spunea Platon, citez: „Cei care își închipuie că sunt prea deștepți pentru a face politică sunt pedepsiți prin faptul că sunt conduși de proști.”

Minți precum cea a domnului Lăzăroiu sunt potrivite doar pentru crearea de povești, pare-se. Să-l întrebăm pe domnul Lăzăroiu unde este Albă-ca-Zăpada? Dar cei șapte pitici?

Adaptând vorbele lui Nicolae Bălcescu, cum că „niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat”, putem afirma despre domnul Boc că niciodată un populist nu poate fi un adevărat om de stat.

Premierul arată cu degetul spre alianța – zice el – „socialist-populistă”, însă Domnia Sa uită că, atunci când arăți cu un deget, trei degete arată spre tine. Să-i aduc aminte de alianța de guvernare cu PSD-ul? De actuala alianță cu UNPR-ul, un partid de centru-stânga, așa cum se declară? Și cu ce este mai de condamnat alianța dintre PNL și PSD decât alianța dintre PDL și partidul domnului Oprea... am uitat cum îi spune.

Declarația doamnei Anastase este truistică și tautologică, spre deosebire de cea a doamnei Udrea, care este doar turistică. Spune doamna Udrea: „Nimic nou, doar o recunoaștere a unei realități vechi.”

Vădit preocupată să nu greșească numărătoarea, doamna Anastase gafează din nou. Astfel, rezultatul numărătoarei doamnei Anastase este, citez: „Unu și cu unu fac tot unu.” Cred că doamna are o boală!

Mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Vasile Nedelcu.

Nu? Renunțați la declarația politică? Ați depus-o.

Domnul senator Ion Rotaru, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi se numește „Desființarea și comasarea spitalelor – un medicament amar pe care Ministerul Sănătății îl bagă cu forța pe gâtul autorităților locale”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Într-o perioadă de criză structurală a sistemului de sănătate românesc, în care politicienii și VIP-urile se tratează la clinici moderne din Viena, în timp ce simplii cetățeni mor uneori pe drumurile patriei, plimbați în ambulanțe de la un spital la altul, Guvernul Boc impune, într-o manieră dictatorială, comasarea sau desființarea unor spitale, afectând grav dreptul la asistență medicală al românilor. Și, ca și cum asta nu ar fi de ajuns, guvernanții calcă în picioare și dreptul autorităților publice locale de a decide în ce fel acționează cu unitățile medicale pe care le au în proprietate în urma descentralizării hotărâte de același Guvern Boc.

Proiectul comasării unor spitale și transformării altora în cămine de bătrâni sau centre de permanență ori cu altă destinație a fost lansat pentru dezbatere publică, însă numeroasele reacții negative venite atât din partea administrațiilor locale care au în subordine aceste spitale, cât și a personalului medical și a pacienților, par a nu impresiona câtuși de puțin oficialii din minister.

Susținut de argumente pur retorice, precum o pretinsă reformă a sistemului și o metodă sigură de economisire a banului public, proiectul respectiv nu are la bază o analiză a efectelor comasării în fiecare caz în parte și a economiilor făcute în acest fel.

Nu este de mirare că Federația Sindicatelor Medicilor a cerut vehement Ministerului Sănătății să facă publice criteriile pe baza cărora a decis comasarea sau desființarea spitalelor aflate pe lista sa, precum și sumele exacte ce vor fi economisite în urma măsurilor amintite.

Aceleași solicitări, perfect logice, au venit și din partea sindicatelor din domeniu, care au atras atenția că pentru aceste restructurări este nevoie și de acordul noilor proprietari, al consiliile județene sau locale.

Mai mult, din teritoriu au venit semnale că în foarte multe dintre cazuri aceste măsuri propuse de Ministerul Sănătății vizează unități sanitare cu o situație financiară bună sau care au beneficiat de investiții consistente din partea autorităților locale, iar comasarea lor riscă să lase fără servicii medicale un număr considerabil de pacienți. Reprezentanți ai autorităților locale, în calitate de administratori ai spitalelor vizate, au protestat și ei, acuzând reformarea forțată, arbitrară și cerând să fie lăsați să se ocupe de reorganizarea unităților în cauză.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Frâncu, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Banii din vămi și realegerea «faraonului» Băsescu”.

## Stimați colegi,

Asistăm de aproape două săptămâni la un spectacol de luptă aprigă în interiorul PDL. Lideri importanți ai acestui partid nu au găsit altă modalitate de a se război între ei decât folosind instrumentele media.

Doresc să precizez că dezavuez acest spectacol neplăcut al confruntării interne, și aici nu mă refer doar la PDL.

Cred că este însă pentru prima dată când românii săraci, fără loc de muncă, cu salarii tăiate, află de pe ecrane ce sume exorbitante s-au vehiculat în campania de realegere a președintelui Traian Băsescu. Se pare că banii care se taxau în vamă prin clientela de partid mergeau în colegii electorale către primării, către autobuze, către alegători, către secții de votare. Se măsluiau oare voturi acolo în favoarea lui Traian Băsescu?

Toată lumea se întreba la vremea aceea de unde avea PDL bani pentru a organiza trasee turistice, excursii monahale. Vorbesc de situația de la Vâlcea, unde, în toamna anului 2009, comune întregi au plecat să vadă biserici și alte minunății din Oltenia pe „bani portocalii”.

De unde erau acești bani? De unde erau bani pentru portocale, pentru cizme, pentru greble și alte unelte care li se

dădeau în neștire bieților alegători din partea agenților portocalii?

Au fost reținute în acele luni zeci de camioane cu grâu și porumb, care erau împărțite gratis sătenilor, în județul Vâlcea cel puțin.

Iată că orice minciună are picioare scurte. Erau acolo, probabil, și bani din vămi, din contrabandă, din toate porțile pline de promiscuitate ale instituțiilor publice. Acești bani ajungeau taxați, evident, de către omul de legătură al partidului, posibil, om de afaceri din zonă. Acesta îi trimitea mai departe politicianului, iar de aici ajungeau la un trezorier care diriguia fondurile spre mita electorală. Mită de orice tip! Veți spune că e doar un scenariu.

Ce se întâmplă însă acum?

Probabil că Traian Băsescu, liderul _de facto_ al PDL, dorește să meargă din nou cu echipa Boc la alegerile interne din partid. Și, în consecință, ce face? Ucide în direct și la o oră de maximă audiență, prin instrumentul cel mai fidel – DNA –, tabăra adversă, cea care ar putea să câștige președinția partidului.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Trifon Belacurencu, ultimul înscris pe lista Partidului Social Democrat.

Și am să rog, dacă din Grupul parlamentar al PDL... Vă rog, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Impactul social al desființării Centrului de Sănătate Sulina sau un nou atac cinic la adresa locuitorilor din Delta Dunării”.

## Stimați colegi,

Supun atenției dumneavoastră situația disperată în care vor fi mii de localnici din zona Deltei Dunării, alături de turiștii și copiii care ajung în acea zonă mai ales în timpul verii, dacă Ministerul Sănătății va dispune desființarea Centrului de Sănătate Sulina.

Trebuie subliniat că această măsură este ilegală, atât ilegală, cât și imorală. Ilegală deoarece, odată cu transferul acestor unități către autoritățile locale, Ministerului Sănătății îi revine doar sarcina de control al acestor unități, iar desființarea, înființarea sau reorganizarea acestor unități se pot face doar la inițiativa autorității locale respective, în cazul nostru Consiliul Local Sulina.

## Imorală din cel puțin două motive:

În primul rând, foarte multe persoane din zona Deltei Dunării vor rămâne fără posibilitatea asistenței medicale de specialitate. În al doilea rând, pentru că eventuala desființare și, ulterior, transformare a acestui centru va aduce cheltuieli suplimentare pentru bugetul de stat.

Stimați colegi,

Prin poziționarea geografică deosebită, Centrul de Sănătate Sulina este singura unitate sanitară cu paturi din Delta Dunării și deservește o populație de circa 8.000 de locuitori din orașul Sulina și din localitățile limitrofe acestuia, respectiv comuna CA Rosetti, comuna Crișan și comuna Sfântu Gheorghe.

De asemenea, în lunile iunie, iulie, august și septembrie, centrul poate oferi asistență medicală unui număr mare de turiști, dar și celor 300-400 de copii pe serie care vin la Tabăra internațională de vară, organizată sub patronaj prezidențial, și, nu în ultimul rând, turiștilor care vin în august la Festivalul internațional de film independent „Anonimul”.

Măsura desființării acestui centru a fost luată pe genunchi de persoane ignorante care nu au ținut cont de poziționarea geografică și de clima din Delta Dunării. Astfel, pentru transportarea pacienților către Spitalul Județean de Urgență Tulcea se va folosi o navă sanitară a cărei deplasare de la Tulcea la Sulina durează aproximativ două ore de la efectuarea apelului telefonic, și aceasta în condiții climatice favorabile. Nu s-a ținut cont de faptul că există situații în care zona Sulinei este complet izolată, iar nava sanitară nu se poate deplasa, și nici elicopterele nu pot zbura noaptea și/sau pe timp de ceață.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator. Nu mai sunt alte intervenții.

Dați-mi voie să vă prezint lista colegilor care au depus în scris declarații politice astăzi:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Petru Filip, Gheorghe David, Mihail Hărdău, Alexandru Pereș, Iulian Urban, Ioan Sbîrciu, Marian Iulian Rasaliu și Mihai Niță;

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori Adrian Țuțuianu, Alexandru Cordoș, Laurențiu Florian Coca, Gavril Mîrza, doamna senator Lia Olguța Vasilescu, domnii senatori Gheorghe Pop, Gabriel Mutu, Sorin Constantin Lazăr, Florin Constantinescu, Șerban Constantin Valeca, Nicolae Moga, doamna senator Doina Silistru și domnul senator Ioan Mang;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Marian Cristinel Bîgiu, Cornel Popa și Paul Ichim;

– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnii senatori Vasile Nedelcu și Sorin Serioja Chivu.

Declarația politică se intitulează „Obiectivul Schengen 2011 – determinare diplomatică și inteligență politică”.

- Stimați colegi,

Pe fondul deplasării consistente a interesului clasei politice spre problemele presante de politică internă, s-a petrecut o deconectare prematură și o pierdere a acurateței acțiunilor de politică externă în acest an foarte important pentru România.

Pentru că reținerea unor cancelarii importante din UE față de acceptarea României în Spațiul Schengen în acest an a devenit certitudine, sunt sigur că poziția în care suntem ne obligă să gândim, dincolo de orice dispută ideologică, un set de soluții care să păstreze intacte șansele noastre de a îndeplini acest obiectiv la termenele propuse inițial sau măcar în cursul anului 2011, până la finalul perioadei în care Ungaria asigură președinția UE.

Fără îndoială, principiul care nu poate fi negociat al oricărei măsuri de politică externă a unei țări membre UE este echilibrul. E în beneficiul nostru, al tuturor, ca orice nesincronizare a punctelor de vedere politice cu state dezvoltate economic ale UE să facă obiectul unei armonizări negociate în baza principiului european al solidarității. Noi trebuie să ne așezăm diplomatic cu toată fermitatea, subliniind disponibilitatea și capacitatea noastră reală de a asuma un punct de vedere întemeiat pe baza principiului modern al toleranței și generozității reciproce.

Pentru că susținerea cu argumente de ordin tehnic a extinderii Spațiului Schengen în luna martie a acestui an nu probează convingător capacitatea României de a se integra deplin cerințelor de securitate pe care le au în vedere o serie de state membre, trebuie să luăm foarte serios în considerare posibilitatea de a deveni parteneri constructivi la o dezbatere politică mai largă în legătură cu criterii care depășesc acquis-ul Schengen.

În condițiile în care acceptarea României și Bulgariei în Spațiul Schengen presupune unanimitatea Consiliului Uniunii Europene, e nevoie urgent nu doar de identificarea posibililor aliați sau a unor neutralități prietenoase, ci de o abordare mult mai determinată. Trebuie să discutăm deschis și punctual modalități concrete prin care putem armoniza poziția Franței sau a Germaniei cu posibilitățile practice ale României de a elabora soluții acceptabile de asigurare a securității comune.

Declarația politică este intitulată „Problema încă nerezolvată după explozia de la blocul de locuințe din Timișoara”.

Doamnelor și domnilor senatori,

În urmă cu mai bine de un an, mai exact pe data de 10 ianuarie 2010, în urma unei defecțiuni la rețeaua de alimentare cu gaze, pe strada Constantin Brăiloiu nr. 7,

Timișoara, a avut loc o explozie în urma căreia s-a impus evacuarea familiilor locatare.

Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, cu sprijinul Departamentului de Construcții civile, industriale și agricole din cadrul Universității Politehnica din Timișoara, și, bineînțeles, persoane avizate ale administrației locale au evaluat valoarea pagubelor produse între 90 și 208 mii de euro plus TVA.

În urma constatărilor, instituția arhitectului-șef al municipiului a emis în regim de urgență autorizația de construire pentru consolidarea imobilului, obligând în același timp asociația de proprietari să depună o documentație care să conțină expertiza tehnică finală în vederea obținerii autorizației definitive de executare a reparațiilor.

De atunci și până în momentul de față, din două în două luni, Direcția de patrimoniu și SC Administrarea Domeniului Public, în conformitate cu expertiza preliminară a Universității Politehnica, au făcut verificări și au executat lucrări de reîmpănare a zidurilor cu material lemnos.

Expertiza preliminară, verificarea structurii susținerilor, cheltuielile pentru pază și costurile intervențiilor făcute de ADP s-au ridicat la sfârșitul anului trecut la peste 46 de mii de lei plus TVA.

Conform legii, primăria nu are posibilitatea să efectueze lucrări de reparații, știut fiind că este vorba despre o proprietate privată. Este bine știut însă faptul că rețelele de gaze, alimentare cu apă, căldură, energie electrică și canalizare, plătite de locatari, sunt direct responsabile pentru livrarea, calitatea și asigurarea serviciilor prestate în conformitate cu contractele semnate cu beneficiarii.

În intervenția mea nu mi-am propus să intru în amănunte, limitându-mă doar la a spune că, atunci când vine vorba despre obligații – cum ar fi cazul locatarilor păgubiți din blocul cu pricina, pentru întreținerea necorespunzătoare a rețelei –, furnizorul, chiar dacă își recunoaște vina, se eschivează să-și asume daunele, altfel spus, să plătească.

Declarația politică se intitulează „Legitimarea discriminării pozitive”.

