Paul Ichim

Declarația politică este intitulată „Se pare că unii au învățat repede că din necazul oamenilor se poate face profit!”.

Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

În 2006, Guvernul de atunci își asuma răspunderea pe legea reformei în domeniul medical – Legea nr. 95/2006.

La acea vreme, legea a fost etichetată drept cea mai mare schimbare în sistemul de sănătate. Adevărul este că legea aducea multe schimbări și reglementări în domeniu.

Este de notorietate faptul că între dorința de a face ceva și „putința” de a rezolva este uneori o mare diferență. La acestea adăugăm efectele perverse ce pot apărea pe parcursul aplicării reglementării.

Și acum, în rezumat, constatăm faptul că de atunci au fost peste 1.000 de modificări, mai mari sau mai mici, ale legii, prin ordonanțe și inițiative legislative.

Astăzi o să mă refer la un efect pervers sau pervertibil al legii, respectiv al spitalelor.

Dintr-o dorință oarecum întemeiată de a rezolva accesul tinerilor la funcții de conducere, s-a anulat instituția „șefului de secție” de autoritate profesională, cu așa-numitele contracte de management susținute în fața managerilor de spital și a unei comisii agreate de aceștia.

Ulterior, în timpul guvernării PDL–PSD, s-au întâlnit interesele ministrului de a scăpa de răspunderea și răspunsurile solicitate privind marea rețea medicală, ce a fost atribuită autorităților locale. Interesele autorităților locale erau diverse, pe lângă cele de austeritate asupra unui sistem pe care nu-l înțelegeau, până la cele economice privind lucrările în aceste instituții preluate.

Pe plan local, cheltuielile solicitate pentru spitale comportă cele mai mici discuții în consiliile locale și județene, deoarece toți consilierii, supuși presiunii politice, consideră cheltuielile din sistemul de sănătate întemeiate.

Ministrul a scăpat de răspundere și de eventualele nemulțumiri din partea populației.

Decidenții locali au speculat imediat situația și au politizat „în draci” sistemul!

Au întocmit, în mare grabă, consilii de administrație cum au dorit. Au făcut concursuri pentru managerii pe care i-au agreat. Aceștia, la rândul lor, și-au ales directorul medical, financiar, contabil, șefii de secții cum au considerat – adică după carnetul de partid.

Aroganța acestor indivizi numiți manageri, cu spate politic, în anumite zone, pe lângă faptul că a determinat apariția abuzurilor în funcție, s-a asociat și cu bădărănia și amenințările față de personalul medical.

Pseudodirectorii medicali, alături de manageri, își rezolvă propriile probleme de evoluție profesională, de activitate în tot felul de asocieri private.

Strategia de dotare și dezvoltare a unităților de management al resurselor umane a intrat sub controlul total al clientelei de partid. Sunt deja de notorietate acțiunile concertate ale acestor conducători de obstrucționare a sistemului public pentru promovarea intereselor private ale celor de la partid.