Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·26 octombrie 2011
Senatul · MO 124/2011 · 2011-10-26
Declarații politice și intervenții ale senatorilor: – Nicolae Dănuț Prunea (PSD) – declarație politică având ca titlu „Trădarea intereselor naționale în favoarea satisfacerii intereselor de partid”; – Minerva Boitan (PNL) – declarație politică intitulată „Regele Mihai, la moment aniversar”; – Gheorghe David (PDL) – declarație politică cu titlul „Nevoia pentru țara noastră, ca membră a Uniunii Europene, de a avea date cât mai exacte despre populație și locuințe”; – Doina Silistru (PSD) – declarație politică având ca titlu „Un moment favorabil”; – Günthner Tiberiu (UDMR) – declarație politică intitulată „Participarea la cea de-a 125-a Adunare a Uniunii Interparlamentare”; – Avram Crăciun (Grupul parlamentar progresist) – declarație politică cu titlul „Roșia Montană – între mit și realitate”; – Nicolae Dobra (PDL) – declarație politică având ca temă Ziua Armatei Române; – Gheorghe Pop (PSD) – declarație politică intitulată „Au dispărut marii corupți?”; – Dumitru Oprea (PDL) – declarație politică cu titlul „Ștergerea datoriilor nu trebuie să fie un cec dat în alb Uniunii Europene”; – Sorin Constantin Lazăr (PSD) – declarație politică având ca titlu „Hoțul strigă: «Hoțul!»”; – Petru Filip (PDL) – declarație politică intitulată „Mesajul Regelui Mihai I – un arc peste timp”; – Marian Iulian Rasaliu (PDL) – declarație politică cu titlul „Micii și telefoanele mobile nu sunt o soluție pentru România”; – Augustin Daniel Humelnicu (PDL) – declarație politică având ca titlu „Complicitatea opoziției cu justiția coruptă”; – Mihaela Popa (PDL) – declarație politică intitulată „PSD se reinventează prin aceiași oameni și aceleași obiceiuri”;
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
· Declarații politice
27 de discursuri
Bună dimineața, doamnelor și domnilor senatori! Începem partea de ședință dedicată declarațiilor politice și-l invit pe domnul senator Nicolae Prunea, din partea Grupului parlamentar al PSD.
Microfonul central, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi este intitulată „Trădarea intereselor naționale în favoarea satisfacerii intereselor de partid”.
Guvernele României din ultimii ani s-au bazat pe contractarea unui munte de datorii, datorii care au mers fie către cei care gravitează în jurul PDL, fie în conturile secrete ale acestui partid. În loc ca banii respectivi să fie distribuiți, în cel mai rău caz, în majoritatea lor către investiții, ei au dispărut, afirmație credibilă, fiindcă nu s-a făcut nicio comunicare și nu s-a oferit nicio dovadă privind destinația lor de ultimă instanță. Economia reală nu a beneficiat de niciun euro din creditele de zeci de miliarde obținute de la instituțiile cu veleități mondiale. Nici pe departe nu s-a lucrat într-o manieră transparentă nici la secția de resort, nici în ceea ce privește plățile, după cum nu s-a utilizat niciun euro pentru ușurarea situației agenților economici din punctele nodale ale economiei naționale.
În acest domeniu al folosirii creditelor externe găsim explicația dezechilibrelor bugetare, comerciale și a devalorizării continue a leului, iar rădăcina crizei actuale este pierderea încrederii în capacitatea Guvernului Boc de a rezolva numeroasele probleme macroeconomice cu care se confruntă țara.
Reglementarea laxă și politicile dezlânate, fără nicio fundamentare științifică, au caracterizat guvernarea țării în ultimii ani. Ea a fost generată de desconsiderarea, pe toate planurile și în toate împrejurările, a opoziției politice, deși calitatea umană a membrilor Guvernului Boc a scăzut continuu, fără însă ca ea să fie vreodată cel puțin corespunzătoare așteptărilor populației. Desigur că vinovat de această situație este, în primul rând, cel care a impus principiul acțional: „Nu dăm seama de ce facem în fața
nimănui”, nici în fața Parlamentului, nici a alegătorilor, fiindcă și așa nu am ținut seama de preferințele lor la vot.
Dar cei care au acceptat și aplicat deciziile profund sfidătoare, nelegale și contrare practicilor și cerințelor exprimate pretutindeni să știe că vor răspunde pentru ele nu într-o judecată ad-hoc la Târgoviște, ci în fața unui complet format din specialiști, cu o moralitate nealterată de un transfug sau de un răspopit. Nici cei care se vor apăra invocând „hazardul moral” sau „dificultăți de etică” generate de nevoia utilizării capacităților de producție deținute nu vor scăpa de interogația publicului, azi, flămând, mâine, falimentat ca urmare a creșterii aberante a cheltuielilor de întreținere.
Acest model de politică orientat exclusiv pe interese de partid, pentru satisfacerea nevoilor câtorva apropiați și a liderilor dornici de o bună imagine publică, prin prezentarea lor ca atotputernicii zilei, datorită finanțelor uriașe de care dispun discreționar, este repudiat de populația țării. Era evident și pentru cei cu o pregătire economică precară că măsurile de politică economică luate în ultimii ani nu pot duce la accelerarea dezvoltării economice, și nici măcar la menținerea producției la același nivel.
Luăm notă, alături chiar și de primarii care au trecut la UNPR, de faptul că unor membri ai Guvernului Boc li se dă mai multă putere financiară decât li se cuvine, ca răsplată pentru eșecurile înregistrate în trecutul apropiat. Grija de căpătâi a domnului Boc este mărimea părții la discreția PDL din împrumutul acordat de Fondul Monetar Internațional și de băncile autohtone. În locul transparenței, domnul primministru oferă doza maximă de secretomanie, chiar dacă în discuție este bugetul țării, cu toate că, prin lege, este stabilit că se discută public structura și mărimea lui.
Deși membrii Guvernului Boc sunt cei mai pricepuți dintre cei care își împărtășesc scopurile și obiectivele urmărite, nu înseamnă că se și pricep la gestionarea finanțelor țării. Eșecul lor și al altor specialiști pe care îi folosesc arată că nu sunt destul de inteligenți pe cât se pretinde, și nici influența externă nu este atât de imprevizibilă și de puternică pe cât se afirmă. Incertitudinea zilelor noastre nu se reduce la a nu ști ce se va întâmpla în viitor, deoarece calculul probabilităților este de mare ajutor în această privință, ci la a nu cunoaște toate caracteristicile faptelor și acțiunilor supușilor.
Așa că, domnule prim-ministru, vă cerem să rețineți că tratamentul pe care îl aplicați societății românești face mai mult rău decât boala de care suferă ea. Mii de oameni susțin că ar fi de preferat un rău mai mic, care se poate obține renunțând la intenția dumneavoastră – e drept că o faceți doar declarativ – de a stimula creșterea economică, și să lăsați pe alții să încerce refacerea încrederii în posibilitățile Guvernului României de a relansa economia. Vă mulțumesc.
Mulțumesc tare mult, domnule senator.
O invit la microfon pe doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe David.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi este intitulată „Regele Mihai, la moment aniversar”.
Domnule președinte,
Stimați colegi,
Abandonând zona gri a intereselor orientale, România modernă s-a născut din vocația de a fi europeană în organizarea instituțională și în afișarea unui spirit de toleranță.
Cu o identitate clar conturată în concernul națiunilor europene, România a devenit spațiul în care fiecare s-a simțit liber și la el acasă din momentul în care Regele Carol I a pășit pentru prima oară pe pământul acestei țări.
De atunci, monarhia constituțională a devenit garantul și liantul unei națiuni libere, care a continuat să prospere în permanență, oferind umanității dovezi indubitabile ale sufletului și spiritului românesc.
Identitatea și vocația autentică aveau să fie distruse de comunism.
Cel căruia i-a fost hărăzit să suporte marea durere a acestei drame la care a fost supus poporul român rămâne Regele Mihai.
Obligat să accepte o alegere pe care alții au făcut-o pentru români peste capetele lor, Regele Mihai s-a dovedit a fi demn de rolul pe care Casa Regală a României și l-a asumat în istoria acestui neam.
Suportând cu stoicism vicisitudinile unor vremuri mult prea învolburate, Majestatea Sa a știut în permanență să le ofere tuturor românilor modelul demnității și al curajului.
La împlinirea a 90 de ani de viață ne-a făcut pe toți să înțelegem de ce România este spațiul luat „cu împrumut de la copiii noștri” și de ce rămâne țara în care fiecare trebuie să lupte pentru propria libertate, demnitate și onoare.
