Doina Silistru

Declarația politică este intitulată „Proiectul de exploatare de la Roșia Montană”.

Roșia Montană este cea mai veche așezare minieră atestată documentar, cunoscută de pe vremea romanilor sub numele Alburnus Maior. Compania minieră canadiană junior „Gabriel Resources” dorește să deschidă cea mai mare mină de aur de suprafață din Europa. Vor fi uzine de procesare, depozite de explozibili și multe altele. Mina de aur de la Roșia Montană ar putea aduce România pe primul loc în Europa ca producător de aur, ar oferi locuri de muncă românilor și beneficii de 4 miliarde de dolari statului, asta după socotelile companiei.

„Roșia Montană Gold Corporation” (RMGC) este o companie înființată în anul 1997, în județul Alba, în care acționari sunt statul român, prin compania minieră „Minvest Deva” – cu 19,3%, „Gabriel Resources” – cu 80% și alți acționari minoritari – cu 0,7%. Până în prezent, compania canadiană a investit în România peste 400 de milioane de dolari pentru dezvoltarea Proiectului minier Roșia Montană. Investitorul are planuri mari, vrea să extragă în jur de 250 de tone de aur de la Roșia Montană. Asta înseamnă undeva la 20.000 de lingouri. Prețul suportat de natură este de 40 de tone de cianură în fiecare zi.

Proiectul minier de la Roșia Montană a generat puternice reacții pro și contra. Contestatarii invocă, în special, problemele de mediu care ar urma să fie provocate de această investiție. Zona vizată în proiect conține vestigii arheologice de mare interes științific, de valoare inestimabilă, cu caracter de unicat în Europa și poate în lume.

Proiectul de exploatare afectează 38% din suprafața comunei Roșia Montană și aproximativ 1.800 de persoane, care trebuie strămutate, precum și demolarea a 740 de case și a câtorva biserici, cu cimitirele lor. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioada de 10 ani și reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul și argintul extras practic la prețul de cost. Se preconizează exploatarea aurului și argintului din zonă într-o perioadă de 17 ani. Înseamnă că la sfârșitul perioadei de exploatare a zăcământului zona ar rămâne din nou fără locuri de muncă, cu un număr mare de șomeri și cu un mediu grav afectat.

Pentru a obține accesul la terenurile necesare dezvoltării proiectului minier, compania „Roșia Montană Gold Corporation” a cumpărat, între 2002 și 2008, aproximativ 78% din totalul proprietăților rezidențiale din zona industrială a proiectului. În anul 2001, compania canadiană întocmește primul studiu de fezabilitate pentru mina de la Roșia Montană. Primele concluzii arătau cam așa: exploatarea se va face pe suprafața a patru cariere, iar procesarea minereului se va face pe bază de cianuri. În anul 2006, statul român este obligat să închidă exploatarea minieră din zonă, ca urmare a intrării țării noastre în UE. În septembrie 2007, Attila Korodi, ministrul de atunci al mediului, suspendă procesul de autorizare a proiectului aurifer din Munții Apuseni, deoarece certificatul de urbanism nu îndeplinește condițiile legale. În anul 2008, după mai multe procese la diverse tribunale din țară, Curtea de Apel Cluj dă sentința irevocabilă: certificatul de urbanism este nul. În decembrie 2009, aflăm că în programul de guvernare al Guvernului se prevede reevaluarea Proiectului Roșia Montană.