Petru Filip

Declarația politică este intitulată „Semnal de alarmă cu privire la scăderea dramatică a încrederii în Parlamentul României”.

Stimați colegi,

Încrederea în instituțiile politice este fundamentală într-o societate democratică. Cu toții știm că, în funcție de nivelul de încredere acordat de către populație instituțiilor, putem spune că sistemul politic se bucură de susținere. Dar ce se întâmplă atunci când oamenii încep, ușor-ușor, să-și piardă încrederea în instituții? Nu este afectată oare consolidarea democrației?

Trăim într-o societate în care încrederea în indivizi devine din ce în ce mai mult un lucru rar. Oamenii încep să aibă din ce în ce mai puțină încredere în propriii semeni, interacțiunile reciproce și agregarea voluntară a intereselor comune se diminuează.

Asemenea fenomene nu pot duce decât la scăderea participării civice și politice, dar și la diminuarea interacțiunilor economice, cu efect direct asupra prosperității. Capitalul social înregistrează o tendință semnificativă de scădere. Cu alte cuvinte, oamenii ignoră să mai colaboreze pentru atingerea unor scopuri comune.

Românii acordă din ce în ce mai puțină încredere justiției, poliției, partidelor politice, Guvernului, ca instituție, Parlamentului – vezi „Barometrul încrederii românilor”, IRES, martie 2010, alte analize făcute de diverse ONG-uri: Fundația Soros, IPP, Asociația Pro Democrația etc., de Academia Română, prin intermediul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, precum și alte surse, care arată, secvențial sau în tendințe, scăderea încrederii în instituții.

Ar trebui să fim îngrijorați că Parlamentul, cea mai importantă instituție a democrației românești, singurul for legiuitor, a ajuns la cote alarmant de mici în percepția românilor? Ar trebui să ne gândim cu mai multă seriozitate și responsabilitate față de această tendință? Eu cred că da, căci, altfel, legitimitatea reprezentării devine un mare semn de întrebare.

Într-o ierarhie a lipsei de încredere, parlamentarii și Parlamentul se află pe primul loc. Stăm mai prost în percepția românilor și decât alți reprezentanți politici, mai prost decât consilierii județeni sau locali, mai prost ca orice primar.

Înainte de a fi parlamentar, am fost nu mai puțin de 12 ani primar al municipiului Oradea. Din acest motiv, știu foarte bine ce înseamnă să te bucuri de încrederea cetățenilor. Dacă la primărie puteai identifica problemele, dacă acolo știai cine trebuie să se ocupe de repararea imaginii, aici nimeni nu-și poate asuma responsabilitatea. Parlamentul începe să devină o fantomă a democrației românești.

De câte ori am încercat să ne focalizăm pe chestiunile care țin de propria activitate parlamentară în comisiile permanente, în plenul Senatului, în activitățile externe sau din circumscripții, de câte ori am încercat să ne construim propria imagine sau să o întreținem pe cea a partidului, de atâtea ori am ignorat problema încrederii în Parlamentul României.