Constantin Tămagă

Declarația politică este intitulată „Recensământul – ce rușine!”.

S-ar putea să mă înșel, dar eu, până la această dată, nu am auzit și nici nu am văzut vreo informare oficială din partea Institutului Național de Statistică despre încheierea recensământului. Și nici nu știu în ce fel vor fi validate rezultatele recensământului, din moment ce s-au semnalat – nu fără temei – atâtea nereguli.

Cea mai ciudată dintre ele, ca să folosesc un eufemism, s-a înregistrat în Capitală, unde numărătoarea populației s-a oprit, spune INS, la 31 octombrie, la o cifră sub două milioane de locuitori. Mi se pare incredibil. Există estimări ale poliției care arată că în București ar trăi aproape 3 milioane de oameni, inclusiv persoanele fără acte, dar și acestea ar fi trebuit recenzate.

Cum s-a ajuns în această situație și ce se va întâmpla cu persoanele nerecenzate? Nimic, vor rămâne pur și simplu nerecenzate, iar numărătoarea finală, foarte departe de adevăr. Iată cum o acțiune necesară și de nimeni contestată, care se face o dată la 10 ani, se finalizează lamentabil, în cea mai pură tradiție românească. Și pentru această bătaie de joc s-au cheltuit, după cum știu, 50 de milioane de euro din banii noștri.

Scopul recensământului populației și al locuințelor a fost acela de a se obține informații cât mai exacte despre numărul populației, distribuția sa teritorială și structura demografică și socioeconomică a acesteia, elemente absolut necesare – spune chiar INS – în sistemul statistic al oricărui stat. De acord! Și ce-a reușit INS să facă? Un haos total, o comunicare catastrofală și procentaje jenante de participare, care arată, toate acestea, că recensământul a fost un demers ratat. Numai în București există sute de mii de persoane care nu au fost luate în evidență, dar la nivelul întregii țări?

Datele colectate vor sta la baza politicilor economice și sociale – spune același INS – ale statului român pe următorii 10 ani. Și ce-a făcut INS ca datele să fie corecte? A amenințat populația cu obligativitatea declarării CNP-ului. Nu am auzit nici până în ziua de azi vreo explicație oficială coerentă referitoare la necesitatea colectării acestei informații.

Ceea ce s-a întâmplat este pur și simplu scandalos. Autoritățile i-au îndemnat pe românii neînregistrați să se autorecenzeze. Dar câți au această posibilitate? În țara vecină, Ungaria, au apărut probleme similare, dar acolo factorii responsabili au prelungit perioada de recenzare cu o săptămână. Nu se putea și la noi?

Ceea ce s-a vrut a fi cel mai cuprinzător și documentat studiu al populației și al locuințelor s-a dovedit un fiasco total. Responsabili? Nimeni. Toți dau vina unii pe alții, INS pe autoritățile locale, iar primăriile pe statisticieni. Nimeni nu este tras la răspundere. Sute de mii de români nu se vor regăsi în rezultatele finale, iar asta s-a întâmplat din prostie și nepăsare.

Mai poate cineva să creadă în rezultatele acestui studiu?