În anul 2010, cancelarul Angela Merkel afirma că multiculturalismul în Germania a eșuat în contextul în care societatea germană nu a reușit să integreze minorități etnice importante cum ar fi cea musulmană. Recent, lideri politici cheie – premierul britanic David Cameron sau președintele Nicolas Sarkozy, într-un discurs din 10 februarie – au reiterat eșecul modelului multicultural, precizând că a existat o preocupare mult prea mare pentru identitatea minoritarului decât pentru identitatea țării-gazdă. Coexistența unor identități culturale paralele într-o țară în care politicile comunitare nu se dovedesc viabile face din dialogul intercultural un concept abstract și impracticabil.

România, pe de altă parte, a perpetuat un eșec diacronic în integrarea comunității etnice rome, o minoritate etnică istorică ale cărei probleme economice și sociale s-au acutizat nu doar odată cu căderea comunismului, dar și cu integrarea României în Uniunea Europeană. Eșecul propriu pe plan național al țării care numără cea mai mare comunitate etnică romă este, păstrând proporțiile, și eșecul Europei, sub aspectul modelului multicultural relevant pentru cauzele interne și externe care au condus la această stare de fapt.

Printre problemele invocate frecvent de comunitatea romă din România se regăsește și distanța socială, percepută negativ și stigmatizant. Trebuie să precizăm că această distanță funcționează în ambele sensuri și că autodistanțarea etnică este folosită ca o modalitate de păstrare a identității culturale, dar și de rezistență în fața asimilării de către cultura dominantă, conducând spre automarginalizare.

Astăzi, în școlile din România se manifestă un proces lent, dar sigur, de segregare etnică, având în vedere că în școlile cu o majoritate etnică romă părinții elevilor români aleg să părăsească școala. Prea adesea, marginalizarea comunității rome a fost pusă pe seama discriminării, fără să se investigheze suficient motivele de ordin social și comportamental care îi determină pe acești părinți să aleagă o altă școală pentru copiii lor.

Clivajul rezultat din relațiile interetnice se traduce în mod frecvent ca un conflict între seturi de valori sociale distincte. Din punct de vedere istoric, există o percepție negativă pe care comunitatea romă o are despre comunitatea dominantă, asociind-o frecvent cu ideea de persecuție, discriminare, asimilare forțată, fapt ce constituie un impediment semnificativ în integrarea ei.

Declarația politică este intitulată „Redresarea industriei de apărare din România”.

Domnule președinte, Onorat Senat,

Nu este prima dată când aduc în atenția dumneavoastră situația industriei de apărare din România. Este un subiect care trebuie să ne intereseze, deoarece în județul Alba, pe care eu îl reprezint în Senat, se află două dintre filialele „Romarm” – SA, și anume Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Cugir, ambele aflate într-o zonă industrială în care profesionalismul celor ce activează aici atrage deja investitori.

Cu privire însă la cele două întreprinderi, am încercat să aduc în atenția Executivului, precum și a Parlamentului, acte normative care să ajute la redresarea industriei specifice. Una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă acum industria de apărare din România este existența unor datorii istorice și a unor penalități la bugetul consolidat al statului. Această situație a dus la crearea unor blocaje financiare, iar penalitățile și majorările de întârziere aferente datoriilor istorice împiedică unitățile mai sus menționate să realizeze profit.

Industria de apărare este o ramură, deocamdată abandonată, a economiei naționale care poate aduce o contribuție importantă la buget. Ca stat membru al NATO și al Uniunii Europene, și industria de armament poate să asigure stabilitate, siguranță și competitivitate.

Sigur, cred că este în van să pledez pentru importanța acestui segment al economiei naționale, sunt convins că suntem cu toții conștienți de necesitarea revitalizării acestui sector economic. Tocmai din acest motiv, consider că este importantă sprijinirea unor soluții ce ar putea degreva de datorii filialele „Romarm” – SA, pentru ca acestea să poată intra în normalitate și, de ce nu, chiar să devină atractive pentru noi investiții.

Bazându-mă și pe faptul că articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că „orice stat membru poate lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale siguranței sale și care se referă la producția sau comerțul de armament, muniție și material de război”, în luna noiembrie a anului trecut am adresat o interpelare ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri, domnul Ion Ariton. Interesul meu era să aflu care sunt măsurile propuse de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri pentru a soluționa problema obligațiilor restante către bugetul consolidat de stat ale CN „Romarm” – SA și ale filialelor sale, pentru ca industria de apărare din România să reintre în normal și pentru a putea desfășura activități profitabile pe termen lung.

Declarația politică se intitulează „Dacă nu am reușit să integrăm social romii, de ce nu a dorit Senatul să încerce să integreze țiganii?”.

De 18 ani, din 1993, când au venit deștepții cu termenul de „rom”, ne tot chinuim să integrăm social romii. Și nimeni nu a reușit.

În data de 9 februarie, Senatul român, printr-o formă de lașitate îmbinată cu demagogie de doi lei, a ratat ocazia să le dea șansa să încerce să se lase integrați social sub denumirea de... „țigani”.

„Senatorii au respins, miercuri, proiectul de lege inițiat de către deputatul PDL Silviu Prigoană privind înlocuirea în actele oficiale a termenului «rom» cu cel de «țigan»”, informează Mediafax. Senatorii au luat decizia respingerii proiectului de lege cu 51 de voturi pentru, 27 de voturi împotrivă și 5 abțineri.

Eu, unul, declar deschis că am votat în favoarea acestui proiect de lege.

Și, în plus, mai trebuie să țineți cont și de justificarea logică, perfect legitimă..., clară... și explicită..., pe care o aduce ca argument Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care zice că „înlocuirea termenului «rom» cu cel de «țigan» nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil de un scop legitim”.

E clar, da? Nu e justificată. Nu întrebați de ce. Ei să rămână romi români, iar noi doar români, iar Europa să facă bine să simplifice denumirile și să ne spună la toți ROM.

Întrebarea ar fi: cum au de gând să facă să dispară această confuzie și în România, și în lume? Că, în rest, să te opui și să nu oferi alternative de rezolvare nu valorează nimic. Vrem rezolvări, nu motivații tâmpite, de exemplu: „termenul corect științific”.

Păi întreb și eu cum se zice „corect științific” în limba română la „casă”, așa sau altfel? Sau e mai „corect științific” să zici „pepene” sau „harbuz”? Care e mai științific dintre ele? De când unele cuvinte sunt mai științifice decât altele?

100% românii adevărați își doresc această schimbare. Astă-vară, în Marseille, am fost întrebat de zeci de persoane dacă într-adevăr „rom” vine de la „român”. Francezii, italienii, nemții așa cred și de aceea ne bagă pe toți în aceeași oală. Bine că englezii le pot zice „gipsies” și nu comentează nimeni, dar noi dacă le zicem „țigani” nu-i corect. Guvernul susține schimbarea denumirii, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național se opune.

Declarația politică este intitulată „Arta diplomației culturale românești”.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Definim activitatea de diplomație culturală ca fiind un proces al proiectării în exterior a sistemului de valori culturale ale unui stat și al promovării acestuia la nivelul relațiilor bi și multilaterale.

Diplomația culturală și-a propus să marcheze printr-o varietate de acțiuni și forme de manifestări care să susțină și să promoveze acest deziderat.

Unul dintre obiectivele prioritare ale Ministerului Afacerilor Externe este să folosească instrumentele de diplomație culturală pentru promovarea intereselor economice printr-o diversitate de acțiuni politice și evenimente culturale.

Cultura și arta românească ne clasează în Europa ca identitate distinctă și dominantă, totodată.

Expozițiile, comemorările, festivalurile, bienalele și târgurile de artă, concertele, stilurile arhitecturale, valorizarea patrimoniului prin broșuri, turism cultural, cinematograf etc. sunt medii de reprezentare a discursului istoriografic, încă insuficient valorizate de către entitățile instituționalizate.

Schimbarea opiniilor preconcepute în raport cu identitatea noastră proiectată în spațiul extern se poate face printr-o updatare a pârghiilor și prin construirea unor strategii coerente, constante și instituționalizate.

Totodată, susțin și prezentarea unor rapoarte periodice din partea instituțiilor de profil, care să evalueze acțiunile de diplomație culturală pe formă, conținut și cantitate.

Propun, în acest sens, implicarea și susținerea de către delegația română care ne reprezintă la Bruxelles în Parlamentul European, prin desfășurarea unei campanii cu tema „Arta diplomației culturale românești”, care să promoveze o imagine externă identificabilă pe toate palierele, specifice sub unghiul artei și culturii, cu potențialul României.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Declarația mea de astăzi se intitulează „O șansă pentru România” și, evident, nu se referă la proaspăta uniune a opoziției, născută oficial, cu acte, de care însă știa fiecare dintre noi încă de pe vremea sfârșitului guvernării Tăriceanu. Mă refer, din contră, la șansa pe care a primit-o România atunci când l-a ales pe Traian Băsescu președinte și Partidul Democrat Liberal la guvernare.

Știu că la auzul acestor vorbe mulți colegi din opoziție vor zâmbi arogant, dar sunt aproape sigur că mulți dintre ei vor înghiți în sec în 2012, când electoratul o să-i lase pe dinafara Parlamentului. De ce? E foarte simplu: măsurile de reformă promovate de PDL vor începe să-și arate roadele, iar electoratul va conștientiza și accepta rațiunea unor sacrificii pe termen scurt pentru a obține beneficii pe termen lung.

După cum ați văzut și dumneavoastră în ultimele zile, tocmai aceste privațiuni și amenințări economice pe termen scurt au început să dispară treptat din viața românilor. România a respectat termenii economici negociați cu partenerii externi, astfel încât putem trece la creștere economică durabilă chiar fără să mai avem nevoie de ultima tranșă de un miliard de euro de la FMI.

E la fel de adevărat că procesul reformării României nu s-a oprit în decembrie 2010. Mai avem multe de făcut pentru consolidarea economică, reforma politică, dezvoltarea infrastructurii, accelerarea introducerii serviciilor IT către populație și multe altele. Din acest motiv, atât Guvernul, cât și Grupul parlamentar al PDL din Senat vom face tot posibilul să adoptăm cât mai multe dintre prioritățile legislative ale țării în această sesiune parlamentară, pentru ca economia să ia un avânt și mai mare spre o creștere sănătoasă, sustenabilă.

Tot în acest context, bugetarii au primit zilele acestea în plus la salariu 15%. E un semn că lucrurile merg în direcția bună, nu? Știu, e puțin, dar atâta poate economia în acest moment. Însă procesul de creștere a salariilor bugetarilor va continua. Am promis acest lucru în luna mai 2010, ne-am ținut de cuvânt. Iar noua lege a salarizării va îndepărta total discriminările de salariu, astfel încât un angajat cu aceeași pregătire, vârstă și atribuții să fie plătit la fel, indiferent dacă lucrează într-o școală sătească sau în Ministerul Finanțelor Publice.

Declarația politică este intitulată „În disperare de cauză, opoziția politizează scandalul vămilor”.

Situația rezultată în urma descinderilor din unele vămi ale României a inflamat la maximum conflictul politic dintre putere și opoziție. Contrar așteptărilor, contrar unei rațiuni coerente, oneste și sănătoase, liderii opoziției și-au confecționat un cal de bătaie din acest subiect, străduindu-se a deturna realitatea obiectivă în favoarea unicului țel politic declarat, acela de a reveni, cu orice preț, la conducerea țării, o platformă electorală continuă și aberantă, în situația în care țara noastră se confruntă cu urmările nefaste ale crizei economice, unica lor preocupare fiind nu bunăstarea românilor, ci potolirea setei de putere.

În acest caz, nu mai este de mirare campania aprinsă și haotică prin care orice subiect al zilei devine pentru dumnealor prilejul unor noi atacuri la adresa puterii, neglijând, cu sau fără voie, demonetizarea unor probleme grave, cum ar fi corupția, și chiar propria cădere în derizoriu, cauzată de sumedenia declarațiilor hazardate sau lipsite de conținut.

Lideri năbădăioși precum Victor Ponta sau Crin Antonescu, grăbiți din pricina propriei vârste, care le mai joacă feste, s-au lansat într-o cavalcadă de afirmații contradictorii în raport cu realitatea și, în egală măsură, cu relațiile dintre partidele lor aliate. Le acordăm totuși celor doi circumstanțe atenuante, ținând cont că or fi fost cu gândul mai mult la „Valentine’s Day”, decât la starea economică a României.

Bomboana pe colivă în această stare de lucruri o constituie încercarea lor ilară de a răsturna logica, dorind să extrapoleze meritul actualei puteri în lupta contra corupției, cu pretextul că, tocmai datorită evenimentelor în cauză, ei ar fi descoperit bârlogul corupției politice, forțându-se apoi să plaseze acest sălaș al nelegiuirii tocmai în grădina Partidului Democrat Liberal.

„Greșka”, stimați politruci! „Narușenie!” Corupția este veche, cel puțin corupția actuală, care domnește de două decenii împlinite și care n-a fost pusă la cale de PDL, întrucât partidul nostru se află la putere de numai doi ani. Doi ani chinuiți în care am fost confruntați, ca națiune, cu situația cea mai grea din istorie, exceptând vremurile de război, o situație în care oamenii politici responsabili de soarta acestei țări ar fi trebuit să conlucreze pentru reabilitarea României, indiferent de doctrine și interese politice sau de grup. Asta se pare că n-au priceput acești învățăcei, dar nici nu pare că le-ar păsa. Nu problemele țării îi preocupă, ci adversitatea față de cei care nu-i lasă la putere, uitând că tocmai poporul pe care l-au spoliat i-a dat jos din căruță, atunci când n-a mai putut răbda jaful la care oponenții noștri au supus țara. Atât de tineri, și deja v-a cam lăsat memoria, domnilor lideri... aliați. Sau poate că aveți o memorie foarte selectivă și vă amintiți numai ce vă convine.

Declarația politică este intitulată „Învățăturile lui vodă către fiii săi portocalii”.

Președintele a descins la TVR și Radio România Actualități în cadrul itinerariului mediatic lunar cu care ne-a obișnuit deja și fără de care nu mai poate supraviețui. Poposit în mediul „ostil” al doamnei Culcer, șeful lui Emil Boc a ținut să transmită câteva învățături vitale pentru supraviețuirea democrației autohtone, învățături utile pentru cenaclurile literare de pe Aleea Modrogan:

■ Ne-a învățat președintele că, oricât de cocoși sau de buldogi s-ar da unii prin PDL, partidul ăsta e al lui și așa rămâne, iar pentru cine nu pricepe asta 140 de vameși și polițiști de frontieră e un semnal mai mult decât limpede.

■ Ne-a învățat președintele și că tutela asta asupra portocaliilor trebuie totuși afișată sau lepădată când și când, în funcție de cum se mișcă treburile. Prin urmare, atunci când vine vorba de tupeul lui Blaga, e bine să-i scurtezi lanțul. Când însă e vorba de Păsat, lucrurile se schimbă radical, președintele nu cunoaște partidul, n-are nicio treabă cu el, ba-i și repugnă, pe la colțuri.

