Emilian Valentin Frâncu

Declarația politică este intitulată „Școala spartană a societății românești”.

În Epoca Antică, în Sparta, dacă erai prins la furat, erai aspru pedepsit, nu pentru că furai, ci pentru că erai prins. Spartanii chiar aveau un sistem de educație – numit „Agoge” – prin care tinerii erau încurajați, de multe ori prin înfometare lentă, să fure pentru a trăi. Astfel, deși toți cei care supraviețuiau acestei școli spartane aveau, în mod cert, asemenea abateri, numai cei care fuseseră prinși erau considerați hoți și pedepsiți ca atare. Scopul acestor lecții de viață era să formeze indivizi de o duritate fără seamăn și să întărească societatea spartană printr-un proces continuu de călire.

Asemenea practici se pare că au supraviețuit până în prezent, cel puțin în societatea românească. Aici, deși dispar în fiecare lună milioane de euro de la bugetul de stat, de la bugetele locale și prin evaziuni, nimeni nu este prins și, implicit, nici pedepsit. Descinderile din Vama Constanța, care au scos la lumină nereguli despre care se știa că se petrec, nu fac decât să întărească părerile celor care acuză puterea de jocuri murdare.

În statele de drept autentice, este suficientă o singură acțiune a forțelor anticorupție pentru a speria și cuminți, pentru o perioadă, așa-numita lume interlopă. La noi, faptul că s-au organizat, în ultimele luni, descinderi în mai multe vămi pare să nu fi avut vreo forță de intimidare. Deși era de așteptat să se efectueze controale și în Vama Constanța – nu se știe de ce nu s-a început de acolo seria perchezițiilor –, se pare că totuși, după spusele procurorului, activitatea evazionistă era în plină desfășurare în momentul descinderii. Or, așa ceva nu se poate întâmpla fără intervenție și protecție politică de la cel mai înalt nivel.

Iată deci că societatea românească nu este numai în urma celor occidentale, ci, din punct de vedere al respectului pentru lege, este chiar sub nivelul celei spartane de acum mai bine de două milenii. Ca dovadă stau nu numai acțiunile DNA cu iz politic, ci și numeroase cazuri semnalate de fraudă electorală, corupție – inclusiv în Parlamentul European – și adoptarea proiectelor legislative fără cvorum, deși, în acest caz, poate nu s-a considerat furt faptul că doamna președinte al Camerei Deputaților a adăugat voturi, în loc să sustragă, așa cum presupune, prin definiție, furtul.

Ce rost au aceste practici? La spartani ele căleau individul și, prin acesta, societatea. La noi, ele călesc buzunarele unora și – prin acestea – Guvernul, care a mai supraviețuit unei moțiuni și pregătește o remaniere – a se citi epurare –, care să-i asigure continuitate și după alegeri.

Din fericire, așa cum societatea spartană, închisă și beligerantă, a decăzut, lăsând rațiunea ateniană să capete supremație, la fel și acest Guvern va fi, mai devreme sau mai târziu, răpus de rațiune și bun-simț.