Vasile Nistor

Declarația politică este intitulată „România, încotro?”. Deseori, mă detașez de ceea ce se întâmplă în jurul meu cu scopul de a deveni, fie și pentru câteva momente, un observator total obiectiv și mă îngrozesc văzând imaginea ce se desfășoară în fața ochilor mei. Statul și țara nu contabilizează niciun progres, nicio mișcare pozitivă cât de cât încurajatoare. Guvernul, care trebuie să decidă și să privească în perspectivă, acționează prin cârpeli jenante, soluții fără temei pentru acum și dezastruoase pentru viitor.

Între timp, aflată între parantezele crizei, populația este cuprinsă de lehamite și de letargie, oameni vlăguiți, îmbătrâniți prematur, cu vigilența slăbită și interes dezamorsat. Voința de a participa la destinul comunității scade continuu. Văd în ochii oamenilor voința fiecăruia de a trăi într-o Românie personală, unde nu mai există partide și șefi de stat, șef de guvern, scandaluri provocate de guvernanți și împărțirea țării după bunul-plac. Văd oameni ce se baricadează în aceste percepții personale despre România și e unica lor șansă de a rămâne fideli destinului care i-a vrut români. Oricum am judeca situația, marii perdanți ai acestor perioade de criză sunt oamenii și țara. Cetățenii simt că interesul lor este disprețuit și, oricum ar fi și oricine ar conduce (președintele sau prim-ministrul), lucrurile nu vor merge mai bine.

Nu am văzut niciun om politic de la guvernare să pălească în fața realității externe dureroase: România nu are acces la decizii de politică universală, și nici zonală. Reprezentăm o zonă strategică, dar punctul nostru de vedere nu are greutate, nu suntem luați în serios, pe aici, pe acolo, suntem tolerați și ca prezență.

Cei care ne ignoră raționează pragmatic: ce bază se poate pune pe o țară pentru proiecte de viitor și de anvergură, dacă această țară, la ea acasă și pentru cetățenii ei, nu făptuiește decât cârpind, fără perspectivă și fără simț analitic?

Din aceeași pricină ne ignoră majoritatea marilor investitori. Inteligența preventivă a capitalismului occidental ne va ocoli, pentru că nu-și asumă nimeni cota de risc economic pe care o probează România. De ani de zile, Guvernul, prin Ministerul Afacerilor Externe în egală măsură, nu s-a mobilizat deloc pentru a dărâma optica și prezumțiile de neîncredere ale Occidentului în privința siguranței investițiilor, prin măsuri concrete. Pe noi ne ocolesc banii, cum ocolesc caravanele nisipurile mișcătoare.

Și astfel, țară săracă, oameni săraci, generații de sacrificiu... Guvernul încearcă explicații jalnice, după ce toate măsurile economice au fost bâlbâite și ineficiente.

Dacă jocul politic poate fi înțeles până la o anume limită, deși ar fi cazul ca guvernanții să se maturizeze, jocul cu viitorul României ar cam trebui întrerupt de către noi, de Parlament, și de justiție, iar Executivul să-și vadă de actul guvernării, nu să stea în campanie, mereu cu ochii pe sondaje. E de înțeles foamea de voturi a PDL și a UDMR, dar într-o democrație în curs de consolidare societatea n-are de câștigat din inflamarea spiritului gregar al naționalismului.