■ Și, tot la subiectul Păsat, ne-a învățat președintele că PDL îl ia la mișto ca pe ultimul nimeni. Adică el le zice să facă un lucru, ei fac pe de-a-ndoaselea, după care ies toți și latră că au respectat voința președintelui, dar după cum li s-a părut lor mai bine. Or, asta e inacceptabil pentru cel care a clădit partidul ăsta pe lacrimi (vezi Stolojan, vezi „Rușine, Dinu Patriciu!”).

■ Că am amintit de „nimeni”, ne-a învățat președintele că numirile pe care Domnia Sa le face au la bază criterii solide, ce țin de suflețelul angajaților. Pregătirea, profesionalismul, seriozitatea, competența – toate sunt condiții perimate în realitatea zilelor noastre. Așa că, după cum i se apleacă unuia sau altuia dintre purtătorii de cuvânt de la Cotroceni (am dat un exemplu la întâmplare), partenerul său de viață poate fi șef de serviciu secret cât ai zice „hă, hă, hă”. Iar dacă, după o perioadă, respectivul angajat nu mai prestează la ordine, îi dai un șut în alt partid. Concomitent, șeful de serviciu secret primește condiția nobilă de „mare nimeni”. Păcat că nu ne-a învățat președintele și cum e cel care numește în funcție un nimeni.

Declarația politică se intitulează „Terapia de șoc a FMI sau cum să nu te împrumuți, dar să fii dator vândut”.

Așa cum ne-a obișnuit în aparițiile sale teatrale, dar televizate, actorul numărul unu de pe scena politică românească ne-a dat, nu cu mult timp în urmă, o vestebombă structurată pe doi piloni de rezistență:

– România nu va mai trage ultima tranșă de la FMI, circa un miliard de euro, doar pe cea de la Comisia Europeană;

– noul acord semnat cu instituțiile financiare internaționale va fi pe doi ani. Acesta nu implică finanțare, este unul de tip preventiv prin care FMI și Banca Mondială țin la dispoziția României circa 5 miliarde de euro.

O veste care ar fi trebuit să ne bucure, să ne lase oricum în admirație față de strategia economică a „cârmaciului” nostru ales de 5 milioane de români. Cred că nu greșesc spunând că, pe lângă cele 5 milioane care l-au ales, la lunga listă a datornicilor – toți cei a căror soartă a fost jucată la „ruleta” FMI – s-a adăugat și restul de până la 22 de milioane de români care trăim aici sau aiurea, mânați de la spate de un personaj iresponsabil, cu o politică de-a dreptul criminală, de exterminare a acestei nații.

Să nu-mi spună mie nimeni că acest acord, chipurile, de tip preventiv, gen „să avem bani albi pentru zile negre”, ne va scuti vreo clipă de dobânzi împovărătoare, pentru că domnul președinte a omis să ne spună că, indiferent dacă vom accesa sau nu aceste linii de credit, vom plăti o dobândă usturătoare de circa 30 de milioane de euro în cei doi ani de grație. Unde ați mai pomenit dumneavoastră o bancă, pentru că așa ceva este și FMI, să îți dea ceva gratis sau să nu-ți dea, ci doar să-ți păstreze la dispoziție ceva, fără comisioane de administrare, fără DAE și alte asemenea modalități de jupuit clientul naiv?

Se spune că România va continua să fie încă mulți ani de aici încolo paradisul băncilor care vor anihila orice palidă revoltă a clienților. De la un banal card de cumpărături oferit pe toate drumurile de către cea mai puțin cunoscută și inabilă, aparent, bancă, până la linii de creditare exorbitante, al căror preț este o îndatorare cocoșabilă a clientului care cade în plasă, toate par, la scară mică, surori de cruce cu ceea ce ne propune acum FMI.

Declarația politică este intitulată „De ce bulgarii pot, și noi nu?”.

## Stimați colegi,

De ce bulgarii pot, și noi nu?

Mă surprind de un timp că sunt o persoană invidioasă. Ca parlamentar în opoziție, nu sunt invidios pe colegii mei din majoritatea guvernamentală. Sunt însă invidios pe vecinii noștri bulgari.

De mai mulți ani, mă supără la ei faptul că aveau un turism în vizibil progres, că foarte mulți români își petrec vara concediile pe litoralul lor, din apropierea celui al nostru, că românii își serbează zilele de naștere, zilele libere de

sărbătorile noastre naționale în stațiuni bulgărești. În această iarnă generoasă în ger și zăpadă, supărarea și invidia mea au atins culmea, pentru că bulgarii ne bat și la turismul de iarnă.

Spre deosebire de bulgari, care au un turism vizibil, noi avem un ministru al turismului foarte vizibil. Deși activitatea turistică și încasările din turism au fost foarte scăzute în anul 2009, anul trecut, în 2010, au mai scăzut cu 30%. În loc să facă o Românie turistică, Guvernul și ministrul de resort inaugurează fiecare kilometru de autostradă, așa încât o autostradă întreagă, dacă se va finaliza vreodată, o să fie de sute de ori inaugurată, iar ministrul turismului inaugurează de două ori o gondolă cocoțată și izolată de lume. Totodată, caută țapi ispășitori pentru eșecurile și lipsa de rezultate, așa cum a procedat cu primarul Constanței, singurul care a făcut ceva în stațiunea Mamaia.

Săptămâna trecută, am construit o platformă politicoeconomică, Uniunea Social-Liberală, care-și propune, printre priorități, dezvoltarea turismului, inclusiv în județul Vâlcea, printr-o acțiune reală de punere la punct a infrastructurii, de promovare a României turistice.

Bulgarii sunt de invidiat nu numai pentru turism, ci și pentru agricultura lor, care reușește să hrănească propriul popor și să mai și exporte. Noi însă suntem tobă de carte, dar agricultura și industria alimentară sunt la pământ, în timp ce românii se hrănesc aproape numai din import cu cele mai scumpe produse, iar recent am intrat în topul negativ al țărilor cu risc de înfometare.

Declarația politică se intitulează „Cui îi folosește cazul «Vama Siret» și unde bate așa-zisa luptă anticorupție?”.

Doamnelor și domnilor colegi,

Asistăm în ultimele zile la o adevărată explozie în afacerea prosperă care a proliferat în propriul mucegai, și mă refer aici la prestația de vămuire de la granițele României.

Undele acestui adevărat seism se transmit de câteva zile în planuri tot mai depărtate de locul faptei, dar nu pe orizontală, ci într-un suiș către niveluri amețitoare pe care nici nu le-am fi putut măcar bănui.

Și vorbesc despre seism fără nicio frică de exagerare. E atât de mare „caracatița” ce ni s-a dezvăluit în aceste zile, încât numai un cutremur de o amplitudine maximă i-ar putea smulge tentaculele de pe ceea ce ar fi trebuit să fie straja țării. Oricum, un lucru este sigur: dacă până acum aruncam pisica în curtea guvernelor vest-europene și ne minunam candid – vezi cazul ministrului afacerilor externe Teodor Baconschi – că acestea ne-au barat nemeritat accesul în Spațiul Schengen, deși noi ne-am îndeplinit obiectivele de securizare a frontierelor, iată ce am fi avut de externalizat: domnia șpăgii în țara nimănui. Ca să nu mai vorbim despre faptul că DNA a fost sesizat de Serviciile Secrete cu acest caz. Vă dați seama ce eficiență are această instituție destinată a fi un fel de Cerber la porțile luptei anticorupție!

Doar o biată cotarlă ce schelălăie jalnic de după un gard mai înalt decât ea.

Nu poate fi întâmplător faptul că acțiunile în forță ale celor îndreptățiți de lege și chiar obligați de statutul de slujbaș al statului au început în județul Suceava. Este clar pentru orice om de bun-simț că un astfel de demers își are logica sa bine definită, iar strategia adoptată este determinată de importanța obiectivului.

Să ridici pentru audieri, la prima descindere, 64 de polițiști de frontieră și vameși, să efectuezi cercetări penale față de 59 de persoane, printre care un comisar de poliție de frontieră, lucrători de poliție din punctul de trecere a frontierei Siret și lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Siret, nu e lucru de șagă, mai ales că, înaintând cercetările, nu s-au evidențiat nevinovății, ci s-au emis ordine de arestare, deocamdată, potrivit legii, doar pentru 29 de zile.

Declarația politică este intitulată „PSD cere Comisie de anchetă pentru fondurile europene”.

În ultimul an, așa cum am remarcat cu toții, fondurile europene s-au alocat strict pe criterii de clientelă politică. Din acest motiv, parlamentarii PSD cer formarea unei comisii de transparență pentru fonduri europene în Parlamentul României, care să supravegheze și să avizeze distribuirea către primării a fondurilor venite de la Uniunea Europeană.

Prin europarlamentarii noștri vom înștiința, de asemenea, și Uniunea Europeană despre necesitatea acestei comisii.

Vreau să vă reamintesc faptul că, anul trecut, primăriile conduse de PDL au primit de trei ori mai mulți bani decât cele conduse de PSD și PNL la un loc, lucru care este totalmente incorect și despre care am informat la vremea respectivă și Uniunea Europeană. La nivelul acestei instituții, acest lucru este de neacceptat, motiv pentru care am găsit soluția ca distribuirea banilor să nu mai rămână doar la latitudinea acestui Guvern.

În același timp, vreau să atragem atenția majorității parlamentare că, în conformitate cu legea care este la această dată în vigoare, doi reprezentanți ai Parlamentului României ar trebui să facă parte din Comisia de supraveghere a achizițiilor publice, lucru care nu se întâmplă, pentru că puterea refuză cu obstinație să pună acest punct pe ordinea de zi a Parlamentului. Acest lucru însă n-ar trebui să ne mire dacă ne uităm la cât a ajuns valoarea unui contract de lucrări prin atribuire directă în anul 2011. Vă dau și cifra: 4.845.000 de euro, față de 100.000 de euro, cât era la finalul anului 2004.

Pe lângă faptul că la stat se fură pe rupte, contrabanda varsă în economia neagră nefiscalizată miliarde de euro, și aici aș vrea, de asemenea, să reamintesc ce spun

producătorii de țigări, că este un miliard de euro contrabanda cu țigări, după un calcul făcut chiar de ei, 5 miliarde de euro, de asemenea, este contrabanda cu cereale și fructe, două miliarde de euro – alcool, două miliarde de euro – produse petroliere.

Din spectacolul artistic la care asistăm cu toții de trei zile încoace și care se cheamă „Operațiunea Vama”, aflăm că, deși vameșii sunt monitorizați de peste un an de zile, abia acum s-au sesizat autoritățile și au început arestările. Practic, timp de un an de zile, i-au lăsat să ia mită. Ne întrebăm de ce tocmai acum, când începe un nou congres al PDL-ului peste o lună. Probabil că are legătură cu răfuielile politice sau cu faptul că nu am reușit să ne atingem obiectivul – noi, România –, poate și din cauza acestui Guvern, de a intra în luna martie în Spațiul Schengen

Declarația politică se intitulează „Traian Băsescu și Isaac-ul său de sacrificiu”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Ar trebui să ne bucurăm că există televiziune și internet, pentru că doar așa mai putem afla ce se petrece în țara noastră, întrucât mutările pe tabla de șah a lui Traian Băsescu se dovedesc a fi imprevizibile în fiecare moment. Se pare că dânsul a sugerat pe meleaguri străine ce are de gând să facă în țară, însă de data aceasta a zis el ceva, dar s-a exprimat vag, ca de obicei.

Chestiunea vameșilor este una rușinoasă, nu am ce comenta, însă se pare că Traian Băsescu iar face o divagare de la problemele naționale și pune în prim-plan alte aspecte care pe el să nu îl mai deranjeze, iar, dacă se poate, să îi aducă o imagine pozitivă.

Consider că este bine că au loc descinderile în vămi, însă lucrul care deranjează este acela că Traian Băsescu cunoștea de dinainte amploarea fenomenului, știa exact cum funcționează mecanismul, dar nu intervenea, deoarece schema îi aduceau bani lui și PDL-ului. A lăsat ca totul să se amplifice, iar acum, când au destui bani cât să se avânte din nou în campaniile electorale viitoare, vor cădea câțiva capi pe ici, pe colo, capi ce știu foarte bine ce îi așteaptă și, cu siguranță, totul are loc cu consimțământul lor. Ei își asumă în public toată treaba, încasează rușinea de rigoare, iar pe urmă li se va răsplăti „efortul”.

Mai departe, această acțiune, care are efectul scontat de a lua ochii cancelariilor și presei occidentale pentru a mai pune un punct albastru pentru intrarea în Schengen, nu este decât o cortină pusă în fața altor evenimente mai deranjante ce au loc. Să nu uităm că, în urmă cu aproape o săptămână, Traian Băsescu declara că nu va mai fi o altă tranșă de la FMI, dar, între timp, au avut loc ample discuții cu reprezentanții FMI, s-au dat noi directive, la fel de dezastruoase precum cele de dinainte, însă nu am prea fost lăsați să le comentăm sau să le vedem măcar, în schimb, am avut parte de știri cu vameși, cu șefa Vămii Halmeu, cu Sorin Blejnar și cu sumele impresionante cu care mergeau vameșii acasă după ce își terminau serviciul.

Între timp, Traian Băsescu se leapădă în public de PDL precum Sfântul Petru de Iisus, îi numește fii risipitori, ba chiar își forțează norocul și se comportă cu PDL-ul precum Avraam când a vrut să își aducă fiul Isaac ca jertfă, în speranța că poate lumea îl va crede. În fapt, Traian Băsescu iar vrea să ne ducă de nas, iar noi ne lăsăm duși, îl lasă pe Blaga să își maimuțărească în public candidatura la șefia PDL, ca să creeze senzația că doar actuala conducere a PDL este coruptă, oferindu-l pe Blaga varianta ușor mai credibilă.

Declarația politică este intitulată „Albă-ca-Zăpada și cei 3 pitici procentuali”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Există o vorbă populară românească: „Până nu te lovești cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe ăla de jos”. Pentru o parte semnificativă a clasei politice actuale, în special pentru liderii anumitor partide parlamentare, pragul electoral actual este unul prea mare. Interesant este faptul că ideea coborârii acestuia cu două procente este vehiculată în general de către partidele politice ce susțin actuala guvernare.

Primii care au susținut un prag electoral de 3% au fost cei de la UDMR, care au susținut că acesta ar trebui aplicat, pentru început, la nivelul alegerilor locale.

