Cornel Popa

Declarația politică este intitulată „Pericolul nostalgiei după regimul Ceaușescu”.

Stimați colegi,

Nu știu dacă ați urmărit în ultimele zile fragmentele de interviu acordat de Nicu Ceaușescu în martie 1991. Și dacă n-ați făcut-o, cu siguranță ați citit știri despre cât de mare a fost audiența în timpul difuzării acelor mărturii ale vieții și istoriei familiei Ceaușescu.

De asemenea, comentariile și dezbaterile de după acest interviu relevă un fapt previzibil, în condițiile vieții pe care o duc oamenii astăzi: interesul pentru viața și banii familiei Ceaușescu se amestecă puternic cu amintirile despre o viață relativ liniștită și sigură a multora.

Atrag atenția asupra unui fenomen periculos: românii încep să regrete regimul acela totalitar. Și nu vorbesc despre nostalgicii care merg anual la mormintele lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu, ci despre tot mai mulți români din diverse medii sociale, care trăiesc disperarea acestor ultimi ani, în care văd că ei sărăcesc pe zi ce trece, iar cei de la putere se îmbogățesc constant.

Este extrem de grav că oamenii au început să se întrebe: era mai periculos stresul psihologic cauzat de un regim dictatorial sau cel de acum, cauzat de multele lipsuri și de lipsa de orizont și speranță, care sufocă tinerii, familiile cu copii sau bătrânii, sau câte sinucideri erau înainte de ’89 din cauza foametei și a sărăciei crase, ca acum?

Este incredibil că s-a ajuns până în acest punct, încât să privim cu îngăduință acea perioadă în care oamenii trăiau cu frica de regim, cu teama că pot face închisoare pentru că au exprimat liber ceea ce au gândit. Însă replica omului obișnuit de astăzi este aceasta: ce să fac cu libertatea, când mor de foame?

Poate ar trebui ca cei din conducerea țării să se gândească la modul cel mai serios la acest pericol și să își schimbe atitudinea față de drepturile cetățenești pe care le încalcă astăzi.

Vă mulțumesc.