Cu gândul la generațiile viitoare, Regele Mihai ne-a spus, o dată în plus, că, în mersul ei înspre viitorul de mâine, România are drept principale atuuri: loialitatea, curajul, respectul, seriozitatea și modestia fiecăruia în parte, o lecție regală pentru prezent, dar mai ales pentru viitor.
Vă mulțumim, Majestate, și să ne trăiți întru mulți ani! Mulțumesc.
## Mulțumesc și eu, doamna senator.
Îl invit la microfonul Senatului pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește doamna senator Doina Silistru.
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,
Declarația mea politică din această dimineață este tot pe marginea unei probleme care este de actualitate și despre care am vorbit și săptămâna trecută.
Sigur, este vorba despre recensământul populației și al locuințelor, însă mi-am intitulat declarația de astăzi „Nevoia
pentru țara noastră, ca membră a Uniunii Europene, de a avea date cât mai exacte despre populație și locuințe”.
Aș începe însă – îmi fac datoria, ca reprezentant al cetățenilor – prin a semnala o mică problemă, care a apărut în acest timp și care, până la urmă, oarecum, pune la îndoială corectitudinea, deja, a acestor date cu privire la recensământ. Mă refer la populație aici.
Am primit o scrisoare din partea Alianței Evanghelice din România, prin care ni se semnalează, spun eu, un mic incident sau o mică problemă, care mie îmi place să cred că nu a fost făcută voit, ci, probabil, a fost adăugată așa, dintr-un mic exces de zel.
„Alianța Evanghelică din România – ce cuprinde Cultul Penticostal, Biserica Baptistă și Biserica Creștină după Evanghelie, fac eu, așa, o estimare, aceste trei culte însumează, undeva, înspre un milion de persoane – vă transmite, prin intermediul acestei scrisori, profunda îngrijorare cu privire la declarația pe care domnul Vergil Voineagu a făcut-o la sfârșitul ședinței de guvern din data de 21 septembrie 2011.” Este vorba despre președintele Institutului Național de Statistică. Repet, eu îmi fac datoria, dar îmi place să cred că nu a făcut-o voit.
Se spune mai departe în scrisoare: „Chiar prin actul normativ astăzi promovat, Hotărârea Guvernului nr. 922 din 21 septembrie 2011, avem posibilitatea să folosim și surse indirecte, adică de la celelalte persoane care au rămas acasă, de la vecini, primari, secretarul primăriei, preot.” Aceasta a fost afirmația pe care a făcut-o președintele Institutului Național de Statistică.
În continuare, se prezintă în scrisoare: „Trebuie să vă semnalăm că afirmația făcută nu numai că nu are niciun fel de acoperire în actul normativ sus-menționat, dar pune Guvernul României într-o situație extrem de neplăcută, prin faptul că completează cu de la sine putere o hotărâre de guvern.
În același timp, având în vedere numărul foarte mare de români plecați în străinătate, completarea personală pe care domnul Voineagu și-a permis să o facă la o hotărâre de guvern – se spune în scrisoare – deschide larg calea abuzurilor la completarea formularelor și a denaturării semnificative a rezultatelor finale ale recensământului, cu nenumărate implicații în plan social, dar mai ales religios.”
Desigur că în această hotărâre nu este făcută precizarea că preotul, episcopul sau pastorul local pot să intervină și nu au nicio competență în furnizarea de date și informații pentru recenzorul respectiv.
Iar acum aș mai prezenta câteva lucruri din declarația pe care am pregătit-o.
Înaintea oricărei investiții, indiferent dacă vorbim despre o persoană fizică sau juridică, cei ce gândesc să o facă trebuie să-și elaboreze un proiect – mai puțin obligatoriu în primul caz, obligatoriu în cel de-al doilea –, cu atât mai mult atunci când susținerea ei se bizuie pe bani publici, dar și în cazul persoanelor juridice private pentru care a fost stabilită parcurgerea unor proceduri obligatorii.
Recensământul populației și al locuințelor, care, pentru prima dată, se desfășoară în conformitate cu regulile stabilite de Comisia Europeană, prin cele 96 de întrebări înscrise în chestionar, are ca țintă finală conturarea unei imagini cât mai exacte a potențialului uman și material de care dispune în momentul de față România.
El va constitui unul dintre principalele temeiuri de care țara dispune în elaborarea strategiilor de dezvoltare socioeconomică în anii ce vin. În același timp, datele sale, odată centralizate, vor fi integrate, împreună cu cele furnizate de către celelalte țări comunitare, în portofoliul Comisiei Europene și al Consiliului Europei. Se vor folosi de ele ori de câte ori țintele avute în vedere vizează conturarea unor programe și proiecte strategice de dezvoltare, adoptate în cadrul reuniunilor comisiilor existente, răspunzătoare să materializeze strategiile de ansamblu ale Uniunii Europene de care să beneficieze toate țările membre. Când spun aceste lucruri, mă gândesc la politicile comunitare privitoare la dezvoltarea durabilă, la cele pentru agricultură, mediu, cultură și învățământ, fiscale, respectarea drepturilor omului etc.
Este un adevăr axiomatic faptul că în toate domeniile, doar parțial amintite, principalul pilon-suport îl reprezintă factorul uman. Este inutil să insist asupra importanței acestuia, din moment ce tot ce se dorește prin programele stabilite este satisfacerea în condiții cât mai bune a nevoii de bunăstare a cetățenilor care, prin vot, le-au încredințat aleșilor, de la nivel național și comunitar, propriile destine.
Or, pentru a pune în operă, cum se spune, nevoile și doleanțele oamenilor, principalul instrument de lucru îl reprezintă cunoașterea în amănunt a datelor care, sintetic exprimate, ne furnizează suportul la întrebarea: pe ce ne bizuim?
Cu alte argumente voi reveni data viitoare, pentru a nu lua din timpul altor colegi.
Mulțumesc.
O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Günthner Tiberiu.
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Declarația mea politică are următorul titlu „Un moment favorabil”.
Stimați colegi,
Ne aflăm din nou în momentul în care se discută aprins pe marginea normelor de aplicare a Contractului-cadru de acordare a asistenței medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate în anul 2012. Ne aflăm din nou în momentul în care medicii se pregătesc pentru o nouă luptă cu Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Este un război cu repetiție, câtă vreme cele două instituții, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, par să nu fi învățat nimic din greșelile trecutului foarte apropiat. De ce spun asta? Pentru că proiectul normelor de aplicare a contractului-cadru de acordare a asistenței medicale păstrează o parte dintre prevederile contestate de medici și în cursul anului trecut.
Se pare că în tumultul vieții cotidiene uităm, uneori, cât de importantă este sănătatea, a noastră, dar mai ales a celorlalți.
Problemele majore ale sistemului de sănătate le cunoaștem: vorbim de fiecare dată de finanțarea inadecvată a nevoilor pacienților, de alocarea ineficientă și netransparentă a resurselor la nivel național și regional, de lipsa unor mecanisme de plată care să răsplătească eficiența și calitatea serviciilor medicale, de o lipsă de motivație a personalului medical și de pierderea, în ritm alarmant, a celor mai buni oameni din domeniu, de absența transparenței decizionale, dublată de comunicarea deficitară la nivel public și interinstituțional. În paralel, se semnalează o absență
a datelor privind performanța sistemului sanitar, dar și o lipsă de interes privind cercetarea și promovarea în practica medicală.
În acest context, consider că este necesară stabilirea unui sistem de colectare a contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate eficient și echitabil, care să acopere costurile sistemului și alocarea tuturor fondurilor din contribuțiile de sănătate exclusiv pentru sistemul sanitar. Introducerea plății pe performanță în sistemul de asigurări sociale de sănătate ar duce la creșterea gradului de menținere a personalului medical în sistemul sanitar românesc. Totodată, se impune crearea unei strategii care să vizeze atragerea de personal medical în mediul rural și în zonele deficitare. Toate acestea, cumulate cu îmbunătățirea cadrului legislativ din domeniul sănătății, ar demonstra că nouă, celor de aici, ne pasă nu numai de sănătatea noastră, ci și de sănătatea poporului.
Domnule ministru al sănătății, Aveți șansa să faceți ceea ce predecesorii dumneavoastră, prea blocați în politică, nu au făcut. Nu ratați acest moment!
Vă mulțumesc.
Mulțumesc și eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Günthner Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR, se pregătește domnul senator Avram Crăciun.
„Participarea la cea de-a 125-a Adunare a Uniunii Interparlamentare”
Domnule președinte,
Stimați colegi,
Între 16 și 19 octombrie 2011, s-au desfășurat la Berna cea de-a 125-a Adunare a Uniunii Interparlamentare și reuniunile asociate sau, mai pe scurt, Sesiunea de toamnă a UIP.
