Petru Filip

Declarația politică este intitulată „Regionalizarea – componentă a procesului de modernizare a țării”. Stimați colegi,

Necesitatea inițierii unei reforme administrative care să dea naștere unui nivel intermediar regional cu competențe clar definite nu a generat, până în prezent, dezbateri serioase, deși o serie de factori și tendințe la nivel global, european și intern exercită o presiune serioasă asupra statului și asupra organizării sale interne.

Politica regională europeană, ce urmărește egalizarea disparităților, tendințele de regionalizare la nivel european prin ceea ce se numește „new regionalism” – „Regionalismul nou este asociat consecințelor dezvoltării industriale globale, competiției teritoriale dintre rețele și zone ale orașelor-regiuni și, mai ales, regionalizării funcționale a zonelor metropolitane peste care a intervenit Uniunea Europeană cu politica ei de egalizare spațială, pentru coeziunea pieței economice europene”, Miklós Bakk, József Benedek, coordonator, „Politicile regionale în România”, „Polirom”, Iași, 2010 – au transformat regiunile în adevărați „actori în procesele economice, politice și culturale”.

Componenta procesului de modernizare a statului, reforma administrativ-teritorială nu este legată în niciun caz de preferințele politice ale PDL. Reforma administrativă necesită dezbateri ample și coerente. Implicarea întregii clase politice, a specialiștilor în științe administrative, a juriștilor, a specialiștilor din alte state europene, a oamenilor de afaceri interesați, a think tank-urilor etc. este necesară. Studii de impact, scenarii care să aibă în vedere diverse modele de reorganizare administrativă și care să evidențieze avantajele și dezavantajele, riscurile, dar și oportunitățile, sunt obligatorii pentru a diminua erorile majore și pentru a reduce cât se poate de mult efectele perverse.

Scopul nostru nu ar trebui să se reducă, în mod simplist, la a redesena regiunile în funcție de coloratura politică sau de aspirațiile etnice ale unor formațiuni politice. Misiunea noastră ar trebui să fie adaptată la conturarea acelui ansamblu instituțional modern, care să nască o administrație suplă, eficientă, care să reducă birocrația și costurile, să fie organizată pe principiile managementului public, să creeze zone de dezvoltare cât mai uniforme, să elimine în timp disparitățile, să ofere perspective investiționale la nivel local și regional și, nu în ultimul rând, să genereze mai multă bogăție și satisfacție personală.

Fondurile europene – nu mai puțin de 30 de miliarde de euro – pe care România are șansa să le investească în perioada următoare cer planificări investiționale integrate. Banii nu pot fi administrați în mod eficient decât prin intermediul regiunilor. Nivelul central trebuie să-și recunoască limitele.

Câte dovezi să mai așteptăm ca să realizăm, o dată pentru totdeauna, că actualele regiuni de dezvoltare nu sunt funcționale? Obiectivul pentru care ele au fost create, acela de a absorbi fondurile europene, a eșuat. Din acest punct de vedere, este vital să regândim regiunile de dezvoltare, să le consolidăm și să le facem utile. Altfel, nu putem decât să ne luăm adio de la fondurile europene.