Principala hibă a politicii noastre este că nu acționăm decât conjunctural. Cu alte cuvinte, ieșim în piața publică și anunțăm modificări semnificative fără a avea în spatele lor și argumente la fel de semnificative.

Același lucru și pe aceeași temă s-a întâmplat și în vara anului trecut, când președintele a susținut necesitatea dublării pragului electoral pentru alegerile legislative. Astăzi, nu știu în ce măsură epigonii președintelui ar mai accepta ca partidele care nu obțin 10% din sufragii să nu mai acceadă în Parlament. Nu de alta, dar continuarea modului în care face reformă principalul partid politic aflat astăzi la conducerea țării ar putea să pună în pericol intrarea sa în următoarea legislatură.

Vedem astfel cum doar conjunctura este cea care dictează modul de acțiune și discursul pe scena politică din România. Și tot împrejurările de moment și contextul favorabil sunt cele care determină funcționarea precară a sistemului instituțional și a statului în ansamblul său, pentru că, evident, și acesta se dezvoltă sub auspiciile acelorași semne.

Practic, scăderea pragului electoral cu două procente ar determina revenirea la situația existentă înainte de anul 2000. De exemplu, în legislatura rezultată în urma alegerilor din 1992 au intrat în Parlament nu mai puțin de opt formațiuni politice, din care ultimele trei aveau o pondere a voturilor de sub 5%. Disfuncțiile inerente i-au determinat în următoarea legislatură pe cei de la PNȚCD să ridice pragul electoral la 5%.

Declarația politică se intitulează „Hainele împăratului _versus_ hainele lui Băsescu”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Președintele țării și-a făcut un obicei din a ieși aproape săptămânal la oficioasele prezidențiale și din a da declarații care mai de care mai stupefiante.

Mai mult ca sigur, asta este și tactica, aceea de a șoca prin declarațiile pe care le face și de a abate atenția românilor de la problemele cu adevărat importante.

În România, pâinea a devenit pentru mulți un lux, dar asta nu îi împiedică pe îmbogățiții peste noapte, demni moștenitori ai lui Tănase Scatiu, să-și etaleze hainele de firmă și bolizii de sute de mii de euro.

Probabil, pentru a nu ieși din acest trend, președintele a descoperit brusc că salariul nu îi este suficient pentru a-și etala garderoba prezidențială.

Uitând cum afirma plin de convingere necesitatea tăierii din salarii, acum, președintele nostru, al tuturor, a descoperit că nu își mai poate achiziționa din salariu nici măcar o cravată de la buticurile de lux pe care obișnuiește să le frecventeze. Nu știm cum și-a permis până acum din salariul său, dacă ținem cont că la firmele cu nume sonore se practică prețuri ce depășesc considerabil posibilitățile unui președinte – înainte și după 25% –, dar trecem peste asta și îi acordăm circumstanțele atenuante. Doar de această dată. Iar dacă un președinte nu-și permite să apară cu haine ponosite, deși nu este cazul pentru astfel de exagerări, ce să mai spunem despre medicii și profesorii pe care mai ieri îi invita să ia calea străinătății? Poate solidariza cu ei, gândindu-se că prin alte țări se pot îmbrăca mai bine și astfel vor fi scutiți de umilințele privirilor compătimitoare sau disprețuitoare atunci când apar în haine ponosite? Asta da solidaritate și ăsta da sacrificiu, dacă ne gândim cum renunță președintele la hainele sale de firmă, îmbrăcându-se prost și alegând totuși România în defavoarea altor țări unde ar fi putut să fie în pas cu moda.

Mâine-poimâine poate auzim că nu mai vrea nimeni să fie președinte de țară cu așa salariu și așa garderobă umilă.

Declarația politică este intitulată „Absorbția fondurilor europene – între declarații și fapte”. Doamnelor și domnilor,

## Stimați colegi,

Anul trecut a însemnat, pentru cei mai mulți dintre noi, un an plin de obstacole, tensiuni, griji, pe care încă nu le-am depășit. 2010 a însemnat măsuri economice și politice exagerate, care nu au oferit românilor un trai mai bun, ci dimpotrivă. Din cauza măsurilor luate pe genunchi, românii au dus-o din ce în ce mai prost, au asistat neputincioși la falimentul multor IMM-uri, al micilor întreprinzători, în favoarea marilor firme. Micșorarea salariilor, reducerea posturilor din administrație, tăierea pensiilor, reducerea indemnizației pentru creșterea copilului – iată doar câteva exemple de măsuri care nu au îmbunătățit deloc viața românilor.

Sistemul pe care l-au eternizat cei de la putere trebuie înlăturat, pentru că a adus prejudicii economice și morale tuturor, suprimând orice gură de oxigen.

Trebuie să avem în vedere că democrația înseamnă accesul la resurse al tuturor cetățenilor în mod transparent și competitiv, lucru care nu este respectat de actuala putere. Din acest motiv, este obligatoriu ca actuala putere să plece cât mai repede. Spun acest lucru gândindu-mă atât la birurile care îngreunează activitatea oricărui întreprinzător, dar și la

obstacolele care, în mod dezinteresat, vin din afara mediului privat. Paradoxal, aceste obstacole vin tocmai de la sistemul care ar fi trebuit să asigure bunăstarea socială și contextul favorabil dezvoltării competitivității și economiei de piață.

Guvernanții se plâng pentru faptul că absorbția fondurilor europene este deficitară. În urmă cu câteva luni, premierul Emil Boc declara că absorbția fondurilor structurale și de coeziune reprezintă una dintre prioritățile de grad zero ale Guvernului. În mod ciudat, chiar Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor Publice, blochează absorbția fondurilor europene. Nu se face niciun pas înainte pentru încurajarea celor care realizează proiecte. În loc să deblocheze situația, Ministerul Finanțelor Publice pune alte obstacole ONG-urilor care câștigă proiectele. Ministerul întârzie să plătească partea sa de contribuție.

Declarația politică se intitulează „Guvernul Boc și pânza de păianjen”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Cred că, indiferent când actualul Guvern își va termina mandatul – personal, cred că înainte de termen –, nu va reuși să ne explice, sau să-și explice, cum reușește niște „performanțe aiuritoare”. Voi aminti în continuare numai trei asemenea greșeli:

1. După o comunicare publică violentă despre necesitatea unei reforme (a câta, oare?) în sistemul de pensii, Cabinetul își asumă răspunderea în Parlament și, deși i se arată lacunele proiectului de lege, acesta nu modifică nimic, și... surpriză: după apariția în Monitorul Oficial al României a legii, trebuie să mai elaboreze încă o ordonanță și o mulțime de alte acte, ca să corecteze greșelile legislative care îi fuseseră arătate de parlamentari la vremea respectivă.

2. După o comunicare publică excesivă, uneori chiar violentă, despre necesitatea unei reforme – încep să caut în dicționar un alt cuvânt – a educației, deși Grupul parlamentar al PDL solicita reîntoarcerea Legii educației la comisie pentru 30 de zile și Camera decizională aproba, Cabinetul își asumă răspunderea în Parlament. Se pune întrebarea: solicitarea de retrimitere la comisie a fost o altă șmecherie a guvernanților ca să câștige timp pentru asumare? Indiferent de intenție, rezultatul este același: un haos generalizat în educația românească, care bulversează profesorii și, din păcate, în măsură și mai mare, elevii și studenții. Văzând neconcordanțele din cuprinsul legii adoptate prin asumare, ministerul de resort încearcă unele reparații prin niște ordine de prorogare (?!) de termene și probabil că se va ajunge, în final, la deja faimoasa ordonanță de urgență pentru modificare.

3. Săptămâna trecută, autoritățile au declanșat bine cunoscuta operațiune de curățare a vămilor. Până aici nimic nu este anormal, numai că în urma cohortelor de autovehicule și elicoptere, deși s-au văzut oameni numiți de actuala putere, guvernanții au început să țipe că reprezentanții partidelor aflate în opoziție sunt de vină.

Faptul că Guvernul nu se ocupă de economie – subliniez, economie, și nu fiscalitate și reduceri de venituri –, cheltuind numai banii împrumutați, este deja cunoscut și blamat de toată lumea, dar iată că guvernanții „reglementează” și sistemul educațional, de sănătate și cel social, căzând astfel în propriile capcane, întinse nu se știe de ce, ca un păianjen care se încurcă în propria plasă. Din păcate, acestea îi sufocă și pe români, ceea ce ar trebui să-i facă pe guvernanți să-și reconsidere atitudinea.

Declarația politică este intitulată „Operațiunea «Vămile văzduhului» sau cum să ne dăm mari la apă mică”.

Nu este pentru prima dată când șeful statului nostru recidivează. Din păcate, sub mai multe aspecte. El este un fel de om-orchestră, cameleonic, cu temperament și vocație histrionice și poate să se transpună și chiar să creadă cu adevărat în „sinceritatea” minciunilor sale.

Când printre lecturile sale de seară se numără Constituția, a doua zi, președintele devine „omul constituțional”, când își exersează în fața oglinzii rolul de șef al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, devine „omul marțial”, când își face cumpărăturile de la supermarket, este „omul gospodar” și așa mai departe. Are pregătită o imagine pentru fiecare rol, un discurs dramatic pentru fiecare ipostază.

Ceea ce sare în ochi este nu disproporția dintre ce face și ce spune, ci „sfânta mare nerușinare” cu care încearcă să ni se adreseze în discursurile sale televizate asemenea omului din popor, sfătuit fiind probabil că mai ales acest aspect îi validează popularitatea. Să te tăvălești de râs, și nu alta, când îl auzi că și dumnealui ar vrea un salariu mai mare de

1.000 de euro, că nu se poate prezenta „cu haine roase în coate” la ceremonii care pretind o ținută de gală etc.

Din seria populismelor fără sfârșit ale președintelui face parte și megaoperațiunea de arestare a vameșilor de la Vama Siret. Concepută ca un plan, chipurile, meticulos pus la punct, de filaj și alte ingrediente copioase ale Serviciilor Secrete, operațiunea în sine nu vine decât să confirme cangrena sistemului nefuncțional care a putut să permită, de atâția ani, proliferarea huzurului unor funcționari ai statului în „regatul șpăgilor”. Dacă președintele constată de abia acum, în mod public, cât de „cangrenat” era sistemul, concluzia care se impune e una singură: absolut toate instituțiile guvernamentale însărcinate cu supravegherea trecerii frontierelor și controlul activităților desfășurate aici au stat cu brațele încrucișate, în loc să acționeze la timp, ca să nu mai vorbim de rolul caricatural al DNA, care mai intervine doar „la sesizarea Serviciilor Secrete”.

Practic, acum nu mai putem arunca vina în ograda țărilor care ne-au refuzat mai mult sau mai puțin politicos intrarea în Spațiul Schengen, ci putem să ne acuzăm de incompetență sau, mai rău, de atitudine duplicitară față de fenomenul corupției din vămi.

Declarația politică este intitulată „Cine are bătrâni, să nu-i jupoaie!”.

Forma nouă a unui vechi și cunoscut proverb se potrivește perfect în județul Vaslui, poate cel mai necăjit județ din țară, remarcabil nu prin performanțe economice deosebite, nici prin infrastructură, ci prin sărăcia generalizată a tuturor categoriilor sociale. Un loc aparte în acest tablou tragic îl ocupă pensionarii. Taxarea pensiilor cu 5,5%, pentru Fondul Unic de Asigurări de Sănătate, îi afectează în mod dramatic pe toți pensionarii vasluieni. Mai direct spus, noile prevederi legislative fac prăpăd în rândul bătrânilor. Acești oameni au fost mințiți când li s-a spus că doar pensiile mai mari de 740 de lei vor fi taxate. Câteva cifre vin să sublinieze această realitate: schimbarea legii a făcut ca numărul plătitorilor de contribuție din județul Vaslui să crească de la 9.058 la 23.999 de persoane. Cât despre sumele plătite de pensionari, și acestea sunt de-a dreptul spectaculoase. Dacă în decembrie 2010 statul colecta de la pensionari suma de 136.625 lei, în ianuarie 2011 contribuția la sănătate a ajuns la 1.254.581 lei. Cred că nimeni nu poate avea pretenția că aceste aproximativ 1,25 de milioane de lei salvează sau schimbă ceva în România. Nu este nici economie la buget, nu are reflectare nici în vreun alt domeniu care vizează ridicarea calității vieții. Este, dacă vreți, doar un alt strat de piele jupuit de pe corpurile șubrezite ale pensionarilor.

Nu aș interveni pe marginea acestui subiect, dacă nu aș ști că pensionarii din județul Vaslui sunt în topul celor mai săraci pensionari din țară. Cu pensiile și așa mici, dar impozitate fără milă, nu este de mirare că bătrânii din acest județ se pregătesc să iasă din nou în stradă. Și vor ieși, domnilor guvernanți, pentru a-și apăra puținele drepturi care le-au mai rămas, printre care cel mai important este dreptul la viață.

În lumina acestor realități crunte, vă rog, stimați colegi, să adoptăm măsuri imediate de sprijin pentru această categorie socială.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Ministrul educației își bate joc și de aplicarea Legii educației”.

Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș vrea să demonstrez cum un ministru și un întreg Guvern, după ce și-au angajat răspunderea pe o lege a educației care aruncă în haos sistemul de învățământ, acum își bat joc și de aplicarea acestei legi.

Așa cum am aflat cu toții, miercurea trecută, în mare secret, domnul ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului Daniel Petru Funeriu a decis să publice în Monitorul Oficial al României Ordinul cu numărul 3.753 din 9.02.2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul național de învățământ.

Nu mai vreau să comentez acum felul în care Guvernul a decis să acționeze pentru promovarea acestei legi, forțând Constituția și legile țării. În schimb, vreau să mă refer la acest ordin al ministrului Funeriu, pentru că el ne arată cât de „profesionist” lucrează actualul ministru al educației și cât de preocupat este el de soarta învățământului din România. Acest ordin ar fi trebuit să aducă lămuririle necesare pentru aplicarea Legii educației, care tocmai intrase în vigoare. El nu numai că nu face asta, dar, din contră, creează și mai mult haos în sistem.

În primul și-n primul rând, într-un stat de drept nu putem accepta ca un ordin de ministru precum cel publicat săptămâna trecută, la ceas de seară, de către domnul Funeriu să reglementeze peste o lege organică!

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avut timp suficient pentru a pregăti în mod transparent și fundamentat normele de aplicare a Legii educației naționale

(Legea nr. 1/2011), astfel încât metodologia să nu arunce sistemul de învățământ în haos. Văzându-se cu sacii în căruță și cu legea promulgată, domnul Funeriu nu s-a mai obosit însă și a preferat să lucreze hoțește, publicând, în locul metodologiilor de aplicare, un ordin de ministru care modifică temporar unele prevederi ale legii. Prin acest mod de lucru, ministrul nu numai că a încălcat legea, nerespectând procedurile de emitere și de transparență a actelor normative, dar și-a dovedit și lipsa de profesionalism și slaba capacitate de coordonare a ministerului pe care, teoretic, îl conduce.

