Stenogramă plen

## **Doamna Mihaela Popa:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Premiul «Valeriu Boboc»”.

## Stimați colegi,

În Parlamentul European se acordă anual Premiul Saharov pentru libertatea de gândire. Creat în 1988, premiul recompensează personalitățile sau organizațiile pentru

eforturile depuse în vederea apărării drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Parlamentul acordă acest premiu în cadrul unei reuniuni solemne, care are loc la Strasbourg în jurul datei de 10 decembrie, dată ce corespunde zilei în care a fost semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite, în anul 1948.

Premiul poartă numele fizicianului rus Andrei Dimitrievici Saharov, câștigător al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1975.

Încercând să sensibilizeze publicul cu privire la pericolul reprezentat de înarmarea nucleară, Saharov a depus eforturi majore pentru semnarea Tratatului de interzicere a testelor nucleare în anul 1963. În URSS, însă, demersurile lui Saharov au fost considerate subversive. Astfel, Premiul Saharov oferit de Parlamentul European recompensează personalitățile marcante care luptă împotriva intoleranței, fanatismului și opresiunii. La fel ca și Andrei Saharov, toți laureații acestui premiu fac dovada curajului de care este nevoie pentru apărarea drepturilor omului și a libertății de expresie.

Stimați colegi,

Luând exemplul Parlamentului European, vin astăzi în fața dumneavoastră să vă propun, în Parlamentul României, acordarea unui premiu pentru libertatea de gândire și propun să inițiem „Premiul «Valeriu Boboc»”, care să recunoască și să sprijine lupta pentru valorile democratice, pentru apărarea drepturilor omului și a libertății de gândire.

Valeriu Boboc ar fi trebuit să împlinească anul acesta vârsta fiului meu, 24 de ani.

Acum un an, pe 7 aprilie, zeci de mii de tineri basarabeni au ieșit în stradă pentru a protesta față de rezultatul alegerilor parlamentare, alegeri care le asigurau comuniștilor încă 4 ani la conducerea Republicii Moldova.

Protestele au degenerat atunci în violență, având loc intervenții în forță asupra manifestanților. În noaptea de 7 aprilie, în timpul acestor intervenții, a fost ucis tânărul Valeriu Boboc.

Acest eveniment tragic nu trebuie să rămână o simplă precizare în cartea de istorie sau poate nici măcar atât. În acest sens, consider 7 aprilie o dată ce rămâne deosebit de importantă pentru parcursul european al Republicii Moldova, deoarece atunci a fost exprimată voința puternică a oamenilor de a pune capăt regimului comunist, este data cea mai potrivită pentru acordarea Premiului „Valeriu Boboc”.

Evenimentele din 7 aprilie au deschis Republicii Moldova calea spre Europa, iar Valeriu Boboc nu mai reprezintă un simplu nume, ci un simbol al luptei pentru valorile democratice și libertatea de expresie. Tocmai de aceea, propun acest nume pentru denumirea și exemplificarea premiului pentru democrație.

Este de datoria noastră să repetăm în permanență, să reamintim generațiilor tinere și, totodată, să insistăm în mod respectuos și ferm asupra valorilor pe care le-am plasat la baza construcției politice din care facem parte, Uniunea Europeană, și anume respectarea drepturilor omului, egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, dar, mai ales, separația deplină a puterilor în stat, într-un cuvânt democrația.

Consider că putem face astăzi primul pas, acordând acest premiu unui erou al rezistenței anticomuniste din Chișinău, ceea ce ar însemna o recunoaștere a rolului important al tuturor luptătorilor împotriva regimului comunist și o consemnare pentru generațiile viitoare a acestei perioade negre din istoria Europei. Eliminarea din dezbaterea publică a subiectelor sensibile ar fi, cu siguranță, o dovadă de lașitate, un fapt dăunător atât pentru noi, cât și pentru Europa, în ansamblul său.

Aș fi vrut să citesc această declarație politică pe 7 aprilie, însă, din păcate, în acea zi a fost o dezbatere privind moțiunea pe educație. Am revenit astăzi cu această propunere.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc doamnei senator.

Am și o sugestie practică. Nu este cutuma noastră. Săptămâna viitoare, doamna senator, îl vom avea în vizită oficială la București pe domnul Ghimpu, președintele interimar al Republicii Moldova, care este și președintele Parlamentului de la Chișinău. Mi se pare valoroasă această idee a dumneavoastră și, dacă veți considera util, să avansăm din punct de vedere procedural și, poate, cu ocazia vizitei Domniei Sale, să putem să demarăm această inițiativă, care mi se pare lăudabilă.

Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Alexandru Cordoș

## **Domnul Alexandru Cordoș:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În numele Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, dați-mi voie să dau citire declarației politice de astăzi, pe care am intitulat-o „Proiectul legii sistemului unitar al pensiilor publice – o compilație nereușită, neoportună și inutilă”.

Trufia politică mai presus de legislație.

Dezbatem azi cel mai important proiect de lege din întreaga legislatură 2008–2012, un proiect care are efecte imediate, dar și pe termen îndelungat. Reamintesc faptul că actuala lege în vigoare în domeniul pensiilor și al altor drepturi de asigurări sociale, Legea nr. 19/2000, venea la

10 ani de la Revoluția din Decembrie 1989. Aceasta avea menirea de a adapta situația pensionarilor la noile realități socioeconomice, în special de a aduce puterea de cumpărare a pensiei mai aproape de evoluția prețurilor și a veniturilor de natură salarială.

Se știe că, în primii zece ani postdecembriști, se crease un decalaj cât o prăpastie între pensii și salarii. Tocmai de aceea, s-a căutat și s-a legiferat un model de calcul care să coreleze pensiile cu salariile și care echivala cu o schimbare radicală în domeniu față de legea anterioară, Legea nr. 3/1977.

Modul de calculare a pensiei, împreună cu alte modificări, printre care creșterea vârstei standard de pensionare, urma să asigure o perspectivă de evoluție previzibilă și de sustenabilitate a bugetului pentru câteva decenii.

La cei zece ani care au trecut de la adoptarea Legii nr. 19/2000, s-au adus sute de modificări și completări, prin care a fost îmbunătățită, și era de așteptat ca acestora să li se dea o coerență mai atentă, iar legea astfel modificată să fie republicată.

În loc de aceasta, Guvernul Boc a venit, chipurile, cu un proiect nou, al cărui cuprins este în proporție de 95% textul Legii nr. 19/2000 și 4% textul Legii nr. 226/2006 privind grupele de muncă, dar care, după părerea mea, este mult mai prost decât ceea ce avem în prezent ca reglementare în materie de pensii.

În trufia sa politică, Guvernul vrea să se laude cu o lege nouă, copiată după cea veche, așa cum Legea salarizării unitare nu a făcut decât să copieze legile vechi, să micșoreze salariile bugetarilor și să-i înghesuie pe toți într-un text incoerent și inaplicabil.

Proiectului de lege a pensiilor publice i s-a dat un alt titlu numai pentru că legea interzicea ca denumirea unui proiect de act normativ să fie aceeași cu a unei legi în vigoare și să dea aparența de ceva nou-creat. A rezultat, în fapt, o compilație nereușită, inoportună și neaplicabilă.

Cele câteva modificări aduse Legii nr. 19/2000 de noul proiect sunt total inacceptabile, vor declanșa un nesfârșit scandal al recalculării pensiilor în plată, sute de mii de procese în tribunalele românești și europene.

Vom demonstra acest lucru în evaluarea care urmează. 1. Lipsa motivației reale și a oricărei fundamentări.

Noul proiect este o improvizație, nu o lege fundamentală. El ar trebui să aibă la bază niște studii științifice și de impact social-economic. În acest sens, nu a fost consultat niciun grup de experți sau institut de cercetare în domeniu, care să facă o diagnoză și să sugereze variante de soluționare.

Spre deosebire de aceasta, proiectul din anul 2000 se baza pe o serie de studii interne și cu asistență internațională. Menționez că fundamentarea proiectelor legislative constituie o obligație impusă de lege inițiatorului, ea nu este o chestiune facultativă. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precizează necesitatea și obligativitatea evaluării preliminare a noilor reglementări, care presupun identificarea și analizarea efectelor economice și sociale, de mediu, legislative și bugetare pe care le produc reglementările propuse și produse.

În acest context, nu este de mirare că toți specialiștii independenți, cercetătorii științifici cu expertiză în domeniu, profesorii specializați în dreptul asigurărilor sociale, reprezentanții societății civile neanexați actualei puteri au adus critici aspre acestei improvizații legislative. Astfel, reprezentanții puterii judecătorești nu s-au sfiit să arate că acest proiect nu este decât o ficțiune sau o fantomă legislativă, dar nu trebuie să fii expert pentru a vedea lipsa de fundamentare a legii.

Este clar ca bună ziua că prin aplicarea noului mecanism de calculare a pensiei se rupe legătura dintre salarii și pensii și se va crea, din nou, o prăpastie între acestea, exact așa cum se petreceau lucrurile cu indexările de dinainte de anul 2000.

Lipsa de rațiune a inițiatorului se vede din faptul că împinge sistemul să repete o greșeală cunoscută și evaluată ca atare. Impactul social general al adoptării unei asemenea improvizații legislative va fi o adâncire a sărăciei, în care se vor zbate milioane de pensionari. Apoi, ce rost are cheltuirea banilor bugetului de pensii pentru recalcularea pensiilor în plată, a celor de invaliditate și a celor din legile speciale?!

2. Un proiect contradictoriu și bizar.

Textul legii este nu numai nefundamentat, dar vine în contradicție cu întregul cadru legislativ realizat cu asistență europeană în ultimii zece ani, aruncând la coș statutele profesionale a nu mai puțin de opt categorii de slujitori ai națiunii, ale căror servicii au o importanță fundamentală în buna funcționare în instituțiile statului de drept democratic. Este înlocuit principiul juridic diferențiat al pensiilor de serviciu în slujba statului, cu o uniformizare mecanică și o omogenizare bizară.

Deviza Uniunii Europene este: „Unitate în Diversitate”. În țările europene, judecătorii, procurorii, diplomații, cadrele militare și funcționarii publici au statute reglementate distinct, care reflectă diversitatea situațiilor concrete.

Dată fiind existența diferențelor dintre diferitele categorii de asigurați sub aspectul regimului juridic de pensionare, se impune un tratament juridic diferit la situații diferite. Legea trebuie așezată în conformitate cu realitatea socială, nu cu prejudecăți și dogme.

Noul proiect ne propune o lege neeuropeană în spiritul și litera sa, prin ignorarea constrângerilor statutare, a obligațiilor și interdicțiilor, a condițiilor reale, caracterizate prin concretețe și diversitate, la care trebuie să se conformeze unele categorii de personal.

În privința pensiilor militare, se încalcă o tradiție de peste 100 de ani. Trebuie reținut că toate aceste statute speciale și legile conexe lor au o dimensiune internațională, așa cum sunt Statutul și legea pensiilor diplomaților, o dimensiune euroatlantică, așa cum sunt Statutul și legea pensiilor militarilor, o dimensiune europeană, așa cum sunt Statutul și legea pensiilor magistraților.

3. Un proiect de lege vădit neconstituțional.

Proiectul sistemului național de pensii publice este vădit neconstituțional, fiind elaborat în disprețul Constituției și al jurisprudenței naționale și comunitare. Caracterul evident anticonstituțional al legii poate fi identificat în multe dintre prevederile sale, așa cum sunt retroactivitatea calculării și diminuării pensiei aflate în plată, imprevizibilitatea reglementărilor. Potrivit principiilor de drept, noua lege nu poate afecta cuantumul pensiilor în plată, întrucât este vorba de un drept stabilit prin lege și care este un drept câștigat.

4. Un proiect incoerent.

Proiectul de lege este lipsit de coerență internă, având multe prevederi care se contrazic între ele, cele mai supărătoare contradicții se constată între principiile proclamate la început și o serie de prevederi din corpul legii.

O lege poate reglementa excepțiile de la unele prevederi ale sale, dar atunci nu mai stipulează că se bazează pe principii cu valoare universală. Iată doar câteva exemple de contradicții interne: obligația de a participa la sistemul public de pensii dă dreptul de a beneficia de pensie, corelativ cu îndeplinirea obligațiilor, dar persoanele care au contribuit sub 15–20 de ani nu vor avea niciun beneficiu, pentru că stagiul minim de cotizare crește către 20 de ani. Vor fi persoane asigurate obligatoriu, care au fost nevoite să contribuie jumătate din viața lor activă și ocupată, însă nu se aleg cu nimic. Unii sunt obligați să contribuie și primesc pensii, alții sunt obligați să contribuie și nu primesc. În acest fel, se încalcă și principiul unicității, care spune că se aplică aceleași norme pentru toți participanții la sistem.

Legea nu instituie norme unitare nici sub un alt aspect: din contribuția asiguraților tineri, o contribuție de 2,5% până la 6% merge la fondurile de pensii administrate privat. În final, aceștia nu mai contribuie decât cu 4,5% la pensiile publice, pe când ceilalți contribuie cu 10,5%. Fondul de pensii publice se va diminua din ce în ce mai mult.

5. Caracterul antisocial al unei încropeli legislative.

Trebuind să răspundă la întrebarea privind impactul social al proiectului, inițiatorul ne dă în expunerea de motive o mostră de superficialitate, afirmând că proiectul de act normativ se adresează tuturor persoanelor din România. Am arătat că, dacă ai contribuit 15–20 de ani, nu beneficiezi de pensie publică.

Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice este o încropeală legislativă nu numai pentru că se realizează prin combinarea unor legi în vigoare cu reglementări noi, nefundamentate și constituționale, ci și pentru că face dintr-o lege socială, cum este cea a pensiilor, bazată pe solidaritatea dintre generații, o lege așa-zis contributivă, principiu valabil pentru pensiile private, imprimându-i un caracter profund antisocial. Astfel, tânăra generație este încurajată, în detrimentul celei vârstnice, să-și transforme principala contribuție la fondul de pensii administrate privat până la 6%, dintr-un maxim de 10,5%, transformând pensionarii în cerșetori de la bugetul de stat.

Actuala coaliție de la putere (PDL–UDMR, minorități naționale și independenți), într-o căutare de protecție a puterii (Guvernul Boc, președintele Băsescu), s-a specializat în practica retrogradă și respingătoare a guvernării pe baza unor noi specimene ale luptei de clasă. Exemple: stârnirea elevilor împotriva profesorilor, a pensionarilor sistemului public împotriva pensionarilor neintegrați în sistem, a salariaților din mediul privat împotriva celor de la stat, a celor cu salarii mici împotriva celor cu salarii mai mari, a tinerilor împotriva vârstnicilor, a tuturor magistraților de la baza organizării judecătorești împotriva celor de la vârful ierarhiei, a salariaților împotriva propriilor sindicate, dar mai cu seamă a camarilei și profitorilor acestei puteri, luați drept români, împotriva poporului și multe altele.

Categoriile de asigurați cu statute speciale, așa cum sunt militarii, polițiștii, jandarmii, ofițerii serviciilor de siguranță, funcționarii publici din penitenciare, magistrații, personalul din judecătorii și tribunale, diplomații, piloții de aviație, parlamentarii și funcționarii publici parlamentari, sunt arătate cu degetul. Nu fac parte dintre românii Guvernului Boc, ci sunt supuși invidiei din partea celor cu salariile și pensiile cele mai mici. Cu această invidie și luptă între diferite categorii de cetățeni dorește PDL să-și asigure susținerea politică și electorală? 6. Desconsiderarea opiniei specialiștilor, a reprezentanților diferitelor categorii sociale, a societății civile în materia supusă reglementării.

Deși la Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice s-au primit observații, scrisori, memorii, propuneri de amendamente, au fost audiate zeci de delegații ale pensionarilor, patronatelor, sindicatelor, cetățenilor, reprezentanți ai puterii judecătorești, ai diplomaților, militarilor, funcționarilor publici, s-au consumat mii de ore cu dezbateri și audieri la casele de pensii, la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și la Guvern, la grupurile parlamentare și la comisiile parlamentare – ceea ce arată marele interes pentru o astfel de lege –, toate acestea nu au avut niciun ecou la reprezentanții puterii actuale, care și-au menținut intact proiectul inițial.

Cele câteva amendamente admise la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială de la Senat sunt de formă, nu de fond, și ele au trecut de comisie pentru că nu în toate momentele dezbaterii puterea avea majoritatea, excepție făcând majorarea punctului de pensie de la 39,9% la 45% din salariul mediu brut.

Reprezentanții puterii au mimat dialogul social, au mimat consultarea și informarea specialiștilor și a cetățenilor, pentru că absolut nimic din criticile extrem de dure și propunerile lor de modificare, într-o anumită măsură îndreptățite, nu se regăsește în proiectul de lege.

Multe amendamente dintre cele de fond se regăsesc însă pe anexa celor respinse. Majoritatea acestora au ca autori parlamentari ai Partidului Social Democrat și ai Partidului Național Liberal, care nu le-au putut impune din cauza blocajului celor de la guvernare.

Inițiatorul, în afara avalanșei de critici și propuneri de amendare, a procedat ca și cum ar fi avut o sarcină scrisă, obligatorie, fără nicio posibilitate de a se abate de la textul inițial, un proiect de lege a pensiilor pe care să-l arate românilor sau altora de la Fondul Monetar Internațional și cărora să-l bage pe gât doar așa cum a fost încropit.

Se poate vedea și din experiența dezbaterilor asupra acestui proiect că discuțiile cu actualii reprezentanți ai puterii nu sunt decât o pierdere de timp, aparent, te ascultă, te consultă, dar fără nicio finalitate. Iată o transparență, o dezbatere public-legislativă cu un efect zero.

Partidul Social Democrat are cu totul altă politică publică, un alt proiect de dezvoltare economico-socială, de creștere a salariilor și a pensiilor, de respectare a statutelor profesionale, de solidaritate socială cu toți cei aflați în suferință și nu va vota o lege copiată după legislația în vigoare, cu un titlu schimbat și cu oarecare modificări ce aduc mari deservicii cetățenilor încă în viață.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Sunt convins că vom avea posibilitatea de a lua cuvântul pe acest subiect în cursul zilei de astăzi.

Doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Tiberiu Prodan.

Doamna senator, vă rog.

## Domnule președinte,

Am intitulat declarația politică de astăzi „Sănătatea – reformă prin colaps”.

## Stimați colegi,

Sănătatea este un concept cu spectru larg, aș putea spune cu sens multidimensional, care cuprinde mai multe planuri: fizic, mental și, în egală măsură, social. Este deci evident faptul că, fiind o componentă strâns legată de condițiile socioeconomice în care trăiesc și muncesc, sănătatea devine un factor decisiv în determinarea calității vieții.

Reamintesc aici definiția pe care Organizația Mondială a Sănătății a dat-o sănătății: „Sănătatea este o stare de bine completă, fizică, mentală și socială, nu numai absența bolii sau a infirmității.” Și, pentru că în această lună a fost marcată „Ziua Mondială a Sănătății”, declarația mea politică de astăzi pornește tocmai de la această definiție dată de OMS, pentru că, iată, nu trebuie să fii medic ca să constați că, la 20 de ani de la înlăturarea comunismului, sistemul sanitar românesc a beneficiat de reforme atât de profunde, încât este în colaps.

Când un bolnav intră în colaps, îi aplici o perfuzie în regim de urgență și imediat te gândești la cauză. Sigur că la sorgintea unui colaps de sistem stau cauze multiple, cauze care, etalate pe fiecare guvernare, fac dovada că aproape fiecare a conceput o alocare din PIB sub nevoi și că politizarea este din ce în ce mai excesivă, astfel încât, în ultima perioadă, de la director la paznic, nu te poți afla decât în una din două ipostaze: membru sau simpatizant.

Numirea managerilor de spitale, a directorilor direcțiilor de sănătate pe criterii exclusiv politice nu poate asigura nici reformarea, nici stabilitatea sistemului sanitar și, evident, nu poate nicidecum să îmbunătățească starea de sănătate a românilor.

Te întrebi, pe bună dreptate, cui folosește sănătatea. Politicienilor, în lunile de campanie? Președintelui, când nu mai are pe cine să apostrofeze? Ziariștilor, pentru știrile cu mare impact emoțional? Poliției, care, în loc de hoți, caută bolnavi? Statului, la export, export de boli și de cadre medicale gata instruite, sau evidențierii României în Europa, unde ocupă cele mai bune poziții la cele mai grave boli?

Vă reamintesc că, potrivit unor date de ultimă oră, românii ocupă primele poziții în clasamentele europene în ceea ce privește numărul cazurilor de boală și mortalitate prin boală, primul loc în Europa la cancere, primele locuri la afecțiunile cardiovasculare, primul loc la tuberculoză și una din primele poziții la boli cronice cum ar fi hepatitele B și C.

Sunt date alarmante, care ne îngrijorează pe toți, fie că suntem cadre medicale, fie că nu suntem. Sunt date care ar fi putut fi ameliorate dacă factorii responsabili s-ar fi implicat efectiv, și nu doar declarativ în reformarea sistemului sanitar românesc, dar nu vă speriați, domnilor guvernanți, nu vă contaminează nimic, chiar dacă Institutul Cantacuzino nu mai produce vaccinuri, și, dacă totuși se întâmplă ceva și nu se zărește la orizont vreun nor vulcanic, se poate ajunge la Viena în maximum două ore. Doamne ferește!, să nu faceți vreo boală cronică, pentru că, în acest caz, veți deveni navetiști de Viena și nu vă veți mai putea ocupa de sistemul sanitar românesc. Deși se spune că sănătatea nu are culoare politică, la noi, de la atâta suferință, a căpătat o culoare icteric-pământie, asemenea unor boli cronice.

## Domnilor guvernanți,

Perfuzați sănătatea, dar nu cu declarații mincinoase, ci cu bani, medicamente și aparate! Poate nu ați aflat încă, dar patologia se schimbă, tratamentele, și ele. Atunci, nu credeți că și atitudinea politicului față de sănătate ar trebui schimbată? Poate că 3,6% din PIB ar fi suficient pentru tratarea decidenților pentru tulburările de vedere, auz și alte tulburări ce-i împiedică să conștientizeze că numai un popor sănătos poate asigura reformarea României, căzută încă o dată la examenul de maturitate în fața Europei. Asta, bineînțeles, dacă nu se recurge la soluția unei hotărâri de guvern prin care scoatem boala în afara legii și interzicem îmbolnăvirea.

## Stimați colegi,

Vorbim tot timpul despre criza profundă în sănătate, dar se pare că rămânem doar cu vorbele. Să fim sinceri și să recunoaștem, la vorbe suntem fruntași. A demonstrat-o, nu de mult, însuși șeful statului, care a pretins că medicii români sunt slab pregătiți, pentru că – vezi Doamne – 40% din diagnosticele pe care aceștia le-au dat sunt eronate.

Iată deci că, asemenea înaintașului său, domnul Băsescu se pricepe la toate, adică și la medicină – mai recent, chiar și Poliția se pricepe –, nu are soluții, dar face aprecieri nefondate și dă indicații. Mi se pare cel puțin neserioasă această abordare, pentru că este absurd să ceri performanță maximă când dotările unităților medicale sunt mult sub standarde, când exodul tinerilor medici și al specialiștilor capătă proporții îngrijorătoare.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Sănătatea nu trebuie să aibă culoare politică, iar avertismentele ministrului de resort că sistemul se apropie de colaps nu-i ajută nici pe medici, nici pe pacienți. Cred că este nevoie de transparență, de coerență, de pragmatism, de responsabilizare maximă a factorilor decidenți și, mai ales, cred cu convingere că este nevoie și de solidaritate în a găsi soluții rapide, adaptate la România. Altfel, sănătatea riscă să rămână doar o temă electorală, iar marii perdanți să fie, în mod inevitabil, românii.

Mulțumesc.

Mulțumesc doamnei senator Minerva Boitan.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Tiberiu Prodan, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește doamna senator Lia Olguța Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

## **Domnul Tiberiu Aurelian Prodan:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Onorat Senat,

Nici n-am intrat pe ordinea de zi cu dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice și deja am intrat în controversă. Alocuțiunea distinsului nostru coleg, secretarul Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, a declanșat, anticipat, aceste dezbateri.

Am să mă refer și eu în declarația mea politică, pe scurt, la această lege a pensiilor.

Voi intitula declarația politică „Legea pensiilor, grija actualului Guvern față de viitor”.

Vreau să salut și prezența în sală a distinșilor reprezentanți ai pensionarilor și vreau să menționez faptul că...

timp de doi ani și jumătate în mandatul trecut, în calitate de președinte al Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senatul României, am încercat împreună cu colegii din acea vreme, domnul ministru Paul Păcuraru, doamna ministru Mariana Câmpeanu, să putem să promulgăm o lege care să acopere neregulile Legii nr. 19/2000 – mă refer la grupele speciale de pensii, grupa I, grupa II de ramură, și la celelalte nereguli.

O să încercăm și acum. În ce măsură o să reușim, o să vedem. Noi sperăm că o să fie o măsură reușită.

În accepțiunea mea și a colegilor mei, această lege reprezintă o garanție pe care o oferă actualul Guvern perspectivelor de viitor ale românilor. Necesitatea unei reglementări unice era de mulți ani cerută de sistemul de pensii, care începe să devină nesustenabil.

Cu alte cuvinte, era nevoie de o intervenție fermă, prin care să împiedicăm ca bugetul asigurărilor sociale de stat să devină prea împovărător pentru bugetul de stat.

Din păcate, suntem în această situație. Cu toate acestea, reforma, care era de atâta timp necesară, a fost ocolită de principalele partide politice și care și-au asumat actul guvernării în ultimii ani, din cauza faptului că zona sistemului de pensii a reprezentat dintotdeauna o zonă foarte sensibilă. Actualul Guvern și-a asumat însă dificila misiune de a reforma sistemul de pensii, luându-și angajamentul să clarifice situația legislativă care reglementează acest domeniu.

Vreau să dau, pe scurt, citire paragrafelor care sunt prevăzute în această lege și este prevăzut pentru toată lumea, și vreau să le citesc din nou.

Ce se dorește în această lege:

– creșterea și egalizarea vârstelor standard de pensionare, acestea făcându-se până în anul 2030 – este o solicitare din partea Uniunii Europene;

– creșterea vârstei de pensionare pentru personalul din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;

– reevaluarea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele ce vor fi integrate în sistemul unitar de pensii provenite din magistratură, diplomație, pentru personalul auxiliar din instanțe de judecată, funcționarii publici parlamentari;

– integrarea persoanelor aparținând sistemelor speciale de pensie în sistemul unitar de pensii publice, desigur, fiecare având un drept prevăzut într-un capitol aparte;

– procedura de stabilire a valorii punctului de pensie;

– recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice;

– creșterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu persoanele care realizează venituri exclusive din profesii liberale: manageri, asociații familiale, drepturi de autor;

– descurajarea numărului de pensii anticipate parțial;

– descurajarea pensionărilor de invalidate abuzive și nejustificate medical;

– finanțarea indemnizației de însoțitor pentru persoane cu invaliditate gradul I. Vârsta medie de pensionare, mult prea scăzută, prevede creșterea de la un an la altul a numărului de pensii de invaliditate, de multe ori la limita legalității, iar triplarea numărului de pensionări anticipate, cât și existența unui sistem de pensii speciale, care menținea un tratament privilegiat pentru anumite categorii socioprofesionale, au reprezentat doar o parte din racilele cu care se confruntă actualul sistem de pensii.

O fază preliminară a actualei reforme a fost susținerea și punerea în aplicare de către actualul Guvern a pensiei minime garantate – mă refer aici că, după 20 de ani, s-a reușit pentru prima dată ca pensionarii care provin din CAP-uri și care aveau pensiile foarte mici să primească un venit minim garantat de 350 de lei. A fost una dintre prevederile Programului de guvernare, care s-a transformat, de altfel, în realitate imediat după preluarea mandatului actual de către PDL, atunci, împreună cu PSD.

Pe de altă parte, pornind de la principiul de bază al contributivității, Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice propus de Guvern va reuși – sperăm – să elimine tratamentele speciale și pensiile de lux de care se bucurau anumite categorii profesionale.

În plus, prin recalcularea anumitor pensii care depășesc 3.000 de lei se va realiza o echilibrare a bugetului național de asigurări sociale.

În ceea ce privește vârsta de pensionare, am menționat și mai menționez o dată că este greu de acceptat o asemenea veste pentru fiecare dintre noi, dar să recunoaștem o dată pentru totdeauna că realitatea ne-o impune.

România nu este singura țară care trece prin fenomenul îmbătrânirii populației și al scăderii natalității. Toată Europa se confruntă cu această situație critică, dar majoritatea țărilor europene și-au crescut, pe rând, vârstele de pensionare. Repet, pentru toată lumea, și informarea trebuie să fie făcută corect, menționându-se că aceasta se va realiza treptat, cu termenul final abia în 2030.

