Vasile Nistor

Declarația politică este intitulată „Umilința pensionarului român”.

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, termenul „criză” este – sau reprezintă – un interval de tensiune a unor energii contrare, interval care se încheie cu o rezolvare sau

cu o avansare, un progres, o soluție. Într-o altă accepțiune, criza reprezintă o lipsă de ceva, fază critică a unei dezvoltări.

De mai bine de trei ani am devenit extrem de familiarizați cu acest termen. Avem și am avut o criză a justiției, o criză a sistemului sanitar, o criză economică, o criză a învățământului, o criză financiară, conflicte în metastază, inepții instituționale.

Și apele își ies câteodată din matcă, măturând totul în calea lor, dar vine o vreme când se reașază, se limpezesc și curg molcom în matca lor firească și pe cursul lor obișnuit. Numai crizele din România nu-și găsesc soluții. Câteodată, par să se mai domolească, dar se găsește cineva însă care le reactivează... Guvernul acestei țări și „asumările” lui.

Și, ca să arate că este în ton cu criza, că sub oblăduirea dânșilor se „trăiește bine”, Guvernul a adoptat în cadrul reuniunii săptămânale o hotărâre pentru punerea în aplicare a programului guvernamental de sprijin pentru pensionari „Coșul de solidaritate”. În cadrul acestui program, pensionarii vor putea achiziționa la preț mic zahăr, mălai, orez și alte produse alimentare. Desigur că și eu îmi doresc să existe o limitare a sărăciei, dar nu așa, nu mințind, nu furând!

În dispreț total față de populația acestei țări, actualul regim favorizează o minoritate care a prosperat și continuă să prospere, accentuând polarizarea socială. Pensionarii, oameni care și-au închinat o viață întreagă muncii, se zbat în nevoi, se văd înșelați în așteptările lor... Toți constată că toate promisiunile făcute n-au fost decât un tertip pentru a accede la putere, iar schimbările făcute n-au vizat decât aservirea propriei clientele politice. Este incredibil să văd cum „bătrânul pensionar” începe să reprezinte o instituție, un simptom al bolii economice și sociale actuale, un bun instrument electoral.

N-ar fi fost mai potrivit oare ca, pentru a înlătura caracterul pur electoral al acestei decizii, acestei categorii sociale să i se aloce un procent anume la mizera pensie? Oricum se cheltuiesc sume colosale pentru acest „ajutor”. De ce să nu ajutăm cu adevărat, dându-le ocazia să-și gestioneze singuri propriii bani? Pensionarii nu trebuie numai să mănânce, mai au nevoie și de medicamente, și de îmbrăcăminte.

Dar, de cele mai multe ori, pentru a acumula sprijin și a-și masca motivațiile subterane, conducerea actuală s-a sprijinit pe retorică, pe propagandă și pe argumente plăcute urechii. Sună bine, ce-i drept, să ajutăm bătrânii nevoiași!

Hotărârea prevede că instituții precum consiliile județene, consiliile locale ale sectoarelor Bucureștiului și consiliile locale vor înființa societăți comerciale sau, dacă este cazul, vor extinde obiectul de activitate al celor existente și că societățile comerciale vor achiziționa, prin licitație publică, transparent, alimentele destinate comercializării către pensionari.