Florian Dorel Bodog

Declarația politică este intitulată „Să ne protejăm așa cum trebuie toți copiii din România!”.

În declarația mea politică de astăzi aș dori să mă refer la un subiect care, în ultimele săptămâni, a captat atenția mass-mediei și a opiniei publice. Fără a mă referi la vreun caz particular, aș dori să vă vorbesc despre problema generală a protecției copiilor.

Încă de la început vreau să subliniez că nimeni nu are dreptul să traumatizeze un copil, nici fizic, nici psihic. Și pentru a nu fi acuzați de ipocrizie sau de politicianism, înainte de a ne pronunța asupra a ceea ce se întâmplă în alte țări, trebuie să admitem că și aici, în România, există încă foarte multe cazuri sau asemănătoare, din păcate, și care nu sunt mediatizate și pentru care nimeni nu a ieșit în stradă.

Conform statisticilor care au apărut în ultima perioadă, peste 10.000 de copii din România au fost victimele unei forme de violență, iar 2.300 dintre ei au fost luați de urgență din familiile unde erau abuzați fizic, emoțional sau chiar sexual. Și vorbim doar de cazurile ajunse în atenția autorităților în primele nouă luni ale anului trecut. Mai ales în mediul rural, dar nu numai, mentalitatea cum că „bătaia e ruptă din rai” încă mai persistă și mulți copii suferă, fără ca vreo autoritate să ia vreo măsură.

Personal, consider că bătaia este o oroare. Și știu sigur, din discuții cu psihologi, cât de nocivă poate fi chiar și o simplă palmă. Mai știu că violența parentală are și alte forme, la fel de periculoase: jigniri, neglijare, abandon, ignorarea nevoilor de bază ale copilului. Toate acestea au urmări.

În România, din totalul de abuzuri raportate până la sfârșitul lunii septembrie 2015, pe primul loc se află neglijarea, urmată de abuzurile emoționale și cele fizice. Violența emoțională la care sunt supuși copiii nici măcar nu e conștientizată în unele familii. Efectele sunt însă la fel de devastatoare. Tocmai de aceea cred că toți părinții trebuie ajutați să înțeleagă mai bine ce se întâmplă, trebuie ajutați să învețe metode de disciplinare nonviolentă.

De asemenea, trebuie să ieșim din zona tabu atunci când vorbim despre ceea ce înseamnă stresul parental, de care prea puțin se vorbește la noi, tocmai pentru că se spune că un copil trebuie neapărat să te facă fericit, iar dacă nu te face, este exclusiv vina ta.

Până nu vom reuși să scăpăm de aceste mentalități și aceste subiecte tabu și până nu vom reuși să aplicăm și noi regulile statului de drept, nu vom putea rezolva problemele de fond.

Așadar, înainte să aruncăm piatra asupra altora, eu spun să ne uităm prima dată la ce se întâmplă în ograda noastră și la ce putem face pentru a schimba situația aici, la noi în țară. Așa că haideți, mai întâi de toate, să încercăm să fim noi părinți mai buni pentru copiii noștri și să ne protejăm așa cum trebuie toți copiii din România!

Vă mulțumesc pentru atenție.