Nu în ultimul rând, precizez încă o dată faptul că au fost avute în vedere soluții de aplicare a condițiilor referitoare la pensiile publice care au fost propuse și în acordurile cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, instituții care au dat o mână de ajutor în acest sens.

Iată doar câteva dintre motivele pentru care Proiectul de lege privind sistemul de pensii publice este unul – zicem noi – bun, poate nu perfect – și fac precizarea aceasta, poate nu e perfect, și trebuie să înțeleagă și distinșii noștri invitați –, dar este o lege perfectibilă, și de aceea ne aflăm astăzi în plenul Senatului să dezbatem această lege.

Trebuie să recunoaștem însă că este o lege bună, o lege necesară, chiar dacă preia o parte din transcrierile legii vechi, și trebuie să avem o dată pentru totdeauna în vedere să stabilim viitoarele pensii ale românilor, și, trecând peste orgolii, parlamentarii trebuie să judece această lege a pensiilor și prin prisma rațiunii și să voteze în consecință. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator Prodan.

Are cuvântul doamna senator Lia Olguța Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

## **Doamna Lia Olguța Vasilescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu aveam de gând să mai iau cuvântul astăzi, voiam să-mi depun în scris declarația politică, însă acum vreo jumătate de oră s-a petrecut un eveniment care m-a făcut să vorbesc totuși. Mai precis, am fost sunată de o jurnalistă de la oficiosul prezidențial „Evenimentul Zilei”, care m-a întrebat cum comentez faptul că legea ANI a fost declarată neconstituțională, și am spus că nu am ce comentarii să fac mai mult decât am făcut săptămâna trecută. Eram mai mulți parlamentari care am spus, la vremea respectivă, că această lege este neconstituțională, că o asemenea agenție nu există nicăieri în Uniunea Europeană, dar, sigur, dacă va exista, o vom respecta, și că putem să fim foarte ușor verificați, absolut toți cetățenii acestei țări, nu numai demnitarii, de o lege a fiscului. Zic eu, chestiuni de bun-simț.

Iată însă că, astăzi, domnișoara respectivă de la oficios mă anunță că reacțiile mele s-ar putea să fie din cauza faptului că sunt în atenția ANI. Și zic: aoleu! Dar de când, de ce, pentru care motiv?

Păi știți, aveți în declarația de avere niște probleme cu niște terenuri la Moeciu.

Serios?! Păi terenurile de la Moeciu sunt dobândite prin căsătorie și sunt în posesia familiei soțului meu cu zece ani înainte de a mă cunoaște pe mine. Și, atunci, care ar fi problema cu terenurile?

Ei bine, în urmă cu alte două luni de zile, când eram în campanie electorală, tot cineva, din interiorul ANI, m-a anunțat să nu vorbesc la telefon, să nu răspund ziariștilor în săptămâna respectivă, pentru că cineva din presă mă va suna, mă va întreba ceva din declarația de avere, pentru că ei, cei de la ANI, trebuie să se autosesizeze și nu pot să o facă decât din presă, pentru că, altfel, dacă nu găsesc nimic în declarația mea de avere, eu pot să mă îndrept în instanță împotriva lor. Normal, am răspuns la telefon, am avut surpriza ca nu numai eu să fiu sunată, ci și ceilalți trei despre care aveam informații că vor fi sunați și, iată, să apărem în presă.

Surpriză! Să mai spună cineva acum că această agenție nu este padocul de căței ai lui Traian Băsescu, pentru că, dacă nu există posibilitatea să vină DNA-ul peste noi, ăștia care avem gura mai mare, pentru că nu avem legătură cu fondurile publice și, sigur, poate de pe telefoanele noastre nu a ieșit nimic care să intereseze pe cineva, iată că se autosesizează ANI. Ceea ce nu știe domnul președinte al ANI este că noi, ăștia cu gură mare, avem și nervii foarte tari și ar face bine să verifice cu foarte mare atenție declarația mea de avere, pentru că, dacă nu găsește nimic acolo, eu fac declarație politică acum, în Parlamentul României, că îl voi da în judecată și mă voi ține de capul lui. Spre deosebire de alții, am nervii foarte tari.

Și acum declarația mea politică de astăzi, intitulată „Despre o doamnă ministru periculos de blondă”, pe care voiam să o trec sub tăcere, dar, sigur, cred că este importantă în context.

Am aflat, zilele trecute, că domnul László Tökés l-a invitat în România, mai precis în Transilvania, pe Dalai Lama – o veste care, sigur, nu poate decât să ne bucure. Numai că ce i-a transmis domnul László Tökés domnului Dalai Lama? Că provine din Transilvania, de pe pământul pe care s-a născut Kőrösi Csoma Sándor, creatorul primului dicționar englez tibetan, „vin de pe pământul lui natal, Ținutul Secuiesc din Tibetul României, care luptă pentru autonomie teritorială, exact ca și țara Preasfinției Tale”.

Este o declarație pe care o face un înalt oficial român, aș putea spune, pentru că este europarlamentar și reprezintă statul român.

Ei bine, în acest context, ce se întâmplă în România? Aflăm că o doamnă ministru al turismului, doamna Elena Udrea, despre care, în urmă cu un an, am crezut doar că este o blondă periculoasă a politicii românești, mai precis pentru că, după ce a preluat, și pentru o scurtă perioadă de timp, atribuțiile Ministerului Mediului, am putut observa cum schimba termenele legale, rapid, pe ultima sută de metri, înaintea de intrarea lor în opoziție – speram noi –, astfel încât prietenii să poată închiria lacuri de acumulare, zeci de mii de hectare de teren situate în albiile râurilor și foarte multe insule și ostroave din Constanța și Brăila...

Spuneam că am crezut doar că este o blondă periculoasă a politicii românești. Acum, după o declarație pe care Domnia Sa a făcut-o, că județele Harghita, Covasna, Mureș, o parte din Mureș, atenție, nu tot Mureșul, că, dacă ar fi vorbit de tot Mureșul, probabil ne-am fi dat seama că este vorba de necunoaștere, dar precizează dumneaei, o parte din județul Mureș, pot fi promovate ca Ținutul Secuiesc.

Ei bine, după această declarație, îmi dau seama că periculoasa blondă este doar periculos de blondă. Asta pentru că Domnia Sa, în școala prin care a trecut, școală românească – și din care noi știm că, de foarte multe ori, ies elevi olimpici, nu tâmpiți, cum spunea președintele Traian Băsescu –, ar fi aflat, dacă ar fi învățat istorie, geografie de clasa a V-a, de clasa a VI-a, cam cum e treaba cu aceste trei județe ale României.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamna senator Vasilescu.

O invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna senator Sorina Plăcintă.

## **Doamna Sorina Luminița Plăcintă:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Distinși colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Pactul național pentru sport”.

Victoria marelui campion Lucian Bute și a handbalistelor de la Oltchim Râmnicu Vâlcea mă determină să readuc în atenția dumneavoastră un subiect important – situația sportului românesc.

Ca fost ministru al tineretului și sportului, rezultatele lor excepționale nu pot decât să mă bucure. Tot ca fost ministru al tineretului și sportului însă nu pot să nu readuc în atenția dumneavoastră adevărata problemă cu care se confruntă mișcarea sportivă din România: lipsa unui cadru coerent de reglementare. Că nu sunt suficienți bani, știm cu toții. Nu putem să ne tot plângem la infinit. Misiunea noastră este să găsim soluții și în această perioadă de criză economică.

Ne mândrim cu sportivii noștri atunci când urcă pe podium. Sunt adevărații noștri ambasadori. Trebuie să facem însă mult mai mult pentru ca ei să ajungă acolo. De aceea, vă propun Pactul național pentru sport.

Îi invit pe colegii mei din comisiile de specialitate, dar și pe cei care au o legătură profundă cu sportul: pe domnul

Cristian Țopescu, pe domnul Anghel Iordănescu, pe domnul Verestóy Attila, despre care am aflat că este președintele Clubului Sportiv „Handbal Club Odorhei”, să formăm împreună un grup consultativ pentru sportul românesc.

Mă ofer să mă ocup de toată organizarea și buna funcționare a acestuia. Eu văd Pactul național pentru sport ca având aceeași misiune ca și Pactul național pentru educație. Viitorul grup consultativ transpartinic ar trebui să conlucreze eficient și cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care are în subordine Autoritatea Națională pentru Tineret și Sport.

Acum, că educația și sportul au o conducere unitară, este momentul să pornim un proiect solid și durabil, mai ales că avem oameni pe care să ne bazăm, și ministrul Daniel Funeriu s-a arătat deschis problemelor din sport, și președintele Autorității Naționale pentru Tineret și Sport, Doina Melinte, care este o voce dedicată acestui domeniu.

Noi, reprezentanții acestui grup consultativ al Pactului național pentru sport, ar trebui să căutăm cele mai bune soluții pentru reglementarea într-un cadru coerent, multianual. Eu propun un termen mediu de 5 ani. Să lăsăm deoparte interesele politice și să punem umărul la identificarea unor obiective clare, cu termene precise.

## Doamnelor și domnilor,

Prinși în iureșul problemelor grave, cărora trebuie să le găsim soluții și care parcă nu se mai termină niciodată, tindem să credem că problemele sportului pot să mai aștepte. Eu vă asigur în cunoștință de cauză că aceasta este o abordare greșită.

Am promis, la finalul mandatului meu de ministru, că ușa mea va rămâne mereu deschisă oamenilor din sport. Am promis că voi fi vocea lor în Senatul României și aș vrea să mă țin de cuvânt. Sportul înseamnă, în primul rând, echipă, echipă alături de care realizezi performanțe, chiar și în probele individuale, înseamnă talent, muncă titanică, dăruire, curaj și perseverență. Sportul înseamnă educație, rigoare, fairplay și dorința de a fi cel mai bun. Sportul naște modele adevărate și reprezintă un indicator vital al stării de sănătate a unei națiuni.

Susținerea sportului de către liderii instituțiilor statului este însă o problemă de anduranță, la care vă cer să participați cu toții nu din fotoliul aflat în fața televizorului, ci din fotoliul de parlamentar.

Avem în sport oameni care trebuie ascultați și sprijiniți. Voi numi doar câțiva dintre aceștia, adevărați profesioniști: Doina Melinte, Elisabeta Lipă, președintele Federației Române de Canotaj, Cristian Gațu, președintele Federației Române de Handbal, Barna Tánczos, președintele Federației Române de Hochei pe Gheață, directorul Direcției Județene pentru Sport Constanța, Elena Frîncu, Mariana Bitang, Octavian Bellu, președintele COSR, Octavian Morariu și mulți, mulți alții. Acești oameni cunosc în profunzime problemele din sport. Mai mult decât atât, știu exact ce trebuie făcut pentru rezolvarea acestora și sunt convinsă că au soluții cu termene precise și eficiente. Trebuie doar să-i ascultăm.

## Doamnelor și domnilor,

Lucian Bute și echipa de la Oltchim Râmnicu Vâlcea ne-au făcut mândri că suntem români. Le mulțumesc și le mulțumim în numele dumneavoastră și îi felicit pentru rezultatele lor excepționale aici, în plenul Senatului, dar la victoria lor putem contribui mai mult. Îi asigur, în ceea ce mă privește, că reprezintă o datorie pentru mine să le stau la dispoziție cu toată energia și puterea mea. Vă cer și dumneavoastră la fel, astfel încât proiectul Pactul național pentru sport să prindă viață cât mai curând.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc doamnei senator.

Îl invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, pe domnul senator Sorin Bota.

Până când domnul senator ajunge la microfonul central, rugați colegii să vină în sală. Imediat după aceasta vom intra în dezbaterea proiectelor de lege pe care le avem în fața noastră astăzi.

Domnule senator Sorin Bota, vă rog.

Mulțumesc. Foarte scurt.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor senatori,

Din păcate, unii dintre dumneavoastră, săptămâna trecută, la moțiunea simplă depusă pe domeniul transporturilor, nu ați fost de acord cu ceea ce scria în textul moțiunii și, la numai două zile, ceea ce noi spuneam de la acest microfon, și spuneam și cu câteva luni în urmă, s-a adeverit, și mă refer la faptul că nu vom avea autostrăzi în următorii 5 ani în România.

Sigur că, după ședința de mâine de la Cotroceni și dacă tot s-a pornit această campanie de a face economii la bugetul de stat, de a da lumea afară, poate o să reușiți în ședințele de partid să-l dați și pe domnul Berceanu afară de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și să reveniți la formula de guvernare în care Ministerul Transporturilor și Infrastructurii era împreună, în 2000–2004, cu ceea ce este astăzi Ministerul Dezvoltării și Turismului, iar doamna Udrea sper să facă mult mai multe lucruri bune decât a făcut Radu Berceanu, că Radu Berceanu a făcut doar lucruri rele. Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc, domnule senator.

Rog toți colegii să-și ocupe locurile în sală pentru a putea să intrăm în momentul următor al ordinii noastre de zi de astăzi.

În ședința de plen de astăzi, 19 aprilie, voi fi asistat de către colegii noștri, doamna senator Doina Silistru și domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului României.

Până la acest moment, și-au înregistrat prezența în plenul nostru 96 de senatori. Suntem în cvorum de ședință.

Doresc să vă ocupați locurile în sală pentru a supune votului dumneavoastră ordinea de zi de astăzi, în care, evident, așa cum știți cu toții, figurează și Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice din România.

Domnul senator Oprea dorește să intervină.

Am înțeles că pe procedură, domnule senator.

Da, la punctul anterior. Probabil că din grabă ați omis să citiți și lista celorlalte declarații depuse.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

A, mă iertați, am să fac aceasta de îndată. Aveți dreptate. Aș dori, înainte de asta, să aprobăm și programul de lucru de astăzi: program de legiferare până la ora 18.00, moment în care începe transmiterea radiodifuzată a întrebărilor și interpelărilor adresate de senatorii României Guvernului României.

Cine este pentru acest program de lucru?

Aș dori, de asemenea, să vă aduc la cunoștință faptul că un număr de colegi au depus în scris declarații politice, care fac parte integrantă din stenograma oficială a ședinței noastre de astăzi:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, următorii colegi: Gheorghe Bîrlea, Gheorghe David, Ion Rușeț, Gabriel Mutu, Dorin Păran, Dumitru Oprea, Iulian Urban, Dorel Jurcan, Petru Bașa, Florian Staicu, Constantin Borza;

– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, următorii colegi: Doina Silistru, Dan Voiculescu, Viorel Arcaș, Sorin Lazăr, Gheorghe Pop, Șerban Valeca, Nicolae Moga, Elena Mitrea și Mihai Găină;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii colegi: Marius Nicoară, Emilian Frâncu;

– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Sorin Chivu.

Declarația politică se intitulează „Obsesia dreptei și omisiunile de stânga”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Fără să fiu un specialist în transporturi, am ascultat cu interes moțiunea susținută de colegii de la PSD lunea trecută, în legătură cu starea transporturilor și a infrastructurii specifice în România. Într-un fel sau altul, cu toții suntem beneficiarii infrastructurii de transporturi, după cum la fel de bine știm că acest domeniu, în ultimii douăzeci de ani, a fost afectat de restructurări, reorganizări, dar și de o insuficientă finanțare. Or, se știe că un management performant este condiționat și de resurse. Criza financiară nu a ocolit nici transporturile, ceea ce amplifică dificultățile curente.

## Distinși colegi,

Dincolo de cifrele și referințele la situația din transporturi, starea anumitor obiective din programele de intervenție și siguranța circulației, la programul de guvernare, la managementul ministrului Berceanu, semnatarii moțiunii își etalează și obsesia guvernărilor de dreapta, făcute vinovate în exclusivitate de situația din domeniul transporturilor din România, și nu suflă o vorbuliță de cei zece ani cât au avut responsabilitatea politică și managerială a acestuia, adică 1990–1996 și 2000–2004.

Afirmațiile, într-o tonalitate agresivă și sentențioasă, propun o viziune catastrofică: „Ministrul Radu Berceanu a distrus, prin managementul său, sistemul de transporturi din România.” În definitiv, a afirma nu e greu, a argumenta și a convinge este, cu siguranță, mai dificil și moralmente mai responsabil.

Așadar, pe lângă obsesia guvernărilor de dreapta, comentariul moțiunii se construiește și pe logica omisiunii deliberate a ceea ce s-a făcut și se face benefic pentru structurile de transport din România.

De exemplu, în legătură cu transportul pe calea ferată, nu se amintește nimic de faptul că tocmai în timpul guvernărilor de dreapta s-au făcut reorganizările și restructurările conforme cu directivele Uniunii Europene, România fiind prima țară din Europa Centrală și de Est care a realizat separarea instituțională între administratorul infrastructurii feroviare și operatorii de transport feroviar de marfă și de călători. E cumva altfel în alte țări din Uniunea Europeană? Ar fi trebuit ca guvernările de dreapta să păstreze organizarea nefuncțională de până în 1996, cu monopolul exclusiv al statului, sau să încurajeze, să atragă și sectorul privat în operațiunile de transport, antrenând competiția, în avantajul calității serviciilor?

Lauda de sine nu miroase a bine nici atunci când se afirmă că guvernarea de stânga a PSD a definitivat capitolul „Transporturi” în pregătirea aderării României la Uniunea Europeană, pentru că ar trebui să își asume și prevederile nerealiste cuprinse în acest document, mai ales cele cu privire la viteza de circulație, făcând abstracție de realitățile geografice, de starea tehnică reală a căii ferate și de sustenabilitatea financiară pe care România o poate oferi sistemului.

Blocați în aceeași obsesie, guvernările de dreapta sunt făcute vinovate de a fi favorizat transportul rutier în dauna celui feroviar. Moțiunea nu identifică cauzele reale, dar, cu o mai corectă informare, semnatarii ar fi putut ușor afla că în acest an, de exemplu, sunt programate licitații de un miliard de euro pentru reabilitarea liniilor și podurilor de cale ferată și a altor obiective legate de siguranța circulației rutiere, fapt ce contrazice flagrant punctul de vedere al autorilor moțiunii. Personal, nu insist pe detalii, o vor face alți colegi și domnul ministru Berceanu.

Tot guvernarea de dreapta, actuala desigur, „ar fi preocupată doar de pierderea activelor căii ferate și trecerea acestora în mâna speculatorilor imobiliari”. În replică, trebuie să reamintim că privatizările unor societăți comerciale filiale ale CFR Marfă – SA, în perioada 2003–2004, făcute de guvernarea de stânga a PSD, au avut un impact negativ pe termen mediu și lung, diminuând activitatea și atractivitatea societății pe piață.

## Distinși semnatari ai moțiunii,

Respect demersul dumneavoastră legal și constituțional. Moțiunile sunt un instrument la îndemâna opoziției pentru a-și exprima nemulțumirile în raport cu puterea, de a supune unui examen critic activitatea acesteia, dar efectele sunt minime dacă se limitează la un exercițiu eminamente retoric și speculativ, din care nu pot fi deduse analize și soluții pertinente. Obsesiile subiective și omisiunile deliberate produc efecte de bumerang, adică decredibilizează demersul.

Nimeni nu neagă dificultățile reale cu care se confruntă un sector vital al economiei, dar moțiunea dumneavoastră este construită prea evident pe două obsesii: guvernările de dreapta și Radu Berceanu, în special ca ministru, și pe o vădită logică a omisiunii, utilizând informații neactualizate, dar, mai ales, uitați că la starea precară a transportului și a infrastructurii PSD-ul și guvernările de stânga, prin concepție și acțiune, au contribuit mai mult decât guvernările de dreapta.

Declarația politică se intitulează „Recensământul în România reprezintă o problemă de mare actualitate”.

În urmă cu aproape patru decenii, capitala României a fost gazda primului congres mondial având ca subiect demografia, abordată la nivel planetar, desfășurat sub egida ONU.

Datele și informațiile asupra temei au fost furnizate de delegațiile țărilor participante și specialiștii organismelor din structurile Națiunilor Unite.

Au fost două idei dominante care s-au degajat în finalul lucrărilor: creșterea explozivă a populației în majoritatea covârșitoare a țărilor din lumea a treia, unde circa un miliard de suflete trăiau sub limita de subzistență, și declinul alarmant al numărului de locuitori în țările europene puternic industrializate, ca urmare a scăderii natalității până la înregistrarea de sporuri naturale negative.

Ce s-a întâmplat de atunci până în momentul de față? În țările din prima categorie, ca urmare a introducerii unor reforme administrative și creșterii ritmului de dezvoltare economică – China, India și Brazilia fiind ilustrative în acest sens –, rata de creștere, deși se menține pozitivă, s-a mai diminuat totuși. De partea cealaltă estimările s-au confirmat.

Despre cea mai populată țară din vestul Europei, Germania (82,3 milioane de locuitori), se vorbește că în a doua parte a acestui secol va avea o populație cu circa o treime mai mică (nu este singura în această situație).

În ceea ce privește România, dacă actualul trend negativ se va menține la același orizont de timp, vom ajunge la 13-15 milioane de locuitori, care, pe deasupra, vor avea o medie de vârstă binișor mai ridicată.

## Care sunt consecințele?

O bună parte dintre ele sunt vizibile încă de pe acum.

Migrațiile masive în țările dezvoltate, pentru a completa deficitul forței de muncă din sectoarele cu pretenții de calificare mai scăzute, devin tot mai vizibil un generator de tensiuni sociale – Franța este un ilustru exemplu –, din cauza diferențelor culturale.

În plus, din cauza resurselor limitate și altor factori socioeconomici, fenomenul nu poate fi întins pe lungimea mai multor decenii.

Prelungirea vârstei la care o persoană se poate pensiona nu este nici ea o soluție cu bătaie lungă, pentru simplul motiv că ea nu are cum să influențeze în bine creșterea natalității. În plus, împinsă până în apropierea vârstei prin care se definește speranța de viață, ea este generatoare de tensiuni sociale, România fiind unul dintre exemple.

Declarația politică este intitulată „Reindustrializarea României”.

## Stimați colegi,

Modernizarea și restructurarea industriei constituie factori importanți ai dezvoltării durabile a economiei românești. În conformitate cu strategia economică a României pe termen mediu, industria va avea o contribuție majoră și va constitui un sector esențial al creșterii economice.

Ținând cont de principiile și obiectivele conținute în politica industrială a României, corelate cu Strategia națională de dezvoltare energetică pe termen mediu și cu strategiile principalelor sectoare ale industriei, se apreciază ca fiind oportună elaborarea unei strategii integrate a ramurilor industriale care reprezintă suportul purtătorilor de energie pentru celelalte activități economice.

Astăzi, despre industria minieră, într-o abordare sistemică a activităților și a fluxurilor tuturor sectoarelor componente – explorare, producție, infrastructură, distribuție, în contextul programului economic al Uniunii Europene –, o privire profesională a activității în sectorul minier și în cel energetic scoate în evidență necesitatea consolidării acestora, cu tendințe principale spre creșterea concurenței, obținerea de avantaje comparative prin sisteme performante de aprovizionare logistică și de distribuție, restructurarea prin fuziuni și alianțe strategice, creșteri ale potențialului concurențial.

În domeniul instalațiilor și tehnologiilor se evidențiază nevoia creșterii capacității de producție a instalațiilor, pentru valorificarea maximă a avantajelor „economice de scară”, modernizarea accelerată a tehnologiilor și instalațiilor, ca urmare a înăspririi reglementărilor privind protecția mediului, cu preponderență spre complexuri energetice existente, crescând și gradul de utilizare al acestora.

Cele menționate impun abordarea unei strategii consolidate a dezvoltării industriei energetice românești, având ca premise industria energetică, sector strategic al economiei naționale, transporturile, consum populație, sector determinant al creșterii economice, al produsului intern brut, al calității vieții. Aceste premise determină obiective generale ale unei strategii coerente, obligând la creșterea competitivității pentru ameliorarea capacității concurențiale cu costuri cât mai reduse, majorarea ponderii produselor cu prelucrare avansată și valoare adăugată ridicată, utilizarea eficientă a capacităților de producție cu potențial de viabilitate, corelarea dinamică a evoluției factorilor interni și externi de influență conjuncturală, consolidarea și dezvoltarea sectorului privat.

Obiectivele derivate subsumate obiectivelor generale impun: accelerarea ajustărilor structurale și a modernizărilor, promovarea tehnologiilor și produselor curate, prin aliniere la standardele și normele Uniunii Europene, concomitent cu reducerea consumurilor de materiale, energie, asigurând o creștere a siguranței în funcționare, modernizarea managementului, a sistemului informațional, optimizarea cooperărilor, inclusiv a politicilor de parteneriat cu întreprinderile mici și mijlocii.

Acestea sunt doar câteva considerații strategice generale care fac obiectul preocupării Executivului și la a căror finalitate este necesar să contribuie eficient și Legislativul, în încercarea de a salva industria energetică românească.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică din această săptămână am ales să o intitulez „La trei ani distanță”, asta pentru că exact atât a trecut de când Parlamentul României, în plenul celor două Camere reunite, a votat, cu 322 de voturi pentru și 108 voturi împotrivă, suspendarea din funcție a Președintelui României.

Deși poate, la ora actuală, mulți minimalizăm importanța acestui moment, eu consider că trebuie în continuare să ne raportăm la data de 19 aprilie 2007 ca la un moment de cotitură în istoria României postdecembriste.

Evenimentul este cu atât mai important cu cât în interiorul său putem regăsi modul în care blocajul instituțional din cadrul unei puteri a statului poate produce dereglări în logica raporturilor în care funcționează întreg ansamblul de organe ale statului. Cu alte cuvinte, prin prisma a ceea ce s-a întâmplat la acel moment, avem o imagine fidelă asupra manierei precare în care s-au născut puterile în democrația românească.

Cu toții am fost martori atunci la felul în care conflictul din interiorul puterii executive poate avea repercusiuni asupra relației dintre o parte a Executivului și Legislativ. Asta în cazul în care citim momentul într-o cheie strict instituțională, pentru că, dacă este să analizăm la rece ce a însemnat suspendarea din funcție a președintelui, vom observa că nu a fost ceva care să țină cont de instituții, de cutume sau de reguli.

Acum, la trei ani distanță, într-o nouă legislatură, care în mare parte nu mai are aceeași componență, putem spune clar și răspicat că suspendarea președintelui a fost dictată de lipsa de maturitate a clasei politice și de ambițiile de moment pe care le manifesta aceasta.

De ce spun asta? Pentru că niciun parlamentar din cei care au votat pentru suspendare la 19 aprilie 2007 nu și-a pus problema că România își creează o imagine negativă la nivel extern, pentru că nimănui nu i-a păsat de faptul că țara va intra într-o criză instituțională și, mai presus de orice, nimeni nu a ținut cont de legitimitatea de care se bucura președintele.

Mergând dincolo de acest moment, dacă urmărim cu atenție scena politică a ultimelor două decenii, vom vedea că, din lipsa unei culturi democratice solide, aceasta s-a coagulat în momentele sale importante în jurul președinților de stat. Dacă în primul deceniu postcomunist existau poziții de simpatie, respectiv antipatie față de Ion Iliescu, cel de-al doilea deceniu a situat în centrul său personalitatea lui Traian Băsescu.

În 2007 am asistat la un moment în care clasa politică românească părea a fi divizată iremediabil în jurul ideii de suspendare a președintelui. Iată însă că, de atunci, partidele politice românești și-au construit discursul strict în funcție de președintele Traian Băsescu. Din păcate însă, discursul politic nu s-a schimbat prea mult în toți acești trei ani, pentru că este lesne de observat că, la fel ca în 2007, retorica prin care o parte a clasei politice acuză actualul regim politic ca fiind unul mai degrabă totalitar este la fel de prezentă.

De ce spun din păcate? Pentru că, din păcate pentru partizanii săi, această retorică a fost la acel moment invalidată de votul cetățenilor, care s-au pronunțat la referendum împotriva suspendării președintelui Băsescu, dar deja cu acest lucru ne-am obișnuit. Atât PSD, cât și PNL au făcut o obișnuință din dezinteresul pe care l-au manifestat față de voturile românilor exprimate în cadrul ultimelor referendumuri. Așa cum au ignorat dorința majoritară a românilor de trecere la un sistem electoral majoritar, așa ignoră și votul românilor de la 22 noiembrie, care s-au pronunțat pentru micșorarea numărului de parlamentari și un parlament unicameral.

Și dacă tot am avut în vedere cel mai recent referendum, a cărui aplicare reclamă modificarea Constituției, poate că ar trebui ca, pe viitor, să eliminăm din corpul Legii fundamentale a României instituția suspendării din funcție a șefului statului. Poate că mulți se vor grăbi să spună că este un alt mecanism prin care încercăm să tindem spre dictatură, însă nu, stimați colegi, este o formă prin care dorim trecerea Constituției României în rândul celor din Uniunea Europeană, întrucât niciun alt stat membru al UE nu are în textul său constituțional o dispoziție similară art. 95 din Legea fundamentală a României.

