Marius Petre Nicoară

Declarația politică este intitulată „România violenței și a haosului generalizat”.

Cineva îmi spunea că a ajuns să-i fie frică să iasă seara din casă, pentru că oricând se poate întâlni cu un hoț, un agresor, un obsedat sexual sau un alt individ cu alte probleme care i-ar putea face rău.

Constat cu indignare că nici ziua nu mai suntem în siguranță, putem fi atacați la fel de bine. Românii se bat în plină stradă, cu martori, se filmează cu telefonul mobil când se amenință cu arma sau sfidează polițiștii care vin să-i amendeze.

Cred că nu exagerez dacă spun că este imaginea unei Românii scăpate de sub control. Cauzele sunt multiple, însă criza economică, amplificată de cea individuală, a lipsurilor din familie, apoi cea politică..., toate la un loc au dus la disprețul față de stat, lipsa de respect față de autorități și convingerea că ne putem comporta ca în Vestul sălbatic.

Adevărul este că lipsurile materiale i-au corupt pe unii reprezentanți ai statului, aducându-i la mâna infractorilor, grăbind deteriorarea misiunii instituțiilor pe care le reprezintă. Mai nou, lipsa de personal în poliție, jandarmerie, instanțe și alte organisme ale statului a încurajat infracționalitatea, iar cei care ar trebui să ne apere și să ne dea siguranță sunt acum depășiți de situație și demotivați.

Nu sunt printre cei care încurajează un sistem bugetar aglomerat sau salarii exagerate pentru bugetari, dar nici nu pot fi de acord cu ceea ce li se întâmplă acum angajaților la stat, unora dintre ei, cei fără relații la partid și fără recomandare... Mi-e teamă că suntem pe mâna acestor oameni dezamăgiți și înșelați de sistem, a acestor oameni care ne operează, ne educă pruncii, ne îngrijesc părinții bolnavi, ne răspund la telefon când avem o urgență, ne sting incendiile sau ne apără de hoți. Ei sunt mai puțini, mai prost plătiți și mai lipsiți de speranță.

Lucrurile ar sta cu totul altfel dacă ar ști pentru ce sunt sacrificați, dacă ar ști pentru ce „strâng astăzi cureaua” și, mai ales, dacă ar vedea că același lucru îl fac toți, dar, cum spune o vorbă, în România zilelor noastre „unii sunt mai egali decât alții”. Iată de ce speranța unora nu mai există și locul i-a fost luat de disperare, iar disperarea îi împinge la lucruri extreme.

Guvernul ar trebui să îmi spună cum va ține sub control fenomenul acesta care ia amploare. Va fi greu, sunt convins, dar și-a asumat greutatea guvernării și continuă să o facă. Suntem la Boc 5, dacă nu mă înșel, și numărătoarea continuă... Asta dacă nu luăm măsuri rapide.

Vă mulțumesc.