Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·12 martie 2012
other
Gheorghe Pop
Discurs
Declarația politică este intitulată „Sistemul de logistică a sănătății, în stare de «insolvență»”.
Stimate colege,
Stimați colegi,
De o bună bucată de vreme, asistăm siderați la ultimul circ televizat marca PDL – mă refer aici la criza medicamentelor pentru bolnavii de cancer. La ora actuală, sunt mii de bolnavi, mulți dintre ei în spitale, care se află puși în imposibilitatea de a-și continua tratamentul, deoarece medicamentele care le-ar putea salva viața lipsesc de pe piață, aceasta după ce nici bine nu s-a încheiat scandalul absenței din spitale a morfinei.
Până ieri-alaltăieri, bolnavii internați în spitale erau, de cele mai multe ori, obligați să scoată bani din buzunar pentru a-și procura medicamentele pe care sistemul la care cotizează cuminți era dator să le furnizeze. E un adevăr urât pe care-l știm cu toții de multă vreme. În spitale, pacienții se văd nevoiți să cumpere medicamente la greu din farmaciile private, din cauză că bugetele spitalelor sunt prea mici, prea ineficiente pentru a acoperi nevoile reale ale populației.
Acum, nici măcar aceasta nu mai este posibil. Oamenii ar da oricât, dar medicamentele nu sunt de găsit în farmacii. Criza acestor medicamente a scos la iveală doar o parte dintre mizeriile ce se ascund în sistemul de sănătate românesc. Mai nou, românii au aflat cu stupoare despre citostatice „îmbunătățite” cu apă distilată sau că ministrul sănătății făcea pe consultantul pentru o firmă distribuitoare de citostatice în spitalul pe care – surpriză! – îl conducea cu ceva timp în urmă.
Dincolo de scandalul televizat, rămâne însă drama unor oameni condamnați la durere și, dacă lucrurile continuă într-un asemenea ritm, la o moarte injustă și umilitoare, o dramă pentru care cei vinovați refuză să-și asume responsabilitatea, deși sunt mânjiți de durerea și umilința bolnavilor de cancer din întreaga Românie. Este inadmisibil ca această poveste să dureze de atâta timp și nimeni să nu reacționeze, nimeni să nu fie sancționat, nimeni să nu plătească pentru dramele a mii de români.
Pentru cei care văd asemenea aberații, pentru cei care asistă cum Ministerul Sănătății minte efectiv cu indolență, negând criza citostaticelor, așa cum a negat-o și pe cea a morfinei, pentru cei care sunt martori la cheltuielile nesimțite ale CNAS pe sisteme informatizate nefuncționale, este mai limpede ca oricând că sistemul de sănătate românesc trebuie regândit din temelii, dar, cu siguranță, nu așa cum au visat portocaliii de la putere.
Pentru că, de ce să nu fim onești, preocuparea centrală a penibilului proiect de lege pe care-l flutura Băsescu & Co. era asigurarea profitului firmelor de asigurare private și aruncarea întregului sistem, inclusiv a patrimoniului, în brațele hulpave ale unor grupuri de interese.
Argumentul că avem un stat incompetent, disfuncțional, condus de oameni care fură din banul public este unul fals, și asta nu pentru că statul din zilele noastre nu ar fi toate cele de mai sus, dar vreau să vă atrag atenția asupra unui lucru extrem de simplu: în absența unui stat funcțional, nu putem avea o economie de piață funcțională. În toată această ecuație macabră, bolnavul ar fi avut un singur drept: acela de a nu uita să plătească contribuția de sănătate, ca să aibă asiguratorul bani de rulaj.