Dacă, de obicei, aceste sesiuni au loc la Geneva, acolo unde se află și sediul UIP, în acest an, evenimentul s-a desfășurat, în mod excepțional, în capitala Confederației Elvețiene, la invitația Adunării Federale, care a dorit să marcheze aniversarea celor 125 de sesiuni ale organizației și importanța pe care o acordă obiectivelor promovate de UIP.
Este semnificativ faptul că la ceremonia inaugurală a participat secretarul general al Națiunilor Unite, domnul Ban Ki-moon, alături de președinții UIP și ai celor două Camere ale Parlamentului elvețian, de primarul orașului Berna, iar Adunarea UIP a fost deschisă oficial de președinta Confederației Elvețiene, doamna Micheline Calmy-Rey.
Pe agenda sesiunii s-au aflat numeroase subiecte dintre care menționez: promovarea unei bune guvernări ca mijloc de consolidare a păcii și securității în contextul evenimentelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord; participarea echitabilă a statelor la stabilirea agendei internaționale; accesul la sănătate ca drept fundamental al omului și rolul parlamentelor în asigurarea sănătății femeilor și copiilor; ajutorul umanitar pentru populația din Somalia, afectată de foamete.
Aș menționa, de asemenea, alegerea, la finalul sesiunii, a unui nou președinte al UIP, în persoana domnului Abdelwahad Radi, președintele Camerei Reprezentanților din Maroc.
În calitate de membru al Subcomisiei senatoriale pentru populație și dezvoltare, am prezentat obiectivele, activitățile și experiența subcomisiei noastre, cu accent pe inițiativele din domeniul sănătății reproductive, a mamei și a nounăscutului.
Interesul cu care a fost primită intervenția mă face să cred că acest mecanism parlamentar pe care-l avem la Senat – Subcomisia pentru populație și dezvoltare – poate fi considerat un model de bună practică pentru ceea ce înseamnă rolul Parlamentului, de sensibilizare și mobilizare a factorilor responsabili din societate în abordarea concertată a unor obiective transsectoriale.
În încheiere, vreau să evidențiez calitatea dezbaterilor care au avut loc pe parcursul sesiunii UIP de la Berna și interesul manifestat de participanții din cele 130 de țări reprezentate la adunare și, îndeosebi, de colegii parlamentari din țările Uniunii Europene, membri ai Grupului geopolitic 12 Plus, din care face parte și România, pentru redefinirea direcțiilor strategice ale organizației la orizontul anului 2017.
Sesiunea de la Berna a confirmat, o dată în plus, că Uniunea Interparlamentară, prima organizație a parlamentelor, reușește, la 125 de ani de la crearea sa, să-și consolideze statutul de actor principal al diplomației parlamentare și de partener parlamentar privilegiat al Națiunilor Unite.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc și eu, domnule senator.
Îl invit la microfonul Senatului pe domnul senator Avram Crăciun, se pregătește domnul senator Nicolae Dobra.
Declarația mea politică se numește „Roșia Montană – între mit și realitate”.
Sunt din patrulaterul aurifer al Munților Apuseni: Roșia Montană, Bucium, Săcărâmb, Barza (Brad). M-am născut și am crescut aici. Am parcurs anii educației în școlile din Stănija, Buceș și Abrud, bucurându-mă de tot ce mă înconjura: oameni, activități, râuri, munți, păduri etc., într-un cuvânt, mă simțeam bine.
Nu mi-ar fi trecut prin cap nici cea mai firavă idee că, nu peste mult timp, se vor abate asupra Roșiei Montane cele mai întunecate idei și acțiuni care, puse în practică, ar duce la mutilarea și chiar dispariția acesteia, mai mult chiar, mirifica așezare ancestrală ar deveni una dintre cele mai poluate zone ale Apusenilor și chiar ale Europei. Mă întreb ce poate fi: un destin trist, blestemul mitic al aurului sau iresponsabilitatea noastră?
Iată, doamnelor și domnilor, o problemă care nu poate lăsa pe niciunul dintre noi indiferent. Parlamentul și, în special, Senatul este ultima barieră care trebuie să oprească lucrurile care nu fac bine țării și națiunii. Această problemă a apărut imediat după Revoluție, prin reformarea și privatizarea economiei naționale.
Istoria exploatării aurului de către noua societate Roșia Montană Gold Corporation este lungă și deosebit de controversată. A reușit să antreneze într-o luptă pro și contra oameni, ONG-uri, instituții la toate nivelurile. De ce oare? Fiindcă nimic nu este la vedere, nimic nu este clar, dar lucrurile avansează încet-încet, cu reclame media dintre cele mai sfidătoare.
Roșia Montană este un patrimoniu național și trebuie tratată ca atare. Este prima localitate atestată documentar din această țară – 6 februarie 131, ca Alburnus Maior. Toți suntem la curent cu evenimentele din primii ani ai mileniului I, cu războaiele daco-romane din 101–102 și 105–106. Toți cunoaștem că romanii au venit în Dacia pentru bogățiile sale, pentru aurul său, în primul rând. Romanii au dus la Roma
circa 5.000 de kilograme de aur și multe alte obiecte din aur. Toți cetățenii Romei antice au sărbătorit, timp de doi ani, cucerirea Daciei și a bogățiilor sale. De atunci, de 2.000 de ani, s-a tot extras aur din acești munți. Nu s-a terminat, mai sunt și acum peste 500 de tone de aur, 1.500 de tone de argint și altele. Toate sunt ale acestei țări și ale acestui popor. Acest popor, prin generația sa tânără, trebuie să le exploateze și să le folosească, și nu companiile alogene de pe aiurea, care vor lăsa aici numai promisiuni, poluare și dezastre.
Dezastrul ecologic provocat de exploatarea cuprului de la Roșia Poieni, care a distrus satele aparținătoare și comuna Valea Șesii, se pare că nu ne-a dat de gândit și este, oricum, este mult mai mic decât cel care va fi creat de exploatarea aurului de la Roșia Montană.
Distinși senatori,
Vă reamintesc că Patriarhia Română și Academia Română sunt împotriva distrugerii Roșiei Montane prin declarații oficiale date cu câtva timp în urmă. Spun distrugerea Roșiei Montane fiindcă proiectul exploatării prevede extragerea aurului prin excavare, deci prin raderea celor patru munți ce încadrează zona și a cimitirelor limitrofe, unde-și dorm somnul de veci moșii și părinții noștri.
Peste 70 de ONG-uri cu specific maghiar s-au manifestat, prin diverse forme, împotriva proiectului și a ministrului culturii și patrimoniului național Kelemen Hunor.
Uniunea Arhitecților critică profesional acest proiect. Iată ce spun, printre altele: „Uniunea Arhitecților din România, preocupată de dezvoltarea echilibrată și sustenabilă a teritoriului național, apreciază că Proiectul Roșia Montană Gold Corporation, susținut de administrația centrală, contravine principiilor menționate, incluse în acte normative internaționale și continentale la care România a aderat.”
Este de reținut și recenta decizie a Parlamentului European privind interzicerea utilizării cianurilor la exploatările miniere.
Prin acceptarea Proiectului Roșia Montană Gold Corporation se va constata iar diferența dintre angajamentele și acțiunile conducerii de la București.
O cale modernă, în final, și sigură pentru salvarea Roșiei Montane este înscrierea întregului perimetru în patrimoniul UNESCO.
Comisia Națională a Monumentelor Istorice a trimis o scrisoare de recomandare către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național pentru a include Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Recomandarea vine după ce Pro Patrimonio, Academia România, Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Arhitecților din România și ICOMOS România au trimis o scrisoare deschisă Comisiei Monumentelor Istorice și Ministerului Culturii și Patrimoniului Național în care subliniază că Roșia Montană se conformează criteriilor și îndeplinește condițiile solicitate pentru înscrierea în Lista indicativă a României pentru patrimoniul UNESCO.
Valoarea excepțională a Roșiei Montane este recunoscută și afirmată de un număr fără precedent de grupuri, instituții și organizații ale specialiștilor în domeniul cercetării și protejării patrimoniului, dintre care este suficient să amintim aici doar ICOMOS – organismul consultativ al UNESCO pentru evaluarea obiectivelor culturale propuse pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial.
Iată o frază sugestivă din respectiva scrisoare: „Părerile împărțite ale specialiștilor sunt invalidate de acest sprijin național și internațional masiv, pe care-l cunoașteți și nu-l mai puteți ignora.” Vorbind economic, se anunță dividende de patru miliarde de dolari. O nimica toată! Pe BCR s-au primit patru miliarde de euro și ce s-a făcut cu ei? Dar cu banii obținuți pe alte sute de privatizări ce s-a făcut? La ce ne-au ajutat? De ce am ajuns în această fundătură, la aceste datorii imense?
