Haralambie Vochițoiu

Declarația politică este intitulată „Reorganizarea Complexului Energetic Hunedoara și asigurarea continuării activității miniere în bazinul carbonifer al Văii Jiului”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În decursul prezentului mandat de senator am adresat 13 interpelări Guvernului României pe tema Complexului Energetic Hunedoara și a mineritului din Valea Jiului, iar această cifră indică inclusiv la nivel simbolic faptul că s-a depășit ceasul al 12-lea în această problemă. La aceste demersuri se adaugă șapte inițiative legislative, inclusiv modificarea și completarea Legii nr. 85/2003 – Legea minelor, care includea huila printre resursele minerale de importanță strategică, 12 întrebări, nouă declarații politice și zeci de luări de cuvânt în plen.

Dintre parlamentarii județului Hunedoara sunt singurul care a lucrat vreme de zece ani în subteran, în greu încercata mină Petrila, unde săptămâna precedentă a coborât ultima echipă după o activitate de 156 de ani. Cred, așadar, că mi-am câștigat cu prisosință dreptul de a afirma apăsat că soarta minerilor, a energeticienilor și a tuturor hunedorenilor care depind într-un fel sau altul de cel mai important agent economic al județului nu poate fi primejduită de incompetența, lăcomia și pasivitatea unei clici care a dispus cu iresponsabilitate ani la rând, sub forme diverse, de bogăția reprezentată de huilă pentru sectorul energetic. Această importanță a huilei pentru mixul energetic național în următoarele decenii este confirmată inclusiv de analizele MEIMMMA. Subliniez că situația se află într-un punct în care nimic mai puțin decât adevărul și maxima concentrare a Guvernului, a Ministerului Energiei, a prezentei conduceri a CEH, a casei de insolvență desemnate de Tribunalul Hunedoara – GMC SPRL Craiova, a sistemului judiciar, a DNA-ului și a întregului aparat de stat abilitat mai pot îndrepta greșelile, fărădelegile și ignoranța care ne-au condus în acest punct.

În răspunsul cu nr. 101.999/RN din 26.06.2014, primit de la cabinetul ministrului delegat pentru energie la o interpelare în care urmăream prevenirea stării de insolvență a CEH, salvarea locurilor de muncă și asigurarea plății furnizorilor, eram atenționat, după înșiruirea unor măsuri de eficientizare care trebuiau să asigure redresarea complexului și transformarea sa într-o societate competitivă pe piața de energie, că vehicularea nejustificată a iminentei stări de insolvență ar fi extrem de nocivă societății, prin apariția unor temeri nejustificate ale salariaților, înrăutățirea relațiilor cu furnizorii și îndepărtarea potențialilor investitori. Astăzi, dosarul în zece volume al insolvenței CEH nu stă mărturie doar pentru faptul că interesul meu era unul perfect legitim și cunoșteam foarte bine situația, ci reliefează și faptul că societatea nu a avut nicio strategie în pregătirea insolvenței raportat la intenția de reorganizare, după cum reiese și din constatările administratorului judiciar provizoriu.