Totodată, păstrarea acestui articol în viitoarea Constituție pare cu atât mai lipsită de sens, cu cât am văzut cu toții cum revocarea din funcție a președintelui Senatului, al doilea om în stat, care nu se bucură nici pe departe de legitimitatea șefului statului, este considerată neconstituțională.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Sprijin pentru fermierii români”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Săptămâna trecută, Parlamentul României, prin Camera inferioară – Camera Deputaților –, a votat Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

În calitate de senator al României ales într-un colegiu uninominal preponderent rural, respectiv zona Orăștie, zona Bradului și Valea Mureșului, din județul Hunedoara, salut adoptarea acestei ordonanțe de urgență care vine în sprijinul micilor producători ce nu au beneficiat de subvenții, începând cu data de 31 decembrie 2009.

Consider că este corect să afirmăm că motivația emiterii acestei ordonanțe de urgență privind ajutorul de stat, și votată de Parlament, are la bază anumite considerente:

1. România trebuie să creeze un sistem competitiv și funcțional în sfera de activitate a întreprinderilor mici și mijlocii din domeniul producției agricole, prin punerea în practică la nivel național a reglementărilor comunitare.

2. Participarea României la piața unică UE necesită schimbări ale cadrului de reglementare existent, pentru ca mediul de afaceri să devină unul cât mai stimulativ posibil.

Astfel, felicit Guvernul și Parlamentul României pentru acest act normativ prin care se reglementează cadrul juridic de acordare a ajutoarelor de stat producătorilor agricoli, în conformitate cu liniile directoare comunitare, aceștia urmând să primească fonduri pentru modernizarea producției de păsări, ouă etc.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Sub puternicul impact al globalizării, economia românească trebuie să se adapteze, inclusiv din perspectiva susținerii activităților desfășurate în domeniul producției agricole.

Având în vedere actuala criză financiară și impactul negativ al economiei statelor membre UE, Comisia Europeană consideră că anumite categorii de ajutoare de stat sunt justificate o perioadă limitată de timp, pentru a se depăși aceste dificultăți, și că aceste ajutoare de stat sunt, cel puțin pentru moment, compatibile cu piața comună.

Producătorii agricoli, fie persoane fizice autorizate, fie IMM-uri, fie întreprinderi mijlocii, trebuie să știe că facilitățile acordate se prezintă sub forma unor scheme de ajutor de stat, fundamentate pe baza unor criterii specifice cum ar fi: obiectivul, scopul, criteriile de eligibilitate, durata, bugetul, domeniile în care se face investiția, astfel ca să fie în concordanță cu legislația României și cea a UE.

Odată cu apariția normelor de aplicare, producătorii pot depune cererile, conform „Ghidului solicitantului”.

În încheiere doresc să menționez că adoptarea acestui act normativ pentru agricultori, din punct de vedere macroeconomic, urmărește și creșterea volumului producției, precum și a ratei de ocupare a forței de muncă. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Extremismul altora se combate cu propria temperanță”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Alegerile generale din Ungaria arată o ascensiune semnificativă a forțelor de extremă dreapta. Pentru prima dată de la revenirea democrației în Europa de Est, radicalismul de factură neofascistă capătă o popularitate de o asemenea amploare. Vorbim aici despre o mișcare politică recunoscută pentru discursul său ultranaționalist și manifestațiile de tip paramilitar. Dacă în urmă cu numai câțiva ani era la periferia sistemului politic maghiar, iată că mișcarea Jobbik capătă o aderență semnificativă în masa electoratului, iar când alternativele democratice nu mai sunt convingătoare, atunci suntem obligați să căutăm explicații și soluții pentru acest fenomen.

Mai întâi de toate, nu trebuie să uităm modul în care s-a ajuns aici. Este vorba despre o reală slăbiciune a partidelor tradiționale, a căror guvernare succesivă a afectat încrederea populară în eficiența politicilor temperate. Problemele economice și sociale reale din țara vecină, alături de tolerarea continuă a manifestărilor radicale, au făcut posibile contestările vehemente la adresa soluțiilor democratice. Vedem acum rezultatul acestui șir de slăbiciuni, iar el este unul la care ar trebui să luăm aminte cu toții.

Situația există însă deja și suntem nevoiți cu toții să ne raportăm la ea. Sunt convins că forțele politice responsabile din Ungaria înțeleg pericolul acestui fenomen și vor încerca să-l izoleze. Mai cred că Uniunea Europeană va fi mult mai atentă cu privire la problema radicalismului de dreapta și va căuta să-l țină sub control, mai ales că acesta ar putea amplifica vocile facțiunilor naționaliste.

Dincolo de lucrurile sus-menționate, doresc însă să atrag atenția asupra responsabilității celor care sunt confruntați cu o astfel de situație.

La fel ca întotdeauna, putem fi siguri că pornirile radicale ale altora vor stârni pulsiunile extremiste ale radicalilor de la noi. România a trecut și ea prin episodul negru al ascensiunii extremismului. Ne putem aștepta ca unele personaje, aflate la periferia politicii, să folosească conjunctural ocazia pentru a capta atenția electoratului. Sper ca orice încercare similară să fie dezavuată public de toate partidele democratice de la noi.

Mai mult, fac un apel la mijloacele media românești să reziste tentației de a face rating dintr-un astfel de subiect. Sper ca televiziunile și ziarele să realizeze natura specială a situației actuale și să nu permită agitațiile colerice maghiarofobe. Suntem convinși că, prin temperanța oamenilor raționali din România și Ungaria, vom trece cu toții peste acest moment delicat și vom putea gândi un viitor european împreună.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Țara unde corupția, turnătoria și nepotismul de partid sunt garantate prin Constituție”.

Dacă tot s-a decis la CCR raderea competențelor ANI, atunci propun să se organizeze concursuri de genul:

1. cel mai mare câștig dobândit din mită anual;

2. neamul cu cele mai mari câștiguri anuale de la stat;

3. brigada fruntașă în ciordeala din banul public.

Să facă lucrurile astea legale, domne, ce să ne ascundem după deget sau să fim incomodați de niște nenorocite de declarații de interese și avere? Crește și concurența, nu? Și, unde e concurență, e și progres. Rețeaua mafioților lucrează în continuare.

Totul este neconstituțional în țara asta! Nici măcar Curtea Constituțională nu e constituțională. Adevărul e că ANI și-o luase de tot în cap: să îi întrebe pe barosanii din politică, presă, lideri de sindicat de ce nu au declarat toți banii, să facă sesizări penale... ț, ț, ț... Unde am fi ajuns? Ce, aici e Germania? Lasă că rezolvă Curtea Constituțională – cea împănată de numirile de pe vremea lui Iliescu – problema în doi timpi și trei mișcări: e neconstituțional să stresezi oamenii politici ca să fie corecți și să respecte legea, să declare exact și la timp toate sursele de venituri.

Avocata Alice Drăghici spune, de fapt, că a reușit să distrugă instituția care putea reduce hoția din țara aceasta. Se simte din cum spune că a transformat ANI în depozit fără rost, că speranța ei este ca, într-o zi, să spună, dând din coadă și cu limba scoasă: domnule Patriciu, domnule Voiculescu, domnule Vântu, am reușit, pușcăriile au fost declarate de CC aziluri de noapte, iar tribunalele, teatre de comedie. Alice, care a fost numită acolo la propunerea Partidului Conservator, adică a lui Voiculescu, cel care a blocat CNSAS tot cu ajutorul CCR, un CCR construit cu răbdare de Iliescu... Uite așa cercul se închide: Partidul (Iliescu) și Securitatea (Voiculescu) își dau mâna peste 20 de ani, ca să apere clasa politică actuală, coruptă până în măduva oaselor.

Așa se întâmplă când ai judecători la Curtea Constituțională numiți politic. Așa se întâmplă când ai politicieni veroși, patroni de media și jurnaliști al căror singur interes este să amestece adevărul cu minciuna, pentru a nu se mai înțelege nimic și pentru a discredita timidele încercări ale unor instituții ale statului de a mai reteza din capetele mafiei din România.

Nimeni nu mai gândește logic, nimeni nu mai este capabil să pună întrebări simple. Totul se ascunde în glume proaste, miștouri, deturnări ale subiectelor, atacuri laterale, propagandă, intoxicare, manipulare, show-uri de prost gust,

tabloide, manele, țigănie, un teatru ieftin menit să mute atenția la orice altceva decât la reformarea acestui stat mafiot în care trăim și în care liderii politici sunt principalii vinovați.

Mafia a devenit cuvântul de ordine în România. Zeci de miliarde de euro furate în trecut, miliarde de euro furate an de an din taxele și impozitele noastre pentru a se îmbogăți și mai mult caracatița mafiei. O uriașă colectă publică, care ajunge în buzunarele mafiei, asta au ajuns bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale ale României. Fără justiție, nu avem stat de drept. Fără un stat de drept, nu avem democrație. Fără democrație, nu avem ce caută în UE.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Pledoarie pentru noul sistem de pensii”.

Probabil că, la fel ca toate legile noi, nici această lege nu este perfectă, ci perfectibilă, dar reprezintă începutul unui nou drum, la capătul căruia se află dreptatea dorită de bunicii și părinții noștri. Noul sistem de pensii a creat atât de multe confuzii, încât opinia publică a fost intoxicată cu știri care nu fac nici pe departe obiectul legii. Proiectul urmărește implementarea unui sistem corect, lipsit de privilegii și fără discriminări. Legea pensiilor vizează, până la urmă, destinul țării noastre pe termen mediu și lung.

Dacă ne punem întrebarea ce se va întâmpla cu sistemul național de pensii în următorii 20 de ani, atunci ajungem la concluzia că o reformă a acestui sistem este indispensabilă, iar necesitatea reformei este iminentă. Respectăm fiecare pensionar pentru activitatea de o viață, recunoaștem dreptul la o binemeritată pensie, dar, din păcate, aceste principii au fost doar vorbe frumoase, meșteșugite la lumina reflectoarelor, ca temă electorală din patru în patru ani. Pentru prima dată avem un guvern responsabil, care, cu riscul de a atrage critici, dorește cu adevărat să schimbe lucrurile în mai bine, să recupereze timpul pierdut, iar pensionarii României să fie apreciați la justa valoare.

Ca să se poată plăti pensiile în România, în momentul de față trebuie să împrumutăm bani de la bugetul de stat, adică din impozitele și taxele pe care românii le plătesc pentru infrastructură, educație, sănătate, apărare. Dacă nu facem niciun fel de reformă, în câțiva ani aproape tot bugetul de stat va fi aspirat de bugetul de pensii. Această stare de fapt nu mai poate continua și, de aceea, este o urgență pentru noi să avem o lege a sistemului de pensii care să finalizeze trei lucruri: să facă sistemul sustenabil, să asigure plătirea pensiilor în această țară și, nu în ultimul rând, cei care astăzi sunt tineri să aibă siguranța unei pensii când vor ajunge la bătrânețe.

Susțin această lege deoarece aduce, în primul rând, economii importante la bugetul de pensii, prin creșterea vârstei de pensionare și descurajarea pensionărilor anticipate. Doar în anul 2009 s-au înregistrat 115.000 de pensionări anticipate. Multe din acestea s-au făcut pentru a beneficia de 80% din veniturile înregistrate de o persoană în ultima lună de activitate în muncă, și nu din cuantumul avut de-a lungul anilor la sistem, așa cum ar fi normal.

Se vizează și recalcularea pensiilor speciale pe baza contributivității, astfel statul va reuși să facă o economie între 500 și 800 de milioane de euro. În același timp, se reduce deficitul bugetului de pensii prin cooptarea în sistemul public a celor care încasează venituri din profesii liberale și a categoriilor de funcționari publici care beneficiază de pensii stabilite prin legi speciale și plătite de la bugetul de stat.

Susțin această lege pentru eliminarea discrepanțelor și inegalităților din ce în ce mai evidente în modul de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor. Este absolut tulburătoare diferența, de 100 de ori, dintre cea mai mică și cea mai mare pensie. Se vor desființa pensiile speciale ale unor categorii de privilegiați, se vor elimina pensiile de lux și nedreptățile din sistem, urmând ca oamenii care au muncit o viață întreagă să primească o pensie care să le asigure un trai normal. Eliminând risipa și favoritismele, vom produce echitate și transparență, după principiul „cât muncești, atât primești”.

Susțin această lege pentru că este menită să susțină într-adevăr acele categorii sociale care sunt cel mai tare lovite de efectele crizei economice și pentru care aceste sume de bani reprezintă un minimum necesar pentru a putea să aibă un nivel de trai decent în România.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Descentralizarea culturii trebuie privită cu atenție”.

Domnule președinte,

Dragi colegi,

Alocarea banilor publici pentru cultură reprezintă un subiect pe cât de delicat, pe atât de important pentru noi toți. Ne întrebăm, probabil, cum să se facă alocarea bugetară în contextul descentralizării culturale. Cine să aibă prioritate: cultura sau infrastructura? Cred că sunteți în asentimentul meu că ambele domenii sunt prioritare.

Administrațiile locale se întreabă atunci ce criterii de performanță să pretindă pentru aceste domenii. În infrastructură răspunsurile se dau mai ușor, dar în cultură indicatorii de performanță nu pot fi stabiliți atât de ușor.

Așa se face că, de multe ori – și până acum autoritățile locale nu au dat dovadă, din păcate, de decizii competente, obiective și specializate în gestionarea patrimoniului cultural –, așa se face, dragi colegi, că spațiile culturale fie nu au mai reprezentat o prioritate pentru factorii locali, fie au primit, în timp, o altă destinație decât cea pentru care au fost proiectate.

Din păcate, unele administrații publice locale au înțeles cultura ca o marfă și, fie nu au investit în proiecte culturale, pentru că au considerat că nu există interes electoral în acest domeniu, fie au comandat studii pentru a vedea dacă există astfel de interes și, în special, spre ce domeniu cultural se poate întâlni o anumită afinitate, tratând astfel cultura ca un business.

Oamenii de cultură contestă, dragi colegi, această abordare. Ei ne transmit mesajul că teatrul sau opera nu ar trebui să nu mai existe pentru că abordările de tip cerereofertă o cer. Ei ne atrag atenția că descentralizarea în acest domeniu ar putea fi periculoasă pentru viitorul nostru cultural în contextul în care autoritățile ar decide asupra alocării de fonduri în acest domeniu pe baza unor astfel de studii, fără o viziune largă și fără cunoștințe în acest domeniu.

Spațiul cultural românesc are nevoie, dragi colegi, de proiecte integrate. Nu e suficient să reabilităm un cămin cultural, o sală de spectacole, dacă nu suntem capabili să aducem în acestea și spectacole. Acesta este și motivul

pentru care descentralizarea în acest domeniu atât de sensibil ar trebui privită cu prudență.

Există instituții care nu fac obiectul descentralizării, ele fiind instituții unice sau de interes național, cum sunt, spre exemplu, muzeele naționale de artă, dar atenția noastră trebuie îndreptată și spre alte instituții culturale, pentru ca, în câțiva ani, locul lor să nu fie luat de birouri, baruri sau alte domenii de activitate.

Trebuie să fim precauți și la faptul că, într-o economie fragilă, descentralizarea în acest domeniu poate duce la blocaje financiare de natură să închidă porțile unor spații publice de cultură. Tocmai de aceea, consider că descentralizarea în cultură ar trebui gândită ca o rezultantă a implementării unor politici de parteneriat susținute între autoritatea centrală, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, și autoritățile locale.

Într-adevăr, soluțiile ar trebui gândite pe cazuri individualizate, întrucât o soluție viabilă într-un anume context se poate dovedi nerealistă în altul, dar și sprijinul și asistența ministerului de resort vor fi esențiale, precum și respectarea cu strictețe a legislației în domeniu.

Ca o concluzie, cred că întreg procesul de descentralizare a culturii ar trebui bazat pe răspunsul la întrebarea: Cum putem pune în valoare rețeaua de instituții culturale existente la nivel local și județean, astfel încât să sprijinim cultura și promotorii ei?

Voi încheia citându-l pe Vasile Băncilă, din „Filosofia vârstelor”: „Niciodată cultura n-a distrus civilizația, dar civilizația poate fi moartea culturii și, de obicei, cultura moare din cauza civilizației.”

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Ridicolul a dobândit noi dimensiuni”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu am scăpat bine de gripa porcină, și o altă nenorocire s-a abătut asupra noastră: norul de cenușă care trece și peste România. Ca în mai toate situațiile de acest gen, am început să ne întrebăm ce impact va avea asta asupra noastră, dar n-am apucat să ne gândim prea mult, că au și venit specialiștii noștri să ne liniștească.

Și ce vedem? Același personaj semănător de panică, pe care îl avem încă în minte de când cu aviara și porcina, apare la TV și, cu aerul lui atotștiutor, ne spune că nu e rău, dar nici bine, să nu ne facem griji, dar nici să stăm liniștiți, și conchide cu un sfat plin de substanță: să nu ne smulgem părul din nas în această perioadă, pentru că s-ar putea să avem de suferit dacă o facem!

Clarificată situația mai mult decât era cazul, într-un stil cu totul aparte, distinsul medic a revenit la normal în ziua următoare, un pic mai rezervat în declarații și mai atent cu semănarea fricii în rândul cetățenilor. Probabil că, după ce a analizat situația dintr-un punct de vedere mai personal, a realizat că i-ar fi greu să ne convingă de necesitatea achiziționării unui vaccin împotriva norului de cenușă și, astfel, interesul său în avertizarea populației a mai scăzut.

În acest context, invitat la același post de televiziune, își face apariția și un alt distins profesor și doctor, care, aparent, avea darul de a ne liniști complet, însă după o ascultare mai atentă a devenit evident faptul că principalul său obiectiv era de a-l leza pe specialistul despre care v-am vorbit. Hotărât, probabil, să-i ia locul și foarte subtil cu criticile, și-ar fi dorit să ajungă rapid în postura de a găsi el leacul pentru acest pericol.

## Stimați colegi,

Cineva ar trebui să ia atitudine față de acești speculanți, ale căror buzunare sunt mai importante decât integritatea fizică și psihică a cetățenilor. Afectați oricum de criza economică și de problemele de natură diferită cu care se confrunta zi de zi, românii numai de așa ceva nu au nevoie.

Deși mi-am permis să prezint întreaga situație într-un spirit ironic, nu cred că e de râs felul ridicol în care sunt tratate anumite probleme. Mă gândesc cu teamă la ce s-ar întâmpla dacă am întâmpina pericole iminente, care să afecteze cetățenii în mod direct, iar remarcabilii specialiști despre care v-am vorbit ar fi nevoiți să găsească soluții care să ducă la rezolvarea acestora. Dacă vom continua să trecem cu vederea asemenea atrocități, în mod sigur fiecare situație mai sensibilă, pe lângă dificultățile pe care le aduce, va fi îngreunată de efectele acestei comunicări deficitare, iar, în acest caz, cu toții vom fi răspunzători în fața cetățenilor pentru că nu am luat atitudine atunci când am avut ocazia.

## Stimați colegi,

În încheiere, aș vrea să transmit un îndemn la calm și analiză, pentru că niciun domeniu nu e ferit de riscurile unei proaste gestionări a situațiilor susceptibile de pericol. „Problemele aduc experiența, iar experiența aduce înțelepciune”, așa că îmi păstrez un strop de optimism și sper ca această zicală să devină o caracteristică esențială în politica românească.

Va mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Avem nevoie de ANI?”. Așa cum se știe, Curtea Constituțională a decis, săptămâna trecută, că mai multe articole din Legea privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate sunt neconstituționale. Nu vreau să comentez decizia Curții, deși ar fi multe de comentat, inclusiv o anumită incompatibilitate între calitatea de cercetați de ANI și cea de „călăi” ai instituției, ca să folosesc un limbaj mai uzual.

Din păcate, sunt și colegi de-ai noștri, atât din Camera Deputaților, cât și din Senat, care au salutat extrem de entuziasmați decizia Curții Constituționale, fără să realizeze consecințele absolut negative pentru România.

Din start trebuie spus că această decizie va avea un impact negativ asupra datei la care Comisia Europeană va pune capăt monitorizării României la capitolul justiție. Există marele risc să nu scăpăm degrabă de Mecanismul de verificare și cooperare și, mai grav, această decizie ar putea avea consecințe negative asupra fondurilor europene atrase în România, dar și asupra aderării României la Spațiul Schengen.

În consecință, nu văd de unde atâta satisfacție pe unii politicieni pentru această decizie a Curții Constituționale. Un om politic responsabil nu s-ar grăbi să salute o astfel de decizie care periclitează în modul cel mai serios cu putință relația României cu organismele Uniunii Europene. Mai mult, există unii politicieni care au afirmat pur și simplu că nu avem nevoie de ANI.

Nu exclud nici faptul că s-au mai putut produce și unele greșeli în cadrul Agenției, poate chiar abuzuri. Acest lucru nu

înseamnă însă că instituția trebuie adusă în pragul desființării, așa cum rezultă din decizia Curții Constituționale.

Ca atare, mi se pare de salutat hotărârea premierului Emil Boc, care a afirmat că așteaptă motivarea Curții Constituționale la soluția dată pentru a identifica cât mai urgent soluții pentru ca Agenția să funcționeze în continuare. Știm cu toții că un stat normal are nevoie de o instituție care să verifice modul în care au apărut averile demnitarilor. Spațiul public și cel politic nu trebuie să mai fie afectate de suspiciuni privind corupția.

Ca atare, răspunsul la întrebarea din titlu este unul singur: Da, avem nevoie de ANI.

În acest sens, nu doar Guvernul, ci și Parlamentul, toate partidele parlamentare, ar trebui să colaboreze pentru a trasa o lege care să permită funcționarea ANI în continuare.

Declarația politică este intitulată „Proiectul de exploatare de la Roșia Montană”.

Roșia Montană este cea mai veche așezare minieră atestată documentar, cunoscută de pe vremea romanilor sub numele Alburnus Maior. Compania minieră canadiană junior „Gabriel Resources” dorește să deschidă cea mai mare mină de aur de suprafață din Europa. Vor fi uzine de procesare, depozite de explozibili și multe altele. Mina de aur de la Roșia Montană ar putea aduce România pe primul loc în Europa ca producător de aur, ar oferi locuri de muncă românilor și beneficii de 4 miliarde de dolari statului, asta după socotelile companiei.

„Roșia Montană Gold Corporation” (RMGC) este o companie înființată în anul 1997, în județul Alba, în care acționari sunt statul român, prin compania minieră „Minvest Deva” – cu 19,3%, „Gabriel Resources” – cu 80% și alți acționari minoritari – cu 0,7%. Până în prezent, compania canadiană a investit în România peste 400 de milioane de dolari pentru dezvoltarea Proiectului minier Roșia Montană. Investitorul are planuri mari, vrea să extragă în jur de 250 de tone de aur de la Roșia Montană. Asta înseamnă undeva la 20.000 de lingouri. Prețul suportat de natură este de 40 de tone de cianură în fiecare zi.

Proiectul minier de la Roșia Montană a generat puternice reacții pro și contra. Contestatarii invocă, în special, problemele de mediu care ar urma să fie provocate de această investiție. Zona vizată în proiect conține vestigii arheologice de mare interes științific, de valoare inestimabilă, cu caracter de unicat în Europa și poate în lume.

Proiectul de exploatare afectează 38% din suprafața comunei Roșia Montană și aproximativ 1.800 de persoane, care trebuie strămutate, precum și demolarea a 740 de case și a câtorva biserici, cu cimitirele lor. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioada de 10 ani și reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul și argintul extras practic la prețul de cost. Se preconizează exploatarea aurului și argintului din zonă într-o perioadă de 17 ani. Înseamnă că la sfârșitul perioadei de exploatare a zăcământului zona ar rămâne din nou fără locuri de muncă, cu un număr mare de șomeri și cu un mediu grav afectat.

Pentru a obține accesul la terenurile necesare dezvoltării proiectului minier, compania „Roșia Montană Gold Corporation” a cumpărat, între 2002 și 2008, aproximativ 78% din totalul proprietăților rezidențiale din zona industrială a proiectului. În anul 2001, compania canadiană întocmește primul studiu de fezabilitate pentru mina de la Roșia Montană. Primele concluzii arătau cam așa: exploatarea se va face pe suprafața a patru cariere, iar procesarea minereului se va face pe bază de cianuri. În anul 2006, statul român este obligat să închidă exploatarea minieră din zonă, ca urmare a intrării țării noastre în UE. În septembrie 2007, Attila Korodi, ministrul de atunci al mediului, suspendă procesul de autorizare a proiectului aurifer din Munții Apuseni, deoarece certificatul de urbanism nu îndeplinește condițiile legale. În anul 2008, după mai multe procese la diverse tribunale din țară, Curtea de Apel Cluj dă sentința irevocabilă: certificatul de urbanism este nul. În decembrie 2009, aflăm că în programul de guvernare al Guvernului se prevede reevaluarea Proiectului Roșia Montană.

Proiectul Roșia Montană nu se va putea derula niciodată fără un certificat de urbanism valid, de aceea cei de la „Roșia Montană Gold Corporation” sunt obligați să reia procedura de avizare a proiectului de exploatare auriferă.

Unul dintre marile obstacole în calea realizării acestui proiect este utilizarea cianurii pentru extragerea aurului din Roșia Montană, procedură care ar avea un impact negativ foarte mare asupra mediului. Exploatarea la suprafață (în carieră deschisă) produce o degradare semnificativă a mediului natural, lăsând în urmă cratere imense și masive depozite de material steril. Exploatarea zăcământului de aur ar duce la distrugerea iremediabilă a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat și ar anula posibilitatea constituirii, în viitor, a unei zone de turism cultural.

Folosirea și distrugerea resurselor naturale, cât și efectele distrugerii asupra mediului trebuie să fie cuantificate în costuri pentru economia națională. O inițiativă de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur și argint din Munții Apuseni, inițiat de compania „Roșia Montană Gold Corporation”, trebuie analizată cu obiectivitate de specialiști competenți, prin prisma raportului dintre riscuri și beneficii. Un astfel de proiect trebuie să realizeze o bunăstare generală. Raportul costuri (pierderi)/beneficii este defavorabil pentru țara noastră. Beneficiile mici pentru România ale acestui proiect pălesc în fața pierderilor și riscurilor acestui proiect.

Beneficiile substanțiale potențiale care ar putea deriva din proiecte alternative – cum ar fi unul bazat pe agricultura și dezvoltarea turistică și înscrierea ca atare în patrimoniul UNESCO – sunt cele care ar trebui, cu adevărat, avute în vedere. Cu beneficiile aduse României prin exploatarea zăcământului aurifer de la Roșia Montană, generațiile următoare vor fi cu siguranță mai sărace, prin epuizarea resurselor, distrugerea reliefului și a mediului.

Importanța culturală a zonei Roșia Montană este mult mai mare decât importanța economică a aurului ce a mai rămas în zonă. Principalele argumente în favoarea proiectului sunt acelea că punerea sa în aplicare ar crea locuri de muncă într-o zonă defavorizată și ar îmbunătăți nivelul de viață al populației prin calificare în noi meserii etc. Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sunt totuși în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage și populație venită din alte zone.

Proiectul de la Roșia Montană a fost primit cu rezerve din partea mai multor ONG-uri, care și-au exprimat temerea că exploatarea minieră din acea zonă în care se află câteva biserici și cimitire, precum și ruinele cetății romane Alburnus Maior ar putea afecta mediul și obiectivele culturale.

Academia Română consideră că Proiectul Roșia Montană nu reprezintă o lucrare de utilitate publică și, prin urmare, nu justifică efectele colaterale negative. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a pronunțat împotriva realizării proiectului, sperând ca această zonă să rămână intactă în sfințenia, puritatea și frumusețea sa. În Ungaria, populația se opune proiectului, deoarece deversarea de cianură în râul Tisa în timpul accidentului din anul 2000 a creat cele mai mari daune în zonele din apropierea Tisei din Ungaria.

Roșia Montană prezintă un potențial extraordinar de dezvoltare durabilă, prin ocrotirea și valorificarea patrimoniului cultural și natural, dezvoltarea turismului cultural și ecologic, revigorarea meșteșugurilor tradiționale.

Dacă proiectele de exploatare de la Roșia Montană se vor pune în aplicare, România va rămâne fără câțiva munți și fără un sit cu vestigii arheologice de importanță majoră pentru patrimoniul mondial. Trebuie stabilite politici și criterii clare referitoare la Munții Apuseni – zona Roșia Montană, după care să se ghideze în aprobarea concesiunilor și a proiectelor de activități miniere, în general, și legate de metale prețioase, în particular. Exploatările miniere actuale ar putea continua la o scară și într-un mod care să nu distrugă mediul înconjurător, vestigiile arheologice unicat și potențialul turistic al zonei.