Mă opresc aici pe acest subiect, promițând că voi reveni cu alte episoade, demonstrând că valoarea culturală a Roșiei Montane pentru țara noastră este mult mai importantă și mai mare decât valoarea estimată a zăcămintelor. De asemenea, Roșia Montană este un martor de netăgăduit al existenței noastre aici, de la începuturi.
Mulțumesc, domnule senator.
De asemenea, aș vrea să mai fac un anunț, domnule președinte. Începând cu data de 17 octombrie 2011, mă retrag din Grupul parlamentar al PSD și voi activa în Grupul parlamentar progresist.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae Dobra, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Gheorghe Pop.
## **Domnul Nicolae Dobra:**
Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,
Declarația mea politică de astăzi, sigur, deși este cu o zi întârziere, se referă la un eveniment pe care noi l-am marcat ieri mai puțin, în sensul că ieri s-a sărbătorit și Ziua Armatei Române. Or, orice instituție a statului, iar Armata Română este una dintre cele mai importante, merită să fie omagiată, merită să fie respectată și merită să i se dedice un moment în Parlamentul României.
La 25 octombrie, după cum cunoașteți, se sărbătorește Ziua Armatei Române, moment semnificativ în lungul șir de date istorice care ar fi putut fi sărbătorite ca zile ale oștirii, ales pentru semnificația lui de referință în asigurarea integrității și întregirii țării în granițele sale vestice, ziua cea mai de preț a sa, o zi de suflet pentru români, în care cu mic cu mare cinstim atât eroii neamului, cât și faptele lor de glorie.
În istoria zbuciumată a acestor meleaguri oștirea a reprezentat temelia menținerii unității și neatârnării neamului, a reprezentat liantul care a unit energiile unei nații mici, așezată la răscruce de interese ale marilor puteri, pentru a rezista tuturor acestor vicisitudini.
Milioane de soldați români, ostași, și-au jertfit viața pe câmpurile de bătălie de-a lungul istoriei noastre, au asigurat dăinuirea pe aceste meleaguri a românilor, au ajutat la plămădirea acestei nații, au realizat permanența sa în fostele sau actualele fruntarii.
Armata Română a fost în toate momentele grele în primele rânduri ale acestor bătălii pentru apărarea și propășirea țării, militarii fiind parte integrantă a poporului, ai cărui fii sunt.
Anul Revoluției române, 1989, a găsit Armata României, de asemenea, alături de popor, iar sintagma „Armata e cu noi!” a fost o realitate istorică de necontestat.
Înscrisă pe traiectoria europeană, România are în armata sa un ambasador credibil, care a făcut ca toate reformele
necesare pentru integrarea României în NATO sau în Uniunea Europeană să fie îndeplinite.
În țară sau în teatrele de operațiuni militare, ostașii români se comportă admirabil, iar aliații noștri văd în ei camarazi de nădejde și loiali cauzei apărării păcii în diverse zone ale lumii. În statele majore sau în teren, militarii noștri dau dovadă de abnegație și eroism, iar numărul victimelor din zonele de conflict dovedește că patria este mai presus de viața lor.
Acum facem parte dintr-un sistem de apărare internațional pe care România se poate baza când este vorba de o reală securitate externă. Prin acțiunile lor, militarii români fac ca această apartenență să fie una adevărată și sigură. Fără o participare activă a țării noastre la toate acțiunile internaționale, România nu ar putea să reprezinte un aliat credibil și important între națiunile componente ale celei mai puternice alianțe militare din istorie. De aceea, de ziua lor trebuie să ne manifestăm întreaga recunoștință față de oștirea țării, față de cei care, secole la rând, au asigurat dăinuirea noastră în granițele actuale.
Ne aplecăm cu pioșenie în fața milioanelor de militari care, prin sacrificiul lor, au dat dimensiunea europeană acestui popor, i-au asigurat viitorul.
Vom fi mai vizibili și mai credibili pe arena internațională dacă vom avea o armată modernă, bine echipată, capabilă să-și facă datoria oriunde interesele fundamentale ale țării o cer. Din acest motiv, trebuie să ne aplecăm mai mult spre nevoile ei, să-i alocăm fondurile necesare pentru a ne reprezenta în teatrele de operațiuni militare nu numai cu demnitate și competență, ci și cu mijloacele tehnice necesare realizării acestui scop.
Aducerea scutului antirachetă american la Deveselu este un prim pas, precum și achiziționarea de avioane din generația nouă, dar mai sunt multe de făcut, mai ales în ceea ce privește sprijinirea industriei naționale militare de apărare, pentru că la fiecare expoziție militară națională sau internațională produsele românești ne fac cinste și sunt apreciate.
Închei prin a saluta și a mulțumi încă o dată, la acest ceas aniversar, glorioasei Armate Române pentru acțiunile sale în folosul țării.
De ziua lor, permiteți-mi totuși ca, astăzi, să urez militarilor Armatei Române multă sănătate, spor în pregătire și succes în teatrele de operațiuni!
Trăiască armata țării!
Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule senator.
Îl invit la microfonul Senatului pe domnul senator Gheorghe Pop – Grupul parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea de astăzi este, de fapt, o întrebare, pe care aș pune-o așa: „Au dispărut marii corupți?”
Stimate colege și stimați colegi,
„Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.” Sunt cuvintele pe care noi, cei care am avut coloană vertebrală și bunul-simț de a ne afla ieri în Parlamentul României, le-am auzit rostite de Regele Mihai, o chestiune pe care guvernarea portocalie de azi refuză cu obstinație să o înțeleagă, altfel nu ar duce această politică de decimare a propriului popor. În loc să se gândească la creșterea sustenabilă a calității vieții oamenilor, în loc să fie conștienți că ziua de mâine aparține copiilor noștri, ei se grăbesc să fure și să distrugă totul azi.
Guvernanții noștri se prefac ocupați de eradicarea micilor pungași, în timp ce evaziunile și furturile de miliarde trec neobservate. În timp ce ITM-urile, de mână cu poliția, vânează zilieri amărâți pe câmpuri sau pe șantierele de construcții, fiscul închide ochii blajin și ignorant în fața unor averi enorme făcute din banul public, absolut fără nicio acoperire. În timp ce Băsescu face lobby din toți rărunchii pentru afacerea dubioasă „Gold Corporation” de la Roșia Montană și Guvernul scoate pe șustache „CupruMin” la vânzare pe doi lei, în timp ce unii băieți deștepți intermediază contracte avantajoase și complet ilegale pentru alți băieți deștepți de la ALRO sau de aiurea, românii obișnuiți se chinuiesc să-și ducă zilele de azi pe mâine.
Este absurd ca, în continuare, pentru criză să plătească doar cei de la mijloc în jos. Oare guvernanții noștri chiar nu înțeleg că marii corupți, cei din cauza cărora România se află acum în pragul prăpastiei, nu sunt de găsit între cei câțiva care iau niște ajutoare sociale pe nedrept? În definitiv, cine împiedică statul să-și facă treaba și să demaște ilegalitățile chiar și aici, deși miza reală este în cu totul altă parte? Pentru aceasta nu era nevoie să se stea pe tușă ani la rând, în așteptarea unei legi care să vulnerabilizeze și mai tare o pătură și așa instabilă și cu probleme majore.
Aș vrea să văd că în România există o preocupare reală, temeinică pentru stoparea tuturor furturilor masive din banii statului. Prim-ministrul sparge bine-mersi pușculița Fondului de rezervă ori de câte ori are de făcut ceva pomeni preelectorale pentru primarii PDL. Nimeni nu este interesat de stoparea scurgerilor din fondurile europene, de abrambureala de pe piața energiei electrice și a petrolului. Aici, niciodată nu există băieți răi, doar deștepți!
Până una-alta, oamenii au nevoie de locuri de muncă, dar puterea este surdă la astfel de nevoi. Peste 800.000 le-au pierdut de la începutul crizei. Oamenii au nevoie de un cod al muncii just, de legi drepte, aplicate corect. Oamenii au nevoie de siguranța că viitorul lor și al copiilor lor este în siguranță, este pe mâni bune și sigure, și, mai ales, cinstite. Vă mulțumesc.
## Mulțumesc, domnule senator.
Îl invit la microfonul Senatului pe domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Sorin Constantin Lazăr.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
## **Domnul Ioan Chelaru:**
Numai o secundă, domnule senator!
Vă rog să ne permiteți să vă urăm „La mulți ani!”.
