Constantin Tămagă

Declarația politică este intitulată „Optsprezece ani de speranțe”.

Domnule președinte,

Stimați colegi senatori,

Vreau să subliniez în fața dumneavoastră faptul că la data de 28 septembrie s-au împlinit optsprezece ani de când, la Sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, s-a aprobat prin vot admiterea României ca membru cu drepturi depline în acest organism. Eram la nici patru ani de la Revoluție, la începutul democrației noastre.

Prin aderarea la Consiliul Europei, primul for de cooperare interguvernamentală, România a realizat unul dintre primii pași importanți în procesul de aderare la structurile euroatlantice.

La 16 martie 1990, Ministerul Afacerilor Externe a adresat o scrisoare Secretariatului General al Consiliului Europei, prin care se aducea la cunoștință intenția țării noastre de a adera la acest for în viitorul apropiat. În următoarele luni, în cadrul activităților Consiliului, au participat cu statut de invitați speciali reprezentanți ai României.

Cererea oficială de aderare a României la Consiliul Europei a fost depusă la Strasbourg la 19 decembrie 1991. În februarie 1992, Consiliul i-a desemnat pe cei trei raportori pentru România, care au efectuat prima vizită la București în noiembrie 1992.

La 1 iulie 1993, Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a avizat favorabil aderarea României la forul continental, iar la 2 septembrie, în același an, un aviz favorabil a fost emis și de Comisia juridică a drepturilor omului.

Aderarea României, cu drepturi depline, s-a produs la 28 septembrie 1993, cu prilejul Sesiunii de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, desfășurată la Strasbourg. S-a pus atunci condiția respectării câtorva amendamente: libertatea reală a presei, revizuirea statutului puterii judecătorești, restituirea bunurilor bisericești și funcționarea școlilor religioase, predarea în limba maternă în cazul minorităților, ameliorarea condițiilor de detenție, eliberarea deținuților politici sau etnici, semnarea Cartei minorităților, combaterea rasismului și a discriminării naționale. Periodic, raportorii Consiliului Europei urmau să