Declarația politică se intitulează „400 de zile de abuz”. Legea nr. 1 din 30 ianuarie 2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 63/3.02.2009. Conform art. II din această lege, Guvernul avea obligația ca, în maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare, adică până cel târziu la data de 4 martie 2009, să emită normele metodologice pentru aplicarea legii.

Până în prezent, aprilie 2010, aceste norme nu au fost încă emise. Se împlinesc astfel 400 de zile de abuz, în care Guvernul – instituția abilitată de Constituție să aplice legea – refuză să-și îndeplinească această responsabilitate. În toată această perioadă, Legea nr. 1/2009 a fost și este în vigoare, nefiind afectată de suspendări sau termene care să îi condiționeze aplicabilitatea. Așadar, nu există nici măcar un artificiu legal care să justifice sau măcar să atenueze culpa Executivului.

Legea nr. 1/2009 rezolvă conflictul cronic dintre foștii și actualii proprietari de bună-credință ai imobilelor naționalizate de regimul comunist. Concret, prin efectul legii, statul își asumă vina de a fi vândut bunuri care nu îi aparțineau, îi despăgubește cinstit pe foștii proprietari, iar actualii proprietari, de regulă persoane aflate la vârste înaintate, care au plătit corect prețul solicitat de stat, nu mai sunt aruncați în stradă. Contra acestei măsuri absolut legitime și decente luptă, de peste trei ani, regimul Băsescu.

Anterior adoptării sale, proiectul de lege a fost ținut doi ani în Parlament, apelându-se la toate artificiile procedurale capabile să întârzie adoptarea acestei norme legale – de cinci ori a fost votată în plenul Senatului și Camerei Deputaților, comisiile de fond au întocmit șase rapoarte, a făcut obiectul cererii de reexaminare din partea Președintelui României și a trei sesizări de neconstituționalitate, toate respinse. Însă nici votul Parlamentului, nici deciziile Curții Constituționale și nici publicarea în „Monitorul Oficial” nu l-au convins pe președintele Băsescu să-i permită premierului Boc să pună în aplicare Legea nr. 1/2009. Prim-ministrul refuză cu obstinație să publice normele metodologice, deși a fost interpelat și întrebat de nenumărate ori despre cauzele acestei amânări _sine die_ , de fiecare dată justificându-și abuzul prin invocarea unor motive puerile.

Din septembrie 2009, Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a dat în judecată Guvernul României, pentru a-l obliga să emită normele metodologice. Procesul este în derulare, existând deja o primă hotărâre a instanței de fond, care obligă Guvernul să reintre în legalitate. Am deplină încredere că această hotărâre va fi confirmată și de decizia instanței de recurs, însă, până când va exista o hotărâre definitivă și irevocabilă a justiției, acest abuz continuă� De peste 400 de zile.

Declarația politică este intitulată „Bolnavul – noul pericol public pentru societate”.

## Stimați colegi,

Am trăit să o auzim și pe asta: bolnavii au devenit noul pericol public pentru societate. După ce că mor pe capete din cauza condițiilor proaste din spitale și a lipsei tratamentelor eficiente, după ce că nu suntem în stare să creăm un sistem sanitar viabil, în care medicii să nu plece să lucreze în străinătate, medicamentele să fie accesibile tuturor, îngrijirea medicală să fie de cea mai bună calitate, după ce că suntem pe primele locuri la morbiditate, iar oamenii au ajuns să își pună speranța doar în Dumnezeu atunci când se îmbolnăvesc, Guvernul Boc dă în cap definitiv persoanelor cu probleme de sănătate, transformându-le în infractori.

Da, stimați colegi, prin noua ordonanță de urgență a Guvernului Boc privind înăsprirea condițiilor de acordare a concediilor medicale, bolnavii sunt transformați în pericol public și sunt tratați la fel cu infractorii. Că ai furat ceva sau că te-ai îmbolnăvit reprezintă, în concepția membrilor Guvernului Boc, același lucru. Te trezești cu poliția la ușă să te verifice.

Multe aberații mi-a fost dat să aud de când la guvernare se află PDL, dar parcă niciuna nu egalează această ultimă decizie. Este șocant și infam la adresa oamenilor cu probleme de sănătate, pe care autoritățile îi tratează ca pe pleava societății. După ce că nu le acordă îngrijiri și tratamente de calitate, acum îi cercetează și cu poliția să vadă cât de bolnavi sunt.

Sunt convins că nimeni nu a stat să verifice statisticile medicale și să stabilească ce procent de bolnavi închipuiți se află în ansamblul bolnavilor declarați și, cu toate acestea, pe baza informațiilor după ureche, s-a elaborat un act normativ menit să bulverseze din nou întregul sistem. Deși nu reușesc să facă față numărului mare de dosare pe care le au în lucru, polițiștii sunt nevoiți acum să își ia o sarcină în plus: să se ducă acasă la bolnavi și să verifice care este starea lor de sănătate.

În loc să stea pe stradă și să îi prindă pe cei care dau în cap bătrânilor sau pe cei care omoară oameni pe trecerea de pietoni, polițiștii trebuie să se ocupe de verificarea concediilor medicale. De unde și până unde au polițiștii o astfel de specializare?

Noul trend va fi de a angaja medici în poliție sau la casele județene de asigurări de sănătate, unde știm bine că lucrează, în special, economiști? Cum vor putea contabilii și polițiștii să constate dacă un bolnav chiar este bolnav sau doar se preface? Ce competențe profesionale au în acest sens? Ce se întâmplă, apoi, cu cei care nu se află acasă în timpul controlului, sunt în spital sau la tratament în străinătate?

Aceasta este marea problema a sistemului de sănătate din România: medicii de familie prea concilianți și pacienții prea dornici de concedii medicale? Aceasta este modalitatea Guvernului Boc de a pune ordine în sistemul de sănătate, prin crearea panicii și inducerea fricii în rândul medicilor și al bolnavilor? Asta le mai lipsea acestor persoane?

După ce că pe medici îi plătim ca vai de lume, după ce că pe bolnavi îi tratăm ca vai de capul lor, trebuia acum să ne și batem joc de ei? Pentru că aceasta este esența ordonanței de urgență a Guvernului Boc: o imensă bătaie de joc la adresa medicilor și a bolnavilor.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Cum ajutăm Moldova?”. Deși în luna martie, la nivelul întregii țări, ritmul concedierilor a scăzut vizibil, în județul Iași situația se prezintă la fel de dramatic. Astfel, din cei aproximativ 3.000 de șomeri înregistrați în toată țara luna trecută, 800 sunt de la Iași. Un calcul simplu arată că mai bine de 25% din numărul total al șomerilor provin din Iași.

Spre deosebire de luna martie, în februarie ponderea șomerilor din Iași, în raport cu cifra centralizată la nivel național, a fost de numai 4,7%, adică de peste cinci ori mai mică decât în martie. Concret, în vreme ce la nivel național a fost raportat un număr de 21.000 de șomeri, la Iași numărul celor care au rămas fără un loc de muncă a fost la 1.000 de oameni.

Potrivit oamenilor de afaceri ieșeni, această situație îngrijorătoare are o explicație simplă. Astfel, în timp ce în alte zone ale țării se observă o firavă revenire a economiei, în Iași economia merge în continuare în jos. Un argument în plus în favoarea acestui fapt este reprezentat și de încasările la bugetul consolidat al statului, care, în Iași, au scăzut dramatic în primul trimestru. Datele arată că Fiscul a strâns, în primele trei luni ale anului 2010, cu 110 milioane de lei mai puțin față de perioada similară a anului trecut, perioadă considerată totuși a fi fost una deosebit de slabă. Reduceri semnificative s-au înregistrat la taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe salarii și la contribuțiile la asigurări.

Reprezentanții mediului de afaceri ieșean au afirmat tot mai des în ultimul timp că firmele au ajuns la fundul sacului și, mai grav, instituțiile publice nu fac altceva decât să contribuie și mai mult la agravarea stării financiare a societăților, prin amenzile pe care le împart cu asupra de măsură peste tot. Și, ca situația să fie și mai albastră, toate județele din jurul Iașiului se confruntă cu aceleași probleme. În Moldova, cea mai săracă regiune a țării, recesiunea continuă, criza se agravează, nivelul de trai al populației se prăbușește.

Nu cu mult timp în urmă, la ședința de guvern ținută în capitala Moldovei, Cabinetul Boc anunța investiții masive la Iași și în întreaga Moldovă. Am fi absurzi să cerem deja să vedem efectele unor astfel de promisiuni, dar populația începe să nu mai aibă răbdare. Exercițiul de imagine al guvernanților din luna martie a fost, poate, unul reușit, dar e nevoie de mult mai mult pentru a scoate Moldova din criză. Ce spuneți de o strategie adecvată, domnilor miniștri?

Așadar, cum ajutăm Moldova și când se vor vedea efectele?

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Tăcerea, credința și jocul de tenis”.

Dragi colegi,

Doresc să-mi exprim condoleanțele pentru polonezii decedați în accidentul aviatic din Rusia.

A trebuit să se întâmple o asemenea tragedie, inexplicabilă pentru zilele noastre, ca să ne întrebăm pentru ce merită să te lupți în viață sau cum e bine să trăiești ca să fii împlinit sau împăcat, cu tine măcar.

Asemenea întrebări sunt deșarte, ar spune unii dintre cei care ne conduc și prelații, totodată, pentru faptul că ar trebui să fim mai pioși, mai ascultători, mai răbdători, într-un cuvânt, să facem ascultare, fără comentarii.

Să fim reduși la tăcere? Oare cât va mai dura din momentul în care se impune cenzura portocalie televiziunilor până când, nici în șoaptă, nu vom mai putea spune ce gândim? Oare să fie vorba de „tăcerea mieilor”, că tot au fost Sfintele Sărbători de Paști? De acolo să vină ideea asta atât de strălucită sau de la tăcerea de după eliberările arestărilor preventive sau... de la adânca tăcere de la Katyń?

Însă, dragii mei, după cum știm cu toții, „la început era Cuvântul și Cuvântul era în tot și toate”. Să înțeleg că la sfârșit, că tot vorbim de 2012, e tăcerea. Păi atunci 2012 nu înseamnă pedeapsă divină, ci autogolul final, tăcerea autoimpusă sau, mai bine zis, reducerea la tăcere, după practicile exemplificate mai sus.

Ca să descriu tabloul complet de pregătire a „autoapocalipsei”, să începem cu ograda guvernatoare.

Acum ceva vreme, a fost impusă manifestarea mimetismului în comunicare, și aceasta doar cu acordul expres al prim-ministrului, în echipe de câte maximum patru guvernanți, din dispoziția tătucului lor. Să fie vorba de o formă mascată de instituire a Legii marțiale?

A doua etapă, încetarea comunicării televizate decente – atenție! –, a comunicării, nu a monologului TV, posibil din incapacitate de vorbire în afara textului impus sau din lipsă de personal specializat în logopedie portocalie.

A treia etapă, trecem la proba practică și, conform zicalei „eu v-am făcut, eu vă...”, tătuca îi cheamă la bază, în echipă completă de zbor. Corecția va fi aplicată în „Sala Lăpușneanu” sau, mai nou, folosind o denumire de import, „Sala Katyń”. Însă experiența și pregătirea profesională a guvernanților își vor spune cuvântul, adică vezi prevederile legale ale „Legii tăcerii de după eliberările arestărilor preventive”, vezi „Legea mimetismului în monologul TV” și vezi „Constituția à la Băsescu”.

În acest larg context de preocupări psihoguvernatoare, țara arde și la palat se piaptănă caractere de tot ce este de prisos Pilatului de la Cotroceni, și se periază buzunare ferite de criză și personalități de marcă și culoare portocalie.

Tot în acest context, cetățenii români disperă, gândindu-se nu la ziua de mâine, ci la ziua de azi, pe când guvernanții noștri, cu mare larghețe, aruncă banii în vântul nevăzut și nesimțit al cititoarelor inteligente de cipuri, pe

drumurile țării sau, un alt exemplu, în boarea de dimineață a milioanelor de euro ce vor îndesa buzunarele antreprenorilor constructori ai apartamentelor „eleniste”.

Ca să vin să întreb de ce ne trebuie toate astea, aș fi desuet sau, în cel mai bun caz, mi s-ar răspunde că fac demersuri jurnalistice și că interpretez total greșit politicile de guvernare și voi primi rapid îndemnuri la tăcere.

Oare chiar atât de invizibilă să pară că este „recunoștința electorală”?

Oare chiar poporul acesta trebuie forțat să plătească bilete atât de scumpe pentru a fi spectator al tenisului de mână și de buzunar, pe zgura contractelor publice și cu mingea banului public?

Cine crede că românul se va uita cu admirație și va aplauda asemenea prestație sportivă se înșală.

Cine crede că românul va învăța să fie mai credincios nu se înșală, însă cine crede că românul mai credincios va fi mai obedient și va suferi în tăcere se înșală.

„Românul s-a născut poet”, iar strigătele sindicaliștilor, șomerilor, pensionarilor, profesorilor, medicilor, militarilor etc. vă vor bruia jocul de tenis și am credința că, într-un acces de criză de nervi a Guvernului, mingea de bani va fi îndreptată spre populație.

Așa să ne ajute Dumnezeu! Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Guvernul unui nou eșec”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Zilele trecute, am asistat la unul dintre cele mai mari eșecuri ale actualei guvernări. Consorțiul franco-elen Vinci–Aktor a renunțat la contractul pentru construcția autostrăzii Brașov–Comarnic. Explicația autorităților române a fost aceea că investitorii străini au încercat să prelungească termenele și să modifice substanțial obligațiile de plată care-i revin statului român. Conform acelorași autorități, decizia este irevocabilă.

Dincolo de aceste explicații lipsite de substanță prin care actualii guvernanți vor să-și acopere și să-și justifice incompetența, am putea găsi adevăratul motiv al rezilierii în amatorismul organizatorilor licitației. În cazul celor mai banale licitații, CNADNR cere participanților să dovedească cu documente cu putere contractuală că dețin utilajele și sursele necesare. În situația de față, Vinci, Aktor, MT și CNADNR au procedat, așa cum bine scria într-un ziar,„ca orice amator care trece pe lângă o bancă și intră, de curiozitate, să vadă în ce condiții poate obține un credit, este amețit de vânzătorii de credite cu niște cifre, pleacă bucuros acasă, după care, atunci când se întoarce la bancă să ia banii, i se pun sub nas adevăratele cifre”.

## Stimate colege și stimați colegi,

Partea financiară a ofertei Vinci–Aktor nu s-a bazat pe angajamente ferme ale bancherilor de la BERD și BEI. Acum, rezilierea contractului îi amețește pe strategii de la transporturi în ceea ce privește construirea unei legături rutiere importante între centrul și vestul țării, legătură cu realizarea căreia se lăudau, înainte de a începe să o construiască, de parcă era deja gata realizată. După cum am mai afirmat și în alte declarații, actualii guvernanți „construiesc” numai la televizor, adică prin declarații de presă, iar, în fapt, ne explică, peste câteva luni, de ce nu au definitivat niciun proiect. Sigur, practica actualilor guvernanți de a se lăuda cu ceea ce doresc să facă nu ne mai miră, deoarece și să vrea nu ar putea să se laude cu ceva ce au făcut, pentru că nu au cu ce. Șocantă este însă atitudinea ministrului transporturilor și infrastructurii, care, fără a fi afectat în niciun fel de acest eșec major, ne explică senin că „am învățat din greșelile noastre”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Nu credeți că a sosit momentul ca acești domni care tot învață din greșelile pe care le fac pe banii, nervii și viitorul nostru să plece acasă și să lase locul unora care știu cum se derulează un proiect de investiții, astfel încât să demareze mult așteptata creștere economică în România?

Atrag din nou atenția actualului Guvern că, bazându-se numai pe mecanismele monetare, nu se vor naște de la sine proiecte de dezvoltare. Consider în continuare că cel mai înjositor lucru pentru români este ca, din dorința legitimă de a avea cele necesare pentru traiul zilnic, să își dorească un loc de muncă sau cei care îl au să traiască cu teama că-l pot pierde, iar guvernanții să nu ia în considerare aceste temeri și să nu considere toate acestea ca facând parte din obligațiile lor de serviciu.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Anatema mediatică a președintelui sau cum mai mințim poporul cu televizorul”.

La concurență cu principalele evenimente mediatice ale sfârșitului de săptămână trecut, precum tragicul accident în care și-au pierdut viața Președintele Poloniei și alți oficiali polonezi, eveniment pe care îl regretăm cu toții, sau erupția vulcanului din Islanda, care a perturbat deplasările cu avionul în toată Europa, președintele Băsescu a reinventat o altă „schemă”, prin care să testeze, probabil, reacția electoratului amorțit de efectele crizei.

Pe scurt, a schimbat macazul și a luat la refec propriul partid, acuzându-l de „bolșevizare”.

Sistemul de alegere pe listă a celor patru vicepreședinți ai PDL a determinat, se pare, reacția de mânie olimpiană cu care președintele a reacționat, și unde altundeva ar fi putut să o facă, în spiritul lui _homo videns_ , decât la un post TV de mare audiență!

Și, ca să nu sărim prea ușor peste ideea de _homo videns_ , mă simt dator să îl citez pe inventatorul lui, politologul italian Giovanni Sartori, care, în afară de faptul că trage un puternic semnal de alarmă în legătură cu imbecilizarea prin televiziune, ne previne, totuși: „Televiziunea este un formidabil formator de opinie. Astăzi, poporul suveran opinează mai ales în funcție de felul în care televiziunea îl influențează să opineze, iar, prin ghidarea opiniei, puterea ecranului TV se află într-adevăr în centrul tuturor evoluțiilor politicii contemporane. În plus, televiziunea condiționează Guvernul: ce poate un guvern să facă, ce nu poate să facă și ce decide să facă în mod concret.”

Viața noastră de zi cu zi este guvernată de politica prin televiziune și, mai de curând, prin blogurile politicienilor. Este bine să ai curajul opiniei, dar uneori e de dorit să lași filozofia de budoar deoparte și să ieși la luptă în arenă.

Revenind la vocația oratorică redescoperită a primului jucător al țării, președintele Băsescu, pot să spun că revolta lui împotriva propriului partid reprezintă doar o manifestare ipocrită a unei îngrijorări de fațadă în privința „interesului național”. Cum să te plângi de situația dezastruoasă din administrația publică atâta timp cât tu ești artizanul din umbră

al catastrofei? Cum poți afirma că greșeala partidului moșit de tine este „nu neapărat că schimbă oameni, ci calitatea unora pe care-i pune”. Mai bine lași pe unii competenți puși de alții decât să vii cu incompetentul tău?

Desigur, nu putem decât să-i mulțumim președintelui Băsescu pentru laudele la adresa alegerilor democratice din partidul nostru, dar nu putem lăsa nicio clipă garda jos și, cum bine spune un citat celebru, să ne reamintim: _Timeo Danaos et dona ferentes!_ – Temeți-vă de greci chiar când aduc daruri!

Să nu uităm că bunele intenții și critica aspră a președintelui au premers deciziei Curții Constituționale de a declara neconstituționale modificările aduse de Executiv la legislația privind numirea la conducerea instituțiilor deconcentrate, dar a fost pentru a treia oară când Curtea Constituțională îl atenționează pe prim-ministru să revină la normalitate, înțelegând prin aceasta respectarea legii fundamentale.

Să nu credeți însă că „păpușarul-șef” este sau a fost vreodată străin de modificările Legii deconcentratelor, modificări care fac acum obiectul unei viitoare, probabil, moțiuni de cenzură.

Arătatul cu degetul la televizor nu mai păcălește pe nimeni, domnule președinte, indiferent pe cine v-ați alege ca țintă, atâta vreme cât toamna trecută ați fost în spatele blocajului instituțional generat de nerecunoașterea rezultatelor moțiunii de cenzură și v-ați încăpățânat să persistați în soluția Boc premier.

Declarația politică este intitulată „Așteptări de la o nouă lege a pensiilor”.

Doamnelor și domnilor senatori,

De data aceasta, aș vrea să fiu pozitivă, să spun ce așteptări ar trebui să întrunească o lege, și nu ce defecte prezintă.

1. Punctul de pensie – cel puțin 45% din câștigul de natură salarială mediu pe economie.

Cea mai importantă așteptare de la o lege a pensiilor este ca valoarea sau cuantumul acesteia să acopere nevoile de viață – hrană, încălzire, medicamente – ale persoanelor vârstnice. Altfel, pensia ar fi o condamnare a bătrânilor la o moarte prematură, cauzată de sărăcie.

Acesta este motivul principal pentru care PSD susține o valoare a punctului de pensie de 45% din câștigul salarial mediu pe economie. Soluția propusă de proiectul Guvernului nu satisface această cerință formulată de toată lumea. Se merge pe ideea indexării cu valoarea inflației, însă această metodă ascunde o scădere a puterii de cumpărare a pensiei, pentru faptul că produsele de care are nevoie un pensionar – alimente, medicamente, combustibil, taxele și impozitele – sunt cele care au cea mai mare pondere în coșul zilnic. Se știe din viața de zi cu zi că prețurile acestor produse și servicii cresc mult mai repede și mai mult decât indicele inflației, care este o medie a prețurilor unei liste mai largi de produse și care nu se scumpesc în aceeași măsură, dar de care pensionarii nu au nevoie presantă. Din acest motiv, puterea de cumpărare a pensiei scade, în realitate, chiar și atunci când pensiile sunt indexate cu inflația. De altfel, lucrul acesta s-a petrecut înaintea adoptării actualei legi a pensiilor, Legea nr. 19/2000, și aplicarea proiectului așa cum a fost trimis de Guvern nu face decât să repete o greșeală. 2. Respectarea statutelor unor importante categorii sociale.

O altă așteptare de la un proiect de lege a pensiilor ar fi aceea de a pune în acord drepturile și obligațiile unor categorii profesionale distincte. De fapt, acest acord este realizat, în prezent, prin statutele respectivelor corpuri profesionale, statute adoptate prin legi organice și în acord cu întregul cadru social, constituțional și legislativ din țara noastră, precum și cu legislația și practica din statele Uniunii Europene. Este vorba de respectarea statutelor militarilor, diplomaților, magistraților și altele.

Prin proiectul înaintat, Guvernul rupe acest acord și desconsideră orice statut profesional, aceasta în ciuda opoziției reprezentanților acestor categorii profesionale, a sindicatelor care le apără drepturile și chiar a miniștrilor care au în răspundere domeniile respective. Comasarea tuturor acestor statute într-o lege unitară este generatoare de cheltuieli suplimentare și de nemulțumiri.

Într-o scrisoare a actualului ministru al apărării naționale se arată că vor fi afectate peste 80.000 de persoane numai din armată, iar legea, referitor la recalcularea pensiilor acestor persoane, ar necesita cel puțin 15–20 de ani, timp în care pune oamenii pe drumuri, cresc birocrația și costurile aplicării legii, iar în unele cazuri nici nu se va putea aplica din cauza lipsei documentelor care să ateste soldele, indemnizațiile, sporurile și alte venituri de natură salarială.

În aceeași notă critică, s-a primit o scrisoare și de la domnul director al SRI.

Legea, dacă trece așa cum a fost propusă, va genera scandal, procese, întrucât este neconstituțională, precum și costuri suplimentare.

3. Adaptarea la condițiile reale din România.

Proiectul legii pensiilor nu ține seama de condițiile de muncă și de viață din țara noastră. E drept că în multe state din Europa vârsta de pensionare este de 65 de ani, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, dar și speranța de viață este cu circa 10 ani mai mare decât cea a românilor.

Noi am propus și am susținut o vârstă de pensionare mai mică, cel puțin pentru femeile care, pe lângă norma de muncă la serviciu, au născut și crescut doi, trei copii sau mai mulți. S-ar fi recunoscut în acest fel contribuția suplimentară a persoanelor care cresc și educă mai mulți copii.

Din păcate, amendamentele noastre în acest sens nu au întrunit adeziunea colegilor din coaliția la putere, așa că legea face abstracție de condițiile reale, de speranța de viață a românilor, de condițiile de muncă și starea de sănătate mai precare la noi decât în celelalte state din Uniunea Europeană. Se pare că și această lege nu este făcută pentru românii reali, ci pentru niște cetățeni virtuali, de pe o altă planetă.

În aplicare însă, va avea efecte negative asupra tuturor românilor pensionari.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „România tuturor crizelor”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

După o lipsă atent gândită de consilierii prezidențiali, necesară reinstalării în Dealul Cotrocenilor, domnul Traian Băsescu iese, în stilul deja caracteristic, în fața poporului ce l-a ales. Interesant este motivul ce se ascunde în spatele acestei mutări pe tabla de șah impusă de forța centrifugă ce sălășluiește în partidul conducător.

Inițial, am fi tentați să credem că este doar zvâcnirea flăcării violet... Însă, la o analiză mai profundă, mesajul președintelui nu poate fi mijlocit aliodoresc în această situație, întrucât el le este adresat chiar greilor democrat-liberali. Doamna ministru Udrea a simțit, încă dinainte de a fi rostit mesajul prezidențial, că vulcanul de la Cotroceni se pregătește să erupă și, ca o Eva de partid, le-a transmis Adamilor cu trandafir la butonieră că fructul puterii le este interzis.

În acest fel, lira portocalie a început să vibreze, în acorduri fine, nemulțumirea președintelui-jucător vizavi de ascendența îngrijorătoare a miniștrilor Blaga, Berceanu și Videanu. De cu iarnă străbăteau sonetele duioase ale europarlamentarului Cristian Preda, al căror laitmotiv era reprezentat de bolșevizarea partidului proaspăt, pe atunci reajuns la guvernare. Cei trei miniștri constituiau temerea esențială expusă pe blogurile sopranei Macovei și tenorului Ungureanu, la care achiesa vag și Sever Voinescu-Cotoi, uitat mereu în rezerva de cadre ministeriabile.

Dar, tocmai când apele învolburate provocate de politologul Preda păreau că s-au liniștit, un tsunami amenința atmosfera de sub umbrela portocalie. Situația este destul de îngrijorătoare, dacă însuși președintele a preferat să-și facă știute temerile conturate spre clarificarea doctrinară a PDL. Acest act nu este unul de refulare spontană, nici o bine-venită criză de conștiință. Este doar un semnal de alarmă pentru cei care au împărțit în campania electorală, dar își împart și acum recompense, pe fundamentul meritelor avute în realegerea președintelui.

Pentru a nu aduce în lumina media doar această problemă a partidului – bolșevizarea lui –, care îl face extrem de vulnerabil, domnul președinte Băsescu mai adaugă două teme-parazit: nerespectarea prevederii FMI legate de masivele disponibilizări în domeniul bugetar și lipsa criteriilor în numirea șefilor din teritoriu, aleși după „chipul și culoarea” celor de la guvernare.

Spectaculos mesaj, mai ales dacă luăm în calcul declarația, atinsă de „vântul divin”, a președintelui român aflat în recenta sa vizită pe tărâm nipon, cu privire la creșterea productivității muncii de la 6,6% în 2008, la 11,2% în 2009. Domnul Traian Băsescu preciza atunci că una dintre modalitățile ingenioase prin care patronatul a găsit soluții de creștere a productivității a fost trimiterea în șomaj.

Se pare totuși că, de pe scaunul de terapie de la una dintre televiziunile neamului, președintele se arăta nemulțumit de datele oferite de ANOFM privind rata șomajului în România, chiar dacă aceasta a atins nivelul maxim al ultimilor 7 ani. Nemulțumirea părintelui partidului aflat la guvernare este legată principial de insuficientele disponibilizări în ramura bugetară, și nu de măsurile ce ar trebui luate de Guvern în vederea reinserției în câmpul muncii a sutelor de mii de șomeri care au împânzit țara.

Etalând un bogat registru emoțional, președintele a vorbit cu precădere despre criza PDL. A omis să aducă în discuție criza oamenilor de rând, destructurarea educației, a sănătății și a siguranței publice. Despre acestea din urmă s-a vorbit din prima zi de guvernare, aducându-se în discuție doar marii vinovați, mereu ceilalți.

Cu siguranță, stilul președintelui edifică parfumul democrației românești. Tocmai această atitudine face ca România să fie nuca tare a Europei.

La marginea crizei PDL-iste, societatea se mai așază o dată, la ceas de taină, numărându-și pierderile, din ce în ce mai multe...

Declarația politică se intitulează „Pensiile românilor”. Stimați colegi,

Urmează să discutăm astăzi în plenul Senatului Legea pensiilor, una dintre cele mai importante și mai dezbătute legi. În presă a fost subiect de prima pagină zile întregi și a născut adevărate controverse.