Să aveți o zi frumoasă, să vă trăiască toți cei dragi!
Vă mulțumesc.
Declarația politică de astăzi poartă titlul „Ștergerea datoriilor nu trebuie să fie un cec dat în alb Uniunii Europene”.
Situația gravă în care se află zona euro provoacă în aceste zile dezbateri aprinse cu privire la soluțiile de salvare. Sistemul financiar european are nevoie de o depășire credibilă a crizei datoriilor suverane. Marea problemă este însă modul în care se va face. Se vorbește despre
necesitatea reducerii datoriei Greciei. Asta ar duce la o calmare de moment a piețelor, dar și la o povară financiară enormă pentru băncile cu expunere în spațiul elen. Partenerii europeni vor să stingă acest nou foc prin recapitalizarea băncilor din bani publici, adică fiind posibilă chiar și tentația unor bănci de a-și reduce expunerile din alte țări, cum ar fi și cazul României.
Scoaterea țărilor cu mari probleme din zona euro pare să nu mai fie de actualitate. Indecizia liderilor Uniunii Europene a condus la o creștere a complexității cazurilor, iar acum se caută remedii de urgență. Așadar, se vorbește de tăierea datoriei grecești cu 21% sau chiar cu 60%, iar condițiile rămân extrem de discutabile. Dacă Uniunea Europeană nu va face decât să mai închidă o dată ochii la inconștiența unor state, viitorul economic va fi și mai sumbru. Ne vom confrunta cu o amplificare a efectelor neluării în timp a unor decizii de o deosebită importanță.
Nu trebuie să uităm faptul că situația Greciei are două ramificații. Una este legată de aspectele interne ale acestei țări, iar alta duce către problemele generale ale sistemului financiar european. Prin tăierea datoriilor s-ar recompensa, în primul rând, un stil catastrofal de guvernare – de fapt, nu ar fi pentru prima dată –, o risipă a cheltuielilor publice și haos fiscal, sprijinit cu frenezie chiar de către grecii de rând. Este o stare de fapt care, la scară mai mică, dar tot periculoasă, se manifestă și în alte țări. Simpla iertare financiară ar consolida sentimentul acestor concetățeni europeni că pot trăi oricum, că pot șantaja Europa în orice moment, iar altcineva va plăti pentru confortul lor.
Pe de altă parte, asumarea unei asemenea decizii fără reforme drastice la nivel suprastatal ar fi dezastruoasă. Slăbiciunile sistemului financiar european sunt și ele serioase. Prin urmare, chiar dacă se va accepta tăierea datoriilor, condițiile trebuie să fie severe. Pentru fiecare cent neplătit datornicii vor fi nevoiți să facă reforme dure. În același timp, este necesar un angajament la nivelul Uniunii Europene pentru transparența guvernelor, a modului de cheltuire a banilor publici, la fel cum sunt obligatorii mecanismele de supraveghere a tranzacțiilor fondurilor de risc.
Așadar, iertare de datorii, dar în condiții drastice. Populismul unor guverne și indiferența unor popoare trebuie penalizate aspru. Altfel, dacă plătesc doar cei nevinovați, se va crea un comportament de iresponsabilitate generalizat. În plus, România a trecut deja prin focul unor reforme dificile. De aceea, avem dreptul să cerem reforme și la nivel european, după cum și răspunderea financiară trebuie să devină o realitate și pentru unii dintre colegii noștri politicieni. Vă mulțumesc.
Mulțumesc și eu, domnule senator.
Îl invit la microfonul Senatului pe domnul senator Sorin Constantin Lazăr, Grupul parlamentar al PSD.
Aș ruga liderii grupurilor parlamentare să insiste ca ai noștri colegi să fie prezenți pentru a putea începe dezbaterile.
Vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Doamnelor și domnilor,
Declarația politică de astăzi se referă la Legea asistenței sociale și am intitulat-o „Hoțul strigă: «Hoțul!»”.
Disperat că nu mai are ce fura, PDL-ul a inventat un nou concept: furtul sărăciei. Nimic să nu ne mai rămână, nici aerul, tot ce se poate fura, de la material la concept, trebuie agonisit în ograda pedelistă.
Iar invenția a patentat-o în această săptămână parlamentară cu ocazia discutării Legii asistenței sociale, după cum bine știți, una dintre legile foarte importante pentru orice stat.
Vârful de lance, aripa feminină pedelistă – am numit-o aici pe proaspăta unsă în funcție Sulfina Barbu – a făcut ce știe tagma sa să facă mai bine, adică să acuze opoziția de blocarea adoptării acestei legi.
Stimați colegi,
Ca în cazul hoțului care strigă primul: „Hoțul!”, așa și cu colegii noștri. Orice se întâmplă, indiferent de motivație, ei trebuie să știe, ei trebuie să controleze. Ce dacă opoziția are argumentele ei? Este furt! De ce? Pentru că nu fură ei? În acest caz aberant, fie și sărăcia, că doar nu i-o detrona altcineva și le-o fura titlul de „cei mai mari hoți din istoria României”.
Să ne gândim. Cine se ocupă de plata prestațiilor sociale? După cum toată lumea știe, agențiile județene, care ele fură – mă auziți, doamna ministru? – întâi partea diminuată, și apoi totul.
Exact, doamna ministru! Agențiile județene au la vârf pedeliști bine înfipți și, din loc în loc, conform algoritmului, niște re(pro)gresiști, că doar nu-i veți lăsa acum să moară de foame. Cam precare logica și experiența dumneavoastră în materie de administrație, la fel ca și expertiza în acest domeniu! Dar, din nefericire, ne-am obișnuit cu oamenii nepotriviți la locurile nepotrivite. Așa că este normal să se acuze opoziția că are „tupeul” de a propune și cere îmbunătățiri. S-o acuzăm mai bine că fură. Așa, prin atac, evităm să ne dăm de gol pe noi înșine.
În final, în Parlamentul devenit masă de manevră pentru hachițele și „invențiile” puterii, doamna ministru nu a regretat, sub nicio formă, acuzele și jignirile aduse opoziției, în fond, de colegii săi. Legea nu a trecut lunea aceasta, așa cum se propusese.
În Senat, Sulfina Barbu, cunoscută și drept ministrul muncii, familiei și protecției sociale din România, a acceptat 35 de amendamente la Legea asistenței sociale. Marea întrebare este: le va susține și la Camera Deputaților? Că nu m-aș mira deloc, stimați colegi, să se aplice o veche tactică, tot marca pedelistă: scoaterea legii din Senat și modificarea ei substanțială în Camera decizională, în acest caz, Camera Deputaților, unde știți cât de bine se numără.
Dacă ne mai gândim și ținem cont de faptul că singurul scop al acestei legi este scăderea cheltuielilor în domeniu cu 0,8% din produsul intern brut, v-ați mai mira de tactică? Știți doar că sunt mașinării neobosite în tactici murdare.
Din nou, pentru că un „acar Păun” trebuie să existe întotdeauna, opoziția fură, fură sărăcia lucie, bolile oamenilor, frigul, disperarea, lehamitea, pensiile rușinoase și salariile alea mici, pe cale de îngheț, cohortele de oameni ce plecau din țară, rușinea, dezordinea, corupția, cenușiul cotidian... Ce bine ar fi să fure opoziția toate astea! Doamna ministru, sunteți geloasă? Vă mulțumesc.
## **Domnul Ioan Chelaru:**
Mulțumesc, domnule senator.
Din partea grupurilor parlamentare, au mai depus în scris declarații politice:
– Grupul parlamentar al PDL: domnii senatori Petru Filip, Marian Iulian Rasaliu, Augustin Daniel Humelnicu, doamna senator Mihaela Popa și domnul senator Mihai Niță;
– Grupul parlamentar al PSD: domnii senatori Adrian Țuțuianu, Alexandru Cordoș, Florin Constantinescu, Ioan Mang, Gabriel Mutu și Constantin Tămagă;
– Grupul parlamentar al PNL: domnii senatori Emilian Valentin Frâncu, Cornel Popa, Marius Petre Nicoară și Vasile Nistor;
– Grupul parlamentar progresist: domnii senatori Sorin Serioja Chivu și Ion Toma.
Declarația politică se intitulează „Mesajul Regelui Mihai I – un arc peste timp”.
Mesajul Regelui Mihai I a intrat deja în istorie. Istoria s-a consumat și de data aceasta în Parlamentul României, instituția fundamentală și legitimă a democrației românești. Un moment istoric a fost surprins în mod elegant de politicienii mai tineri, dar și de cei mai bătrâni, de presa internațională, precum și de întreaga societate românească, în ciuda dificultăților politice, a diversității convingerilor politice și de regim.