Declarația politică se intitulează „Comasarea/desființarea unităților sanitare sau cum să scapi de medici și de pacienți”.

Zilele acestea, asistăm la o adevărată crimă națională. Guvernul Boc, prin vocea ministrului sănătății Cseke Attila, a găsit soluția pentru a da afară personalul medical și pentru a scăpa de cheltuielile pe care le presupune tratarea pacienților: comasarea și/sau desființarea unităților sanitare.

În loc să investească în sănătate ca prioritate națională, Guvernul a decis să taie tubul de oxigen al sănătății. Este inadmisibil ca într-o țară din care medicii fug – e adevărat, și la îndemnul președintelui Traian Băsescu –, iar pacienții mor sau se îmbolnăvesc din cauza condițiilor precare, soluția să fie îngroparea definitivă a sistemului sanitar. Nu pot să văd în această măsură decât indiferența și aroganța unor politicieni cărora nu le pasă de români. De ce le-ar păsa, de vreme ce majoritatea își permit luxul de a se trata la clinici scumpe din spațiul vestic al Uniunii Europene?

Comasarea sau desființarea unităților sanitare va duce, inevitabil, la izolarea pacienților și, din nefericire, la diagnosticarea și tratarea lor necorespunzător sau tardiv. De asemenea, efectul acestei măsuri va fi disponibilizarea personalului medical, care, în aceste condiții, va fi incapabil să deservească pacienții. Un calcul simplu ne arată că, dacă pe raza județului Buzău, așa cum se preconizează, se vor desființa sau comasa trei dintre unitățile sanitare – Pătârlagele, Pârscov și Vintilă Vodă –, aceasta înseamnă că spitalul municipal ar trebui să facă față unui număr triplu de pacienți, cu același număr de angajați ca până acum.

Dacă doar exemplul Buzăului demonstrează dezastrul pe care o asemenea măsură îl produce, vă dați seama cum arată situația la scara întregii societăți? Mă întreb, de

asemenea, ce se întâmplă cu banii pe care statul i-a investit ani de zile în refacerea clădirilor spitalicești și în dotarea lor.

Care este, în fapt, eficiența acestei măsuri? Aceeași cu tăierea pensiilor, aceeași cu chinul pe care îl suportă elevii care parcurg iarna kilometri întregi drumul de acasă la școală.

Declarația politică este intitulată „Reorganizarea în stilul Boc”.

Stimați colegi,

Ne-am obișnuit deja cu politica de reorganizare a instituțiilor statului după modelul Emil Boc. Nu spun că reforma statului nu trebuie făcută. Din contră, susțin eficientizarea activității în instituțiile de stat, dar acest lucru nu trebuie să afecteze activitatea acestora sau să bulverseze sistemul.

Deocamdată, acesta este singurul efect pe care l-au avut reducerile de tot felul, aplicate haotic în ministere, autorități și direcții. Am sperat să avem de-a face cu o perioadă de tranziție, însă aceasta se întinde pe o porțiune mult prea generoasă de timp.

Am aflat, de curând, despre planurile Guvernului de a reorganiza Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Încep prin a vă spune că această instituție funcționează în baza unor reglementări la nivel european, după un model dat de Comisia Europeană. A-l modifica înseamnă a încălca acordurile privitoare la siguranța alimentelor în interiorul statelor membre.

Apoi, propunerile făcute nu pot fi catalogate ca realiste. Mă refer aici la privatizarea laboratoarelor de analiză ale ANSVSA. Este știut faptul că activitatea instituției se bazează pe prelevarea de probe și analizarea lor. Cum va mai fi posibilă respectarea acestui lanț operativ? Cât ne va costa pe noi să ducem la analiză probe unor laboratoare private? Și, la fel de important, cum se explică funcționarea instituției în absența unui număr important de oameni care sunt propuși pentru disponibilizare?

Aștept explicațiile premierului pentru toate aceste schimbări anunțate, care au indus panică în rândul reprezentanților ANSVSA și al direcțiilor din țară. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Paradoxuri românești (continuare)”.

Doamnelor și domnilor,

În acest domeniu, constat că România prezintă resurse inepuizabile. Să mă explic.

Săptămâna trecută, în Comisia pentru sănătate publică, la Senat, a fost discutată inițiativa privind introducerea coplății în sistemul sanitar. Seduși de amabilitatea ministrului secretar de stat din Ministerul Sănătății, care și-a prezentat disponibilitatea privind discutarea problemei, am întors-o pe toate fețele. Am vrut să vedem cât ar câștiga sistemul prin această decizie, dacă suma anticipată ar avea un efect nemaipomenit asupra sistemului sanitar, impactul asupra categoriei celei mai defavorizate financiar, care consumă și mai mult din serviciile medicale, respectiv pensionarii etc.

În principiu, ceea ce vreau să spun, nu contează discuțiile și votul din comisie, ci faptul că, a doua zi, pe toate canalele mass-media luam act de declarația domnului Franks, șeful misiunii FMI la București. Domnia Sa spunea, în urma discuțiilor cu Guvernul României, că în domeniul sanitar vor mai fi desființate un număr de paturi și va fi introdusă coplata.

Concluzie: nici nu au fost trecute prin votul plenului Parlamentului respectivele inițiative, că ele deja sunt consemnate ca certitudine de către reprezentantul FMI.

Normal că am avut un sentiment paradoxal, ca după reclama laxativă: „Tu cât timp pierzi pe zi la... Parlament?”

Respectiva reclamă, ținând cont de efectul ușurător, este enunțată de o voce feminină catifelată. Stau și mă întreb, ținând cont de certitudinile autorității publice de la Palatul Victoria și ale FMI-ului: noi de ce mai pierdem timpul prin Parlament?

Îmi aduc aminte de o altă voce catifelată, drăgălașă și blondă, care în urmă cu un an, un an și ceva, spunea că românii ar avea nevoie de un despot luminat. Să nu credeți că ne așteptăm la o economie adevărată prin dizolvarea Parlamentului, că, deși se mimează democrația, deciziile sunt luate în altă parte. Atenție însă că despoții, luminați sau neluminați, termină lamentabil!

Declarația politică se intitulează „Șpaga din vămi a decredibilizat România”.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

De câteva săptămâni, asistăm la arestarea, în loturi, a zeci de lucrători din vămile României, acuzați de luare de mită și încurajare a evaziunii fiscale. Ca de obicei, televiziunile s-au înghesuit să organizeze dezbateri pe această temă, iar politicienii din opoziție să arunce vina pe Traian Băsescu și pe partidul majoritar aflat la putere. Întreg spectacolul se desfășoară ca și cum, până acum, nimeni nu a știut ce se întâmplă în vămi.

## Doamnelor și domnilor,

E limpede ca lumina zilei că situația de la granițe nu este de ieri, de azi. Șpaga din vămile noastre a luat naștere de foarte mult timp, însă a devenit un fenomen național imediat după Revoluție, luând amploare an de an. Singura diferență este că acum cineva și-a asumat curățenia și a spart buboiul. Și totuși, taman cei care destructurează grupările din vămi sunt acuzați de așa-zișii deontologi – fie că vorbim de moderatori, fie că vorbim de politicieni, care în timpul liber îmbracă haina de avocat sau procuror.

Ar fi interesant de dezbătut de ce abia după mai bine de 20 de ani s-a decis curățenia sistemului. Nu cred că ați uitat scandalul „Țigareta”, desfășurat, de asemenea, în mai multe episoade spumoase, care a făcut furori la vremea respectivă. A fost o încercare timidă de a se arăta întregii țări ce se întâmplă în vămi, însă, din păcate, nu a avut finalitate, ci, din contră, fenomenul a luat amploare.

Așa s-a ajuns, de exemplu, ca, anul trecut, țara noastră să fie pomenită de toate publicațiile din lume după ce vameșii

au cerut mită câte 50 de euro pentru fiecare dintre cele 29 de mașini cu care stafful trupei AC/DC a venit în România.

Acum, când a început curățenia de primăvară la granițele patriei noastre, tot reprezentanții puterii sunt de vină.

Domnilor de la PSD, domnilor de la PNL, ce ați făcut dumneavoastră pentru a destructura aceste grupări atunci când ați fost la guvernare?

Vă dau tot eu răspunsul: nimic!

Și totuși, împinși de proverbul „hoțul strigă: hoțul”, aveți nemărginitul tupeu de a-i acuza taman pe cei care iau măsuri pentru stoparea acestui gen de practici.

Declarația politică este intitulată „Slăbirea statului este renunțarea la datorie a cetățenilor cu responsabilități publice”.

Nu trece prea mult timp fără ca România să fie zguduită sistematic de tot felul de scandaluri care nu fac altceva decât să o clatine și mai tare din temelie.

În aceste momente, toată țara este cu ochii pe problemele de corupție de la nivelul vămii, poliției, justiției etc.

_–_ Așa cum și președintele țării afirma despre corupție „Cangrena e veche și tolerată de toate partidele care au fost _–_ la guvernare.” , se pare însă că această toleranță este uitată și se trece cu vederea că orice astfel de problemă nu face decât să slăbească România.

Fiecare problemă este politizată atât de tare, încât nimeni nu își mai asumă responsabilitatea pentru actele sale. În acest fel, din a fi un stat puternic, România se transformă cu fiecare clipă într-un stat care se clatină, un stat vulnerabil.

Câtă vreme problemele nu sunt conștientizate și nu se iau măsuri, chiar dacă dintre cele mai dure, nu vom putea beneficia de un stat puternic și curat. Indiferent de poziționarea pe eșichierul politic, trebuie să fim conștienți că lucrurile nu se rezolvă prin certuri ideologice, iar populația trebuie să înțeleagă că fiecare om politic are rolul său în a face din România un stat puternic sau, dimpotrivă, unul nevolnic.

Cele mai neînsemnate acțiuni în aparență pot conduce la un cerc vicios dăunător.

Este momentul în care putem redresa un întreg sistem, îl putem face curat și pe baze solide, dar pentru acest lucru este nevoie ca toți să participe, să înțeleagă necesitatea acestei acțiuni și să contribuie în mod cinstit.

Puterea unui stat constă în unitatea și cooperarea tuturor reprezentanților săi, a tuturor oamenilor politici mai mici sau mai mari, indiferent de culoarea politică.

Cu funcții publice sau simpli cetățeni, contribuim permanent la bunăstarea sau lipsurile statului nostru. Un bon fiscal nesolicitat încurajează evaziunea fiscală, trecerea cu vederea a încercărilor de mituire pentru un serviciu, fie el cât se poate de banal, oferă șanse corupției să se propage, iar scuzele pe care le putem găsi la infinit creează noi și noi premise pentru o stare din ce în ce mai dăunătoare.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

La punctul 2 din ordinea de zi sunt înscrise proiecte de hotărâre privind respectarea controlului de subsidiaritate și proporționalitate.

Așa cum am stabilit, dacă nu există constatări din partea comisiilor permanente cu privire la încălcarea acestor două principii, am să propun direct plenului votul cu privire la prima hotărâre.

2.1. Proiectul de hotărâre cu privire la Propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2004/162/CE în ceea ce privește produsele care pot beneficia de o scutire sau de o reducere a taxelor de andocare – COM (2010) 749 final.

Doresc să vă informez că astăzi, în Biroul permanent, am discutat și vom stabili o manieră de lucru cu privire la tematica europeană, dar până atunci am să vă rog să mergem pe formula pe care am inaugurat-o în urmă cu câteva luni.

Votul dumneavoastră cu privire la punctul 2.1, proiectul de hotărâre pe care l-am supus atenției dumneavoastră.

- Aș dori să vă readuc în atenție acest vot. Rog, atenția tuturor.

Doresc să menționez că domnul senator Frunda a votat în favoarea acestei chestiuni. De asemenea, domnul senator Fekete-Szabó András Levente.

Stimați colegi,

Am o rugăminte cu privire la punctul 6 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro, acordat de România Republicii Moldova, semnat la București la 27 aprilie 2010, și a Protocolului adițional la acesta, semnat la Chișinău la 23 septembrie 2010.

Colegii parlamentari de la Chișinău au ratificat acest acord în urmă cu câteva zile și cred că nu este niciun fel de dificultate să încercăm să-l supunem atenției acum.

Nu cred că sunt probleme controversate, urmând să intrăm în subiectul CSM imediat după aceea.

Cu acordul dumneavoastră, vă rog să ne aplecăm asupra punctului 6 din ordinea de zi.

Rugăm ca din partea Guvernului să avem punctul de vedere cu privire la acest proiect de lege. Microfonul 8, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne,

Stimați domni senatori,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro, acordat de România Republicii Moldova, semnat la București la 27 aprilie 2010, și a Protocolului adițional la acesta, semnat la Chișinău la 23 septembrie 2010.

Cele două instrumente juridice internaționale reprezintă înțelegeri internaționale convenite la nivel guvernamental, care, prin conținutul lor, intră sub incidența art. 19 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele și sunt supuse ratificării Parlamentului.

Prin urmare, vă rugăm să vă dați acordul asupra acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat Curteanu. Vă rog, domnule președinte Ovidiu Marian, punctul de vedere al comisiei.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital supune spre dezbatere și adoptare plenului Senatului raportul de admitere și proiectul de lege.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Dacă sunt intervenții?

Nu sunt.

Vă mulțumesc foarte mult.

Este un semnal puternic de sprijin pentru cetățenii Republicii Moldova.

Ne reîntoarcem la punctul 3 din ordinea de zi, validarea magistraților aleși membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 53 din 25.01.2011.

Domnule președinte Greblă, vă rog să prezentați raportul comisiei. Microfonul 7.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Biroul permanent al Senatului a sesizat Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări pentru întocmirea unui raport, având în vedere Decizia nr. 53 din 25.01.2011 a Curții Constituționale.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, în ședința de astăzi, a analizat situația creată ca urmare a deciziei Curții Constituționale și având în vedere că această Curte, prin decizia sus-amintită, a declarat neconstituțională întreaga Hotărâre a plenului Senatului nr. 43 din 22.12.2010 privind validarea magistraților aleși ca membri în Consiliul Superior al Magistraturii și a trebuit să ia act de această decizie.

