Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „Stânga și dreapta, unite prin «afinități de natură doctrinară» sub sigla USL”.

Apoteoza politicii românești tocmai s-a produs. Am asistat sâmbătă, 5 februarie, la scrierea unei pagini „glorioase” în politica națională. Stânga s-a aliat cu dreapta, precum am zice că, spre binele României, s-au unit dealul cu valea, gerul cu arșița sau râsul cu plânsul. Cel puțin interesantă strategia celor trei partide – PSD, PC și PNL, care, în strădania lor obsedantă și disperată de a reveni la putere, au ajuns la ultima soluție.

Cu toții știm că polii opuși se resping, dar la noi totul este original în politică. Prin urmare, respectiva alianță ar putea fi considerată drept nefirească. Dar teoria filozofică a luptei contrariilor vorbește și despre lupta neantagonică dintre contrarii. Cu certitudine, actualmente, proaspăta Uniune Social-Liberală probează un astfel de experiment. Concubinajul notoriu anterior alianței, dintre PSD+PC și PNL, prin care minoritarii liberali au rămas la putere susținuți angro de partidul domnului Iliescu, a funcționat cu succes, chiar dacă mariajul lor, negat oficial, a mai adus încă o povară temporar disimulată și destul de grea pe umerii acestei țări.

Oficializarea acestei căsătorii din interes – condiționată de împărțirea pe din două a averii – este justificată de către liderul PNL, Crin Antonescu, prin așa-zisele „afinități de natură doctrinară”. Probabil că Domnia Sa are dreptate. Știe oricine că seceta și inundațiile, deși sunt fenomene contrare, aduc nenorociri la fel de mari în viața oamenilor. Dacă asta era perspectiva domnului liberal în momentul în care a comis declarația privind alianța dintre stânga și dreapta, n-avem decât să-l felicităm pentru spiritul său rafinat și vizionar.

Rămâne de văzut, mai departe, ce efecte va avea gestul politic al triumvirilor pentru soarta românilor și pentru cea a partidelor pe care le conduc. Nu de alta, dar, fără de voie, ne duce gândul la Alianța celor trei împărați, din 1873 – Alexandru al II-lea, Franz Joseph I și Wilhelm I –, prin care suveranii urmăreau să adopte o linie de conduită comună în politica Rusiei, Austriei și Germaniei. Numai că, ulterior, conflictul de interese dintre semnatarii acelei alianțe a condus la încordarea relațiilor dintre ei și la scindarea alianței, determinând crearea celor două blocuri militare: Tripla Alianță și Antanta. Dar poate că pe triumvirii de azi nu-i interesează lecțiile oferite de istorie.

În ceea ce ne privește, nu ne stresăm prea mult pentru viitorul politic al celor vizați, însă „Realitatea” cotidiană, pe care o percepem la tv prin „Antene”, mediatizează ostentativ în prim-plan evenimentul politic al anului, pe care nu-l putem trece cu vederea. Ca atare, constatăm și poziții intrapartinice de natură conflictuală, printre care aceea adoptată de unul dintre cei mai importanți pesediști, domnul Vanghelie, care zice cam așa: „Pe mine e greu să mă convingă cineva. Eu am principii.” Să deducem din aceasta că restul colegilor săi n-ar avea principii?!