Omagierea Majestății Sale la 90 de ani de viață are o simbolistică aparte și reprezintă respectul cuvenit dat unei lumi democratice interbelice întrerupte în mod brutal de un regim criminal și ilegitim. Perioada zbuciumată de după cel de Al Doilea Război Mondial nu mai există astăzi. La nivel simbolic, Regele Mihai I a revenit în locul de unde acum mai bine de o jumătate de veac, la 30 decembrie 1947, a fost înlăturat prin șantaj și prin forța brută a Armatei Roșii. Pe atunci, Moscova, în contextul nemiloasei împărțiri a sferei de influență, își impunea acoliții și instaura pentru multă vreme un regim de teroare.
25 octombrie 2011, sărbătorirea omagială a Majestății Sale în Parlamentul României, rămâne o lecție de viață și de istorie. Un parlament demn, reprezentant legitim al cetățenilor, a dat dovadă de respect, principialitate și eleganță. Astfel de momente sunt rare.
Mesajul Regelui Mihai I a fost perceput în mod diferit de fiecare dintre noi. Așa este și normal. Discursul a fost un arc peste timp, de parcă cei cinzeci de ani de comunism nici nu au existat. De la ultimul discurs din Parlamentul postbelic și până la cel de astăzi au trecut mai bine de 60 de ani. Aproape o eternitate. În tot acest timp, am avut parte de mai bine de patruzeci de ani de comunism și de douăzeci și doi de ani de democrație greu încercați.
Pe 25 octombrie nu s-a instaurat monarhia, și nici nu planează vreun altfel de pericol peste republica noastră. A fost un moment solemn, când toate partidele politice, în ciuda zvonurilor, a bârfelor, a intrigilor, au primit în mod civilizat, cu mai multă sau mai puțină emoție, discursul Regelui. Democrația ne rămâne, republica la fel, important este să știm să le păstrăm și să respectăm instituțiile care le susțin.
Nu este cazul ca din acest moment solemn să se încerce obținerea unui profit politic. Ar fi sub demnitatea momentului și nici mai mult nici mai puțin decât o eroare. Instaurarea monarhiei în România, cel mai probabil, nu este o preocupare generală a românilor, iar a discuta și a dezbate această problemă nu ar trebui să fie un motiv de teamă pentru nimeni.
Declarația politică este intitulată „Micii și telefoanele mobile nu sunt o soluție pentru România”. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,
În acest weekend am asistat la un spectacol trist pentru România și amenințător pentru viitorul ei. Astfel, într-o situație extraordinară cum este cea de astăzi, când întreaga Europă caută soluții economice, după ce statul asistențial a falimentat, doar în România opoziția mai are îndrăzneala, ca să nu zic inconștiența, de a vorbi în continuare despre crearea unui „stat social responsabil”.
La finalul săptămânii trecute, am avut o nouă dovadă a incompetenței și demagogiei opoziției, declarațiile lui Adrian Năstase privind „statul social responsabil” arătând încă o dată faptul că PSD nu înțelege noile realități economice nici la nivel european și nici la nivel național.
Cred că, mai degrabă, sloganul lor ar trebui să fie „USL = faliment sigur”, pentru că doar acesta ar exprima corect atât intențiile dumnealor, cât și pericolul care pândește România dacă această alianță socialistă PSD – PNL ar ajunge la guvernare în 2012.
Doamna ministru al muncii Sulfina Barbu chiar de la această tribună parlamentară ne-a comunicat rezultatul controalelor ministeriale, care arată că doar în județul Sibiu din 430 de persoane verificate 354 fraudau banii pentru asistență socială. Este evident că acest sistem nu mai poate continua decât în mintea avidă și orbită de dorința socialiștilor de a ajunge la putere.
Din păcate pentru socialiștii de tip vechi, nici Europa, nici România nu mai au nevoie de monștrii statului asistențial și populist.
Reuniunea de la București a PSD a dovedit trei lucruri:
1. Liberalii au fost efectiv „înghițiți” de socialiști, în aplauzele lui Crin Antonescu.
· procedural · respins
51 de discursuri
Declarația politică se intitulează „Complicitatea opoziției cu justiția coruptă”.
Distinse domnule președinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne și stimați domni senatori,
Cu părere de rău constat că, deși absolut necesar pentru una dintre cele mai importante puteri în stat – justiția –, proiectul legii care ar trebui să reglementeze promovarea judecătorilor la cea dintâi instanță a țării, Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins de colegii din opoziție atunci când a fost dezbătut la începutul acestei luni. Ministerul Justiției a întocmit acest proiect ținând cont chiar de ceea ce au cerut magistrații: transparență în sistem. Guvernările care s-au succedat din anul 2000 și până în 2008 nu au făcut nimic pentru ca sistemul judiciar din România să devină unul coerent, în care să fie încurajate valorile profesionale, și nu cele de grup.
Ce a cerut Ministerul Justiției prin acest proiect de lege pe care dumneavoastră, colegi senatori ai PSD și PNL, l-ați respins? Nimic altceva decât corectitudine și numirea unor oameni cu experiență, care au parcurs toate etapele profesionale, la cea mai înaltă instanță a României, dar nu s-a obținut așa ceva, guvernările PSD și PNL care au fost la conducerea țării din anul 2000 și până în 2008 nu au făcut decât să încurajeze corupția, ducând-o până la nivelul de fenomen, inclusiv în sistemul judiciar, sistem în care cuvântul „lege” ar trebui să fie sfânt.
Ce am încercat noi să aprobăm? Ca justiția să facă ordine în această țară, iar românii, fie ei demnitari sau oameni de rând, să fie egali în fața legii.
Acum e greu să se întâmple astfel, pentru că numirile la înalte foruri din magistratură se fac într-un mod nemaiîntâlnit în niciun sistem din lume: magistrații își desemnează noii colegi fără ca aceștia să treacă prin vreun examen sau evaluare.
Ministerul Justiției a dorit să facă ordine și să elimine orice urmă de subiectivism, propunând să-și poată depune candidaturile la Înalta Curte de Casație și Justiție numai acei magistrați care au îndeplinit funcția de judecător la Curtea de Apel sau de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, cu o vechime de cel puțin 15 ani în funcția de judecător sau de procuror.
O altă condiție a fost aceea ca cel puțin cinci ani din ultimul deceniu de activitate candidatul să fi activat ca judecător la instanțele sau parchetele menționate. S-a luat această decizie pentru că s-a apreciat că este absolut necesară parcurgerea gradelor de jurisdicție obișnuită – instanța de fond, apel, recurs, deci cele trei trepte – pentru ca pregătirea și experiența profesională, precum și competențele sociale și umane care derivă și din vechime să poată aduce un plus de valoare actului de justiție necesar a se înfăptui la Înalta Curte.
Apoi, selecția urma să-i desemneze pe cei mai buni, întrucât candidații ar fi fost evaluați de o comisie formată din trei judecători, care își desfășoară activitatea în cadrul secției Înaltei Curți pentru care au fost depuse candidaturile, și și-ar fi demonstrat competențele în fața plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de față fiind și un psiholog desemnat de plen.
Acum, chiar magistrații sunt revoltați de modul în care se realizează avansările la instanța supremă și acuză că se folosesc criterii subiective, CSM făcând numiri la limită, pentru ca, la finalul mandatelor, membrii CSM să-și întărească poziția în cadrul sistemului judiciar. De aceea, magistrații au semnat „Petiția pentru integritate și demnitate” și ne-au cerut nouă, Legislativului, să modificăm actuala procedură de numire a judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție, procedură acum lipsită de transparență și ineficientă.
Dar dumneavoastră, cei din opoziție, vreți să fiți mai presus de justiție, vreți să o puteți controla prin numiri dictate în funcție de interese, vreți să fiți la adăpost atunci când nu veți mai fi apărați de mandatul de demnitar. Noi, cei din PDL, am cerut să fim egali în fața legii.
Colegii din Camera Deputaților au votat actul normativ, iar acesta a fost aprobat și de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, dar, deși specialiștii și-au spus cuvântul, dumneavoastră, cei 52 de senatori care ați votat împotrivă, ați dat dovadă de lașitate. Nu v-ați asumat răspunderea de a acoperi un vid legislativ, pentru că așa v-au dictat liderii dumneavoastră de partid sau poate pentru că știți că aveți de ascuns lucruri care nu trebuie să iasă la iveală. Iată și motivația care mă determină să afirm acest lucru: până acum trei ani, în România s-au făcut numiri, chiar și în magistratură, exclusiv pe criterii politice sau clientelare, iar acest sistem se dorește să rămână în vigoare.
