Gheorghe Saghian

Declarația politică este intitulată „Securitatea juridică a cetățeanului”.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

După cum afirmă și Paul Roubier, „securitatea juridică este o premisă a tuturor civilizațiilor, exigența acesteia fiind născută dintr-o necesitate profundă. Ea este scutul juridic împotriva anarhiei”. Din păcate însă, în societate există indivizi, nu puțini, care înțeleg să culeagă numai beneficiile pe care le conferă existența legii, fără a se conforma constrângerilor impuse de aceasta.

Marea majoritate a încălcărilor de lege au loc în sfera „faptului divers”, motiv pentru care aceste probleme sunt de un real interes pentru cei mulți, care trăiesc în deplin respect față de lege. Interes izvorât și din faptul că, prin conduita antisocială a unor persoane, le pot fi periclitate drepturile și integritatea fizică. Dar le poate fi afectată grav și securitatea juridică, concept încă puțin luat în seamă, însă cu profunde implicații de natură morală și materială asupra persoanelor ale căror drepturi au fost încălcate.

Demersul meu nu este unul punctual. El dorește să atragă atenția, după cum spuneam și anterior, asupra securității juridice a cetățeanului. Mulți dintre cei care „pronunță dreptul” rămân cantonați, aproape în exclusivitate, numai în sfera dreptului material. Se face abstracție de faptul că dreptul implică o ierarhie de valori fără de care consistența sa ar fi greu de explicat. Cu toate acestea, valorile care ghidează dreptul nu sunt de natură exclusiv juridică, dimpotrivă, ele au o dimensiune mai largă, de natură morală și socială.

Astfel, raportându-ne la valorile sociale care orientează dreptul în epoca actuală, putem menționa, alături de justiție, statul de drept, proprietatea, securitatea juridică și altele. În acest context, se poate aprecia cu ușurință faptul că securitatea juridică a cetățeanului este rezultatul protecției

juridice a valorilor sociale, a atributelor persoanei umane. De securitatea juridică trebuie să se bucure cei care respectă legea, având dreptul de a beneficia de relații sociale în care comportamentul celui care nu respectă legea să fie sancționat pe măsură.

În acest sens, cei ce pronunță dreptul trebuie să aibă o clară conștiință a rolului pe care îl au între oameni, în așa fel încât niciodată clemența să nu alunece în slăbiciune îngăduitoare, care încurajează încălcările de lege. Tocmai de aceea consider că nu este lipsit de importanță ca, atunci când pronunță dreptul, cei ce o fac să se aplece și asupra acelor norme care le completează – în mod necesar, am putea spune – pe cele de drept material și care fac și ele parte din știința dreptului.

Este de datoria noastră să ne asigurăm că legile adoptate sunt încadrate de principii esențiale precum accesibilitatea și previzibilitatea, pentru a asigura o interpretare unitară a legii. Chiar dacă creșterea exponențială a numărului de acte normative și a complexității acestora poate fi justificată prin factori de natură istorică, sociologică, politică și economică, este absolut necesar un efort de disciplinare a excesului normativ și de supunere a tuturor normelor în fața rigorilor securității juridice.