Viorel Chiriac

Declarația politică este intitulată „Paradoxuri (2)”. Stimați colegi,

În aceeași țară, despre care am mai vorbit, reformele au fost de-a lungul veacurilor un deziderat, o aspirație, un _modus vivendi_ ... Ele erau, după cum o cereau vremurile, fie religie, fie ideologie, fie interesul sau bunul-plac al stăpânilor, fie hobby național... Fără reforme care să schimbe fundamental traiul intrat pe făgașe bătătorite, fără reforme care să schimbe din străfunduri realități împământenite, tradiții și mentalități adânc înrădăcinate, nu s-a putut și nu se poate concepe istoria.

Oricum, toate reformele au fost extrem de necesare și benefice! Unele au lăsat urme adânci, altele urme fine; în sfârșit, unele parcă nici n-au existat, fiind reformate de către alte reforme, dacă ne este permisă o astfel de exprimare.

De pildă, reforma în domeniul viticulturii a fost implementată strămoșilor daci acum mai bine de două mii de ani de către Burebista și, deși a început cu stângul, prin arderea viilor, din eșec în eșec, urmașii lui au ajuns în prezent al 12-lea producător mondial de vinuri. Deși a început în ură și dispreț față de băutură, reforma s-a încheiat în iubire și înfrățire cu vinul, berea și rachiul.

Reformele lui Vlad Dracul au avut de la început un rol de asanare morală, iar implementarea lor a fost extrem de dureroasă, nu întotdeauna fățișă, ci mai mult pe la spatele unora dintre beneficiari. Cu toate că aceste reforme urmăreau inițial să curețe de tâlhari codrii, s-au încheiat, după mai multe veacuri, prin curățarea din rădăcini a pădurilor de către hoți... și exportarea lor în țări străine...

În domeniul medical, deși au debutat cu inerente ambiguități (a se vedea cazul doctorilor fără arginți _versus_ al celor cu mulți arginți), reformele s-au succedat în vârtejuri amețitoare, atât de amețitoare, încât bulversarea generală s-a amplificat și s-a adâncit de o asemenea manieră, încât mai bine de 40.000 de doctori au plecat, în final, pe meleaguri străine, ca să-și limpezească gândurile.

În schimb, în domeniul drepturilor omului, cel care a dat de-a lungul timpului mari bătăi de cap guvernanților, deși inițial nici nu s-a vrut să se vorbească despre reforme, treptat-treptat, cătinel-cătinel, acestea au fost implementate cu ajutor dezinteresat din afară, mai cu vorba bună, mai sub amenințarea sancțiunilor. În ultimii ani, avântul reformelor din domeniul drepturilor omului a devenit de nestăvilit, aproape de necontrolat, fiind chiar invidiat de țări cu tradiție democratică.

Cu aportul competent, responsabil și transparent al tehnocrației, reformele actuale din domeniul drepturilor omului au condus la un salt evolutiv incredibil al acestora. Din materiale, concrete și practice au devenit teoretice, un fel de abstracții sau ficțiuni, iar din sărmane și necăjite au devenit un adevărat lux.

Să mai spună cineva că se trăiește rău...