Dumneavoastră, cei din PSD și PNL, nu vreți ca legea să triumfe, ci, dimpotrivă, preferați să aveți în fruntea justiției propriii oameni, care să nu vă acuze atunci când va veni timpul, fiindcă dumneavoastră i-ați numit. Astfel se explică și votul pe care l-ați dat la începutul acestei luni și care a dus la respingerea proiectului legii Ministerului Justiției, vot care vă descalifică mai mult ca niciodată, pentru că atentează la însăși ideea de lege și dreptate.
De aceea, atât eu, cât și colegii democrat-liberali vom face tot ce ne va sta în putință pentru ca și în România să triumfe justiția, iar corupția și cei corupți să fie pedepsiți imediat, și nu să le fie amânate procesele cu anii, așa cum s-a întâmplat până acum.
Vă cer ca acum, când dezbatem din nou acest proiect atât de important, să-l votați, dând astfel dovada reală, nu doar la nivel declarativ, că vreți cu adevărat ca în România să existe dreptate și democrație.
Declarația politică este intitulată „PSD se reinventează prin aceiași oameni și aceleași obiceiuri”. Domnule președinte,
Stimați colegi,
PSD se reinventează. Am urmărit, zilele acestea, Consiliul Național al PSD – aceiași oameni, aceleași discursuri, aceiași oameni care vorbesc tot timpul de reînnoire, de idei noi, dar vin cu aceiași „experți” de 20 de ani, mai mult, laudă și cer ajutorul în continuare seniorilor PSD. Poate nu știu că reînnoirea și ideile noi vin odată cu oamenii noi, cu experții, cu profesioniștii, dar, mai ales, odată cu tinerii.
Observ că sunt indignați de situația școlilor, a spitalelor, a drumurilor, dar ce au făcut acești seniori până în 2009, cât au fost la guvernare? Nu îi văd să fie indignați de cazul „mătușa Tamara” sau să fie indignați că au făcut zid în jurul președintelui Consiliului Județean Argeș, acuzat de luare de mită și trafic de influență.
Poate, înainte de a fi atât de vehemenți, ar trebui să-și amintească faptul că un număr semnificativ de funcționari din ministere sunt acolo de peste 20 de ani, aduși tot de PSD, având ca principală atribuție să blocheze sau să tergiverseze proiecte importante pentru dezvoltarea și reformarea societății noastre. Poate, înainte de a arunca vina doar pe actuala guvernare, ar trebui să își asume responsabilitatea propriilor acțiuni.
Și dacă tot vorbim de reinventarea PSD, nu pot să nu observ cu uimire laudele fostului șef al statului Ion Iliescu pentru discursul Regelui Mihai în Parlament. Ai putea fi îndreptățit să crezi că îți joacă memoria feste când te gândești la expulzarea Regelui, din decembrie 1990, la comanda lui Ion Iliescu, sau la perioada 1993–1994, când PDSR, partidul lui Ion Iliescu, cerea ca regele să fie desemnat _persona non grata_ .
PSD se reinventează prin aceiași oameni, dar cel mai trist e că PSD se reinventează prin aceleași obiceiuri. Mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Cu pioșenie și umilință, despre Ziua Armatei Române”.
La 25 octombrie 1944, glorioasa Armată Română a eliberat ultima palmă de pământ românesc de sub ocupația străină: orașul Carei. După confruntări sângeroase și incredibile acte de eroism, armata noastră a reușit să elibereze Transilvania, care fusese ruptă din trupul țării prin odiosul Dictat de la Viena (nu mai puțin odios decât Pactul Ribbentrop-Molotov). Această zi glorioasă din istoria națională este marcată de atunci, în fiecare an, ca Ziua Armatei Române.
Începuturile Armatei Române moderne se leagă de una dintre personalitățile legendare ale românilor. La 24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost înființat Statul Major General. Armata Română devine o armată unitară, ostașii Țării Românești înfrățindu-se cu ostașii Moldovei, sub același steag tricolor. Dar nu de-atunci suntem recunoscuți pentru dârzenia dovedită în luptă, ci din vremuri străvechi, faptele de arme ale acestui popor fiind consemnate în izvoarele istorice încă din vremea dacilor conduși de regele unificator Burebista.
Ziua Armatei Române este o zi în care cinstim armata națională și comemorăm cu pioșenie și umilință toți eroii cărora le datorăm șansa de a trăi azi într-o republică democratică, având statut egal cu marile civilizații europene. Armatei îi datorăm izbânda în descătușarea de comunism, în 1989. Armata ne-a redat demnitatea neamului. Actualmente, ostașii români au fost asimilați celor mai instruiți militari ai lumii, având capacitatea să acționeze și în afara granițelor, ca partener de nădejde în marea armată a blocului nord-atlantic.
Ca român, am credința că suntem datori să-i onorăm prin gesturi adecvate pe bravii noștri militari, iar pe eroii jertfiți la datorie să-i comemorăm cum se cuvine. Trebuie să ne amintim de ei, să le acordăm măcar în această zi momente de pioșenie și recunoștință sinceră. Să aducem prinosul de gratitudine celor ce s-au jertfit eroic și să cerem iertare celor care au fost jertfiți în mod condamnabil în timpul unor evenimente tulburi, de tristă amintire, dar a căror elucidare este necesară pentru liniștea lor și a noastră. Au fost vremuri de grea cumpănă, în care s-au remarcat marii oameni ai acestei nații, oameni care au știut ce știa și bătrânul Herodot: lucrurile mărețe se fac, de obicei, cu riscuri foarte mari. Anul acesta, mai toate instituțiile statului, în frunte cu Armata, au acordat atenția cuvenită momentului festiv de la 25 octombrie. Mai toate, spuneam, în frunte cu șeful statului, prezent la Monumentul Eroilor din Capitală, premierul participând la manifestările de la Carei, dar instituția fundamentală a țării, Parlamentul, se pare că n-a pus mare preț pe această zi din calendarul românilor. În Casa Poporului, capodoperă de arhitectură edificată sub regimul comunist, cuvintele importante rostite de Ziua Armatei Române n-aveau nicio legătură cu starea de pioșenie sau de împăcare cu conștiința de sine. Aici s-au auzit... aproape clar cuvinte precum demagogie, disimulare, egoism primitiv, agățare de putere, mesaje politice fără vreo legătură cu ziua de 25 octombrie, dedicată de către români armatei naționale. S-au rostit și discursuri lingușitoare, îndelung aplaudate, deși se știe că „un discurs lingușitor este ca un ștreang îndulcit cu miere”.
Declarația politică este intitulată „Prioritățile românilor și prioritățile PDL (partea a II-a)”.
În urmă cu trei săptămâni prezentam o declarație politică în care făceam referire la discrepanța existentă între agenda de probleme a locuitorilor acestei țări și cea a stăpânilor țării. Era chiar după întâlnirea de mare taină, transmisă de toate televiziunile, a liderilor PDL într-o vilă a statului român.
Ce s-a discutat atunci, ca subiecte „vitale” pentru principalul partid din arcul guvernamental? Reorganizarea teritorială a țării, comasarea alegerilor, sistemul electoral, modificarea Constituției.
Au trecut câteva săptămâni de la întâlnirea PDL și nimic nu s-a schimbat. La ordinea zilei, temele sunt identice, cu o singură actualizare de parcurs: pomparea câtorva miliarde în primăriile PDL, drept mulțumire din partea partidului-stat. Motiv pentru care vă propun încă o dată tabloul comparativ al priorităților stăpânilor acestei țări față de problemele reale ale țării pe care o stăpânesc.
– Îi stă capul domnului Boc și prietenilor săi la reîmpărțirea României, în câte fragmente s-o putea, numai să se poată. Nu pare însă deloc îngrijorat de faptul că Fondul Monetar Internațional a redus prognozele de creștere economică a României pe anul viitor de la 3,5% la 2%, iar JP Morgan a redus estimările la 0,8 procente din PIB, sau că Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a revizuit drastic, în scădere, prognoza de creștere economică pentru 2012: de la 3,8%, cât estimau acum trei luni, la 1,1%.
– Le stă capul domnilor din PDL la comasarea alegerilor parcă mai abitir decât la regionalizare. Au ajuns ei cumva la ideea că, dacă ignoră Constituția, dacă terfelesc ultimele rămășițe de democrație din țara asta și împing alegerile locale până în toamna anului viitor, e mai bine pentru partid, că ăsta e scopul suprem al Guvernului: soarta partidului, nu a țării pe care o guvernează. În contradicție cu preocuparea
asiduă pentru comasare, pe nimeni din PDL nu preocupă gradul jenant de absorbție a fondurilor europene. Și se vede că nu-i preocupă, dovadă că avem 3,7% accesare de bani europeni. Ne-a spus-o domnul Leonard Orban, demascând, probabil fără să vrea, minciunile Guvernului, care se lăuda cu peste 14% absorbție.
