Doina Silistru

Declarația politică este intitulată „Sărăcia ca problemă socială în România”.

Sărăcia ca problemă socială este o rană cu rădăcini adânci care afectează fiecare dimensiune a culturii și a societății. Reperele pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate sau a necesarului pentru îmbrăcăminte, încălzire și alte necesități indispensabile traiului.

Motivele principale ale sărăciei țin de rata ridicată a șomajului, de remunerația insuficientă, de costul excesiv al unor condiții de locuire decente, de pensiile insuficiente, de lipsa educației, a formării și a competențelor profesionale.

Diverse riscuri se pot adăuga sărăciei, cum ar fi excluziunea socială, cauzată, în special, de părăsirea școlii înainte de obținerea unei calificări, accesul redus la piața formală a muncii și accesul limitat la infrastructură, utilități și servicii.

În 1989, doar 9% din populația României era săracă. Cel mai mare număr de săraci din România s-a înregistrat în anul 2000, când aproape 40% din locuitori trăiau sub nivelul sărăciei, iar 13,8% trăiau în sărăcie lucie.

Criza, care a venit cu un val de concedieri și incapacitatea Guvernului de a o gestiona, i-a adus pe români în pragul sărăciei. Cele mai afectate de criza economică din România sunt familiile tinere cu copii, însă la fel de afectate sunt și persoanele cu dizabilități, cele din mediul rural, precum și persoanele în vârstă care trăiesc din pensii foarte mici. În categoria celor care trăiesc sub pragul de sărăcie absolută sunt cei care își asigură existența cu mai puțin de 250 de lei pe lună.

Prima cauză a răspândirii sărăciei este șomajul ridicat. Mulți români își duc traiul de pe o zi pe alta, iar din banii pe care îi primesc de la stat sub formă de ajutor de șomaj nu-și permit să plătească nici măcar utilitățile.

Numărul de șomeri a ajuns la peste 740.000 (8% din numărul angajaților). Mai dramatic e faptul că peste 31.000 de români au ajuns șomeri într-o singură lună, din decembrie 2009 până în ianuarie 2010, după cum arată datele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Într-o situație dificilă pentru găsirea unui loc de muncă se găsesc și șomerii de lungă durată, persoanele de peste 45 de ani, persoanele cu handicap sau cele care provin din mediul rural. Mare parte dintre șomerii României fac apel la bunăvoința autorităților fie pentru un loc de muncă, fie pentru un acoperiș deasupra capului, fie pentru bani de hrană, medicamente sau îmbrăcăminte.

Sunt necesare măsuri eficiente pentru ocuparea forței de muncă, oferirea unor oportunități de muncă celor tineri. Dacă ar avea un loc de muncă, românii ar putea privi mai încrezători către ziua de mâine.

Creditarea în România este limitată de sărăcia extremă a populației, care nu va putea să dețină active financiare mai mari – depozitele la bănci, investiții la bursă, investiții în fonduri de pensii, fonduri mutuale – fără o îmbunătățire generală și masivă a sistemului educațional. Activele financiare ale populației totalizează în România 33,3 miliarde de euro, în timp ce în Ungaria sunt de 65,4 miliarde de euro, iar în Cehia de 93,5 miliarde de euro.