A luat act, de asemenea, așa cum a fost sesizată de Biroul permanent, de solicitarea a trei magistrați, membri aleși în Consiliul Superior al Magistraturii, cu privire la amânarea votului asupra componenței Consiliului Superior al Magistraturii până când Înalta Curte de Casație și Justiție a României se va pronunța cu privire la litigiile aflate în curs în ceea ce privește validarea candidaturilor acestora ca viitori membri în Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a luat act de nota înaintată nouă de președinții curților de apel din țară, prin care ne solicită un punct de vedere cu privire la acest vid instituțional creat ca urmare a deciziei Curții Constituționale.

În luările de cuvânt, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au arătat, la unison, că, din păcate, față de decizia Curții Constituționale, nu există o soluție perfectă pentru a putea ieși din acest impas și, în

această situație, sunt posibile câteva soluții care ar putea fi adoptate.

În acest sens, aceeași majoritate a comisiei a considerat că, deși obligatorie, decizia Curții Constituționale nu poate fi pusă în executare fără a fi încălcate alte prevederi constituționale sau legale în materie.

În majoritatea ei, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a luat act de faptul că, prin decizia susamintită, Curtea Constituțională s-a pronunțat pentru prima oară asupra unei hotărâri cu caracter individual, și nu normativ, ceea ce i-ar fi intrat în competență, așa cum prevăd atât legea fundamentală, cât și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care nu i-ar conferi o asemenea competență.

Mulțumesc. Sunt intervenții, dezbateri pe fond? Domnule senator Urban, vă rog. Microfonul 2.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Sincer, nu-mi aduc aminte de unisonul din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări în ceea ce privește interpretarea dată deciziei Curții Constituționale, pentru că acolo au fost două curente de opinie: un curent care spunea că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru absolut toate instituțiile acestui stat – fie că ne place, fie că nu ne place – și cel de-al doilea curent, care spunea că judecătorii Curții Constituționale și-au depășit atribuțiile în momentul în care au pronunțat acele hotărâri judecătorești, dar, iarăși, este o decizie a Curții Constituționale și trebuie s-o respectăm. Așa scrie în Constituție. În ceea ce privește propunerea pe care am făcut-o în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, într-adevăr, aici mă alătur președintelui Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și vă solicit ca ea să fie supusă plenului, în condițiile în care a fost supusă la vot în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și a primit 5 voturi împotrivă și doar două voturi pentru.

Din punctul meu de vedere, în momentul de față, justiția română, Consiliul Superior al Magistraturii are nevoie ca acești opt magistrați, judecători și procurori, să fie validați, astfel încât ea să poată funcționa și, bineînțeles, rămâne de lămurit, în regim de urgență, situația reprezentanților societății civile, astfel încât Consiliul Superior al Magistraturii să aibă cvorumul minim de funcționare.

Ca atare, domnule președinte al Senatului, vă solicit să supuneți la vot propunerea pe care am făcut-o în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, care a fost respinsă de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, urmând ca plenul să fie suveran și să decidă asupra acestui aspect.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Ghișe.

Poate domnul senator Greblă, după câteva intervenții sau când considerați...

Domnule senator Ghișe, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Distinse doamne senator și domni colegi senatori,

Vin în fața dumneavoastră să exprim punctul de vedere al Grupului parlamentar al PNL cu privire la subiect.

Chiar acum, într-o rapidă lectură, fiecare dintre dumneavoastră poate să desprindă din prevederile art. 146 din Constituție care sunt competențele pe care Curtea Constituțională le are cu privire la vegherea asupra respectării prevederilor Constituției.

În opinia noastră, ceea ce este grav este că, prin deciziile nr. 53 și 54 exprimate de Curtea Constituțională în anul 2011, s-au petrecut următoarele situații: Curtea Constituțională și-a depășit atribuțiile constituționale, Curtea Constituțională s-a substituit instanței de drept comun, Curtea Constituțională a abandonat principii elementare de drept, cum ar fi cel privind accesibilitatea către justiție, respectiv al contradicționalității judecății, și Curtea Constituțională s-a antepronunțat cu privire la fondul unor litigii aflate în acest moment pe rolul instanțelor de drept comun.

Un exemplu din conținutul Deciziei nr. 54 din 25.01.2011 este elocvent. În expunerea sa, Curtea Constituțională menționează, citez: „Curtea constată că toate aceste aspecte reliefează faptul că Hotărârea plenului Senatului nr. 31 din 15.12.2010 privind alegerea lui Teodor Victor Alistar ca reprezentant al societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii...” – repet: „Curtea constată...” – „a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de lege sus-citate, ceea ce atrage neconstituționalitatea acesteia în raport cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora...” și așa mai departe. Este un citat din Constituție.

Așadar, ne aflăm în situația cu privire la o persoană, în care parlamentarii, preponderent colegi de-ai noștri de la

Grupul parlamentar al PDL – în număr de 30 –, s-au adresat Curții Constituționale pentru a-i sesiza faptul că o persoană nu îndeplinește condițiile legale și, pe cale de consecință, hotărârea dată de Senat nu este constituțională.

Spuneam și în comisie ceea ce vă spun și dumneavoastră: dacă acceptăm ideea potrivit căreia orice nominalizare făcută de Parlament pentru o persoană în funcții de autoritate publică, în structuri ale diferitelor instituții publice, este și poate fi contestată de către cineva, și este acceptată ca nelegală de către Curtea Constituțională, atunci ne-am afla în situația unei dictaturi prin care nu instanțele de drept comun analizează, judecă și decid în privința respectării legii, ci Curtea Constituțională. Așadar, Curtea Constituțională s-ar substitui puterii judecătorești în aprecieri asupra legalității diferitelor situații.

Mulțumesc, domnule senator. Pe procedură, domnul lider Rădulescu. Vă rog. Microfonul 2.

## **Domnul Cristian Rădulescu:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Am ascultat cu atenție ce a spus domnul senator Ghișe cu foarte multe cuvinte.

Trebuie să fac o propunere de procedură, pentru că suntem în fața unor obligații. O obligație pe care o avem este ca astăzi să dăm voturile organice, pentru că la asta ne obligă programul pe care l-am adoptat cu toții. Ca să putem face asta, ori trecem repede la vot, și apoi dăm și voturile organice, ori, dacă nu, voi fi obligat să cer prelungirea programului de lucru, am această posibilitate și este obligația noastră, pentru că astăzi trebuie să rezolvăm și voturile organice.

Puteam să fac altfel, să mă adresez art. 125 din Regulamentul Senatului și să cer încetarea dezbaterilor, dar nu este corect, din moment ce câteva grupuri parlamentare nu și-au exprimat poziția pe această chestiune.

În orice caz, trebuie să terminăm cu acest punct din ordinea de zi și după aceea să trecem la voturile organice, chiar cu riscul ca eu să cer prelungirea, cu puțin, a programului de lucru.

În legătură cu o obiecție ridicată de domnul senator Ghișe. Nu intru deloc în disecția exprimărilor care sunt în raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, cum că Curtea Constituțională nu avea dreptul și așa mai departe. Curtea Constituțională s-a exprimat și până acum nu există precedent ca Parlamentul României să nu ia în considerare ce a decis Curtea Constituțională, chiar dacă acest lucru unora convine și altora nu convine. Dar tot acolo se face referire la o propunere pe care a făcut-o un coleg senator. Dacă comisia nu a fost în poziția de a face un raport unanim, care să ne fie supus votului, este acolo o propunere, pe care eu o reiau în numele Grupului parlamentar al PDL și care reprezintă rezolvarea acestei situații, și anume de a-i valida pe acei magistrați asupra cărora nu există niciun fel de obiecție că ar avea o procedură invalidă, incorectă, să-i

Mulțumesc.

Domnule senator Ghișe, un drept la replică. Microfonul 1.

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Dreptul la replică vine mai mult ca o consecință a faptului că domnul doctor și senator Rădulescu a făcut disecția discursului. Problema de fond – și cred că este bine să nu ne ascundem în spatele ei – este următoarea: niște oameni nu sunt doriți de către PDL și de către președintele Băsescu în Consiliul Superior al Magistraturii. Este de înțeles. Domniile Lor au atacat hotărârea Senatului la Curtea Constituțională. Din păcate, în România, Curtea Constituțională este un organism desemnat politic, de multe ori adoptă decizii politice îmbrăcate în argumente juridice.

Ținând cont de raportul de putere de acum din Curtea Constituțională, de 5 la 4 în favoarea puterii, de multe ori se obțin de la Curtea Constituțională decizii care plac Președintelui României sau PDL-ului. Dacă sunt amabili, colegii de la PDL să-și imagineze că în viitor s-ar putea să ajungă Domniile Lor în opoziție, iar atunci vor invoca exact aceste argumente pe care acum le invocăm noi, și anume, dacă în primele șapte alineate din art. 146 din Constituția României se spune ce poate face Curtea Constituțională, atunci să nu permitem Curții Constituționale să judece în prealabil condiții de legalitate, pentru că nu este chemarea sa prin funcțiunile statului de drept. Este competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, distinși colegi, să facem abstracție, dacă este posibil, de pozițiile partizane și că constatăm că în această situație am ajuns ca urmare a contestării făcute de către colegii de la PDL. Normal este ca președintele Băsescu să medieze între aceste organisme: Curtea Constituțională, conducerea Senatului și Consiliul Superior al Magistraturii, pentru că, dacă nu se petrece așa, ceea ce ne cheamă Curtea Constituțională să facem noi acum este încălcarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, nu se poate admite logic, principial și mai ales fundamental într-un stat de drept ca un organism care adoptă decizii politice, argumentate juridic, să forțeze Senatul să încalce legi în vigoare. Așadar, aceasta este esența problemei.

Acum, distinse domn senator, anterior vorbitor, cred că aveți un nou subiect pentru disecția discursului. Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Domnul senator Țuțuianu, urmat de domnul senator Frunda György.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Dincolo de ce ne-am propus, astăzi, fiecare grup parlamentar să votăm sau să nu votăm, eu v-aș ruga să fiți de acord să facem o discuție aprofundată pe ceea ce a pronunțat Curtea Constituțională. Este o chestiune cu ținte mult mai lungi decât cea pe care o avem astăzi în dezbatere.

Am să vă dau un exemplu. Există o hotărâre de validare a mandatului de senator, care se adoptă la începutul activității fiecărui Parlament. Admitem astăzi că este în regulă decizia Curții Constituționale și că nu trebuie să o discutăm. Haideți să facem un exercițiu și să ne imaginăm că unora care vor fi aleși în Senat în 2012 – pentru că eu sper să rămână Parlament bicameral – nu o să le placă de figura altor aleși în Senatul României. Vor ataca hotărârea de validare a mandatelor la Curtea Constituțională și vom fi puși în situația în care unii care și-au câștigat mandatul cu respectarea legii, candidând într-un colegiu, cu 60%, cu 70% din voturi, să fie în situația de a nu mai fi senatori, fiindcă a venit Curtea Constituțională și s-a pronunțat așa cum s-a pronunțat în cazul Consiliului Superior al Magistraturii.

Este o temă asupra căreia eu vă rog să vă gândiți și să vedem până unde și până când putem forța limitele statului de drept. Cred că mai trebuie să fiți conștienți de ceva cu toții, și anume că toate deciziile care astăzi vă convin, celor care faceți parte din majoritate, s-ar putea să se întoarcă împotriva dumneavoastră mâine, când veți face parte din opoziție. Tocmai pentru aceste lucruri și ținând cont de faptul că Senatul s-a dovedit a fi, într-adevăr, Camera Superioară a Parlamentului, eu cred că trebuie să aveți răbdare și să avem înțelepciunea să discutăm pe marginea acestui subiect.

Al doilea comentariu. Am fost acuzați, în partea a doua a săptămânii trecute, noi, cei din opoziție, PSD și PNL, că nu dorim să discutăm problema Consiliului Superior al Magistraturii. Am fost acuzați că noi am condiționa – și am face un șantaj – problema rectorilor și incompatibilitățile lor de problema Consiliului Superior al Magistraturii.

Ce s-a întâmplat astăzi? La Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senatul României cvorumul necesar discutării acestui raport, cu toate imperfecțiunile lui, a fost asigurat de către opoziție, am fost prezenți de la Grupul parlamentar al PNL, doi membri, doi prezenți, de la Grupul parlamentar al PSD, patru membri, trei prezenți, iar din partea puterii i-am avut pe domnul senator Urban, de la Grupul parlamentar al PDL, și pe domnul Gyerkó László, de la Grupul parlamentar al UDMR.

La Camera Deputaților, în orice caz – că este sau nu adevărat, asta e ultima știre –, ați votat împotrivă și tot îi acuzați pe alții că fac ceea ce, de fapt, faceți dumneavoastră.

Al treilea comentariu. Deciziile Curții Constituționale îmi permit să spun că sunt fundamental greșite și ne arată că în această Curte Constituțională politicul prevalează constant asupra juridicului și că modificările care s-au făcut în ultima

perioadă în componența acestei Curți nu au urmărit decât subordonarea unei instituții fundamentale a statului actualei puteri politice.

Și uitați-vă, vă rog frumos, dacă există vreo decizie adoptată de Curtea Constituțională altfel decât cu un raport de 5 la 4 și, de regulă, aceiași cinci de o parte și aceiași patru de cealaltă parte. Este o temă de meditație și poate ne vom gândi cu toții fie să regândim rolul, locul și criteriile de desemnare a judecătorilor la Curtea Constituțională, fie să regândim dacă nu cumva ar trebui să mergem la un control de constituționalitate făcut de Înalta Curte de Casație și Justiție. Sunt teme pe care eu vi le supun atenției și trebuie să le gândim.

De ce spun că sunt fundamental greșite deciziile Curții Constituționale? În primul rând, textul, așa cum a fost gândit de un coleg de-al meu, senatorul Dan Șova, privind verificarea de legalitate a hotărârilor Parlamentului, avea în vedere nu hotărâri cu caracter individual, nu numiri de persoane, ci avea în vedere hotărâri ale Senatului și Camerei Deputaților cu caracter normativ.

În al doilea rând, dacă mergem la Legea nr. 317 din 1 iulie 2004, veți vedea că noi avem o procedură de soluționare a eventualelor aspecte de nelegalitate care vizează legalitatea procedurilor de alegere a Consiliului Superior al Magistraturii.

Vă rog să observați că avem un art. 17, care spune că orice contestație referitoare la legalitatea procedurilor de alegere se depune la CSM și, dacă se constată încălcări ale legii, Consiliul Superior al Magistraturii dispune măsurile necesare pentru înlăturarea acestora.

De asemenea, v-aș ruga să observați că avem un art. 18[4] , care spune foarte clar: „Senatul validează lista cuprinzând magistrații aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.”

Următorul argument pe care vreau să-l aduc în fața dumneavoastră...

Nu este bine să protestați, este dreptul meu de a spune ce cred.

