Nelu Tătaru

Declarația politică este intitulată „Redresarea institutelor oncologice trebuie să fie o prioritate”.

## Stimați colegi,

În urmă cu aproximativ o jumătate de an, Institutul Oncologic București a trecut printr-o criză semnificativă. Institutului îi lipseau mai multe medicamente și materiale importante în schema de tratament al pacienților, precum antibiotice uzuale, analgezice, dezinfectanți, chiar și banalul ser fiziologic. De asemenea, calitatea serviciilor oferite pacienților lasă de dorit, punând în pericol sănătatea acestora, în loc să o amelioreze.

Spre exemplu, pentru radioterapie, au fost puse în funcțiune abia în 2013, când deja erau ieșite din garanție, două acceleratoare noi primite de Institutul Oncologic din București încă din 2009–2011 din fondurile Ministerului Sănătății. La fel, aparatul de telecobaltoterapie a fost folosit în mod necorespunzător, sursa de cobalt nefiind schimbată până atunci de la instalare. După ce s-a spart bula de săpun

și totul a devenit public, s-a descoperit imediat și cauza problemelor: bineînțeles, managementul defectuos.

Zilele trecute, ministrul sănătății ne anunța că, deși institutul nu mai duce lipsă de medicamente, în tot acest timp intervenindu-se continuu, situația este departe de a se fi rezolvat. S-ar părea că avem nevoie de „o nouă abordare”. Sper că această nouă abordare include și mai multe fonduri pentru centrele de tratament specializat, în particular, și pentru întregul sistem de sănătate, în general.

Institutul Oncologic din București este, într-adevăr, sufocat de numărul mare de pacienți pe care îi preia din țară. O rețea de centre de tratament de specialitate, cu ramificații în mai multe puncte din țară, ar fi într-adevăr un pas major. Acum, 80% din pacienții internați în institutul de la București sunt din țară și ar fi o gură de aer proaspăt dacă s-ar rezolva problemele de la Cluj și Iași, astfel încât și aceste institute să preia pacienții care au nevoie de terapii performante.

Din păcate, Institutul Oncologic din București a devenit un microcosmos, situația de acolo fiind una ilustrativă pentru întregul sistem de sănătate publică. Tot ce este în neregulă acolo este, la o scară redusă, tot ce nu funcționează în sănătate în România: fonduri puține cu care trebuie să te descurci, indiferent că banii disponibili sunt mult mai puțini decât nevoile, management defectuos, aparatură depășită sau insuficientă, medicamente puține sau neperformante, cadre medicale prost remunerate și insuficiente... și mă opresc aici, dar nu pentru că aș fi epuizat lista, ci pentru a nu monopoliza sesiunea de declarații.

În condițiile în care în România apar anual peste 78.000 de noi cazuri de cancer, afecțiunile oncologice fac parte din realitate, iar lărgirea accesului la investigații și terapii performante trebuie să fie o prioritate.

Însă, domnule ministru, cum putem face asta când bugetele pentru sănătate continuă să fie mizere? Cum pot bolnavii să beneficieze de tratamente eficiente dacă investițiile în cercetare, în aparatură și medicamente de ultimă generație sunt foarte mici? Doctorii sunt nevoiți să se descurce cum pot, iar pacienții, de multe ori, preferă să plece la tratament în străinătate și asta, dacă și-l permit. Vă mulțumesc.