Emil Marius Pașcan

Declarația politică este intitulată „Țara de la cap se împute!”.

Domnule președinte,

## Distinși colegi,

Pesemne nu există român care să nu fi fost tratat cu dispreț, silă, desconsiderare, rezervă și chiar teamă, odată ieșit în afara granițelor României. Peste tot în afara țării lor românii îndură umilința de a fi asimilați anticipat unor infractori, borfași, cerșetori, cetățeni nedemni de încredere și de care este înțelept să te ferești, cu care nu e tocmai înțelept să ai de-a face... Chestiunea a devenit un stereotip, evident supărător și nedrept, dar continuă să ne urmărească prin actualitate, precum o nefirească, demonică umbră.

Faptele unei minorități infracționale, de la periferia oricărei societăți, oriunde aceasta s-ar afla, ajung să caracterizeze, să stigmatizeze majoritatea oamenilor cinstiți, corecți, normali la cap și demni. La fel precum în media „no news is good news”, informațiile pozitive nu prea reprezintă știri sau o fac din ce în ce mai rar... Primează, de regulă, informația negativă, răul, sordidul, apocalipticul din „breaking-news”-uri, ieșitul din comun care face audiență și multiplică informația mult mai rapid. Susțin teoreticienii jurnalismului că nu reprezintă obligatoriu o știre faptul că un câine a mușcat un om, însă cu siguranță compune o știre de top fapta când un om mușcă un câine.

Nu contează milioanele de români care muncesc stoic, departe de țara lor, dar făcându-i cinste, în deplin respect și integrându-se fără probleme legislației altor state care le-au oferit găzduire. Prevalează în percepția publică globalizantă scursorile, infractorii, ratații și inadaptații de la periferia societății, iar această categorie devine emblematică pentru o întreagă națiune. Și plătim cu toții cu onoarea pentru nevrednicia existenței lor.

Însă, de-acum, penalul, infracționalitatea ajung să ne caracterizeze țara la modul oficial, astfel încât nu mai avem motive să fim supărați pe străinii care ne judecă și etichetează nedrept. Prim-ministrul României, Victor Viorel Ponta, a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție, fiind cel de-al 13-lea ministru penal din cel mai „cinstit” guvern, pe care îl păstorește spre cele mai înalte culmi ale sfidării și tupeului de mai bine de trei ani.

Ce să le mai spui cu obidă occidentalilor în legătură cu demnitatea și mândria ta națională, lezate ades? Vorba lui nenea Iancu Caragiale: rămânem cu „onoarea nereperată”. Punem capul în pământ, privim cu silă la bombeuri, strângem din dinți și se cuvine să tăcem. Când infracționalitatea stă la loc de cinste la masa Guvernului României, când însuși premierul este un inculpat penal și nici măcar nu are bărbăția și demnitatea de a demisiona din funcția devenită oneroasă, atunci, din păcate, avem o problemă de culpabilizare extrapolată la nivel național. Suntem cu toții de vină consimțind, direct sau indirect, la această stare de fapt, iar, parafrazând un proverb celebru, nu pot decât să concluzionez fatalist: țara de la cap se împute!