Am vrut să atrag atenția, încă o dată, asupra importanței situației în care ne găsim, acest proiect de lege marcând o parte importantă a populației României, o categorie de cetățeni care are nevoie de grija noastră, și când spun „grijă” mă refer la tratarea acestei legi și a votului proiectului acestuia cu toată seriozitatea și fără obsesiile personale sau ale partidului din care facem parte, ci având în vedere interesul părinților și bunicilor noștri, oameni care au cotizat la sistemul de stat și care acum așteaptă suma aceea de bani care să le asigure existența.

Sunt convins că și dumneavoastră ați primit în colegiile pe care le reprezentați întrebarea: „Ce faceți cu pensiile?” Astăzi avem ocazia să răspundem acestei întrebări și îmi pun speranța în deciziile corecte pe care le vom lua în legătură cu legea.

După cum știți, Partidul Național Liberal a depus mai multe amendamente, a avut păreri contrare Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nu a ezitat să le expună, mizând pe deschiderea la dialog a celor aflați la guvernare. Nu am avut parte de foarte multă înțelegere, din contră, ni s-au adus argumente contra și s-a încercat, cu obstinație, să se inducă românilor legătura dintre această lege și acel slogan de campanie cu „tăierea pensiilor nesimțite”.

Vreau să cred că proiectul despre care discutăm astăzi are la bază ceva mai mult de atât și nu constituie doar o formă de promovare. Este vorba totuși despre un proiect de lege care va influența viața pensionarilor români.

Așadar, nu ne rămâne decât să fim rezonabili și să punem accent pe interesul beneficiarilor acestei legi. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Infracțiunile informatice – o altă «cale» a infracțiunii și o nouă etapă a sa în raport cu societatea”.

Evoluția și necesitatea calculatorului în viața de zi cu zi au adus schimbări radicale în toate sectoarele de activitate și interacțiune umană. Infracțiunile nu fac excepție de la acest fapt. Dacă în urmă cu 10 ani se zvonea doar că pe viitor computerul va modifica toate formele de delincvență, astăzi există deja studii, analize și mijloace de luptă împotriva acestor genuri de infracțiuni.

În România, ca țară în curs de dezvoltare, probabilitatea săvârșirii de infracțiuni informatice – frauda, în particular – este mai ridicată decât în alte state. Fenomenul a debutat la începutul anilor 2000, înainte de aderarea la NATO și Uniunea Europeană, când legislația națională nici nu includea prevederi referitoare la astfel de fraude. În timp, numărul cazurilor de infracțiuni informatice a luat proporții, încât România ajuns să fie „cunoscută” la nivel internațional pentru înșelătoriile online ale celor cărora, în limbajul familiar,

li se spune „hackeri”, deși, tehnic vorbind, hackerii sunt cei care sparg diverse coduri de securitate doar din amuzament sau spirit aventurier, și nu ca să fure ceva.

În ultima perioadă, Poliția Română, procurori DIICOT, ofițeri FBI și Secret Service au realizat numeroase descinderi, arestări și rețineri preventive ale suspecților de fraude informatice. Învinuiții sunt aduși în fața instanței, însă procesele îndelungate și „portițele de ieșire” ale justiției rareori conduc la ani de închisoare. Chiar și cei găsiți vinovați ies după câteva luni și, cel mai adesea, se întorc la activitățile lor anterioare, înșelând alți și alți oameni.

Adevărata întrebare care se pune așadar este: cum poate fi eradicat fenomenul?

Ca orice hoți, cei care au apucat pe drumul fraudei informatice greu își mai pot schimba metehnele. Sistemul juridic pare să se fi pus în mișcare în această direcție, însă momentan fără pași decisivi. Până când nu vom avea condamnări aspre și definitive ale celor aflați vinovați, este puțin probabil să vedem o atenuare a situației. Vâlva mediatică stârnită de aceste descinderi în miez de noapte nu înseamnă sfârșitul, ci abia începutul luptei cu infractorii online.

Declarația politică se intitulează „Iepurașul, devenit regele pădurii, moare de grija ursului”.

Stimați colegi,

„Pădurea spânzuraților” devine pe zi ce trece din ce în ce mai aglomerată, așa-zișii „apărători ai patriei” dovedindu-se neobosiți în furnizarea funiei pentru cei care, mai ieri, le erau colegi și prieteni, iar dacă – tot mai ieri – independenții „spânzurați” azi erau, unii dintre ei, membri ai PSD cu dosare curate, cinstiți și fără datorii, președintele Ponta, iepurașul devenit regele pădurii PSD-iste, s-a gândit mai bine și a decretat, în stilul caracteristic, că independenții sunt pătați, adică tot aceia care i-au fost alături, au contribuit la cariera sa și l-au ajutat, în final, să schimbe „șapca” cu „pălăria”.

Nu mai vorbim acum de frustrare, de înțeles de altfel – nu este ușor să vezi cum partidul se disipează ușor, ușor, fără nicio șansă de reabilitare –, dar putem vorbi însă de gafele monumentale și de nepermis pentru un președinte de partid.

Faptul că întâmplarea a făcut să conducă un partid cu pretențiile PSD-ului îl determină acum pe domnul Ponta – această „tânără speranță a stângii românești” – să meargă din greșeală în greșeală. Când nu ai parcurs ciclul firesc al ierarhiei, ci ai fost omul momentelor, al speculațiilor, al intereselor, crezând că ești cineva în postura de păpușă trasă de ațe, nu mai este de mirare că îți manifești orgolii total nejustificate și atitudini care, din ce în ce mai mult, arată distanța uriașă și aproape insurmontabilă până la atingerea înțelepciunii, a maturității și a demnității.

Hotărârea cu care de fiecare dată președintele PSD se întoarce la atacuri, glume neinspirate și vanitate arată, din păcate pentru el, că nu vârsta este vinovată pentru comportamentul său, ci lipsa oricărui caracter, atât ca om, cât și ca politician. Cu siguranță, domnul Ponta nu ar trebui să uite că, din vârf, căzătura este letală, iar uitarea definitivă. În plin scandal „Voicu și acoliții”, este ciudat, ca să nu zic penibil, să îi acuzi pe alții că „un sfert au dosar la DNA, un sfert la ANI, un sfert au afaceri cu statul, un sfert au datorii pe care trebuie să le plătească noua putere”.

Oare domnul Ponta să fi terminat bilanțul dosarelor din propria ogradă, iar acum, neavând ce face, a trecut la independenți? Sau viziunea apocaliptică a dispariției stângii, reprezentată de PSD, îi dă coșmaruri noaptea, iar ziua mai găsește câte o formulă de atac pentru independenții care sunt acum singura alternativă viabilă pentru stânga românească?

Nu aș vrea să fiu în locul tânărului domn Ponta, care, de-abia ales președinte de partid, vede cum, în curând, va fi președinte al unei reminiscențe a ceea ce odată se voia reprezentarea unei stângi sănătoase, credibile și adaptate cetățeanului.

Acum, stânga PSD-istă a devenit expresia modelului retrograd, a interesului personal și de grup, a afacerilor dubioase și a înregistrărilor uimitoare prin care poți afla cum înțeleg anumiți demnitari să slujească alegătorul.

Și, pentru că același domn Ponta sugerează într-o predicție demnă de Nostradamus că „e doar o chestiune de timp până când asemenea oameni vor fi transformați într-un simbol al rușinii și al înșelării electoratului”, stau și mă întreb cât timp va mai dura până când alți membri marcanți ai PSD vor fi invitați și ei în duba Poliției și când va urma un nou scandal de corupție, care să arate încă o parte din „grija deosebită” a PSD-iștilor față de electorat, nemaivorbind de partea finală a declarației sale, demnă de afișat la panoul „perla zilei” – „Faptul că rămân alături de noi cei care nu sunt dependenți de banii puterii e dureros, dar benefic pe termen lung.”

Ce vă doare mai tare, domnule președinte, că ați rămas fără banii virați cu religiozitate în conturile partidului sau faptul că ați rămas să conduceți niște membri care nu mai pot cotiza atât de mult, dar sunt total îndoctrinați?

Și poate că nu ar strica să aflați și părerea electoratului, pe care îl tot clamați și pe care l-ați transformat într-o minge de ping-pong a intereselor dumneavoastră, cu privire la ultimul scandal cu iz de închisoare din PSD și la cum se mai simte acesta reprezentat de niște oameni politici învechiți la școala interesului de partid, pentru care cetățeanul este un concept abstract, în timp ce singura realitate a devenit binele personal.

Înțeleg că PSD-ul este în derivă, dar a nu găsi nimic altceva de făcut în afară de a vorbi, pentru a nu știu câta oară, de independenți devine îngrijorător.

Nu uitați, domnule Ponta, că electoratul român nu este atât de ușor de manipulat pe cât credeți, încât să vă urmeze orbește edictul conform căruia „independenții au trădat alegătorii”, doar ca să atrageți atenția de la faptul că toată activitatea PSD-ului s-a rezumat la a vinde iluzii și promisiuni până când scaunele calde au fost (re)căpătate.

Cât despre disprețuirea ca „prețul amar al trădării”, eu și colegii mei independenți ne-o asumăm, dacă asta înseamnă să ajuți ca țara să poată fi guvernată în fața partidelor asemenea PSD-ului, care și-au rezumat întreaga activitate doar la invective și aruncatul cu moțiuni fără fond și cauză, pentru a-și justifica statutul de opoziție, al cărui efect distructiv s-a răspândit ca o ciumă.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

La punctul 2 din ordinea de zi, doresc, stimați colegi, stimate colege, să vă supun atenției aprobarea programului de lucru al Senatului pentru săptămâna în curs.

Avem plen și mâine, și miercuri, ținând cont de încărcătura legislativă a acestei perioade.

Vă rog să vă pronunțați prin vot cu privire la programul de lucru pe această săptămână.

Vă rog, votul dumneavoastră.

Cu 67 de voturi pentru, două voturi împotrivă și nicio abținere, programul de lucru a fost aprobat.

Vreau să vă reamintesc, stimați colegi, stimate colege, că mâine după-amiază, la ora 16.00, avem și plenul reunit al celor două Camere, cu o agendă importantă. Rog să fim cu toții prezenți și să participăm și la acest moment comun de legiferare.

Plenul reunit este la ora 15.00, mâine, nu 16.00, cum am fost informat anterior.

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea solicitării de retragere a următoarei inițiative legislative: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.

Biroul permanent al Senatului a aprobat solicitarea retragerii acestei propuneri legislative.

Conform art. 136 alin. (3) din regulamentul nostru, vă

La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea unor inițiative legislative.

Este vorba despre Propunerea legislativă pentru prelungirea termenului prevăzut la art. 7 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Inițiatorii sunt prezenți?

Nu.

În acest context, procedura va fi cea normală.

Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (2) al art. 33 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Inițiatorii sunt prezenți? Nu.

În acest context, procedura va fi cea normală.

Și, în sfârșit, Propunerea legislativă pentru îngrijirea copilului preșcolar.

Nici această inițiativă nu este susținută de cei care au prezentat-o, deci va urma cursul normal.

În final, Propunerea legislativă privind regimul de import al mostrelor de îngrășăminte și al îngrășămintelor.

Nici în acest caz inițiatorii nu sunt prezenți. Își va urma cursul normal. ## Stimați colegi,

În continuarea ordinii de zi, un subiect care, evident, stârnește interesul întregii societăți românești, îndrăznesc să spun că este o problemă care stârnește o dezbatere și în afara grupului masiv de pensionari ai României – și fac și eu încă o dată oficiul de gazdă pentru a vă spune tuturor bine ați venit, cu respect. Bine ați venit în Senatul României și sper să asistați la o dezbatere constructivă și utilă pentru dumneavoastră!

Vreau să ne cerem scuze pentru că spațiul este limitat în plenul nostru. Sunt și alte câteva zeci sau sute de reprezentanți care sunt prezenți în Senat, în afara sălii de plen, și vor putea urmări pe ecrane dezbaterea noastră, pe care o începem în acest moment.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice.

Punctul de vedere al Guvernului, domnul ministru Șeitan.

Domnule ministru, vă rog să veniți la microfonul central, ținând cont de importanța acestui text, și să prezentați punctul de vedere al Guvernului pe acest proiect de lege. Vă rog.

## **Domnul Mihai Constantin Șeitan** – _ministrul muncii,_

_familiei și protecției sociale_ :

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Doamnelor și domnilor pensionari, mă înclin.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare adoptarea unor măsuri referitoare la reforma sistemului public de pensii, reformă care dorește să creeze un sistem pentru toate categoriile de persoane, indiferent de natura profesiei.

Adoptarea unei astfel de legi unitare a pensiilor publice este motivată de o serie de factori macroeconomici și sociali, vizând reformarea sistemului.

Direcțiile de reformă ar fi următoarele:

– asigurarea, în primul rând, a sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice;

– în al doilea rând, eliminarea unor discrepanțe care au apărut între contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea acestor pensii;

– în al treilea rând, eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite în favoarea unor anumite categorii profesionale, precum și aplicarea principiului contributivității pentru toți participanții la sistem;

– în al patrulea rând, armonizarea sistemului public de pensii național cu practica europeană și cu recomandările Uniunii Europene în domeniul pensiilor publice;

– nu în ultimul rând, simplificarea legislației referitoare la pensiile publice, care acum include aproape 80 de acte normative.

Proiectul de lege pe care îl supunem atenției dumneavoastră cuprinde un set de măsuri, dintre care voi trece în revistă câteva, și anume:

– creșterea și egalizarea vârstelor standard de pensionare pentru bărbați și femei;

– în al doilea rând, creșterea vârstei de pensionare pentru personalul din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;

– în al treilea rând, integrarea persoanelor aparținând sistemelor speciale de pensii în sistemul unitar de pensii publice;

– creșterea valorii punctului de pensie cu nivelul inflației și cu 50% din creșterea reală a salariului mediu brut;

– recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii noului sistem;

– creșterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu cei care realizează venituri din profesii liberale: manageri, asociații familiale și așa mai departe, care nu contribuie în prezent;

– descurajarea numărului de pensionări anticipate parțiale;

– descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical;

– nu în ultimul rând, finanțarea indemnizației de însoțitor pentru pensionarii de invaliditate de gradul I din bugetul de stat, și nu din bugetul asigurărilor sociale de pensii, pentru că este vorba de o asistență socială.

Față de acestea și alte elemente pe care le cuprinde legea, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Guvernul României susțin adoptarea acestui proiect de lege. Vă mulțumesc, doamnelor și domnilor.

Mulțumesc, domnule ministru.

Îi ofer cuvântul domnului Gabriel Oprea, ministrul apărării naționale, în completarea punctului de vedere al Guvernului cu privire la acest subiect.

## **Domnul Gabriel Oprea** – _ministrul apărării naționale_ **:**

Domnule președinte, Stimați colegi, Stimați invitați, Vă rog să-mi permiteți să iau cuvântul.

Aș începe cu un jurământ.

Jur credință patriei mele, România.

Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții.

Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Acesta este jurământul militar și acesta este punctul de plecare al oricărei dezbateri referitoare la salariile, pensiile și drepturile celor care fac parte din Armata Română.

Cu tot respectul pe care îl port fiecărei categorii socioprofesionale în parte, nu putem trece sub tăcere faptul că a fi militar nu este o meserie ca oricare alta. Pentru militar, apărarea interesului național și a semenilor săi este mai presus decât propria viață. Militarul este la datorie zi și noapte, în slujba țării. Misiunea sa implică dificultăți, riscuri și privațiuni care nu au termen de comparație în alte domenii de activitate.

Când vorbim despre pensii, vorbim despre contribuții și despre solidaritate și așa este normal, dar ce contribuție este mai grea decât cea a unui militar gata să-și dea viața într-o misiune? Ce dovadă de solidaritate poate fi mai importantă decât sângele eroilor căzuți la datorie în ultimii 150 de ani din istoria României?

Militarii români au un contract cu țara, încheiat sub jurământ în fața lui Dumnezeu, iar ei onorează acest contract chiar cu prețul vieții, așa cum au făcut eroii noștri de-a lungul istoriei, inclusiv în ultimii ani în teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan. Militarii români au o contribuție, iar contribuția lor se măsoară nu în bani, ci în libertatea de care se bucură copiii noștri, în demnitatea acestei țări și în respectul de care România se bucură în fața aliaților săi.

Susțin principiile contribuției și solidarității ca fundamente ale unei legi coerente, menite să reglementeze sistemul de pensii, dar când vorbim despre militari trebuie să privim contribuția și solidaritatea nu în sens contabil, ci în sensul jurământului militar pe care-l depun toți cei din Armata Română.

## Stimați colegi,

Astăzi se află în dezbatere Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice. Este o lege de care România are nevoie, o inițiativă curajoasă, asumată de un guvern curajos. Grupul parlamentarilor independenți din Senat susține această lege, dar, în egală măsură, susține îmbunătățirea ei prin amendamentele menite să asigure recompensarea justă a cadrelor militare și a tuturor pensionarilor din sistemul de siguranță națională.

Pentru armată, o lege strâmbă este mai grea decât un război drept. Prin urmare, nu pot fi de acord cu nicio măsură care duce la scăderea pensiilor militarilor și ale celor din sistemul de siguranță națională.

România nu are nevoie să dea din ce în ce mai puțin celor care dau totul, inclusiv propria viață pentru țară. Tocmai din acest motiv, nu putem fi de acord cu prevederi care duc la inechități, prin tratarea asemănătoare a unor categorii socioprofesionale care nu sunt deloc în situații asemănătoare. Armata nu face grevă, dar asta nu înseamnă că putem face abstracție de efectele pe termen lung pe care o lege inechitabilă le-ar putea avea asupra sistemului de siguranță națională.

România este una dintre țările NATO cu cele mai mici pensii și solde acordate militarilor. Cu toate acestea, Armata Română este una dintre forțele cele mai respectate și apreciate în lume, mai ales în teatrele de operațiuni unde suntem prezenți.

Dacă vom reduce în continuare drepturile militarilor, vom constata o scădere dramatică a atractivității carierei militare și, implicit, un deficit cantitativ și calitativ la nivelul resursei umane din Armata Română.

În toate statele NATO, pensiile militare sunt stabilite fie de o lege distinctă, fie printr-un capitol aparte al unei legislații unitare.

România trebuie să fie racordată acestor practici și nu să recurgă la soluții care nu au corespondent în legislația țărilor NATO și care ridică și probleme procedurale semnificative.

De exemplu, recalcularea pensiilor militare aflate în plată ar presupune o perioadă de 15 ani pentru consultarea statelor de plată aflate în diferite arhive în țară, o spun specialiștii. Mai mult, aplicarea noii legi ar însemna pentru instituțiile din cadrul sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională un efort bugetar suplimentar de aproximativ 2,5 miliarde de lei numai pentru anul 2011.

Toate argumentele legate de pensiile militarilor și ale celor din sistemul de siguranță națională au fost prezentate în dezbaterile din comisii. Vreau să le mulțumesc parlamentarilor din Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, precum și tuturor parlamentarilor fie de la putere, fie din opoziție, care au înțeles că România nu-și permite să taie din pensiile militarilor.

Vreau, de asemenea, să-i mulțumesc domnului Traian Băsescu, Președintele României, pentru faptul că și-a asumat public un punct de vedere care dă încredere fiecărui militar din această țară.

## Stimați colegi,

Ca membru al Guvernului, sunt perfect conștient de constrângerile bugetare pe care le avem în această perioadă de criză. Inclusiv la nivelul Ministerului Apărării Naționale efectele dificultăților economice se resimt din plin. Am făcut reduceri de cheltuieli până aproape de limita de avarie în toate zonele de activitate ale ministerului, dar reducerea pensiilor militare, pensii și așa destul de mici, care se plătesc din bugetul Ministerului Apărării Naționale, este o măsură care înseamnă să-i mai sacrificăm o dată pe cei care, slujind sub drapel, au dus o viață plină de sacrificii.

Poate că ar fi fost mai comod pentru mine să închid ochii și să las ca această lege să-și urmeze cursul în forma în care a venit de la Guvern, dar, înainte de a fi om politic, am fost educat de Armata Română și am o datorie de onoare față de camarazii mei.

Vreau să spun, în fața dumneavoastră și în fața întregii opinii publice, că îmi voi duce până la capăt această datorie. Îi voi apăra pe militari, indiferent de consecințele politice, și voi lupta cu toate forțele pentru ca toți cei din sistemul de apărare să aibă în societatea noastră statutul pe care îl merită.

Pentru că am început acest cuvânt cu un jurământ pe care eu însumi l-am depus, dați-mi voie ca, la final, să-mi reafirm angajamentul pe care mi l-am asumat atât ca parlamentar, ca militar, cât și ca ministru.

Voi sluji în continuare interesul național și voi pune umărul la depășirea situației economice dificile în care se află România.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Mulțumesc, domnule ministru.

România, mereu surprinzătoare.

Iată doi reprezentanți ai aceluiași guvern venind cu poziții complementare.

Sper ca dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice să nu conducă la evoluții politice neașteptate.

A fost un gest de curtoazie din partea noastră de a lăsa un membru al Guvernului să prezinte un punct de vedere, în mod evident, distinct față de ceea ce ne-a prezentat Guvernul.

Îi ofer cuvântul domnului senator Corlățean, pe procedură.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Da, domnule președinte, o chestiune de procedură și vă adresez dumneavoastră întrebarea, ca președinte al Senatului și președinte de ședință, și, prin intermediul dumneavoastră, o întrebare adresată domnului ministru Oprea.

Potrivit regulamentului, atunci când invitați Guvernul, există un fundament pentru a invita reprezentații Guvernului să ia cuvântul?

V-aș adresa dumneavoastră întrebarea, domnule președinte, în ce calitate l-ați invitat pe domnul Oprea să ia cuvântul, în calitate de ministru, membru al Guvernului, sau în calitate de lider al unui grup efemer de așa-ziși independenți. ## Aceasta este prima chestiune de procedură.

Cea de-a doua chestiune de procedură este următoarea: dacă tot avem punct sau puncte de vedere ale Guvernului, am vrea să înțelegem foarte clar care sunt aceste puncte de vedere și solicităm punctul clar, oficial, coerent, unitar al Guvernului, pentru că domnul Oprea, pe de o parte, spunea că Grupul parlamentar al independenților va vota, și deci și Domnia Sa, pe de altă parte, critica, citez: „efectele inechitabile ale legii”, citez din nou: „să nu se taie din pensiile militarilor”, și cea de-a treia chestiune, critica forma în care legea a venit de la Guvern, de parcă domnul Oprea nu face parte din Guvern.

Pe aceste chestiuni de procedură aștept niște răspunsuri. Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul ministru Oprea a venit în plenul Senatului României și a fost invitat să ia cuvântul în calitate de membru al Guvernului. Punctul de vedere politic pe care l-a exprimat nu-l putem cenzura noi. Este libertatea deplină a unui membru al Guvernului să spună ceea ce dorește de la acest microfon. Dacă însă domnul ministru Oprea dorește, punctual, să răspundă intervenției procedurale a domnului senator Corlățean, evident, acest lucru este perfect regulamentar și îl invit pe domnul ministru, pentru că i-a fost rostit numele, să revină și să dea precizarea pe care domnul senator a solicitat-o.

Vă rog, domnule ministru Oprea, aveți cuvântul.

## **Domnul Gabriel Oprea:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să-i spun fostului meu coleg Corlățean că tot ce am avut de expus am expus în cuvântul meu. Pe de altă parte, nimeni și nimic, domnule senator, nu mă va opri să-mi spun acest punct de vedere. Cred și sunt convins – și știu cum gândiți – că aveți aceeași onoare și dumneavoastră.

Mulțumesc foarte mult.

Domnule senator Corlățean, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă declar că sunt profund nemulțumit de răspunsul pe care domnul ministru Oprea l-a dat ca urmare a întrebării pe procedură pe care am adresat-o.

Constat că Guvernul României nu are un punct de vedere unitar și coerent cu privire la, poate, cea mai importantă inițiativă legislativă pe care o dezbatem în prezent.

În al doilea rând, există întotdeauna limită a dezbaterilor circumscrise de Constituție și regulamente, inclusiv Regulamentul Senatului. Nimeni nu poate abuza de cadrul care îi este oferit pentru a expune punctul de vedere al Guvernului, nu al unui grup efemer de independenți, și nu puncte care contravin poziției oficiale exprimate de domnul prim-ministru Emil Boc și de domnul Șeitan, ministrul muncii.

Deci, din aceste puncte de vedere, nu am văzut motivația luării de cuvânt a domnului Oprea.

Mulțumesc _. (Aplauze.)_

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Ca președinte al Senatului, doresc să adresez o întrebare domnului ministru Șeitan, pentru că este ministru titular al acestei problematici.

Voi da cuvântul pe procedură colegilor noștri, dar doresc să adresez o întrebare domnului ministru, pentru că este o chestiune de coerență a atitudinii Guvernului în fața plenului Senatului României. Doresc să avem și punctul de vedere al domnului ministru Șeitan, pentru că, în cele din urmă, Domnia Sa este ministru de resort pe această lege și doresc să clarifice elementele contradictorii sau elementele de critică exprimate de un membru al Guvernului cu privire la acest subiect.

Domnule ministru Șeitan, vă rog să precizați dacă este un punct de vedere coerent al Guvernului și cum vă poziționați față de aceste declarații.

## **Domnul Mihai Constantin Șeitan:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul a transmis oficial Parlamentului un proiect de lege aprobat de Guvern, pentru a fi dezbătut într-o perioadă de timp în Senat și în Camera Deputaților, cu elementele lui componente. Acest proiect de lege a fost dezbătut în Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și s-a avizat în diversele comisii ale Senatului, urmând ca, pe procedură, să

Dau cuvântul pe procedură domnului senator Ilie Sârbu, urmează domnul senator Șerban Mihăilescu.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Cred că domnul Șeitan a înțeles ce l-ați întrebat, dar a evitat să ne răspundă.

Noi dorim un răspuns clar, să vină cu argumente la ceea ce a spus domnul ministru Oprea, care sunt punctele cu care Domnia Sa este de acord și care sunt punctele cu care nu este de acord. Știm că în Guvern există acest obicei, această tradiție, această cutumă, cum vreți să o luați, că ceea ce spune pe final prim-ministrul, asta se aprobă. Poate domnul Oprea acolo a avut un alt punct de vedere, nu știm, nu am asistat la ședința de guvern.

Înțelegem că proiectul de lege care a fost înaintat este cel al Guvernului, dar un ministru al Guvernului vine astăzi și ne spune că are un alt punct de vedere, argumentându-l, fiind și noi de acord cu susținerea pe care a făcut-o domnul Oprea. Trebuie să vedem care sunt argumentele domnului ministru Șeitan, pentru că este ministru de specialitate.

## Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Șerban Mihăilescu, urmează domnul senator Igaș, liderul Grupului parlamentar al PDL.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Noi nu vedem niciun fel de contradicție în această dezbatere.

În fond, când s-a discutat...

Vă rog frumos să asigurați liniștea, mai ales din partea colegilor.

În fond, când s-a discutat legea, s-a spus că nu se va recurge la niciun fel de acțiune gen asumarea răspunderii sau ordonanță de urgență, tocmai pentru a fi discutată în Parlament. Ce se întâmplă acum este o discuție foarte clară în Parlament și fiecare, indiferent de postul pe care îl are, poate să-și expună această poziție.

În al doilea rând, tot la ce s-a referit domnul Oprea în cuvântul Domniei Sale, a fost prezentat sub formă de amendamente de o comisie special instituită, formată din reprezentanți ai acelor servicii care asigură siguranța națională, inclusiv reprezentanți ai tuturor organizațiilor de pensionari și ai cadrelor militare în retragere.

Din acest punct de vedere, aceste amendamente au fost aprobate de Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat. Mă alătur mulțumirilor care s-au făcut, în schimb, au fost respinse la comisia de raport. Deci este o modalitate politică de a anunța acest lucru. Eu vă rog ca toate grupurile parlamentare să-și expună în continuare poziția și să trecem la dezbaterea legii. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Dau cuvântul domnului senator Igaș.

Mulțumesc, domnule președinte.

Constat că am început ziua de astăzi ca și o zi în care am dezbate o moțiune simplă.

Dragi colegi,

Cred că avem în față o lege destul de importantă, o lege pe care trebuie să o tratăm cu toată atenția, o lege pe care o avem pe birourile noastre cu amendamente admise și amendamente respinse. Cu siguranță, fiecare dintre amendamentele care au fost depuse, cele respinse și cele admise, le vom dezbate și este normal să le dezbatem pe fiecare în parte, dar până acolo, domnule președinte și dragi colegi, vă propun să respectăm regulamentul și să încercăm să stabilim un timp de dezbatere, un timp rezonabil, nu ne opunem dezbaterii, dar cred că dacă apelăm la diverse întrebări, fie la un ministru, fie la altul, în ideea de a crea o anumită dispută la nivelul Guvernului și la nivelul anumitor ministere, cred că nu este direcția în care noi trebuie să ne ducem.

