Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·22 februarie 2010
Declarații politice · adoptat tacit
Florin Constantinescu
Discurs
Declarația politică este intitulată „Statul cămătar”. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,
Am reclamat de nenumărate ori lipsa de interes a statului vizavi de întreprinzătorii privați. Statul i-a exclus de pe piața creditării și tot statul le percepe o dobândă anuală de 36,5%, dacă apelează la creditul fiscal.
Multe dintre firmele din România au dus greul acestei crize, și încă îl mai duc. Statul este singurul căruia nu-i pasă de contribuabili. El nu duce lipsă de lichidități, așa cum duc lipsă întreprinzătorii.
Din lipsa acestor lichidități, plătitorii de taxe și impozite din mediul privat apelează la creditul fiscal și, pentru că le creează o astfel de facilitate, statul se crede îndreptățit să le perceapă contribuabililor dobânzi cu vârf și îndesat. Drept urmare, multe firme, pentru a face față nevoilor de lichidități și puse în fața înghețării creditării ca urmare a setei extraordinare de bani a Ministerului Finanțelor Publice, preferă să-și amâne plata impozitelor.
Dacă firmele ajung în această situație, dobânzile penalizatoare sunt incredibile, sunt absurde. Practic, niciun stat UE nu are o asemenea politică de jupuire a întreprinzătorilor privați. Firmele au datorii la stat, deși statul, la rândul lui, are datorii infinit mai mari către firme. Nu am cifre exacte, dar pot să vă spun că sumele pe care statul le datorează contribuabililor sunt de ordinul miliardelor de lei. Firmele se comportă _fairplay_ față de stat și caută să-și plătească datoriile, pe când statul profită de poziția sa de forță și secătuiește firmele private cu dobânzi penalizatoare absurde. Dobânzile s-au majorat înfiorător de mult, ajungând la 36,5% pe an, în condițiile unei inflații de 4% sau puțin peste 4%. Vorbim de o afacere pe care statul o cultivă și o reglează în funcție de bunul plac al guvernării actuale.
Dacă ne referim la alte state ale Uniunii Europene, cum ar fi, de exemplu, Germania, unde nivelul dobânzilor penalizatoare este de 12% pe an, în condițiile în care inflația este de 2,8%, sau Franța, unde nivelul dobânzilor este de 14,8%, în condițiile unei inflații de 3,2%, am constata că la noi este ca la nimeni.
Mai am un exemplu: în Letonia, țară cu o rată a inflației de 15%, se achită penalități de 0,05% pe zi, adică 18,25% pe an. Deci iată că în alte țări se poate mult mai bine.
Guvernul PD-L-ist se laudă cu ajutorarea firmelor, cu încurajarea lor. Cred că încurajează, de fapt, sinuciderile.
Guvernanții aduc de fiecare dată argumentul că o micșorare a penalităților ar duce la o reducere a gradului de colectare a veniturilor fiscale, dar cum în România acest grad este extrem de redus, multe companii se reorganizează judiciar: își schimbă numele sau domeniul de activitate, pierzându-și urma.
Cred cu tărie că dobânzile ar trebui cel puțin reduse la jumătate. E vorba de doar 0,05% pe zi. Dacă vom realiza acest lucru, pot să vă garantez că, dintre firme, puține vor mai fi datoare la stat, iar statul nu va fi nevoit să caute urma datornicilor.