Puteți merge și pe hol. Putem continua argumentația noastră cu o situație care s-a produs chiar la Curtea Constituțională. Discutăm de al câtelea mandat are un judecător. Eu aș vrea să vă aduc aminte tuturor că domnul judecător al Curții Constituționale Lăzăroiu a fost numit identic cu cei trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii de către Președintele României, ceea ce mie îmi aduce aminte de fabula lui Alexandrescu: pentru cine este lege și pentru cine nu este lege? Rămâne să decideți dumneavoastră.

Câteva concluzii de final:

1. Ceea ce ar trebui să validăm noi este o listă care să prevadă integralitatea membrilor desemnați de către judecători și procurori în adunările generale. Validarea unei liste parțiale este imposibilă, pentru că încalcă clar dispozițiile art. 18 alin. (4) din legea care reglementează funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, Legea nr. 317/2004.

2. Trebuie lămurită, la fel, în integralitate problema reprezentanților societății civile, ceea ce înseamnă că trebuie reluată procedura de desemnare a candidaților din partea societății civile și discutată lista așa cum am procedat anterior.

3. Cred că este înțelept, pentru a nu ne face definitiv de râs ca instituție, să așteptăm și deciziile care se vor pronunța de către instanțele de judecată cu referire la situația celor trei judecători care sunt contestați. Ceea ce a făcut Curtea Constituțională a fost nu să se pronunțe pe constituționalitate, ci pe aspecte de legalitate, care sunt de competența instanțelor de drept comun.

Pentru toate aceste motive, eu vă îndemn la meditație, la o reflecție serioasă, pentru a nu pune Senatul în situația de a emite o hotărâre din nou contestabilă și, eventual, o contestație admisă de către aceeași Curte Constituțională.

Vă mulțumesc mult.

Vă mulțumesc și eu, domnule senator. Domnul lider Rădulescu, microfonul central.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Mai devreme, cred că am făcut destul de explicit o propunere pe procedură, și anume aceea de a continua activitatea până când epuizăm acest punct, fiind obligați de program și de ordinea de zi, pe care tot noi le-am votat, ca după aceea să dăm voturile pe legi organice. Dar până atunci trebuie să epuizăm acest punct.

Propun să supuneți votului să terminăm cu acest punct și după aceea să dăm votul pe legi organice, la care ne obligă votul nostru anterior. Supuneți votului.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc.

Vreau să vă informez că de la ora 18.00 suntem în transmisiune radiodifuzată.

Este programul obișnuit. Doar pentru informarea dumneavoastră, să știți că, dacă veți vorbi de la microfon, vă adresați întregii națiuni, nu doar unui grup de colegi.

Domnul senator Șova, pe procedură.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vreau să vă semnalez o chestiune de procedură care mă face să cred că nu suntem obligați să epuizăm punctul referitor la Consiliul Superior al Magistraturii astăzi, întrucât deciziile Curții Constituționale trebuie acordate în acest termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Acesta este termenul stabilit de Constituție și de Legea Curții Constituționale. Deci noi trebuie să acordăm textul de lege sau hotărârea Senatului în termen de 45 de zile. Dacă nu mă înșel, mai sunt vreo 40 de zile din termen, deci nu știu de ce ne-am grăbi astăzi. Nu suntem obligați să epuizăm acest punct.

Dacă conducătorul Grupului parlamentar al PDL dorește, putem trece la legile organice. Vă mulțumesc.

Procedură, domnul senator Verestóy. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Onorat Senat,

Iată că sunt opinii divergente. Unii susțin că trebuie, alții susțin că nu trebuie să continuăm și să epuizăm acest punct de pe ordinea de zi. Soluția este simplă: întrucât sunt două opinii diferite, trebuie să le tranșăm prin vot. Asta este o soluție profund democratică, pe care eu zic că nu ar trebui să o dăm la o parte.

De aceea, domnule președinte, votăm propunerea domnului lider de la PDL și, dacă are o susținere majoritară, atunci ne supunem. Dacă nu are, atunci domnul senator Șova va avea dreptate. Asta este soluția și situația într-un Senat.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

O secundă, pentru a permite liderilor de grup să aibă o mică consultare și a putea avansa.

## **Din sală**

**:**

Pauză de consultări!

Cereți pauză!

Procedură!

Domnule lider Hașotti, vă rog. Microfonul 2.

## Stimați colegi,

Liderii de grup suntem pe cale să degajăm o înțelegere politică, pentru că nu este nimic de ascuns. Au fost patru sau cinci întâlniri în care au fost tot felul de negocieri.

Nu mai mult de cinci minute dorim o pauză de consultări și aceasta cred că va rezolva această chestiune. Nu mai este nevoie nici de prelungirea programului, nici de nimic.

O pauză de consultări de cinci minute la nivelul liderilor de grup, să rezolvăm tot ce este de rezolvat și pentru astăzi, și pentru viitor.

Cinci minute, dar cinci minute să fie! Rog, cinci minute pauză de consultări.

Vom reveni cu propunerea liderului de grup Rădulescu.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Pauza de cinci minute a luat sfârșit. Suntem în plin relativism istoric și politic.

Pe un ton, evident, mai serios, liderii grupurilor parlamentare au avut o consultare prelungită.

Vă propun să continuăm cu punctul de vedere al grupului parlamentar care nu s-a exprimat până acum, Grupul parlamentar al UDMR.

Domnul senator Frunda, dacă dorește să ia cuvântul.

Și am să-l rog pe domnul vicepreședinte Ioan Chelaru să preia, din acest moment, conducerea ședinței. Va trebui să plec pentru a putea participa la o delegație a Senatului în străinătate.

Domnule senator Chelaru, vă rog. Domnule senator Frunda, vă rog.

## **Domnul Frunda György:**

Vă mulțumesc.

Dați-mi voie să vă felicit, domnule președinte de ședință. E o dorință a sorții să ne întâlnim, conducerea dumneavoastră, cu luarea mea de cuvânt, care, trebuie să vă spun onest, nu e sigur că reflectă punctul de vedere al Grupului parlamentar al UDMR.

Nici al dumneavoastră

... Nici al dumneavoastră.

Doamnelor și domnilor senatori,

Suntem, într-adevăr, într-o situație inedită, care ridică complexe probleme constituționale și politice. De la adoptarea Constituției modificate în 2003, suntem pentru prima dată în situația în care Curtea Constituțională a adoptat două decizii în care și-a depășit atribuțiile, și-a depășit limitele. Și, văzând acest lucru, îmi dau seama cât am greșit noi, Parlamentul, în 2003, când am spus că deciziile Curții Constituționale sunt definitive, general obligatorii, inclusiv pentru noi, pentru Parlament.

Trebuie să revenim la acest lucru, pentru că nu este nici logic, nici normal ca nouă judecători sau, în cazul nostru, doar opt – domnule senator Șova, opt s-au pronunțat – să răstoarne voința unei Camere decizionale a Parlamentului. Normal ar fi ca noi, Camera decizională, cu o majoritate mai mare, să putem modifica decizia Curții Constituționale.

Voi încerca să nu repet toate argumentele date, dar, cu regret, cu foarte mare regret, constat că cea care trebuie să respecte Constituția, instituția care o interpretează – este vorba de Curtea Constituțională –, nu respectă actul fundamental al țării. Cum altfel se poate explica faptul că se pronunță în cauza a trei oameni pe baza unei decizii a unui grup parlamentar, oameni pe care nu-i citează, oameni care

nu au posibilitatea să se apere și asupra cărora se pronunță. Înseamnă că articolul care asigură dreptul la apărare al persoanelor și un proces echitabil a fost încălcat de către Curtea Constituțională. Acest lucru putea fi decis de o instanță de drept comun, la nivelul la care trebuie să fie, dar această decizie are, doamnelor și domnilor colegi, o primă parte, care admite cererea, o opinie separată, semnată de trei judecători, și o opinie concurentă, care a format majoritatea pentru opinia dominantă, în care ni se spune că cei trei – doi judecători și un procuror –, care sunt la al doilea mandat, parțial primul, nu pot să fie membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Din punctul acesta de vedere, Curtea Constituțională are dreptate. Într-adevăr, interpretarea riguroasă a Constituției ne arată că atunci când vorbim despre un mandat, fie că este întreg, fie că este parțial, al doilea mandat nu poate să fie ocupat de aceeași persoană.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Pe procedură, da?

Domnule senator Verestóy Attila, vă rog.

## **Domnul Verestóy Attila:**

## Domnule președinte de ședință,

## Onorați colegi,

Sigur că a anunțat de la bun început domnul senator Frunda că poate nu va exprima poziția Grupului parlamentar al UDMR, care este mult mai simplă, mult mai concisă și la obiect, și anume, noi suntem împotriva raportului, vom vota împotrivă și dorim să votăm, conform propunerii domnului senator Urban, lista celor opt reprezentanți.

Sigur, tot ceea ce a spus domnul Frunda este perfect adevărat, dar nimic nou în ceea ce a spus. Un singur element nou este și țin să remarc că domnul Frunda a evoluat foarte mult de la poziția pe care a avut-o atunci când a insistat ca în noua Constituție să prevedem dreptul Curții Constituționale de a da decizii irevocabile. Era o idee îmbrățișată de dânsul, susținută de dânsul și acum părăsită de dânsul, spre marea noastră satisfacție, revenind în rândul parlamentarilor și depășind statutul de jurist.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

I-ați pronunțat numele, mă puneți în situația să-l rog pe domnul senator Frunda... În 30 de secunde, un drept la replică.

Domnule senator Berceanu, foarte scurt.

Vedeți de ce este Uniunea Democrată Maghiară democratică? Pentru că – vă dăm motivul – e și mai democratică decât cred alții.

Trebuie să-l liniștesc și pe prietenul meu, domnul senator Verestóy Attila. Principiile mele rămân aceleași. Într-adevăr, eu am spus că pe decizii de speță..., pe decizii de speță, domnule senator – și asta e mare diferență –, Curtea Constituțională trebuie să hotărască în mod definitiv. Pe modificarea legilor și pe hotărâri noi trebuie să hotărâm definitiv.

Aceasta este... justiția. Interpretarea Constituției, a legilor e mai grea decât ingineria și economia, în unele domenii, dar prin asta ne deosebim și ne completăm unii pe alții.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

## Mulțumesc și eu.

Vă rog, pe procedură, domnule senator Mihăilescu, și propun să sistăm dezbaterile, dacă nu se insistă în mod special.

Nu... Nu... Stați puțin, domnule președinte.

În primul rând, vreau să vă felicit. Conduceți pentru prima dată plenul și vă rog frumos să rămânem consecvenți, așa cum am fost.

Am avut o întrerupere pentru discuțiile între liderii de grup, vă rog să invitați liderul de grup competent, care a condus discuțiile, să ne spună ce anume s-a stabilit și să trecem la acel vot. Dacă dați drumul din nou la discuții și dreptul la replică, înseamnă că intrăm într-o altă zonă.

Vă rog foarte mult să procedăm la vot.

## Mulțumesc foarte mult.

Îl invit pe domnul președinte Greblă, din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, să finalizăm.

## Stimați colegi,

Tehnic vorbind, s-a făcut o singură propunere, ea a fost respinsă prin raport, dar acum plenul urmează să hotărască dacă ea va fi admisă sau nu. Este vorba de lista celor opt magistrați aleși în Consiliul Superior al Magistraturii și, felicitându-l și eu pe domnul senator Frunda pentru poziția exprimată în prima parte a expozeului dânsului, vreau să-i spun că, dacă va fi adoptată această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii poate să funcționeze, deoarece are deja șapte membri activi. Cu cei opt care vor fi fost validați astăzi ar fi 15 și, conform regulamentului propriu, Consiliul Superior al Magistraturii funcționează în prezența a cel puțin 15 membri. Deci sunt la limită cu cvorumul, dar pot să funcționeze legal.

Mulțumesc.

Domnule senator Greblă, mai am o rugăminte. Aș vrea să citiți conținutul hotărârii pe care urmează să o votăm.

Proiect de hotărâre privind punerea de acord a Hotărârii plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistraților aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii cu Decizia Curții Constituționale nr. 53 din 25 ianuarie 2011

În temeiul prevederilor art. 133 alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Constituția României, republicată, precum și ale art. 18 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

Având în vedere Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1 din 7 ianuarie 2011,

Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 53/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, prin care s-a constatat neconstituționalitatea Hotărârii Senatului nr. 43/2010 privind validarea magistraților aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, precum și dispozițiile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. – Senatul validează magistrații aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, constituit conform Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1 din 7 ianuarie 2011, prevăzuți în lista-anexă care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru un mandat de 6 ani, ce va expira la 6 ianuarie 2017.

Anexă: Lista magistraților aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii:

1. Mircea Aron – judecător, Înalta Curte de Casație și

Justiție;

2. Alexandru Șerban – vicepreședinte, Curtea de Apel

Brașov;

3. Nicolae Horațius Dumbravă – președinte, Curtea de

Apel Târgu-Mureș;

4. Adrian Toni Neacșu – președinte, Tribunalul Vrancea;

5. Marius Tudose Badea – președinte, Judecătoria

Sectorului 3 București;

6. Cristi Vasilică Danileț – vicepreședinte, Judecătoria

Oradea;

7. George Bălan – procuror, Parchetul de pe lângă Curtea

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Înainte de a proceda la vot, aș vrea să dau citire prevederilor art. 18 alin. (4) din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, care spune așa:

„Senatul, în prezența majorității membrilor săi, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, validează lista cuprinzând magistrații aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.”

Pentru aceste motive, aș vrea mai întâi să dați un vot pe raport și după aceea să dați un vot pe proiectul de hotărâre pe care l-ați ascultat cu toții și – ați văzut – conține exact ceea ce s-a exprimat aici.

Procedură, domnul senator Șova.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi, Două aspecte.

Astăzi, Senatul, dacă va da un vot favorabil proiectului de hotărâre, va vota cu încălcarea Legii nr. 317/2004. Este necesar să luați în considerare că trebuie să votăm lista integrală, și nu lista parțială. Dacă vom vota lista parțială, vom încălca legea. Norocul nostru că nu răspundem pentru voturi, dar veți încălca legea în Senatul României.

A doua chestiune pe care o avem de rezolvat este că nu am înțeles care este situația celor trei membri rămași, presupunând că veți vota lista parțială și vom valida doar opt.

Dar ce facem cu cei trei? Pentru că eu cred că ar trebui hotărât și în privința celor trei, să știm cât așteptăm și ce facem.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Pe procedură, vă rog.

## **Domnul Verestóy Attila:**

## Domnule coleg,

Sigur că acesta a fost și argumentul pe care noi l-am spus prima dată, și juriștii ne-au convins că nu este nicio problemă – și chiar de la dumneavoastră –, că nu-i nicio problemă, că aceasta nu este inginerie. Aceasta este chestie juridică și de aceea am votat o listă mai scurtă și prima dată.

