Nelu Tătaru

Declarația politică este intitulată „Sinuciderea demografică a României”.

Primul articol din Codul familiei prevede că „în România statul ocrotește căsătoria și familia; el sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei”, iar noul Cod civil prevede, la articolul 258, că „familia are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului; statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice și sociale, încheierea căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea familiei”.

Infertilitatea este o afecțiune medicală severă, cu un impact imens asupra familiilor afectate, atât din punct de vedere economic, cât și social. Adesea, infertilitatea destramă familii, epuizează economiile și mai ales are un impact psihologic major asupra celor care se confruntă cu această problemă. Infertilitatea este o afecțiune medicală și reprezintă un obstacol independent de voința cuplului în a dezvolta și consolida familia, iar dacă ne uităm la textele de lege menționate, statul are obligația de a acorda sprijin cuplului, inclusiv prin măsuri economice, pentru a-și putea dezvolta și consolida familia, prin conceperea unui copil biologic.

Timp de 18 luni scurte, în anii 2011 și 2012, Ministerul Sănătății a derulat Subprogramul de fertilizare in vitro și embriotransfer. În această scurtă perioadă, acesta s-a dovedit eficient, născându-se peste 300 de copii, cu o investiție minimă în termeni de cheltuieli publice. Pentru că, din păcate, totul se rezumă la bani, trebuie subliniat că această cheltuială publică este, în fapt, o investiție care urmează a fi amortizată integral. Dacă luăm în calcul și contribuțiile viitoare ale copiilor ce se nasc astfel, vorbim de un plus la bugetul statului.

Costul unei fertilizări in vitro în România variază între 1.400 și 3.000 de euro, la care se adaugă costul medicamentelor necesare și al analizelor premergătoare pe care cuplul trebuie să le efectueze. În concluzie, pentru o singură încercare de fertilizare in vitro, un cuplu trebuie să dispună de 3.000–5.000 de euro. În lipsa susținerii de către stat, costurile procedurilor medicale necesare pot fi prohibitive chiar și pentru cetățeni cu venituri peste medie, dar iată că în anul 2013, din lipsa fondurilor, pacienții nu au mai putut depune dosare, deși teoretic programul a continuat, figurând în lista de programe naționale de sănătate publicată în Monitorul Oficial pentru anii 2013 și 2014.

În prezent suntem singura țară din Uniunea Europeană în care procedurile de reproducere umană asistată medical nu sunt decontate de către asigurările sociale de sănătate, măcar parțial. Majoritatea statelor europene acoperă cel puțin trei tentative de inseminare artificială, respectiv trei tentative de fertilizare in vitro, și decontează cel puțin parțial cheltuielile asociate cu laboratorul, medicația, consultațiile, analizele de sânge și ecografiile necesare.

Așadar, stoparea finanțării Subprogramului FIV în 2013–2014 a transformat România în, practic, singura țară europeană care nu acordă niciun fel de sprijin cuplurilor care au nevoie de ajutor medical în dorința lor de a deveni părinți. Comparația nu este făcută cu țări occidentale sau scandinave, recunoscute pentru nivelul ridicat al susținerii cuplurilor hipofertile, dar chiar și în vecini situația este incomparabil mai bună: Bulgaria susține trei tentative de fertilizare in vitro, Polonia – trei încercări, iar Ungaria – nu mai puțin de cinci tentative de fertilizare in vitro. Trebuie menționat faptul că în unele țări europene cuplurilor cu probleme de infertilitate li se acordă de către stat posibilitatea de a efectua un număr gratuit de fertilizări in vitro.