Adrian Țuțuianu

Declarația politică este intitulată „Traian Băsescu și PDL – bișnițarii interesului național”.

Stimați colegi,

Imaginea unui președinte fără nicio soluție, asta a arătat Traian Băsescu săptămâna trecută, într-o nouă încercare de prostire a opiniei publice. Un gest disperat din partea unui președinte disperat, pentru că altfel nu putem numi povestea asta ridicolă cu moratoriul în interesul național. E limpede pentru toată lumea că PDL și patronul său se află într-o fundătură, blocaj din care, ironie și culmea tupeului, așteaptă să-i scoată partidele din opoziție.

Numai că nu poți să te aștepți la prea multă băgare în seamă, câtă vreme comportamentul tău pe scena politică a fost până acum unul abuziv, disprețuitor, lipsit de gradul minim de eleganță. Nu prea poți să te aștepți ca opoziția să muște nada asta, câtă vreme ți-ai privit și tratat adversarii politici ca pe niște dușmani. Nu prea poți să te aștepți la o mână întinsă ca să ieși din groapă, atâta timp cât toată lumea știe că-i vei trage în jos pe binevoitori.

Pentru că, stimați colegi, ce l-a apucat acum pe Traian Băsescu să vorbească despre reconciliere? Și ce credeți că înțelege Domnia Sa din acest cuvânt:

– șase ani de zile, cât a făcut ce-a vrut în țara asta, n-a simțit nicio apăsare în privința armoniei politice, ba, dimpotrivă, a făcut tot ce i-a stat în putință să creeze o stare inoportună de tensiune, pe fundalul căreia să poată dicta în pace;

– a abandonat rolul de mediator, comportându-se ca șef al Partidului Democrat Liberal și încercând permanent să destructureze partidele de opoziție, și-a făcut un obicei din a calomnia liderii acestor partide;

– a creat o majoritate parlamentară mincinoasă, călcând în picioare voința electoratului. Și ce s-a ales de această majoritate? Ea este nefuncțională și măcinată de conflicte între și în interiorul partidelor ce o compun, sunt conflicte între găștile din PDL, sunt conflicte între PDL și UDMR, între PDL și așa-zișii independenți. Practic, coaliția funcționează pe bază de șantaj, iar încercarea de a responsabiliza opoziția pentru eșecurile repetate ale puterii este lamentabilă. Vi-l citez pe Markó Béla, ca să nu aveți vreun dubiu: „Când suntem obligați să ne adresăm opoziției, înseamnă că ceva nu merge pe partea guvernamentală. Nu opoziția este de vină pentru problemele pe care le avem la trecerea acestor legi.”;

– a patronat o politizare fără precedent a instituțiilor publice. Practic, astăzi, dacă nu ai carnet de membru PDL, poți să-ți iei adio de la locul de muncă, indiferent dacă ești director sau șofer, manager sau femeie de serviciu; – a făcut din justiție o mascaradă televizată și, tot la capitolul justiție, președintele a mai făcut una nefăcută: să discreditezi Curtea Constituțională, numind-o penibilă, doar pentru că nu-ți trece ție toate aberațiile, e profund nedemn pentru un șef de stat. A fost bună Curtea Constituțională când i-a validat mandatul de două ori, ultima dată în ciuda dovezilor evidente privind fraudarea alegerilor? Atunci nu mai era o „instituție penibilă”. Și dacă reluăm minciunile electorale ale aceluiași Traian Băsescu despre necesitatea întăririi încrederii în instituțiile statutului, cine e acum penibil?;