Domnule președinte și dragi colegi, vă propun să începem să dezbatem acest proiect de lege punct cu punct, iar la urmă să dăm un vot final, așa cum considerăm fiecare dintre noi, fiecare grup parlamentar.

În această idee, domnule președinte, repet, haideți să stabilim un timp de dezbatere rezonabil și să dăm un vot în acest sens, conform regulamentului.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Dau cuvântul domnului senator Ion Vasile.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Asist la un lucru inedit în Senatul României, când un ministru al apărării naționale vine și ne invocă chestiuni care țin de onoare și de jurăminte, dar nu are aceeași poziție ca și Cabinetul din care face parte și ca ministrul muncii, familiei și protecției sociale, cu care este coleg în acest Cabinet, condus de preadistinsul premier Boc.

Eu vreau să aduc în discuție faptul că, dacă este vorba să fim oameni onorabili și într-adevăr să avem onoare, aș aduce în discuție faptul că trebuie să ne respectăm cuvântul dat. În perioada 1996–2000 ceream disponibilizări ale minerilor, promițându-le pensii la vârste, evident, nu de pensie, atunci când doream să intrăm în NATO, solicitam înțelegere din partea militarilor să iasă la pensie la vârste mici. Cred că toate aceste lucruri fac parte din ceea ce înseamnă onoare, iar dacă există onoare, cu tot respectul, domnul ministru al apărării naționale nu are decât o singură soluție: demisia din Guvernul Boc.

## Mulțumesc.

În acest moment, stimați colegi, aș dori să revenim la partea de dezbatere a acestui proiect de lege important. Comentariile de natură politică, folosind pretext procedural, cred că trebuie să facă loc unei dezbateri pe fond a acestei legi. Rog ca intervențiile care vor urma să fie exclusiv pe chestiuni procedurale. Va fi timp suficient să putem să dezbatem pe fond politic această lege. Rugămintea mea este să ne întoarcem la o dezbatere pe fondul problemei, sunt și mulți invitați care așteaptă o dezbatere pe fond, și nu doar riposte de natură politică, oricât de importante ar fi aceste chestiuni.

Dau cuvântul domnului senator Pereș, vicepreședinte al Grupului parlamentar al PDL, urmează domnul președinte Greblă, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, mă voi referi pe probleme de procedură și rog și colegii să fie atenți.

În regulamentul nostru, la art. 117, se precizează că „La lucrările Senatului au acces deputații, în calitate de inițiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi, precum și membrii Guvernului sau reprezentanți ai acestora, însoțiți de specialiști ori de consilieri.”

La art. 123 alin. (3): „Reprezentanților Guvernului li se dă cuvântul în orice fază a dezbaterilor și ori de câte ori solicită acest lucru.”

Vreau să vă mai spun ceva, domnule președinte. Să ne aducem aminte că, an de an, dezbatem Legea bugetului de stat, când pe lângă ministrul finanțelor mai există și ministrul de resort, care răspunde de o anumită zonă bugetară. Acest lucru, probabil, ar putea să fie asemănat cu situația de astăzi, cu acea lege, tot o lege deosebit de importantă, nu este o lege anuală, probabil că o să ne lovim de acest proiect de lege și pe viitor, în sensul de a mai corecta, de a veni cu lucruri novatoare și bune pentru societate. Deci nu văd nimic rău în faptul că domnul ministru Oprea a venit astăzi și a spus un punct de vedere, pentru că din această Lege unitară a pensiilor o mare cantitate și o mare zonă sensibilă o reprezintă pensionarii militari.

Deci, din acest punct de vedere, nu văd nicio inadvertență și supărare din partea colegilor din Partidul Social Democrat de a putea și un alt membru al Guvernului, în afară de ministrul de resort, ministrul muncii, familiei și protecției sociale, să-și spună un punct de vedere, poate de data asta, poftim, democrația rezervă lucruri inedite și câteodată surprinzătoare. Acest lucru s-a petrecut astăzi și poate se va mai petrece și în alte situații.

Vă mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Greblă. Vă rog, microfonul 4.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Poate nu pe procedură, poate voi spune câteva lucruri pe excepție, dar, în primul rând, și eu consider, la fel ca antevorbitorul meu, că prezența domnului ministru Oprea nu numai că este bine-venită, era și strict necesară. Mă voi explica de ce.

În cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost reprezentat de președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Întrebată de membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări dacă acest proiect de lege are avizul conform și obligatoriu al Consiliului Superior de Apărare a Țării și, respectiv, al Consiliului Superior al Magistraturii, doamna președinte ne-a spus că nu are aceste avize.

## Stimați colegi,

Țin să vă informez că, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 24/2000, cu modificările ulterioare, și în baza legilor speciale, mă refer la Legea nr. 164/2001, art. 5, care spune că „numai Ministerul Apărării Naționale inițiază propuneri de acte normative în acest domeniu”.

Față de faptul că salarizarea militarilor, care primesc soldă, și nu salariu, cum se intenționează acum, modul în care aceștia sunt retribuiți pentru activitatea depusă ține strict de responsabilitatea și autoritatea Ministerului Apărării Naționale și a CSAT-ului, vă citez din Legea de organizare a CSAT-ului, care prevede, la art. 4 lit. d): avizează proiectele de acte normative inițiate sau emise de Guvern în domeniul organizării generale a forțelor armate și a celorlalte instituții cu atribuții în domeniul securității militare, pregătirea populației pentru apărarea țării – aceștia sunt rezerviști și fac parte din categoria generală a populației pregătite pentru apărarea țării” –, drept urmare proiectul unitar de pensii trebuia să aibă obligatoriu cel puțin două avize: obligatoriu, al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și, respectiv, al Consiliului Superior al Magistraturii. Nu mai vorbesc că, fiind legi care reglementează aceste domenii sensibile, vă citesc din art. 38 punctul (3): „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești”. Deci, din acest punct de vedere, ambele instituții, Consiliul Superior de Apărare a Țării și Consiliul Superior al Magistraturii, trebuiau să fie solicitate a da avize anterior intrării acestui proiect de

lege în procedura de legiferare, drept urmare vă solicit, domnule președinte, să supuneți la vot propunerea de restituire a proiectului de lege inițiatorului, pentru a se conforma dispozițiilor legale și să-l înainteze, la momentul potrivit, plenului Senatului spre dezbatere.

Mulțumesc domnului președinte.

Înțeleg că e o propunere de natură procedurală, în cele din urmă.

Domnul senator Mitrea, urmat de doamna vicepreședinte Anca Boagiu. După aceea, am să vă propun să încheiem această parte a dezbaterii și să continuăm dezbaterea pe fond.

Domnul senator Mitrea.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu ne-am simțit deloc supărați de prezența domnului ministru Oprea, așa cum a interpretat domnul senator Pereș. Din contră, eu aș fi fost foarte mulțumit ca și pe alți miniștri de linie să-i văd în sală, aici, apărând pensiile și drepturile celor pe care îi au în subordine. Mă refer..., pentru că aici mă pricep eu mai bine, mi-ar fi făcut plăcere să-l văd și pe domnul ministru Berceanu apărând pensiile și drepturile aviatorilor, ale ceferiștilor și așa mai departe. Deci nu ne-am supărat deloc pentru că este domnul Oprea aici de față, ci, din contră, am apreciat faptul că Domnia Sa se luptă pentru drepturile celor pe care îi are în subordine.

Ținând însă seama că avem două puncte de vedere diferite ale membrilor Guvernului, dacă, cumva, propunerea foarte înțeleaptă a colegului meu Toni Greblă nu trece prin votul Parlamentului, atunci, domnule președinte, vă propun să-l invităm pe domnul prim-ministru să participe la aceste dezbateri, ca să putem să vedem un punct de vedere unitar al Guvernului, sigur, flancat, sau nu, de miniștrii de linie. Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Doamna senator Boagiu, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să fac două considerații de ordin procedural. Una este legată de ceea ce a invocat puțin mai devreme domnul președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. Am în față fișa Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice, care specifică foarte clar că, în data de 14.04.2010, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a transmis, cu avizul favorabil și cu amendamente, proiectul de lege mai departe, în dezbatere.

Cea de-a doua intervenție, tot de ordin procedural... și mă întreb de ce nu ați făcut-o atunci. Trebuia să dați aviz negativ, dacă erați convins, domnule președinte, să spuneți deja din comisie, nu să veniți în plen.

## Cea de-a doua intervenție.

Vă rog, domnule președinte, să luați act că, în conformitate cu prevederile art. 97, dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative începe cu prezentarea de către inițiator sau, după caz, de către reprezentantul acestuia a motivelor care au condus la promovarea respectivului proiect, iar dezbaterea continuă cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond de către președinte, vicepreședinte sau secretar, urmând, după aceea, să se dezbată fiecare articol, fiecare intervenție a fiecărui coleg.

Și aici revin la ceea ce v-a cerut liderul Grupului parlamentar al PDL. Cred că, dată fiind importanța acestei legi, a pune ordine în timpii de dezbatere este foarte important, astfel încât dezbaterile să nu ajungă un haos generalizat și să sărim de la procedură la amendamente, de la amendament respins la amendament acceptat și așa mai departe. Prevederile din Regulamentul Senatului ne spun foarte clar cum se poate face.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Avem în față două propuneri din partea grupurilor parlamentare și din partea senatorilor prezenți. Prima propunere, care a fost avansată de domnul președinte Greblă, dacă dorește să-și reprecizeze ceea ce dorește să

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Îmi pare rău, niciodată n-am ținut ași pe mânecă, dar în momentul în care se ține cu tot dinadinsul la a apăra un lucru pe care nu poți să-l aperi până la infinit, în momentul în care rugăm colegii de la PDL să accepte două amendamente pentru a nu fi neconstituțională Legea de organizare a funcționarului public și își arată măiestria în a vota împotriva amendamentelor depuse de noi în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări – și vă citesc din avizul pe care l-am dat: „În cadrul dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au întrebat reprezentanții Guvernului dacă au fost solicitate avizele Consiliului Suprem de Apărare a Țării și ale Consiliului Superior al Magistraturii, necesare în cadrul procesului legislativ, în conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, reprezentanții Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale au declarat că aceste avize nu au fost solicitate.”

Avizul a fost transmis cu două voturi împotrivă. Evident că eu mi-am menținut acest punct de vedere, care, vă rog să mă credeți că este legal, constituțional și, din păcate pentru Guvern, nu are altă soluție decât să fie retrimis proiectul de lege pentru a fi solicitate avizele necesare și, apoi, înaintat Senatului României.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Avem în fața noastră, practic, trei propuneri și, ca președinte al Senatului, președinte de ședință, vi le voi supune atenției.

O primă propunere, avansată de domnul președinte Greblă, cu privire la retrimiterea acestui proiect pentru obținerea avizelor invocate, o propunere din partea Grupului parlamentar al PDL, cu privire la găsirea unui format limitativ pentru dezbaterea acestei legi și o propunere din partea domnului senator Mitrea, pe care îndrăznesc s-o găsesc foarte interesantă și utilă, ca domnul prim-ministru să poată fi prezent în fața noastră, pentru că, până la urmă, este vocea care poate să reprezinte coerența punctului de vedere al Guvernului, atunci când doi dintre miniștrii Cabinetului său au, în mod evident, puncte de vedere diferite, și aici nu este rolul nostru să judecăm astfel de situații în cadrul Guvernului.

De aceea, vă

A doua propunere este...

Oricum, astăzi avem un program limitat, prin ceea ce am votat mai devreme, până la ora 18.00.

Dacă doriți să precizați, domnule Igaș, elemente suplimentare...

Astăzi, oricum, suntem limitați de programul pe care ni l-am aprobat în urmă cu câteva minute, deci, dacă veți considera că este nevoie de altceva, vă rog să faceți o propunere, pentru a putea supune votului plenului Senatului. Microfonul 2.

## Domnule președinte,

Art. 98 din Regulamentul Senatului ne spune clar cum decurg lucrurile atunci când avem în dezbatere o lege. Sigur, fiecare alineat în parte ne aduce argumentele pentru a dezbate în integralitate o lege pe care noi o avem în Senat.

Cred că, de această dată, dacă propunem o limitare de timp, să spun așa, pentru dezbatere, putem s-o facem foarte clar și, în condițiile în care noi, astăzi, avem program de lucru până la ora 18.00, program de legiferare, sigur, mâine vom continua cu programul de legiferare, dar cred că avem o altă ordine de zi și cred că, cu prioritate, dacă nu vom finaliza astăzi acest proiect de lege, va trebui să reluăm mâine-dimineață programul de lucru cu acest proiect de lege, și cred că, dacă dăm posibilitatea fiecărui grup parlamentar să se exprime într-un timp de 15–20 de minute, cred că este suficient, domnule președinte.

## Mulțumesc.

Pe procedură, domnul senator Chelaru, înainte de a avansa cu dezbaterea noastră de astăzi.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Domnule președinte,

## Sunt două chestiuni.

Chiar dacă s-a tranșat prin vot, aduc la cunoștința Senatului că cele două avize sunt obligatorii. Începem dezbaterile pe o lege care va fi neconstituțională, cu acordul nostru, prin vot. Chiar colegii care au votat împotriva întoarcerii la comisie și a solicitării celor două avize nu vor să înțeleagă acest lucru?

## A doua chestiune.

## Dragi colegi,

Suntem în fața unui proiect de lege cu un impact social uriaș. Șase milioane de români așteaptă să le stabilim destinele pentru următorii ani. Chiar nu aveți timp decât 20 de minute să dezbatem în Senat un asemenea proiect?! Mi se pare inelegant – ca să nu spun altfel – și față de noi, și față de cei care ne-au trimis în Parlament, să ne batem joc de un asemenea proiect de act normativ.

Că există puncte de vedere contradictorii chiar în interiorul inițiatorului este o problemă a Guvernului, dar nu ne cereți nouă, care, până la urmă, am prestat și un jurământ – cum se spunea aici –, dar suntem reprezentanții și ai pensionarilor, să dăm peste cap, pentru că aveți dumneavoastră un interes, o asemenea lege.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Domnul senator Pereș.

Dacă în cadrul Grupului parlamentar al PDL doriți ca domnul Radu Alexandru Feldman să vorbească înaintea domnului Pereș, nu am nicio dificultate.

Îl invit la microfonul 2 pe domnul senator Radu Alexandru Feldman.

Vă mulțumesc, domnule președinte, și îmi pare bine că vin în continuarea observației perfect juste a domnului senator Chelaru, legată de numărul celor care așteaptă rezolvarea acestei probleme fundamentale.

Cred că nu exagerez cu nimic dacă spun că, în actualul mandat, în actuala legislatură, nu există un proiect legislativ de mai mare însemnătate decât cel pe care ar fi trebuit să începem să-l discutăm de o oră și jumătate. Mai avem 25 de minute și, într-adevăr, trebuie să recunosc victoria Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC din Senat, care a reușit să tergiverseze discuțiile, să amâne discuțiile, să ridice toate obiecțiile posibile pentru a nu intra pe fond.

Vreau să vă amintesc, stimați colegi, că ați fost la guvernare și au fost situații în care doi membri importanți ai Guvernului PSD nu și-au pus semnătura pe o hotărâre de guvern. Unul dintre cei doi foști miniștri este astăzi în sală. Nu le-a cerut nimeni demisia și nu ați considerat că este o criză guvernamentală. Faptul că un membru al Guvernului are onestitatea, are cinstea, are curajul să vină în fața Parlamentului și să-și spună un punct de vedere mi se pare că e un lucru perfect lăudabil și care nu creează niciun fel de criză. Deci trebuia să începem de mult discuțiile.

## Domnule președinte,

Vă rog să puneți la vot propunerea pe care o fac, de modificare a programului de lucru, respectiv, joi, în loc de lucrări în comisiile permanente, să lucrăm în plen, pentru a continua ceea ce totuși sper să începem astăzi, discuțiile pe Legea pensiilor.

Mulțumesc.

Domnul senator Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL, pentru că doresc să auzim și opinia acestui grup parlamentar.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Distins Senat,

Nu ne-am exprimat un punct de vedere până acum, am asistat la această dispută între PDL și PSD.

Eu vreau să vă spun cu tărie că această lege pe care începem s-o dezbatem astăzi nu trebuie să aibă niciun fel de conotație politică. Aici nu trebuie să politizăm pensiile celor 6 milioane de concetățeni de-ai noștri, iată de ce vin în fața dumneavoastră cu următoarele opinii.

În primul rând, să începem dezbaterile politice pentru această lege. Regulamentul Senatului spune la art. 123 că, înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care s-au înscris la cuvânt. Este însă o lege mult prea importantă. Este, poate, cea mai importantă lege pe care o dezbatem de un an și aproape jumătate. Dezbaterea politică trebuie să meargă. Sigur, însă, că ea trebuie să se oprească la un moment dat, pentru că avem termen de adoptare tacită pe 10 mai. Or, noi, aici, trebuie să ne pronunțăm.

În al doilea rând, eu sunt de acord cu domnul senator Greblă. Așa este, dar trebuie să luăm o decizie politică și, în fond și la urma urmei, în funcție de ceea ce vom stabili noi aici, în plen, vom ataca sau nu la Curtea Constituțională. Avem și alte motive de a ataca la Curtea Constituțională, în situația în care o serie de amendamente, pe care opoziția le-a făcut în sprijinul pensionarilor, nu vor fi adoptate.

Așadar, haideți să începem această dezbatere. Eu sunt de acord cu liderul Grupului parlamentar al PDL ca mâine, pe primul punct al ordinii de zi, să continuăm cu această lege, putem chiar vota acest lucru, nu-i niciun fel de problemă. Noi, liberalii, suntem categoric în favoarea dezbaterii acestui proiect de act normativ extraordinar de important și, stimați colegi, să nu politizăm nimic, încă o dată vă spun.

Așadar, eu vă propun să începem dezbaterea politică, conform procedurilor regulamentare. Nu cred că putem să stabilim 20 de minute pentru fiecare grup parlamentar. Asta chiar că nu se poate accepta. Lăsăm lucrurile să curgă.

Dumneavoastră, domnule președinte, în calitate de președinte de ședință, trebuie să aveți grijă ca dezbaterile politice să nu influențeze negativ, adică să nu ne poată permite, la un moment dat, să dezbatem zecile de amendamente care există și, de asemenea, să nu existe pericolul ca legea să treacă prin adoptare tacită.

Data de 10 mai nu este foarte departe.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc foarte mult.

## Stimați colegi,

Eu vă propun următoarea formulă, pentru că trebuie să încercăm să ne aplecăm asupra acestei proiect de lege.

Cred că propunerea avansată de domnul senator Hașotti este rezonabilă și rațională. Oricum, mâine, la ora 9.00, vom relua lucrările în plen cu acest subiect și am să

Domnule senator, vom avea un Birou permanent mâine la ora 12.00, sunt convins că reprezentanții dumneavoastră vor prezenta propunerea de a avea un plen suplimentar joi, în cadrul Biroului permanent.

Mâine avem Biroul permanent, care stabilește programul de lucru, dacă va fi nevoie, vom stabili și un plen suplimentar.

Vă rog, domnule senator Daea, vă cer scuze pentru faptul că v-am dat cuvântul mai târziu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

M-ați ajutat, vă ajut și eu să facem o dezbatere cum se cuvine pe o lege pe care nu o așteaptă pensionarii unui partid sau altul, o așteaptă pensionarii țării, care sunt pensionari ai muncii lor și ai drepturilor lor.

De aceea, îngăduiți-mi să fac o propunere – cred că este utilă pentru noi toți –, să renunțăm astă-seară la întrebări și interpelări și să putem continua cu dezbaterea în așa fel încât să avem continuitate mâine.

Iată o propunere care merită să fie supusă la vot și atunci vedem interesul pentru desfășurarea acestei activități astăzi și mâine.

## Vă mulțumesc.

Ordinea de zi a fost deja aprobată, domnule senator.

Vă rog, domnul senator Mitrea, pentru că a avut o propunere și o sugestie concretă, cred că dorește să o reprecizeze.

## **Domnul Miron Tudor Mitrea:**

## Domnule președinte,

Voiam să revin cu propunerea...

Sigur, poate fi o sugestie către prim-ministru să fie prezent, dar poate fi și o decizie a plenului, deci a Senatului, de a-l invita la ședință, conform regulamentului, și profit de

această intervenție ca să-i răspund colegului meu Radu F. Alexandru, care spunea că trebuie să discutăm cât de repede această lege, pentru că este așteptată de șase milioane și jumătate de români. Cred că cel mai mult pensionarii ar aștepta să renunțăm la această lege, să rămânem așa cum suntem acum.

Vă mulțumesc foarte mult.

Ofer cuvântul domnului senator Frâncu, urmat de doamna senator Boagiu.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

În principiu, cred că majoritatea senatorilor ar fi de acord să lucrăm astăzi pe această temă și pe timpul întrebărilor și interpelărilor, însă vreau să vă informez că trei comisii de la Senat, împreună cu trei comisii de la Camera Deputaților, la ora 18.00, trebuie să fie prezente pentru a alege membrii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, de aceea, propunerea făcută de colegul nostru, domnul senator Daea, nu cred că poate fi susținută.

În rest, eu cred că trebuie găsită rapid o soluție pentru a intra în fondul temei și să lăsăm problemele acestea procedurale deoparte.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Vă rog, doamna senator Boagiu. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu apreciez foarte tare propunerea pe care domnul senator Mitrea a făcut-o, dar nu este nevoie să o supuneți la vot. Există declarația făcută de prim-ministrul Emil Boc, care ne-a anunțat încă de la începutul activității noastre parlamentare că va veni la dezbateri ori de câte ori va fi nevoie.

Ținând cont că propunerea domnului Mitrea a fost generată de un viciu invocat de către domnul senator Greblă, permiteți-mi să vă citez – aș dori să luminez și eu această negură care s-a așternut, invocând lipsa avizului CSAT –, domnule președinte, să știți că există deja o decizie o Curții Constituționale, care a fost sesizată în anul 2008, este Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, prin care nu se consideră ca fiind neconstituțional faptul că nu a fost consultat CSAT-ul, motiv pentru care cred că motivația adusă de domnul Mitrea pentru a supune la vot prezența prim-ministrului pică din două considerente: premierul oricum vine în Parlament ori de câte ori i se solicită prezența; subiectul ridicat de domnul Greblă cade pentru că există decizia Curții Constituționale, care a stabilit foarte clar care e cadrul instituțional și legal. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule senator Ion Vasile.

## Domnule președinte,

Eu constat că anumiți colegi ai noștri vin să ne convingă să intrăm pe fond cu o lege șchioapă. Eu înțeleg celeritatea și dorința actualei guvernări de diminuare a pensiilor, dar eu refuz să particip la o asemenea discuție, în condițiile în care, măcar din punct de vedere procedural, această reglementare nu vine aici, în fața senatorilor, conform cu ceea ce precizează regulamentele noastre.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc.

În același timp, suntem sesizați cu o propunere concretă făcută de un senator, în cazul în speță de domnul senator Mitrea, în care se propune invitarea prim-ministrului, acest lucru este perfect regulamentar pe orice temă și cu atât mai mult pe o temă atât de importantă cum este cea pe care o discutăm.

De aceea,

Bineînțeles, cu listă pentru liderii de grupuri parlamentare.

Cu 48 de voturi pentru, 43 de voturi împotrivă și două abțineri, s-a aprobat.

Aș vrea să precizez după acest vot că invitația este, evident, o invitație pe care o facem la modul instituțional, dar și la un mod constructiv, nu este vorba aici de o chestiune politică, este, cred, necesar ca prim-ministrul să fie prezent la un moment atât de important și vă rog să transmiteți Domniei Sale invitația noastră de a fi prezent în cadrul dezbaterii, când va considera că este util și posibil să facă acest lucru.

Aș dori să

În continuare, îl invit pe domnul președinte al Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, domnul senator Cristian Rădulescu, să prezinte raportul comisiei pe un text, evident, foarte complex și, de asemenea, aș vrea să vă adresez mulțumiri, domnule președinte, și colegilor care s-au implicat în comisie și în celelalte comisii, pentru efortul considerabil depus pentru această lege.

Microfonul 7, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Stimați invitați,

Membrii Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, sesizată pentru raport de fond, nu au resimțit nicio dilemă în ceea ce privește actul normativ care a venit de la Guvern și poziția Guvernului față de acesta.

Desigur că, sub semnătura prim-ministrului Emil Boc, ne-a fost trimisă Legea sistemului unitar de pensii în forma pe care noi am dezbătut-o în comisie, formă susținută în repetate rânduri de către domnul ministru Șeitan, iar, în rarele momente când nu a fost prezent, a fost susținută de către reprezentanții ministerului.

Sigur că au fost și puncte de vedere mai specifice, ținând de sistemul de ordine publică și apărare națională, care au răzbătut în forma trimisă prin aviz de către Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Am respectat _dead line-_ ul fixat, care a fost data de 15 aprilie 2010, și am elaborat raportul cu amendamente admise și respinse, raport pe care îl aveți în față. Sunt 71 de amendamente respinse, 36 de amendamente admise.

Tot timpul a fost respectată procedura și toate amendamentele trimise de către cei îndreptățiți se regăsesc sub o formă sau alta, însoțind raportul.

Vreau să vă aduc la cunoștință faptul că, în debutul dezbaterii, am inițiat, la cerere, o serie de prezentări din partea unor structuri asociative din domeniile interesate, care au cerut acest lucru comisiei, și voi cita doar Consiliul Superior al Magistraturii – iată că ei au fost acolo și au prezentat punctul de vedere –, Asociația procurorilor, Asociația magistraților pensionari, Federația generală a sindicatelor „Familia”, Cartel „Alfa”, Asociația aviatorilor, Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, Federația militarilor din România, Asociația foștilor judecători și magistrați, _American Chamber of Commerce in Romania_ , Asociația ambasadorilor și diplomaților de carieră din România, sper să nu fi uitat pe cineva.

Ne-au mai fost trimise materiale consistente, care au prezentat diverse puncte de vedere referitoare la proiectul de lege și din partea altor structuri asociative, în afară de cele enunțate, astfel că, în total, ne-am bazat dezbaterile și pe 27 de materiale trimise de diverse structuri asociative.

Pentru aviz, au fost sesizate Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, care ne-a transmis aviz favorabil, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, care ne-a transmis aviz favorabil, cu amendamente, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, care, de asemenea, ne-a transmis aviz favorabil cu amendamente, Consiliul Legislativ, bineînțeles, ne-a transmis un aviz favorabil.

Am primit aviz negativ de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și de la Comisia pentru egalitatea de șanse.

Au fost dezbătute toate amendamentele trimise de senatori și de comisiile sesizate pentru aviz.

Tot rezultatul acestei activități se regăsește în raportul pe care îl aveți în față.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte Rădulescu.

Reprezentanții grupurilor parlamentare doresc să se înscrie la cuvânt pentru a prezenta punctul de vedere cu privire la acest proiect de lege?

Vă rog, domnule senator Șova. Microfonul 3.

## **Domnul Dan Coman Șova:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să reamintesc că Partidul Social Democrat a făcut 100 de amendamente la această lege, amendamente respinse toate. De asemenea, vreau să vă spun că am sesizat Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și am subliniat acest lucru, legea este plină de prevederi neconstituționale, iar o majoritate, fie ea și fragilă, în Senat sau în Camera Deputaților nu va justifica adoptarea unei legi cu foarte multe prevederi neconstituționale.

Ca să fac o paralelă, noi am avertizat acest lucru și la Legea funcționarului public. N-am fost ascultați. Am sesizat Curtea Constituțională și, pe data de 14 aprilie, sesizarea făcută de cei 34 de senatori ai PSD a fost admisă integral de Curtea Constituțională.

Eu nu cred că este în interesul celor 6 milioane de pensionari din România să adoptăm o lege care, ulterior, se va demonstra a fi neconstituțională. Apreciez că întreaga procedură, așa cum a fost gândită de coaliția PDL–UDMR–independenți, va duce la adoptarea unei legi care va defavoriza toate categoriile de pensionari și care va fi în mod vădit neconstituțională.

Aș vrea să fac o singură referire la o chestiune foarte importantă, din punctul meu de vedere. Mă bucur că, în ciuda opoziției Grupului parlamentar al PDL, premierul va fi totuși prezent la dezbateri, pentru că sunt foarte curios să aud de la Domnia Sa cum explică principiul contributivității, când în sistemele de pensionare din întreaga lume, de unde vrea Domnia sa, din Statele Unite până în Japonia, toate sistemele de pensii sunt conduse de principiul solidarității. Nu este nimeni de vină că a trăit într-un sistem, mai ales înainte de 1989, când i s-a reținut pe post de contribuție de pensie exact cât scria în lege.

