Nicolae Dănuț Prunea

Declarația politică este intitulată „Parlamentul nesocotește funcția sa de control asupra activității CNVM – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau este desconsiderat de conducerea acestei instituții?”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prin cele de mai jos, mă adresez Parlamentului, nu Guvernului, pentru că problema pe care o ridic este de competența acestei înalte instituții, anume a Subcomisiei piața de capital din cadrul Senatului.

Este un fapt comun, invocat și deplâns de oamenii obișnuiți ai acestei țări, că România a ajuns să fie neguvernată, că este cu adevărat un teritoriu al nimănui. De fapt, este a profitorilor, îndeosebi a celor instalați la conducerea unor instituții, care nesocotesc prevederile legii și ale propriilor regulamente, când, procedând astfel, obțin avantaje dorite. Dacă forțe care nu sunt sub controlul nostru determină această stare la nivel macro, nu putem accepta ca, acolo unde se poate, noi, parlamentarii, să nu facem nimic pentru oamenii de rând, care ne-au votat în speranța că legea și dreptatea se vor aplica și în România.

Criza economică din ultimii ani are determinări transnaționale incontestabile, dar amploarea și persistența ei, mai mari în țara noastră, au cauze naționale, multe de ordin subiectiv. Una dintre ele are legătură cu modul în care funcționează o componentă de bază a economiei de piață, anume piața de capital. Funcția principală a acestei piețe este aceea de a furniza agenților economici o parte semnificativă a capitalului bănesc de care au nevoie. Nici înainte de criză, dar nici în anii din urmă, această funcție nu s-a îndeplinit în mod mulțumitor. Nu avem pretenția ca piața de capital din țara noastră să fie la nivelul celor din Apus, dar să poată fi cel puțin comparabilă cu cea din Polonia, de exemplu, putem pretinde cu îndreptățire.

Piața de capital din România se situează la un nivel nemulțumitor de dezvoltare și de funcționare din cauza modului în care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare își îndeplinește obligațiile statutare.

Mai grav decât lipsa de preocupare pentru a asigura acestei piețe nivelul de dezvoltare dorit în mod legitim de o țară membră a UE este faptul că, prin tot ce a făcut, mai ales în ultimii ani, CNVM a contribuit la diminuarea încrederii populației în mecanismele specifice pieței pe care are sarcina să o administreze. Or, dacă se pierde încrederea în piața financiară, nu mai rămâne nimic din ea.

Preocuparea principală a conducerii acestei instituții a fost aceea de a încasa salarii cât mai mari, chiar dacă sumele respective proveneau de la agenții economici din subordine care abia mai supraviețuiau din cauza scăderii dramatice a veniturilor provocate de criză.

În piață se produc fapte de o gravitate excepțională, cazurile de furturi de bani, de titluri tranzacționate, de manipulare a prețurilor se rostogolesc unele după altele, în timp ce membrii CNVM nu fac altceva decât să efectueze controale la comandă, să împartă sancțiuni preferențiale unor victime prestabilite, să plătească polițe, nu să prevină astfel de nereguli prin instrucțiuni și prin măsuri adecvate.