Mihăiță Găină

Declarația politică este intitulată „Reinventarea falselor raportări”.

Guvernanții actuali și presa obedientă încearcă să-și aducă laude pentru intrarea în vigoare a modificărilor Codului muncii. Nu au trecut decât doar câteva săptămâni de la acest eveniment și au început să apară, pe surse apropiate puterii, informații cu zeci de mii de noi contracte de muncă.

De fapt, lucrurile stau prost, ca în bancul cu nu i s-a dat, ci i s-a luat. Numărul salariaților din România a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 50 de ani, circa 4 milioane. Dacă scade șomajul, dar nu crește numărul celor ocupați, înseamnă, cum am prevăzut înainte de angajarea răspunderii pe modificările Codului muncii, că aceeași muncă realizată prin contracte pe termen lung sau nedeterminat poate fi efectuată de mai mulți zilieri sau de persoane angajate pe perioadă determinată.

În acest fel, s-a înrăutățit situația salariaților cu contracte permanente și s-a redus numărul șomerilor indemnizați, întrucât, după un contract de muncă de două-trei luni, nu se mai califică pentru a beneficia de indemnizația de șomer.

Astfel, se înrăutățește și situația șomerilor, a celor în căutarea unui loc de muncă. Singurul beneficiar este fondul de șomaj. Numai că acesta devine inutil sau ar trebui redus, din moment ce zilierii, cei încadrați temporar sau pe perioade determinate, nu mai pot beneficia de protecție socială.

În esență, intrarea în vigoare a noilor modificări ale Codului muncii nu creează locuri de muncă, pune pe fugă investitorii străini și români, elimină protecția socială și juridică a salariaților, prin afectarea dreptului la indemnizație de șomaj, prin contracte care-l pun pe salariat la discreția totală a angajatorului, prin descurajarea recursului la justiție în probleme de muncă și drepturi salariale, prin slăbirea sindicatelor și a reprezentării lucrătorilor în raporturile cu angajatorii și Guvernul abuziv.

Pentru scurt timp, au fost angajatori și patroni care au agreat noile modificări la Codul muncii, dar și bucuria acestora a trecut repede, când au văzut că sunt candidați la infracțiuni penale, pasibili de închisoare, căutați acasă și la firmă cu poliția și jandarmeria pentru a se descoperi dacă nu ascund muncitori fără contracte.

Chiar de 1 Mai, premierul Boc, care între timp este și ministru al muncii, i-a anunțat, într-un fel de complicitate cu infractorii, să se pregătească pentru vizita inspectorilor și a poliției.

Este bine cunoscut faptul că munca la negru nu poate fi combătută eficace prin acțiuni polițienești. Acțiunea polițienească, în lipsa unor politici inteligente de stimulare a creării locurilor de muncă, de creștere a investițiilor productive, de reducere a fiscalității, nu face decât să-i

transforme și pe angajatorii care mai au puterea și curajul să dea de lucru în infractori și pușcăriași.

Acest episod ne arată încă și încă o dată superficialitatea, incompetența, lenea intelectuală de gândire a unor guvernanți, care, în loc să elaboreze și să aplice politici de îmbunătățire a vieții celor care muncesc, care vor să lucreze sau să facă afaceri, țin locul ocupat pe niște funcții pentru care nu au niciun fel de chemare, de justificare sau măcar bună intenție.