Vreau să reamintesc: contributivitatea poate sta în picioare atâta timp cât cineva angajat ar fi independent să plătească cât dorește, asumându-și pensia, și nu într-un sistem în care legiuitorul stabilește el cât plătești și ce pensie îți dă. Deci povestea cu contributivitatea..., domnul prim-ministru Emil Boc o confundă.

Contributivitatea se aplică în sistemul privat de pensii. În sistemul public de pensii se aplică solidaritatea și, dacă vrea, pentru principiul contributivității îl invităm pe domnul premier Boc să experimenteze, să trăiască Domnia Sa cu 3 milioane jumătate de lei vechi pe lună și, după aceea, să ne explice cât de bună este noua lege a pensiilor.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Și colegul meu, senatorul Șova, și, anterior, în declarația politică, domnul senator Alexandru Cordoș, coleg din județul meu, au afirmat aici câteva neadevăruri în legătură cu respingerea din start a tuturor amendamentelor PSD-ului.

Am făcut o analiză în timpul declarației politice a colegului meu și aș vrea să vă informez, pentru o bună cunoaștere, că PSD-ul are 56 de amendamente adoptate, PNL are 48 de amendamente, PDL 31. Mai mult, chiar PSD-ul, într-o armonie perfectă cu PDL, are 30 de amendamente și împreună cu alți parteneri politici încă 6. Deci eu aș dori ca aici, în această sală, să fim respectați cu adevărurile așa cum sunt, chiar dacă nu ne plac sau nu ne convin, pentru că adevărurile spuse pe jumătate sunt mai periculoase decât minciunile. Nu am spus-o eu, a spus-o altcineva.

## Mulțumesc, domnule senator.

Doamna Vasilescu, înțeleg că aveți o intervenție pe procedură.

Domnule senator Rădulescu, vă rog să vă pregătiți să interveniți imediat după aceea.

## Da, domnule președinte.

Profit de faptul că a rămas totuși în sală domnul ministru Șeitan și mâine-dimineață, când îl așteptăm, sperăm să nu vină cu temele nefăcute, pentru că vreau să dau citire unui răspuns la o interpelare, care este șocant, din punctul meu de vedere. Este semnat de domnul ministru al apărării naționale Gabriel Oprea, la o interpelare formulată de domnul senator Valer Marian, și spune așa: „Au fost efectuate simulări pentru determinarea cuantumului pensiei în cazul aplicării metodei de calcul al pensiilor conform noii legi. Pentru toate situațiile care au analizat cuantumul pensiilor obținut prin aplicarea prevederilor Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice, a fost mai mic cu un procentaj cuprins între 19 și 69% față de cuantumul pensiilor stabilit conform actualei legislații. În consecință, apreciem că vor fi afectate toate pensiile aflate în plată, cât și cele ce urmează a fi stabilite după intrarea în vigoare a noii legi. Referitor la suma ce poate fi economisită prin aplicarea noilor prevederi, aceasta nu poate fi determinată, întrucât nu există o bază de date privind drepturile bănești plătite militarilor, aceștia neavând carnet de muncă. Realizarea bazei de date pentru cei aproximativ 82 de mii de pensionari presupune o perioadă de timp de peste 15-20 de ani, pentru consultarea statelor de plată aflate în arhivele militare din teritoriu.”

Păi și atunci, nu vă supărați, cum ați făcut această lege? Cum ați calculat pensiile militarilor?

Vă mulțumesc.

Poate mâine veniți cu temele făcute.

## Mulțumesc domnului senator.

O foarte scurtă intervenție a domnului senator Hărdău, urmând ca domnul președinte Rădulescu să prezinte un punct de vedere.

## Mulțumesc.

Oricum, în încheierea dezbaterii de astăzi, domnul ministru Șeitan va fi invitat să spună câteva cuvinte, așa cum este normal.

Domnule președinte Rădulescu, vă rog.

## **Domnul Cristian Rădulescu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vă prezint punctul de vedere al Grupului parlamentar al PDL. El nu diferă decât într-o mică măsură de cel al comisiei, în sensul că, la fel cum comisia a adoptat un raport de admitere, la fel și Grupul parlamentar al PDL dorește adoptarea acestei legi, cu excepția că dorește adoptarea ei în formula propusă de Guvern.

În decursul dezbaterilor și în decursul dezbaterii publice, care ține de atâta timp, asupra acestei legi, am observat că există – putem, așa, să simplificăm – punctul de vedere tehnic și punctul de vedere politic. Când este vorba de punctul de vedere tehnic, cam toată lumea este de acord. De altfel, dezbaterile cele mai numeroase din comisie sunt cazurile în care opinia noastră s-a aliniat, indiferent de spectrul politic. Am convingerea că, în adâncul conștiinței lor, colegii care sunt în opoziție știu și își dau seama că, dacă ei ar fi la guvernare, sistemul de pensii ar trebui oricum reformat și actualul Guvern nu-l reformează fiindcă suntem într-o perioadă de criză, ci fiindcă oricum trebuia făcută aceasta.

Sunt audituri internaționale care afirmă foarte clar că sistemul este totalmente nesustenabil în momentul de față, și nu vorbim doar de datoria de 1,2 miliarde pe care o are acum, ci de datoriile mult mai mari care s-ar putea aduna în anii următori, și, dacă facem comparație cu alte sisteme, ne dăm seama cât de dramatic sună faptul că există 1,02 pensionari față de 1 contributor la acest sistem, că în ultimii ani au crescut pensiile anticipate cu 39%, că pensiile de invaliditate sunt, în acest moment, 900 de mii, că vârsta de pensionare medie nu este cea reală, ci este cu vreo 12 ani mai scăzută, este în momentul de față pe la 54 de ani, și alte numeroase cifre care ne fac să ne dăm seama că așa nu se mai putea continua.

Sigur că, după ce ieșim din tehnic, ajungem în politic și aici și voturile în comisie au fost diferite: unele într-o anumită parte, altele într-o anumită parte. Mi-am dat seama, în decursul numeroaselor discuții publice sau private despre această lege, că sunt situații diferite din partea pensionarilor și asociațiilor care îi reprezintă.

De exemplu, foarte mulți dintre pensionarii obișnuiți din sistemul public au înțeles că pensiile lor se vor micșora, ceea ce nu este deloc, deloc adevărat. Va fi un sistem de calcul care le va susține interesele. Ei clamează acum spre a se merge pe raportarea numai la salariul mediu brut pe economie, când acesta nu este un pilier întotdeauna foarte solid, fiindcă poate să crească, să zicem, salariul mediu brut pe economie cu 5% într-un an și, în consecință, și valoarea punctului de pensie, dar poate să crească fals, pe o inflație de 10 sau 12%, care le erodează punctul de pensie, și atunci este mult mai corectă abordarea pe care o are actualul act normativ.

Sau zic unii, atunci când este vorba de pensionarea anticipată, de ce se sancționează și se mărește penalizarea, uitându-se că suntem singura țară în care este posibilă după aceea recalcularea, adică ajungi la pensia la limită de vârstă și se poate face recalcularea, pe când în toate celelalte țări acest lucru nu mai este posibil și rămâi cu penalitatea respectivă. Este un cadou făcut din partea statului, pe care nu-l apreciem.

Mai sunt alte cadouri făcute în decursul timpului și, dacă mă întrebați pe mine, așa le consider. M-am și mirat, în

momentul de față, revăzându-le, cât de darnici am fost, adică am acordat vechime și pentru armată, și pentru facultate. Acestea sunt stagii necontributive și acum lumea, care a uitat de aceste cadouri, vine și ne întreabă: „dar de ce nu le luați în calcul și la pensionarea anticipată?”, și alte aspecte de genul acesta, care mă fac să înțeleg că unii sunt necunoscători și mai puțin profitori.

Avem însă cazuri când unii sunt foarte cunoscători și sunt, clar, profitori, când, folosind legea existentă și care a fost făcută printr-un lobby insistent în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților, ale Senatului, în decursul timpului, au manipulat-o în așa fel încât în momentul de față avem distorsiuni pe care nimeni nu vrea să le mai tolereze. Nu mă refer la cei cu pensii mari care sunt cuvenite, mă refer la cei cu pensii mari calculate într-o modalitate care sfidează pe undeva decența. În măsura în care unii și-au luat în considerație pentru pensie 80% din ultimul venit, din ultima lună de activitate, în care și-au înghesuit toate veniturile posibile acolo, în măsura în care în momentul de față ajungem ca unii să aibă pensii mai mari decât venitul, decât salariul, ceea ce nu se întâmplă nicăieri în lume, aceasta nu este ceva corect și, oricum, nu știu dacă este o dovadă de echitate faptul că pentru unele bresle pensia medie este de aproximativ de 25 de ori mai mare decât pensia minimă socială instituită de către Guvernul Boc. Pensia minimă socială este de 3 milioane și jumătate, iar pensia pentru unele categorii ajunge pe la 90–92 de milioane de lei. Oricum, este de aproximativ 12 ori mai mare decât pensia medie pe tot sistemul public.

În condițiile unor asemenea discrepanțe, nu știu dacă se poate vorbi întotdeauna nici de bună-credință și, în orice caz, nu de echitate.

Se pare că unii au înțeles că statul oricum trebuie să dea și consideră statul ca pe vaca slăbănoagă care trebuie mulsă în continuare cu amândouă mâinile și, din când în când, din an în Paște, să-i mai dăm și de mâncare, chestiune cu care nu pot fi de acord, că aceasta denotă o anumită mentalitate și nicidecum faptul că, pentru prima dată cu adevărat, statul suntem noi.

Susținem proiectul de lege așa cum a fost inițiat de Guvernul Boc.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator Rădulescu.

Domnul lider Hașotti, pe procedură, dorește o intervenție. Vă rog.

Mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

Am venit la microfonul central pentru a încerca să vă captez mai mult atenția.

Au venit aici, în fața plenului Senatului, doi membri ai Cabinetului, miniștri care au exprimat puncte de vedere întrucâtva diferite. Plenul Senatului, la propunerea domnului senator Mitrea, a decis invitarea prim-ministrului.

Prin urmare, dumneavoastră, domnule președinte, în calitatea pe care o aveți, în seara aceasta trebuie să-l anunțați pe prim-ministru de această decizie și noi nu putem continua – acesta este fondul chestiunii pentru care am venit pe procedură –, noi nu putem continua dezbaterea politică și declarațiile membrilor grupurilor noastre până când domnul prim-ministru nu vine în plenul Senatului.

Noi ne aflăm în situația în care doi miniștri au venit și au exprimat puncte de vedere, vă repet, întrucâtva diferite. Vă mai repet, am decis să-l invităm pe prim-ministru. Ce atitudini ale grupurilor parlamentare putem avea câtă vreme noi stabilim că vine prim-ministrul aici? Nu l-am ascultat.

Așadar, mâine-dimineață, la ora 9.00–9.30, domnul prim-ministru vine, exprimă aici, în fața noastră, punctul de vedere al Guvernului, iar noi, prin reprezentanții grupurilor parlamentare, vom declanșa dezbaterea politică. Așa este procedural, așa este normal.

Prin urmare, domnule președinte, singura decizie pe care o puteți lua, nemaivorbind că este ora 18.00 trecute, este să suspendați lucrările de astăzi și mâine să reluăm dezbaterea pe acest proiect extraordinar de important, după ce prim-ministrul vine și, preț de 20-30 de minute, își exprimă un punct de vedere.

Mulțumesc foarte mult.

Oricum suntem deja în faza în care am depășit programul legislativ de astăzi.

În încheierea lucrărilor pe acest subiect, îl invit pe domnul ministru Șeitan, fiindcă au fost multe probleme ridicate de senatorii noștri în această dezbatere, pentru eventuale precizări cu privire la ceea ce a fost ridicat aici, în plen.

Domnule ministru, vă rog. Microfonul 8.

## **Domnul Mihai Constantin Șeitan:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Există o dezbatere deja începută, după părerea mea, chiar dacă sunt păreri pro sau contra. Evident că un proiect de lege de natura acestei legi, care se referă la pensiile dintr-o țară, este un proiect de lege de o mare importanță. M-aș gândi că nu se referă numai la cei 6 milioane de pensionari, câți sunt astăzi, ci se referă și la alte milioane de pensionari care vor fi mâine, poimâine și răspoimâine, adică noi, copiii noștri și copiii copiilor noștri, pentru că, până la urmă, legile acestea nu se fac pentru două-trei zile sau o săptămână. Deci este, într-adevăr, o apreciere corectă a Senatului, este vorba despre un proiect de lege foarte important, poate unul dintre cele mai importante din această legislatură.

Sunt absolut convins că dezbaterile pe proiect, care vor continua, trecând de la faza politică către faza tehnică, să zicem, o să scoată în evidență cele mai bune amendamente. Înțelepciunea mai multor capete o să permită ca acest proiect de lege să asigure cel puțin două lucruri importante, după părerea mea, și anume o sustenabilitate financiară și o eliminare a discriminărilor și discrepanțelor dintre diversele categorii sociale.

Dacă numai acest lucru o să-l reușim, o să fim totuși în stare să scoatem un sistem care n-o să conducă peste doi, cinci, șapte ani la niște deficite bugetare în România de așa natură încât, probabil, să trebuiască să facem alte tipuri de împrumuturi și, până la urmă, să găsim soluții de a plăti numai pensii în România și nimic altceva.

În ceea ce privește calculele făcute, vreau să vă aduc la cunoștință că, luni de zile, experți în materie au făcut calcule actuariale de structură ale acestui sistem de pensii, pentru că

se lucrează cu experți, s-au făcut calcule individuale referitoare la modul cum o să arate pensiile, dar trebuie să arăt un lucru, și anume faptul că fiecare pensie, indiferent că este a unui militar sau a unui om normal, în sensul de civil, este bazată pe veniturile persoanei – după noua lege, vreau să zic – începând din prima zi de activitate până la ultima zi, lună de lună, an de an. Cu alte cuvinte, este ca un ADN, pentru că nu există două persoane care să aibă aceeași pensie.

Ca atare, cine face aprecieri asupra nivelului de pensii, scăzut sau crescut, înainte de a fi aplicată legea, se înșală, pentru că numai după ce o să avem legea și o să facem calculele acestea luni de zile o să putem să descriem pensia individului în realitatea ei, adică cât va câștiga, cât va pierde sau dacă va câștiga ori dacă va pierde.

Vă mulțumesc frumos.

Cred că mi-am făcut lecțiile din acest punct de vedere.

Îi mulțumesc foarte mult domnului ministru. Stimați colegi,

Aici încheiem începutul acestei dezbateri. O vom continua mâine-dimineață. Vom transmite, în mod oficial, domnului prim-ministru invitația Senatului de a fi prezent la lucrările dedicate acestui important proiect de lege.

Dați-mi voie să fac un anunț cu privire la exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

– Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanțelor publice;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010;

– Lege pentru completarea Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2006;

– Lege privind externarea persoanelor decedate de religie islamică;

– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe și nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate;

– Lege pentru modificarea punctul 3 al literei B „Păsări” din anexa nr. 1 la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006;

– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

– Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative. Intrăm în ultimul punct din ordinea de zi de astăzi, întrebări, interpelări și răspunsuri.

Începem cu întrebările.

Îi ofer cuvântul domnului senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Am două întrebări, una dintre ele o voi prezenta, pe cealaltă o voi depune.

Întrebarea pe care o prezint este adresată Ministerului Sănătății, domnului ministru Cseke Attila Zoltán.

Domnule ministru,

Asigurându-vă de aleasă considerație, permiteți-mi să revin asupra unei întrebări din data de 1 martie 2010, referitoare la schimbarea specialității doamnei doctor Lascu Ana, din Timișoara, adăugând noi precizări la solicitarea petentei, și anume:

1. Se solicită recunoașterea, respectiv echivalarea anilor efectuați în cadrul doctoratului cu frecvență în specialitatea „Chirurgie cardiovasculară”, din perioada 2005–2009.

2. Face precizarea că admiterea la concursul studiilor postdoctorale s-a făcut prin concurs. De asemenea, are activitate efectivă în cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Timișoara, unde a participat la toate aspectele de practică chirurgicală clinică și operatorie, perioada de lucru finalizându-se prin obținerea titlului de doctor în medicină în data de 6 noiembrie 2009.

În completarea solicitării, se face precizarea că încadrarea pe post a fost cu carte de muncă, în perioada 1 noiembrie 2005 – 1 noiembrie 2009, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, disciplina „Chirurgie cardiovasculară”.

În acest context, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați posibilitatea recunoașterii anilor efectuați, fără a mai fi necesară reluarea acestei perioade.

Anexăm, de asemenea, copie de pe adeverință încadrare în disciplină, copie de pe întrebare, copie de pe răspuns.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

## Domnule ministru,

Potrivit unei situații întocmite de Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, un număr de 25 de școli prezintă risc seismic ridicat, având pereții fisurați și tavane care stau să cadă. Raportul arată că toate construcțiile se află în mediul rural, au o vechime de circa o jumătate de secol și sunt ridicate din chirpici.

Aceste clădiri sunt predispuse atât riscului seismic, cât și degradării din cauza condițiilor meteo. Recent, tavanul unei școli din mediul rural a cedat din cauza umezelii, ceea ce pune în pericol integritatea și chiar viața elevilor.

Vă întreb, domnule ministru, ce măsuri veți lua pentru consolidarea acestor unități de învățământ sau pentru construirea unor noi școli, având în vedere că starea actuală a clădirilor prezintă un real pericol pentru elevi.

Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.

Mulțumesc, doamnă senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Prima întrebare îi este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Domnule ministru,

În anul 2004, Executivul a instituit, începând cu anul universitar 2005–2006, împreună cu Reprezentanța în România a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Bursa specială „Guvernul României”, prin care tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani beneficiau de susținerea financiară a statului pentru a se perfecționa la universități de prestigiu vest-europene și nord-americane, urmând cursuri universitare de masterat sau doctorat la universități din străinătate.

Condiția principală pentru acordarea burselor în cuantum cuprins între 20.000 și 30.000 de euro pe an, pentru o perioadă de studiu de până la trei ani, a fost semnarea unui contract prin care tinerii s-au angajat ca, la finalizarea studiilor, să se întoarcă în țară și să lucreze în sectorul public pentru o perioadă minimă cuprinsă între trei și cinci ani. Dacă nu respectau această obligație, absolvenții erau obligați să restituie statului suma aferentă bursei, plătind în plus dobânzi și penalizări.

Cu toate acestea, presa centrală a semnalat recent că niciunul dintre cei aproximativ 150 de tineri care au accesat până în prezent programul nu a fost angajat în sectorul public.

Având în vedere cele menționate, vă rog să-mi explicați, domnule ministru, cum a fost posibilă o astfel de situație și ce intenționați să faceți pentru ca specializarea acestor tineri să fie corect valorificată.

Solicit răspuns în scris și verbal.

Pot să citesc și a doua întrebare?

Da.

Vă rog.

## Mulțumesc.

A doua întrebare îi este adresată tot domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, și are ca obiect faptul că 27 de școli din județul Vâlcea urmează să fie închise.

## Domnule ministru,

Conform datelor furnizate de Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea, 27 de unități școlare aflate pe raza județului Vâlcea vor fi desființate începând cu 1 septembrie 2010.

Regretabil este faptul că, în urma acestui proces de comasare, sunt profesori care riscă să rămână fără catedră. Mai mult, o parte din clădirile în care funcționau aceste școli situate în mediul rural și renovate recent cu bani alocați de Guvernul României nu va mai putea fi folosită de către elevi.

Ținând cont de aceste aspecte, aș dori să-mi precizați, domnule ministru:

1. Cum vor fi utilizate în viitor aceste clădiri pentru care ministerul pe care-l conduceți a alocat fonduri importante de-a lungul anilor?

2. Ce soluții aveți în vedere pentru ca profesorii care predau în aceste unități de învățământ să aibă un loc de muncă și după data de 1 septembrie 2010?

3. De ce s-au ales pentru comasare tocmai școli recent renovate?

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, urmează domnul senator Alexandru Pereș, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Obiectul întrebării: Acordarea de stimulente personalului din Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile subordonate, în perioadă de criză.

Domnule prim-ministru,

Prin Ordinul nr. 272/24.02.2010 al ministrului finanțelor publice, se aprobă Metodologia de constituire și utilizare a Fondului pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al ministerului și celui din ANAF, direcțiile județene ale finanțelor publice, Comisia Națională de Prognoză.

Având în vedere Legea unică de salarizare și mult trâmbițata anulare a tuturor stimulentelor și sporurilor „nesimțite”, vă rog, domnule prim-ministru, să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Cunoașteți existența Ordinului nr. 272/2010, emis de Ministerul Finanțelor Publice?

2. Dacă da, cum justifică ministerul emiterea unui astfel de ordin în perioadă de criză economică? Nu se încalcă Legea salarizării unitare și acordul cu FMI?

3. Aveți cunoștință și de alte ministere care au emis astfel

de ordine?

Solicit răspuns în scris.

Îmi permiteți să adresez și a doua întrebare?

Da. Dacă aveți pregătită și a doua întrebare...

Este aceeași întrebare, adresată și domnului Sebastian Vlădescu, ministrul finanțelor publice.

Obiectul întrebării: Acordarea de stimulente personalului din Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile subordonate, în perioadă de criză.

Domnule ministru,

Prin Ordinul nr. 272/24.02.2010 al ministrului finanțelor publice, se aprobă Metodologia de constituire și utilizare a Fondului pentru acordarea de stimulente personalului din

aparatul propriu al ministerului, dar și celui din ANAF, direcțiile finanțelor publice, Comisia Națională de Prognoză.

Având în vedere Legea unică a salarizării și mult trâmbițata anulare a tuturor stimulentelor și sporurilor „nesimțite”, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Cum justifică ministerul emiterea unui astfel de ordin în perioadă de criză economică?

2. La ce nivel se ridică cuantumul total al stimulentelor aprobate și ridicate de către personalul care beneficiază de prevederile acestui ordin?

3. Prin acest ordin nu se încalcă Legea salarizării unitare

și acordul cu FMI? Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Pereș, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Laurențiu Florian Coca, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Mulțumesc, domnule președinte. Am două întrebări.

Prima întrebare îi este adresată domnului Mihail Dumitru, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale.

În urmă cu doi ani, ministrul Dacian Cioloș a lansat Programul operațional de pescuit, prin care beneficiarii puteau atrage, până în anul 2010 inclusiv, 307 milioane de euro din fonduri europene, bani care pot fi folosiți de acvacultori pentru fabricile de procesare a peștelui, pentru creșterea producției sau pentru dezvoltarea comunităților de pescari.

Întrucât sistemul de implementare a proiectelor nu a fost făcut astfel încât să respecte normele de gestiune financiară ale Uniunii Europene, până în prezent nu a fost demarat niciun proiect din acest program.

De aceea, vă întreb, domnule ministru Mihail Dumitru, dacă credeți că mai există vreo șansă, ca anul acesta, acvacultorii români să beneficieze de fonduri europene

Solicit răspuns în scris și verbal.

A doua întrebare, domnule președinte, dacă-mi permiteți, este adresată doamnei ministru Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale și turismului.

Vă rog.

Lucrările de modernizare a zonei de centru a orașului Cugir, începute chiar de anul trecut, sunt sistate din cauza lipsei fondurilor la bugetul local.

Din spusele primarului, aflăm că s-a depus un proiect pe fonduri structurale de reabilitare a opt străzi, proiectul fiind aprobat de Agenția de Dezvoltare Regională Centru, urmând să primească avizul din partea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului. De asemenea, tot pe fonduri structurale, mai sunt depuse două proiecte referitoare la reabilitarea școlilor și liceelor din orașul Cugir.

De aceea, doamnă ministru, cunoscând situația economică actuală, precum și dificultățile financiare, vă rog să-mi comunicați dacă se vor găsi soluții pentru continuarea lucrările la proiectele depuse la ministerul pe care îl coordonați.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Laurențiu Florian Coca, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, urmează domnul senator Liviu Titus Pașca, din partea grupului parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Voi adresa o întrebare domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Domnule ministru,

Conform declarațiilor dumneavoastră, precum și din cuprinsul Proiectului legii educației, aflat în dezbatere, rezultă că acordați importanța cuvenită finanțării grădinițelor. În acest context, vă aducem la cunoștință situația grădiniței din orașul Bălcești, județul Vâlcea, care necesită, în regim de urgență, fonduri pentru aducerea acestei instituții de învățământ la standardele normale de funcționare.

În prezent, uzura morală a întregii instituții este atât de mare încât, pentru a respecta normele igienico-sanitare și pentru a asigura desfășurarea în condiții decente a activității preșcolare, se impun de urgență lucrări de modernizare și reabilitare, ce vizează grupurile sanitare, centrala termică și acoperișul grădiniței.

Având în vedere cele menționate, vă rog, domnule ministru, să precizați în ce măsură puteți sprijini acordarea unui ajutor financiar pentru reabilitarea grădiniței din orașul Bălcești, județul Vâlcea, dat fiind faptul că starea actuală a acesteia este de natură să pună în pericol atât sănătatea copiilor care frecventează unitatea de învățământ, cât și menținerea acesteia în stare de funcționare, ea fiind singura grădiniță din acest oraș.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris. Vă mulțumesc.

Mulțumesc domnului senator.

Dau cuvântul domnului senator Pașca, urmează domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

beneficiază, prin aceeași lege, de acordarea produselor lactate și de panificație.

Solicit răspuns în scris.

Cu stimă, Liviu Titus Pașca, senator PNL de Maramureș.

Mulțumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmează domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Întrebarea este adresată domnului Cseke Attila Zoltán, ministrul sănătății.

Obiectul și motivarea întrebării: Statistici medicale ce pun viața oamenilor în pericol.

Domnule ministru,

Din ultimele rapoarte statistice ale ministerului pe care îl conduceți, dar și din afirmațiile medicilor și managerilor de spitale, rezultă un număr alarmant de persoane internate în spitale care au contactat infecții intraspitalicești, nosocomiale.

Mai gravă este situația când infecțiile afectează nou-născuții. Numai în Iași, la una dintre maternități, au fost raportate oficial, în anul 2008, 309 cazuri. Responsabili ai diverselor unități medicale spun că numărul infecțiilor este mult mai mare, dar nu sunt declarate, pentru că se tem de sancțiuni. În străinătate, personalul medical este motivat să raporteze astfel de situații, pentru a fi depistate la timp cazurile și a preîntâmpina îmbolnăvirea mai multor persoane.

Nu problema statisticilor ne îngrijorează, ci lipsa măsurilor de prevenire a infecțiilor intraspitalicești și de informare a pacienților, precum și modul în care se aruncă vina dintr-o parte în alta. Astfel de practici nu fac decât să pună viețile oamenilor în pericol.

În acest context, domnule ministru, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care sunt procedurile prin care pacienții sunt protejați de riscul de contactare a unei infecții intraspitalicești?

2. Ce măsuri sau programe de prevenire a infecțiilor nosocomiale vor fi lansate la nivel național?

3. Cum vedeți rezolvată raportarea imediată și reală a cazurilor, pentru a putea fi demarate cât mai urgent acțiunile de limitare a contactării infecțiilor de către alți pacienți? Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Voi adresa o întrebare domnului Emil Boc, prim-ministrul României.

Obiectul întrebării: Acordarea de produse lactate și de panificație pentru copiii din grădinițele cu orar prelungit.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95 din 24 iunie 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate și panificație pentru elevii din clasele I–VIII, precum și pentru copiii preșcolari din grădinițele de stat și cele private cu program de patru ore omite alocarea acestor produse copiilor din grădinițele cu program prelungit.

Vă întreb, domnule prim-ministru, care este motivul pentru care copiii ce frecventează grădinițele cu orar prelungit nu

Mulțumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Bîrlea, urmează domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Întrebarea mea se adresează domnului Florin Marius Faur, director general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

## Domnule director general,

Apreciem faptul că, în pofida dificultăților, plățile pentru investițiile în agricultură s-au efectuat, în general, în grafic și în acest an, cel puțin în Colegiul nr. 3 din județul Maramureș, pe care îl reprezint. Excepția o face doar tranșa a treia la bovine, ce ar fi trebuit achitată inițial până în 28 februarie 2010, intervenindu-se ulterior cu o prelungire până la jumătatea lunii martie.

De aceea, la rugămintea unor crescători de animale, vă solicităm să ne precizați când se vor relua plățile, având în vedere urgențele pentru sectorul zootehnic, mai ales pentru bovine și ovine.

Aștept răspuns în scris.

Mulțumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Florin Constantinescu.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată doamnei Elena Gabriela Udrea, ministrul dezvoltării regionale și turismului.

Obiectul întrebării: Construirea unui bloc ANL în comuna Tătăruși, județul Iași.

Doamnă ministru,

În anul 2009, Consiliul Local al Comunei Tătăruși, județul Iași, a întocmit un studiu privind necesitatea construirii unui bloc ANL cu 12 apartamente. Solicitarea privind necesitatea construirii blocului s-a depus, la începutul anului 2009, la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat punerea la dispoziție a terenului pe care ar fi trebuit să se construiască blocul, precum și alte documente ce au fost predate de către Consiliul Local al Comunei Tătăruși, județul Iași, pe parcursul anului 2009.

Având în vedere cele de mai sus, doamnă ministru, vă rog să comunicați stadiul lucrărilor, precum și graficul de realizare a investiției.

Solicit răspuns în scris și oral. Vă mulțumesc.

Florin Constantinescu.

## Mulțumesc, domnule senator.

Doresc să informez plenul că următorii colegi au depus în scris întrebări adresate Guvernului: domnul senator Nicolae Dobra – din partea Grupului parlamentar al PDL; domnul senator Dan Voiculescu, domnul senator Șerban Valeca, doamna senator Elena Mitrea – din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC; domnul senator Cezar Mircea Măgureanu, senator independent, a adresat două întrebări Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Cu aceasta, am încheiat seria întrebărilor adresate Guvernului.

Trecem la partea de interpelări, invitându-l pe domnul senator Gheorghe David să ia cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PDL, urmează domnul senator Viorel Arcaș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” din Timișoara este o bibliotecă de rang național, iar atribuțiile personalului de specialitate, specificate în fișele de post, sunt, de asemenea, pe măsură.

Deși dispune de cel mai mic număr de bibliotecari, 67, respectiv de angajați, 98, în comparație cu celelalte trei biblioteci centrale universitare, biblioteca trebuie să facă față cerințelor tot mai ridicate ale procesului de educație și cercetare din învățământul universitar timișorean și nu numai.

Biblioteca pune la dispoziția utilizatorilor cele mai noi tehnologii în domeniul științei și informării. Aceste tehnologii și echipamente implică necesitatea existenței unui personal cu studii universitare de specialitate, motiv pentru care angajații bibliotecii au fost încurajați să-și continue studiile în domeniul biblioteconomiei, pentru a obține noi competențe, absolut necesare pentru ca biblioteca să poată pune la dispoziția utilizatorilor săi servicii similare cu cele oferite de marile biblioteci moderne din lume. În ultimii ani, o serie de angajați cu vechime în bibliotecă a absolvit această specializare în cadrul Facultății de științe politice, filozofie și științe ale comunicării, dar sunt în continuare angajați pe posturi cu studii medii.

În conformitate cu Legea nr. 330/2009, vă rugăm să binevoiți a aproba transformarea unui număr de 5 posturi de bibliotecar cu studii medii și a unui post de muncitor în posturi de bibliotecar cu studii superioare.

Anexez aceste posturi care au fost cerute și mai fac precizarea că, în urma evaluării performanțelor profesionale ale personalului în ultimii trei ani, s-a constat că aceștia îndeplinesc condițiile pentru promovarea pe o funcție cu nivel de studii superioare, corespunzător studiilor absolvite, atât din punct de vedere al vechimii în domeniu, cât și al calificativelor obținute de aceștia pentru activitatea desfășurată în cadrul acestei instituții.

Față de cele menționate, solicit răspuns în scris. Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaș, urmează, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Emilian Frâncu.

Mulțumesc domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru,

În urmă cu două luni și jumătate, mă adresam dumneavoastră, în calitate de prim-ministru, prezentându-vă situația dezastruoasă a firmelor care au contractat lucrări de la stat de la ministerul educației, al sănătății, al dezvoltării, al transporturilor etc., au executat cu bună-credință aceste contracte, dar statul român a uitat să le plătească. Mai mult, pe munca și pe banii lor, statul român le-a adus în stare de faliment.

V-am întrebat atunci care este strategia dumneavoastră referitoare la aceste firme, cum aveți de gând să vă plătiți datoriile față de ele și, mai ales, când credeți că veți face acest lucru.

Din 8 februarie 2010 și până acum, nu am primit niciun răspuns și, la rândul meu, nu am putut să ofer niciun răspuns celor aflați în situația de mai sus, care îmi cereau o soluție. Ce au înțeles patronii și angajații acestor firme? Că în România Guvernului nu-i pasă de soarta lor, că în România Guvernul își bate joc de ei. În speranța că totuși, în ceasul al 13-lea, veți avea bunăvoința să găsiți o soluție pentru firmele aflate în situația descrisă mai sus, revin cu aceleași întrebări pe care vi le-am adresat și acum două luni și jumătate.

Vă mulțumesc.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Emilian Frâncu, se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu.

Mulțumesc domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Obiectul și conținutul interpelării îl constituie deblocarea posturilor vacante din sistemul bugetar, pentru atragerea fondurilor europene.

Domnule prim-ministru,

Ați adoptat recent o ordonanță guvernamentală prin care posturile vacante din sistemul bugetar urmează a fi centralizate în vederea efectuării unor redistribuiri. Concret, aceste posturi vor putea fi ocupate de specialiști, cu aprobarea Executivului, prioritate urmând a avea structurile din cadrul autorităților care se ocupă cu atragerea și gestionarea de fonduri europene.

Ținând cont de cele menționate, aș dori să-mi comunicați, domnule prim-ministru, dacă această centralizare a posturilor vacante a fost deja efectuată și care este numărul de posturi – și structura lor – din cadrul unităților de atragere a fondurilor europene care urmează a fi ocupate în urma acestei ordonanțe de urgență.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Nedelcu, urmează domnul senator Trifon Belacurencu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministru al României.

Obiectul interpelării: Întârzierea unor răspunsuri la adrese trimise Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Domnule prim-ministru,

Am trimis, în luna februarie a acestui an, mai multe adrese către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, și anume adresa nr. 14 din 1.02.2010 și adresa nr. 24 din 26.02.2010, respectiv, către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, adresa nr. 15 din 1.02.2010, în care sesizam situația de incompatibilitate în care se află directorul Direcției Județene de Cultură, Culte și Patrimoniu Național Călărași, dar și activitățile ilegale desfășurate de către acesta în cadrul instituției.

Cu toate că termenul legal de 30 de zile pentru primirea răspunsului a fost depășit, niciunul dintre ministerele menționate nu mi-a comunicat dacă s-a efectuat sau nu o anchetă în acest caz și ce măsuri au fost luate.

Vă rog să analizați cele prezentate și să-mi comunicați dacă cele două ministere din subordinea dumneavoastră au efectuat o anchetă în urma sesizărilor mele și ce rezultate au fost obținute.

De asemenea, vă rog, domnule prim-ministru, să-i atenționați pe reprezentanții ministerelor menționate referitor la obligația pe care o au de a răspunde tuturor solicitărilor parlamentarilor.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul senator Belacurencu, se pregătește domnul senator Pașca.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru László Borbély, Ministerul Mediului și Pădurilor.

Obiectul interpelării: Referiri la lucrarea de supraînălțare dig închidere incintă, localitatea Crișan, județul Tulcea.

Stimate domnule ministru,

În ultima deplasare pe care am efectuat-o în comuna Crișan, județul Tulcea, mi s-a solicitat din partea unor cetățeni din această localitate să vă supun atenției unele probleme în legătură cu lucrarea menționată mai sus.

Astfel, ei au insistat ca la lucrarea supraînălțare dig închidere incintă să se renunțe la prismul din piatră, la parapet, partea dinspre Dunăre, și la bancheta din pământ, partea dinspre sat.

Ei motivează această solicitare prin faptul că vor avea acces greu la Dunăre, imposibilitatea tragerii bărcilor la mal, urât ca aspect, și, mai mult, ei susțin că soluția nu se justifică tehnic, afirmând că varianta existentă în centrul localității Crișan, fără aceste berme și prismuri, este una mult mai bună.

Față de cele prezentate, vă adresez rugămintea de a dispune identificarea de către proiectantul, constructorul și beneficiarul lucrării de supraînălțare dig închidere incintă localitatea Crișan a unei soluții care să țină cont și de observațiile cetățenilor acestei localități.

Vă mulțumesc.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

Domnul senator Pașca, urmat de domnul senator Cezar Mircea Măgureanu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea se adresează domnului ministru László Borbély, Ministerul Mediului și Pădurilor.

Obiectul interpelării: degradarea accentuată a albiei râului Săsar, cu consecințe asupra orașului Baia Mare. Amenajarea râului Săsar constituie o problemă îndelung dezbătută de către toți factorii responsabili ai județului Maramureș. În pofida întocmirii unor proiecte, a numeroaselor intervenții și chiar a promisiunilor, bugetul alocat de către Direcția „Apele Române” pentru efectuarea acestei lucrări a fost insuficient, fiind repartizate doar sume nesemnificative, cu care se cârpește câte o porțiune foarte degradată.

Menționez faptul că râul Săsar, care împarte municipiul Baia Mare în două, având viteza și debitul foarte mari, sapă adânc în albie, distrugând aproape toate pragurile de rupere, precum și fundația zidurilor de protecție. Consecința acestei situații este faptul că, la ora actuală, se află în pericol și fundațiile picioarelor de poduri, fără de care circulația între cele două părți ale orașului Baia Mare ar fi complet paralizată.

Ca urmare a agravării stării de degradare a albiei râului Săsar, vă rog, domnule ministru, să ne informați:

1. dacă se are în vedere suplimentarea în acest an a

fondurilor pentru amenajarea albiei râului Săsar;

2. dacă există intenția de a cuprinde acest obiectiv într-un program de finanțări externe;

3. dacă nu există asemenea perspective, care ar fi modalitatea concretă de a accesa un astfel de program de reabilitare a albiei râului Săsar.

Vă mulțumesc.

Solicit răspuns în scris.

## Mulțumesc.

Domnul senator Măgureanu, se pregătește domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSC+PC.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

Obiectul interpelării: Situația dezastruoasă a DN 5C Giurgiu–Zimnicea.

Domnule ministru,

Prin această interpelare mă fac ecoul câtorva mii de oameni, obligați să suporte în fiecare zi coșmarul transportului pe DN 5C Giurgiu–Zimnicea, fie cu autoturismele proprii, fie cu mijloace de transport în comun.

Având o lungime de 59 de kilometri, DN 5C deservește un număr de șase localități – Slobozia, Malu, Vedea, Cetățuia, Găujani, Pietrișu –, până la granița cu județul Teleorman, spre Alexandria, unde se transformă în drum județean.

Din cei aproximativ 14.000 de locuitori legați prin domiciliu de acest drum, aproape 2.000 de elevi sau angajați fac naveta zilnic la Giurgiu, fiind obligați să suporte coșmarul unui drum plin de gropi, care, pe alocuri, au o adâncime și de 25 de centimetri, sau să încerce să le ocolească, croindu-și drum direct prin câmp.

Ultimele reparații s-au făcut în urmă cu trei ani, dar deteriorarea maximă s-a produs după zăpezile iernii 2009–2010, când a ajuns într-o stare deplorabilă, aproape impracticabil. Din acest motiv, firmele de transport iau în considerare măsuri de limitare a pagubelor produse de

starea drumului, cum ar fi scumpirea prețului biletelor sau chiar suspendarea unora dintre curse, ceea ce ar însemna o gravă lovitură dată celor care trebuie să ajungă la școală sau la locul de muncă.

De aceea, domnule ministru, având în vedere implicațiile sociale și economice pe care le-ar avea astfel de măsuri, vă rog să-mi precizați:

1. dacă DN 5C este cuprins în programul Guvernului de reabilitare a drumurilor naționale;

2. când preconizați că vor începe lucrările, având în vedere urgenta nevoie de reabilitare a acestui drum.

Anexat, vă transmit copia unui material apărut în presa locală și cinci fotografii care arată starea deplorabilă a acestui drum.

Primiți, domnule ministru, asigurarea deplinei mele considerații.

Aștept răspuns în scris.

Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

Obiectul interpelării: Situația precară a transporturilor din România.

## Stimate domnule ministru,

În România, în domeniul feroviar, din 2000 încoace, investițiile au scăzut constant, astfel încât în 2009 abia dacă s-au modernizat vreo 20 de locomotive. Situația transporturilor este precară. La CFR Marfă, taxa pe infrastructură se calculează pe tren x km. În același timp, în domeniul rutier, tirurile plătesc o singură taxă, o dată pe an, sau o taxă de 45 de lei pe zi, indiferent de câți kilometri parcurg, ceea ce înseamnă, în medie, că pentru transporturile feroviare costurile sunt crescute de peste cinci ori comparativ cu cele rutiere. Pe de altă parte, transportatorii feroviari plătesc acciza pe motorină, care se duce la bugetul general și nu rămâne pentru nevoile infrastructurii feroviare nimic.

Transportul feroviar trebuie revitalizat, lucru care este evident, dacă ne uităm la situația din Occident, dar, până la strategiile de investiții unde sunt necesari bani mulți, se pot realiza câteva măsuri simple. Una dintre aceste măsuri ar putea fi dezvoltarea transportului auto pe tren, prin așa-numitele Ro-La, prin amenajarea pe bani europeni a unor terminale, astfel încât camioanele să parcurgă distanțe lungi pe calea ferată. Practica este folosită mai ales în transportul internațional și ar putea fi utilizată și pentru transportul intern. A existat un astfel de experiment și la noi, cu rezultate foarte bune, dar a fost abandonat în mod inexplicabil. Astfel, nici șoselele nu ar mai fi avariate de transportatorii rutieri care încarcă camioanele peste limita admisibilă de tonă pe osie, ducând, în acest fel, la degradarea drumurilor.

Având în vedere cele expuse mai sus, doresc să-mi comunicați când va fi reanalizată taxa pe infrastructură pentru CFR Marfă și care este decizia ministerului pe care îl conduceți privind această problemă.

De asemenea, doresc să aflu ce loc ocupă între prioritățile ministerului reluarea dezvoltării transportului auto prin intermediul căilor ferate tip Ro-La.

Solicit răspuns în scris și oral. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Și ultima interpelare adresată Guvernului va fi formulată de doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată ministrului sănătății, domnul Cseke Attila.

Domnule ministru,

Cu deosebit respect, vă aduc la cunoștință că în județul Vaslui, de aproape trei luni, nu s-a mai primit nicio doză de vaccin din categoria celor cuprinse în programele naționale de sănătate. Stocurile au fost epuizate încă din luna februarie, acum găsindu-se în cantitate foarte mică doar vaccinul împotriva hepatitei B. Părinții celor 5.500 de bebeluși din județ, obligați prin lege să se prezinte la medic pentru efectuarea vaccinurilor, sunt nevoiți să cumpere vaccin din farmacii la prețuri usturătoare pentru veniturile lor sau să-și expună sugarii fără sistem imunitar dezvoltat tuturor epidemiilor și riscurilor catastrofale ce pot apărea la simplul contact cu o persoană.

Având în vedere atât rata foarte mare a șomajului, cât și veniturile foarte reduse ale populației din județul Vaslui, unul dintre cele mai sărace din țară, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, ce măsuri are în vedere ministerul pe care îl conduceți pentru rezolvarea și evitarea reapariției unei astfel de situații ce afectează singurul program național de sănătate care a funcționat fără abatere de peste 30 de ani. Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

Mulțumesc doamnei senator.

Vreau să vă informez că următorii colegi au depus în scris interpelări adresate Guvernului:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Ovidiu Marian, Iulian Urban, Petru Bașa, Alexandru Mocanu, Gheorghe Bîrlea și Dorel Borza;

– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, doamna senator Lia Olguța Vasilescu și domnii senatori Șerban Valeca și Valer Marian;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Vasile Mustățea și Paul Ichim;

– din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Gyerkó László.

Cu aceasta, încheiem sesiunea de întrebări și interpelări. Avem în fața noastră, ca ultimă parte a acestui punct pe ordinea de zi, răspunsurile pe care Guvernul le-a pregătit la întrebările adresate de senatori.

Printre senatorii care sunt prezenți și doresc să asculte prezentarea orală a acestor răspunsuri este domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Din partea Ministerului Apărării Naționale, domnul secretar de stat Mihail Vasile-Ozunu va prezenta răspunsul acestui minister.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule senator,

Conținutul întrebării dumneavoastră a fost analizat în structurile de specialitate din cadrul Ministerului Apărării Naționale, rezultând concluziile pe care le prezentăm în continuare.

Cerințele care au stat la baza inițierii achiziției celor două fregate tip 22R au fost: creșterea capabilităților forțelor navale pentru misiuni de luptă antisubmarină, antinavă, antiaeriană, pentru combaterea terorismului și pentru executarea unor misiuni de căutare-salvare pe mare, în cadrul forțelor proprii și NATO.

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 1.423 din 12 decembrie 2002 și ale Memorandumului nr. 514090/AN, aprobat de Guvernul României în ședința din data de 6 decembrie 2002, s-au achiziționat de către Ministerul Apărării Naționale, de la Ministerul Apărării din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, două fregate de tip 22R London și Coventry și s-a derulat etapa întâi, regenerarea și modernizarea acestora.

La data de 19 decembrie 2003 s-a semnat acordul de achiziție, încheiat între Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Apărării din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în numele celor două guverne, care are ca obiect achiziția navelor așa cum au ieșit din serviciul Royal Navy, regenerarea și modernizarea acestora cu echipamente și sisteme, corespunzătoare etapei întâi a programului.

Acordul, în valoare de 116 milioane de lire sterline, s-a derulat pe o durată de 108 săptămâni, prima navă livrându-se în decembrie 2004, iar cea de-a doua în iulie 2005.

În urma derulării etapei întâi de regenerare și modernizare, fregatele pot îndeplini următoarele cerințe operaționale:

– lupta antisubmarin în mare deschisă;

- descoperirea țintelor navale și supraveghere radar de

- suprafață;

- recunoașterea și identificarea țintelor navale prin

- mijloace de supraveghere electrono-optică;

- gestionarea situației tactice navale;

- executarea tragerilor de artilerie până la distanța de

- 90 de kilometri.

Intenția Ministerului Apărării Naționale este ca în anul 2010 să inițieze cea de-a doua etapă de modernizare a navelor, concomitent cu asigurarea suportului logistic pe termen lung în cadrul unei proceduri specifice de atribuire, care să aibă în vedere implicarea substanțială a operatorilor economici din România.

În contextul crizei economice actuale și al problemelor cu care se confruntă aceștia, inclusiv șantierele navale, această abordare ar aduce beneficii importante industriei naționale și, totodată, oferă posibilitatea dezvoltării în România a capacităților industriale necesare pentru asigurarea suportului logistic pe termen lung al navelor militare ale forțelor navale române. Derularea etapei a doua de modernizare a fregatelor tip 22R ar determina creșterea semnificativă a performanțelor celor două nave prin:

– creșterea posibilităților de apărare antiaeriană și prin utilizarea unor sisteme de rachete, sisteme de însoțire a țintelor, conducerea cu precizie a focului în condiții de vizibilitate redusă și mare agitată;

– lărgirea ariei de căutare și descoperirea submarinelor prin folosirea elicopterului cu sistem de hidrolocație și transmitere automată a datelor;

– lărgirea ariei de acțiune și a preciziei în ducerea luptei împotriva navelor de suprafață prin folosirea sistemelor de rachete;

– comandă centralizată a tuturor sistemelor de descoperire și conducere a focului;

– reducerea timpului de analiză a situațiilor tactice și de identificare și clasificare a țintelor;

– creșterea protecției împotriva rachetelor dirijate prin laser și folosirea sistemelor pasive de contramăsuri pentru protecția navei la atacul cu torpile, rachetă antinavă și în lupta radioelectronică.

Etapa a doua de modernizare a fregatelor trebuia inițiată în anul 2008, însă, din cauza lipsei resurselor financiare, a fost amânată.

Pentru respectarea angajamentelor asumate față de NATO, eforturile au fost canalizate pentru menținerea stării de operativitate a echipamentelor și sistemului de la bordul navelor, astfel încât navele să poată participa la misiuni internaționale și în teatrele de operații.

Menționăm că, anual, o fregată de acest tip participă în teatrul de operațiuni „Active Endeavour” în Marea Mediterană.

Deși bugetul alocat pentru investiții forțelor navele în anul 2010 este unul de austeritate, specialiștii au în atenție inițierea programului de modernizare a navelor după identificarea soluției optime de abordare a acesteia.

De la intrarea în dotare și până în prezent, costurile s-au situat între 500.000 și 8 milioane lei pe an, în funcție de complexitatea activităților de mentenanță executate.

Forțele navale au executat, în limita resurselor alocate, toate misiunile planificate, excepția constând în executarea unui număr mai redus de zile de ieșire pe mare față de standardele NATO.

Compensarea acestei limitări s-a făcut totuși prin utilizarea simulatoarelor de instrucție pentru antrenarea echipajelor.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule senator Frâncu.

Și eu vă mulțumesc, domnule secretar de stat, pentru acest răspuns complet și complex.

Vreau doar să fac mențiunea că mă bucur de faptul că, după prima etapă de modernizare, cele două fregate sunt funcționale și participă efectiv la operațiuni. Văd totuși că întreținerea lor..., uneori, 8 milioane de lei pe an este o sumă, totuși, foarte mare și cred că se poate găsi, pe viitor, o soluție pentru ca modernizarea lor să fie cât mai rapidă.

Însă, pentru că această achiziție a fregatelor știți bine că a constituit un subiect de presă, acuzându-se o hemoragie financiară de bani publici, v-aș ruga să se țină seama...

De fapt, era un semnal pentru o altă achiziție de tehnică de luptă. Știm bine că acum s-a pus problema achiziționării unor avioane moderne F-16 – am citit că statul suedez făcuse o ofertă similară mult mai bună, cu avantaje nete pentru economia românească – și era rugămintea ca ministerul dumneavoastră să țină seama și de aceste lucruri atunci când se fac achizițiile de tehnică de luptă.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Tot la o întrebare adresată de domnul senator Frâncu, domnul secretar de stat Király Andrei Gheorghe prezintă răspunsul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte. Stimate domnule senator,

Ca urmare a întrebării formulate de dumneavoastră, vă comunicăm următoarele:

La nivelul ministerului există o bază de date în care sunt cuprinse toate solicitările de fonduri din toate județele, pentru cazul în care se va suplimenta bugetul, iar prioritățile vor fi stabilite de către inspectoratul școlar județean împreună cu toți factorii implicați în procesul instructiv-educativ.

Pentru anul 2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are prevăzute în buget fonduri numai pentru credite de angajament, conform anexei nr. III din prevederile Hotărârii Guvernului nr. 855/2009, obiectivul menționat nefiind în finanțare.

Solicitarea este inclusă în baza de date a ministerului la propunerea inspectoratului școlar, iar în cazul în care ministerului i se vor aloca fonduri suplimentare pentru lucrări de investiții, obiectivul de investiții propus poate fi cuprins într-o viitoare hotărâre de guvern, aceasta fiind modalitatea legală de alocare de fonduri pentru finanțarea lucrărilor de investiții la unitățile de învățământ preuniversitar.

În conformitate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar intră în sarcina unităților administrativ-teritoriale. Așadar, întreaga responsabilitate o dețin autoritățile locale, care au obligația ca, în momentul angajării lucrărilor, să dispună de o parte din fondurile necesare pentru a susține realizarea și finalizarea lucrărilor începute.

Chiar dacă finanțarea unităților de învățământ preuniversitar intră în sarcina unităților administrativteritoriale, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a alocat sume de bani prin hotărâre de guvern, sume care vin, în mod normal, în completarea surselor alocate de autoritățile locale.

Contractul de lucrări pentru grădinița din comuna Mihăești a fost încheiat în anul 2008, cu o valoare de 214.200 lei. Prin hotărâre de guvern, s-a alocat, în 2008, suma de 140.000 de lei. Valoarea lucrărilor executate și decontate este de 134.200 lei, iar pentru finalizarea lucrărilor mai este necesară suma de 80.000 de lei.

De aceea, în afară de sumele finanțate prin Guvernul României, trebuie găsite și alte surse de finanțare decât cele de la bugetul de stat.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule senator Frâncu.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Sincer să fiu, de data aceasta, răspunsul nu mă mulțumește și vă aduc imediat câteva argumente.

De doi ani de zile, o grădiniță care și-a propus, își propunea să creeze elevi performanți, circa 40 de elevi ar fi ieșit de pe porțile ei, este închisă. Este închisă pentru că nu există suma de 80.000 de lei. Repet, 80.000 de lei. Deci, de doi ani de zile, o investiție făcută, începută și aprobată nu poate fi finalizată.

Acum, eu am pus aici patru întrebări.

Față de întrebările pe care eu le-am adresat, aș fi dorit, dacă se poate în scris, nu verbal, ca anexa pe care dumneavoastră spuneți că o are ministerul, referitoare la lucrările pe care acesta intenționează să le facă în acest an, să-mi fie trimisă și mie, pentru a putea să văd – era una din întrebări și nu am primit răspuns.

Înțeleg că, deocamdată, grădinița din comuna Mihăești nu va primi fonduri nici în anul 2010. Mă rog la bunul Dumnezeu ca la rectificare să existe înțelepciunea ca să se poată, în primul rând, găsi fonduri, să fie o rectificare pozitivă și ministerul din care faceți parte să țină seama de această solicitare a mea, pentru că le-am selectat și eu, sunt multe cazuri similare, dar le-am selectat și eu pe cele mai stringente.

Vreau să vă mai spun un lucru, care pe mine mă doare, și poate dumneavoastră veți transmite mesajul meu către minister.

Până în anul 2008, a existat o strategie foarte clară. Acolo unde, într-un stat, Negrești de exemplu, din comuna Mihăești, dispar biserica, școala sau grădinița, să știți că acea comunitate dispare. Este elementul esențial prin care filonul național rezistă într-o anumită zonă. Aceasta a fost strategia unei guvernări care din 2000 până în 2008, să zicem așa, a funcționat. De doi ani de zile, văd că s-a adoptat o altă strategie. Cu toate problemele, s-au adus microbuze școlare în număr mare, pentru a putea facilita accesul elevilor peste tot, dar de doi ani de zile nu s-au mai achiziționat microbuze școlare, se comasează școlile și, mai ales, acele școli unde s-au făcut deja investiții, și e tragic ca banii noștri, banii publici, să fie aruncați. Acele comunități o să vedeți că o să dispară, chiar dacă sunt comunități mici, și este păcat.

Deci eu cred că ar trebui regândită această strategie, pentru că, până la urmă, vedeți, se fac, poate, economii într-o anumită direcție, dar dispar, până la urmă, localitățile componente ale etosului românesc.

Eu aș dori să transmiteți acest mesaj la minister și, poate, să țineți seama de rugămintea mea privind finalizarea acestei investiții, după doi ani și ceva.

Vă mulțumesc mult.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Aș vrea să precizez faptul că răspunsul la o solicitare anterioară, cu privire la situația lucrărilor pentru șantierele legate de școlile din țară, școli care au parte de finanțare în acest an bugetar, mi-a fost transmis. Am rugat să fie distribuit tuturor senatorilor noștri pentru a putea fiecare, pe colegiul și pe județul pe care le reprezintă, să aibă o situație cât mai amănunțită.

Cred că și legat de grădinițe, poate și de alte investiții, cum ar fi instituțiile cu destinații speciale, pe care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului le gestionează, ar fi utilă o asemenea situație și, cu această ocazie, am putea să stabilim și un mod coerent de lucru.

Vă mulțumesc pentru această parte a dezbaterii noastre.

Aș dori să vă informez, în încheiere, că răspunsurile orale din partea Guvernului la întrebările adresate de doamna senator Minerva Boitan, domnul senator Dorel Jurcan, domnul senator Cornel Popa, domnul senator Ion Vasile și domnul senator Alexandru Pereș vor fi transmise în scris.

Pentru întrebarea adresată de domnul senator Ion Vasile Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor se solicită amânare.

De asemenea, se vor transmite răspunsuri în scris la interpelările adresate de domnul senator Viorel Meleșcanu, domnul senator Alexandru Pereș și domnul senator Adrian Țuțuianu.

La interpelările adresate de domnii senatori Liviu Titus Pașca și Marius Petre Nicoară, Guvernul solicită amânare și, evident, acest lucru va fi rezolvat cu o proximă ocazie.

Cu aceasta, încheiem ședința noastră de astăzi.

Ne revedem mâine, la ora 9.00, pentru reluarea dezbaterilor asupra Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice.

Vă mulțumesc.

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|438842]

**ISSN** 1220–4889

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 57/29.IV.2010 conține 44 de pagini.**

Prețul: 8,80 lei