Văd că lucrurile sunt în evoluție și nu facem altceva decât să votăm și astăzi o listă mai scurtă, un pic mai scurtă decât a fost prima dată, dar tot nu e lista completă.

Când prima dată v-am ridicat acest argument, ați combătut juridic, și acum tot juridic invocați aceleași argumente care nu v-au plăcut prima dată. Așa că să

## Vă mulțumesc.

Domnule senator Ghișe, 30 de secunde. Este totuși ora 19.00 și vă rog să votăm.

Dacă este pe procedură, microfonul 1, vă rog.

## **Domnul Ioan Ghișe:**

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Poporul, demult, a descoperit că „Graba strică treaba.”

Cinci minute... Că lucrurile sunt foarte complicate, nu este numai un aspect juridic. Ce vreau să spun? Ne putem lesne imagina, în continuarea celor spuse de domnul senator Șova, că persoanele care – în urma votului nostru exprimat anterior acestei decizii a Curții Constituționale – au fost validate în Consiliul Superior al Magistraturii, iar acum nu vor fi validate prin vot, aceste persoane se vor adresa la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Tot va fi un proces.

Deci problema de fond, așa cum spunea domnul senator Frunda, nu se rezolvă în baza acestui vot.

Mai mult, Senatul, prin acest vot, este împins să încalce prevederile legii, mai precis ceea ce ați citit dumneavoastră, art. 18 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Așadar, repet, o soluție logică: această situație complexă, de natură politică, juridică și poate și cu alte implicații, de funcționare a instituțiilor, se poate rezolva prin mediere. Pentru că orice vot am da...

Vă mulțumesc tare mult.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Domnule președinte, faceți o propunere, că nu am nimic împotrivă să o

Domnule președinte, nu am înțeles, ați propus vot secret?

Nu.

Eu am spus numai că, fiind un vot de persoane, data trecută s-a preferat votul secret electronic, iar plenul urmează să decidă.

Domnule senator Frunda, pe procedură, vă rog.

Pe procedură, domnule președinte de ședință, Clar, cred, domnule senator Greblă, că, trebuie să avem două voturi. Un vot pe raport, care...

Pentru că orice vot am da, un vot pe care îl exprimăm acum ne plasează în afara legii...

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Vă rog, vă rog...

Domnilor colegi, vă rog.

Înainte de vot, vă aduc la cunoștință că prevederile Legii nr. 317/2004 nu reglementează modalitatea de vot, deci se poate vota deschis electronic, se poate vota secret electronic.

Dacă nu există o propunere pentru vot secret electronic, se poate vota deschis electronic fără nicio reținere.

Nefiind o prevedere expresă conținută în Legea nr. 317/2004 care reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, nu se pune problema unui vot secret.

În aceste condiții,

## Stimați colegi,

După părerea mea, având în vedere că suntem într-o situație de punere de acord – unde nici nu eram obligați să punem de acord, dar suntem obligați de împrejurări – a unei decizii a Curții Constituționale cu ceea ce am adoptat noi acum o lună de zile, după părerea mea, acum suntem în situația de a vota prin da sau nu proiectul de hotărâre privind punerea de acord, ce cuprinde inclusiv lista-anexă pe care am citit-o.

Fiind vorba de vot de persoane, chiar dacă legea aceasta nu prevede – și nici propriul Regulament al CSM – întotdeauna, fiind vot pe persoane, s-a preferat votul secret.

Data trecută noi am votat prin vot secret electronic.

Sigur...

...după părerea mea, trebuie respins, pentru că nu poți să lași în aer, nici admis, nici respins, iar al doilea vot este pe hotărârea pe care ați citit-o dumneavoastră.

Și eu cred... Dacă ar trebui să ceară cineva vot secret electronic, pentru că este vorba despre oameni, de opt nume, ar trebui....

Sunt de acord, dar nu a cerut nimeni. Nu mai dau niciun cuvânt _... (Rumoare.)_ Microfonul 3, vă rog.

Pe procedură, 10 secunde, domnul senator Șova.

## **Domnul Dan Coman Șova:**

Pe procedură, domnule președinte de ședință.

Având în vedere că senatorii din arcul guvernamental sunt obligați să aleagă între a încălca legea și a urma ordinul de partid, eu cred că votul secret este cel mai bun.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Ați propus vot secret, da?

În aceste condiții, dacă domnul senator Șova a propus vot secret electronic...

Vă rog să votăm întâi raportul, pentru că este obligatoriu să votăm raportul...

După aceea, supunem la vot tipul de vot asupra hotărârii care v-a fost citită.

Supun la vot raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. Acest raport nu conține lista magistraților aleși membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Cine este pentru?

Votul este deschis. Cu 43 de voturi pentru, 65 de voturi împotrivă și nicio abținere, raportul comisiei a fost respins.

Procedura, vot secret, am înțeles de la personalul tehnic, va dura câteva secunde.

Supun la vot Proiectul de hotărâre a Senatului privind validarea celor opt magistrați aleși membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

O secundă, înainte de a încheia ședința, vă rog să-mi permiteți să dau citire unei note privind exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-a depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, Legea privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro, acordat de România Republicii Moldova, semnat la București la 27 aprilie 2010, și a Protocolului adițional la acesta, semnat la Chișinău la 23 septembrie 2010.

Vă mulțumesc.

Trecem la sesiunea de întrebări și interpelări.

Dacă, în afară de colegii care au depus în scris întrebările și interpelările, mai există colegi care doresc, deși este ora 19.15, să susțină de la microfonul Parlamentului întrebări și interpelări?

Vă rog, domnule senator Rasaliu Marian.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Marian Rasaliu, senator de Făgăraș, Codlea, Rupea și orașul Victoria

Zona teritorială limitrofă segmentului DN1 și orașelor Victoria și Codlea se află într-o situație dramatică, ca urmare a proiectului de restructurare a Spitalului de Boli Cronice Victoria, singurul spital cu regim de boli cronice din județul Brașov, și a Spitalului Municipal Codlea, prin procesul de reorganizare a sistemului spitalicesc pe care îl conduceți, domnule ministru Cseke Attila.

Amplasarea orașului Victoria, oraș izolat în munți, situat la 10 kilometri în afara drumului național și a căii ferate, precum și accesul dificil la cea mai apropiată unitate sanitară cu paturi, situată la 36 de kilometri, respectiv Spitalul Municipal

Făgăraș, fac din această măsură administrativă o imensă eroare, cu efecte devastatoare pe termen lung.

Astfel, aproximativ 20 de comune din jurul orașului Victoria, însumând 19.000 de persoane, acoperind și zone din județul Sibiu, respectiv Arpașul de Sus, Arpașul de Jos, Cârțișoara și Cârța, dintre care un număr semnificativ reprezintă cazuri sociale – șomeri, bolnavi greu deplasabili și așa mai departe –, vor fi private de serviciile medicale, prin imposibilitatea deplasării acestora la spitalul din municipiul Făgăraș.

Nu este deloc de neglijat faptul că în oraș își au sediul patru platforme chimice și de pulbere pentru armament: Viromet – SA, Purolite – SRL, Pirochim – SA și SPAROMEX – SRL, unități cu potențial toxic și explozibil, care impun, prin măsurile de protecție a muncii, prezența acestui spital în stare funcțională.

În plus, prin trecerea Spitalului de Boli Infecțioase în subordinea Spitalului Clinic Județean de Urgență, se pierde personalitatea juridică și, odată cu ea, și importante fonduri europene, având în vedere faptul că Spitalul de Boli Infecțioase este unul din cele șase centre de referință pentru gripă din țară.

Spitalul Municipal Codlea oferă servicii medicale pentru 36.000 de locuitori din municipiu și localitățile limitrofe. Acesta este motivul pentru care unitatea a fost recent renovată, modernizată și dotată, aici operându-se investiții de 23 de miliarde de lei vechi din surse locale și județene. În plus, echipamentul de telemedicină de la departamentul de urgențe, prin care specialiști aflați la distanță pot acorda consultanță și îndrumări, ne este de mare ajutor.

Și eu vă mulțumesc, domnule senator. Doamna senator Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD, are două întrebări.

Vă rog să poftiți la microfon, doamna senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Prima întrebare îi este adresată domnului Ioan Nelu Botiș, ministrul muncii, familiei și protecției sociale. ## Domnule ministru,

În data de 2 noiembrie 2010 a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2010 privind unele măsuri în domeniul asigurării unor categorii de persoane în sistemul public de pensii. Conform art. 2 alin. (1), persoanele interesate prevăzute la art. 1 alin. (1) puteau încheia un contract de asigurare socială până la data de 31 decembrie 2010 pentru cota de contribuție de asigurări sociale menționată la art. 5 al aceleiași ordonanțe de urgență a Guvernului.

Ținând cont de timpul prea scurt de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2010, în județul Vaslui impactul ordonanței de urgență a Guvernului a fost nesemnificativ, deoarece s-au încadrat în termen doar 104 persoane, în timp ce, în prezent, există numeroase solicitări din partea altor cetățeni care se interesează zilnic la Casa de Pensii Vaslui de efectele ordonanței de urgență a Guvernului.

În acest sens, vă întreb, domnule ministru, dacă nu este oportun a prelungi termenul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2010 în limitele cotelor de contribuție de asigurări sociale prevăzute la art. 5, astfel încât și alte persoane să poată beneficia de efectele acesteia.

Solicit răspuns în scris.

A doua întrebare îi este adresată doamnei Anca Daniela Boagiu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

Doamnă ministru,

Situația drumurilor naționale, interjudețene și comunale, responsabilitate a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii sau a autorităților locale din județul Vaslui, și nu numai, arată că acestea sunt într-o continuă stare de degradare.

La nivelul anului 2011, cu tehnologii și rețete noi, nici construcțiile noi de drumuri și nici repararea celor cu probleme nu se pot face pentru o durată prea mare de timp fără a necesita intervenții în perioada imediat următoare.

În acest sens, vă întreb, doamna ministru, care sunt măsurile pe care le va lua ministerul pe care îl conduceți pentru implementarea unor standarde de construire a drumurilor, în condițiile în care drumuri construite de romani, ca de exemplu vechiul drum care lega capitala Daciei romane, Sarmizegetusa, de Dunăre, care trece prin Fizeș, rezistă și astăzi, iar altele rezistă după ce au suportat suprasolicitări ale tancurilor în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Mulțumesc și eu, doamna senator.

Domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Interpelarea mea este adresată doamnei Anca Daniela Boagiu, ministrul transporturilor și infrastructurii, și doamnei Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale și turismului.

Obiectul interpelării: Situația feribotului din județul Călărași.

## Stimate doamne ministru,

Vă supun atenției faptul că, printr-un Program PHARE (CBC România-Bulgaria 2001), a fost lansat Proiectul RO 010301 pentru punctul de trecere a frontierei Călărași, România – Silistra, Bulgaria, cuprinzând, printre altele, construcția infrastructurii la punctul de control Călărași, România, și achiziționarea unui feribot.

Plata pentru acest program a fost făcută din fonduri europene, fonduri de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale și bani din bugetul Consiliului Județean Călărași, suma totală depășind 6 milioane de euro.

De la inaugurare și până în prezent, feribotul a funcționat cu intermitențe, pentru scurte perioade de timp, fiind, în momentul de față, blocat.

Administrarea acestuia este concesionată unei firme private, „Global Line”, care a adus modificări rampei de acostare, din cauza cărora mașinile de mare tonaj nu pot folosi feribotul. Mai mult, rampa de acostare a părții bulgare se află la 7 kilometri în amonte, parcurgând o distanță prea mare pe Dunăre.

Precizez, de asemenea, că două teritorii românești, Ostrov și Călărași, sunt despărțite de Dunăre, cetățenii români din Ostrov traversând fluviul în condiții improprii, numai într-un anumit interval orar, cu un bac al fostului IAS Ostrov, chestiune care a dus la îngreunarea accesului la serviciile de sănătate și aprovizionare.

Având în vedere situația prezentată, vă rog să demarați o anchetă privind motivele nefuncționării feribotului și alte aspecte ce privesc modul de punere în aplicare a acestui proiect.

De asemenea, solicit o analiză a situației, în urma căreia să reiasă posibile soluții pentru rezolvarea problemelor de transport fluvial în zonă.

Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl rog pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL, să vină la microfon pentru a adresa o întrebare.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am o întrebare care-i privește pe mai mulți cetățeni ai României. Nu am să citesc tot textul, ci am să pun următoarea întrebare: odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sunt câteva nedumeriri din partea unor cetățeni care pot beneficia de o majorare a punctului de pensie. Este vorba de persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, inclusiv cei care au lucrat în condiții deosebite, care au deținut mai multe locuri de muncă.

Întrebarea este dacă aceste persoane trebuie să se adreseze Casei de Pensii și dacă trebuie depusă cerere către Casa de Pensii, și care va fi modalitatea prin care se va face noua încadrare a beneficiarilor Legii nr. 263/2010.

Desigur că voi depune în scris conținutul complet al acestei întrebări.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu foarte mult.

Au mai depus întrebări domnii senatori: Dumitru Oprea, Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL; senatorii: Adrian Țuțuianu, Alexandru Cordoș, Marius Sorin Ovidiu Bota, Gheorghe Pop, Sorin Constantin Lazăr, Elena Mitrea, Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al PSD; domnii senatori: Dan Voiculescu, Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL; domnii senatori: Laurențiu Chirvăsuță și Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

De asemenea, au depus interpelări în scris: domnul senator Alexandru Pereș, domnul senator Valentin Calcan, domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL; domnul senator Adrian Țuțuianu, domnul senator Gheorghe Marcu, domnul senator Alexandru Cordoș, domnul senator Radu Cătălin Mardare, domnul senator Trifon Belacurencu, domnul senator Gheorghe Pop, doamna senator Doina Silistru, domnul senator Sorin Constantin

Lazăr, domnul senator Laurențiu Florian Coca, domnul senator Șerban Valeca, domnul senator Florin Constantinescu, domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al PSD; domnul senator Cristian David, domnul senator Emilian Valentin Frâncu, domnul senator Liviu Titus Pașca, domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL; domnul senator Laurențiu Chirvăsuță, domnul senator Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

Vă aduc la cunoștință, de asemenea, că răspunsurile orale la întrebările și interpelările programate pentru această ședință vor fi transmise în scris. Fiecare senator le va primi la grupul parlamentar.

Mulțumesc.

Declar încheiată ședința Senatului de astăzi, 14 februarie 2011.

## _Ședința s-a încheiat la ora 19.25._

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.