Declarația politică se intitulează „Absorbția fondurilor europene”.
Stimate colege și stimați colegi,
Înființarea Ministerului Afacerilor Europene se prezintă ca o nouă „perdea de fum” a PDL în perspectiva apropiatei campanii electorale, având în vedere că primele rezultate concrete ale activității lui vor putea fi înregistrate de-abia în preajma alegerilor de anul viitor și, mai mult ca sigur, vor fi folosite ca material electoral. Aproape toate țările central sau est-europene devenite recent membre ale Uniunii Europene au în componența guvernelor lor ministere sau agenții care se ocupă de atragerea fondurilor europene, numai că, în toate cazurile menționate, instituțiile respective au fost create cu ani buni în urmă, și nu la aproape cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană.
Obiectivul declarat al noului minister este accelerarea gradului de absorbție a fondurilor europene și evitarea situației în care România ar pierde acești bani. El are rol de interfață în raport cu instituțiile de la Bruxelles, dar, mai ales, pare să fi fost creat cu scopul de a masca adevărații vinovați care nu au fost capabili să atragă fondurile europene puse la dispoziția României după aderarea ei la Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, cred că nimeni nu se mai îndoiește de faptul că pârghiile reale de gestionare a fondurilor europene rămân în continuare în mâinile acelorași oameni ai „puterii portocalii”.
Pentru noi, situația se prezintă în culori sumbre:
Din totalul celor peste 32 de miliarde de euro puse la dispoziția României pentru perioada 2007–2013, țara noastră a atras până la sfârșitul anului trecut doar 1,5 miliarde de euro, adică mai puțin de 5%, prin cele șapte programe operaționale finanțate prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune și Fondul Social European.
Prin asemenea „performanțe”, ne plasăm cu mult în urma unor țări nou-intrate în Uniunea Europeană, având un grad de absorbție net superior. Este cazul Letoniei (30%), Lituaniei (30%), Sloveniei (27%), Cehiei (26%), Estoniei (21%), Slovaciei (17%), Ungariei (16%) și chiar al Bulgariei (10%).
O remarcă specială se cuvine a fi făcută în ceea ce privește Polonia, care a reușit, până la mijlocul anului 2011, să atragă aproape 65% din fondurile europene, restul fiind deja proiectat să fie valorificat prin alte proiecte majore în curs de pregătire. Astfel, polonezii au realizat prin fondurile europene peste 600 kilometri de autostradă – kilometri reali, și nu pe hârtie –, gări, căi ferate, au investit masiv în educație, IT și sănătate. Din cele 2.000 de comune poloneze, mai puțin de 2% nu au prezentat proiecte finanțate din bani comunitari.
Declarația politică este intitulată „Bugetul pe anul 2012 – o posibilă piedică pentru investitorii străini”.
Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,
Comisia Europeană anunță astăzi prognoza de creștere economică pentru fiecare țară din Uniunea Europeană, o prognoză revizuită în urma ultimelor lucruri întâmplate pe piețele europene. Pe de altă parte, premierul Boc ne-a anunțat săptămâna trecută că proiectul bugetului a fost finalizat, dar că Parlamentul va mai aștepta un timp până să-și exercite atribuțiile în ceea ce privește această lege importantă, pentru că, după discuțiile cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, va fi stabilită și ținta de deficit pentru anul viitor.
Va fi un timp extrem de scurt pentru discuții, pentru depunerea amendamentelor, pentru votarea lor. Experiența ne spune că, din păcate, bugetul pentru 2012 va fi adoptat în grabă. Vorbim despre legea care va avea un impact destul de mare în plan economic, financiar și social într-un an în care ne vom confrunta din nou cu criza economică.
Majoritatea analiștilor economici se așteaptă ca în România creșterea economică din 2012 să depășească nivelul anului 2011, dar acest lucru depinde de o serie de factori. În primul rând, depinde de strategiile pe termen mediu și lung ale actualului Guvern. Am văzut de ce este în stare coaliția aflată la guvernare. Am spune, fără să cădem într-o polemică politicianistă, că nu este în stare de nimic. În al doilea rând, depinde de rezultatul crizei îndatorărilor în zona euro.
Dar cum stă România și pe ce ar trebui pus accentul în Proiectul de lege al bugetului? La capitolul investiții și la capitolul absorbției de fonduri structurale suntem fruntașii de la coadă. Încrederea investitorilor în economia națională, care poate spori și consolida imaginea României ca fiind o destinație atractivă pentru investițiile străine, a scăzut. Nu pentru că România nu are destule resurse, ci pentru că politicile fiscale s-au înăsprit. Așa-numitele reforme structurale nu au făcut decât să aducă o serie de neajunsuri investitorilor și să pună capac producției marilor firme.
În raportul elaborat de Banca Mondială și lansat săptămâna trecută la Washington (Raportul „Doing Business 2012”), România se poziționează pe locul 72 din 183 de state la capitolul „Unde este cel mai ușor să faci afaceri”. Față de anul precedent, România a pierdut șapte locuri (locul 65 în 2011) și se situează după țări precum Belarus, Turcia, Cehia, Polonia, Bulgaria, Ungaria. În topul realizat de raportul Băncii Mondiale, scăderea este cea mai notabilă din regiune. Dacă mai punem la socoteală și că în ultimii cinci ani România a pierdut 25 de locuri, în mod firesc ne vine în cap întrebarea: ce mai găsesc atractiv investitorii în România? Potrivit raportului, care măsoară reglementările adoptate în perioada iunie 2010 – mai 2011, România a făcut mai dificilă demararea unei afaceri prin solicitarea unui certificat fiscal pentru sediul unei noi companii înainte de înregistrarea acesteia. Astfel, principala cauză pentru poziția României în clasament este introducerea cazierului fiscal pentru sediul social al unei firme înainte de înregistrarea acesteia, îngreunându-se pornirea respectivei afaceri. În cazul ușurinței pornirii afacerii, România a căzut pe locul 63, de pe 31 anul trecut, iar costul înființării firmei s-a majorat de la 2,6% din venitul mediu la 3%.
Declarația politică se intitulează „Educația – pilonul de bază al statului social responsabil”.
## Stimați colegi,
Reprezentanții actualei puteri, atât prin discursurile lor, cât mai ales prin acțiunile lor politice și guvernamentale, au dovedit că vor cu orice preț distrugerea statului social. PDL și Traian Băsescu au inventat teoria că statul social ar fi vinovat pentru situația în care, de fapt, ei înșiși au adus această țară și acest popor.
Nu statul social este vinovat de distrugerea clasei mijlocii și de împingerea în sărăcie a peste 6 milioane de români. Partidul Democrat Liberal, Traian Băsescu și politicile lor sau, mai bine zis, absența acestora sunt cei responsabili pentru situația dezastruoasă în care ne aflăm astăzi. Criza mondială este utilizată doar drept scuză pentru mascarea incompetenței, nepriceperii și corupției generalizate ce caracterizează guvernarea PDL, și tocmai de aceea ei atacă atât de furibund statul social, văzut drept ultimul bastion de rezistență în fața tăvălugului imoral și autoritar reprezentat de PDL.
Dar ce semnifică, de fapt, acest concept? Ce înseamnă statul social?
Înseamnă asumarea de către noi toți a obligației – pe care PDL și Traian Băsescu refuză s-o facă – de a asigura prin măsuri economice și sociale un nivel de trai decent pentru toți cetățenii, nu doar pentru clica de partid. În același timp, înseamnă obligația de a garanta că drepturile fundamentale ale cetățenilor sunt respectate, fără discriminare. Statul social are rolul menținerii coeziunii sociale prin acțiunea permanentă de diminuare a inegalităților existente în societate, cauzate de riscurile inerente la care sunt supuși cetățenii: îmbătrânire, boală, șomaj, accidente, sărăcie etc. Opusul statului social este starea de anarhie, sărăcie și disperare a milioane și milioane de oameni.
Întrebarea mea este: chiar ne dorim moartea statului social? Chiar vrem să adâncim și mai mult polarizarea socială? Chiar dorim menținerea unui nivel scăzut de salarizare doar pentru a obține competitivitate prin „dumping social”? Chiar vrem să transformăm salariatul într-un sclav modern? Chiar vrem să stigmatizăm politic și cultural persoanele care au nevoie de sprijinul societății? Chiar vrem să continuăm destructurarea sistemului educațional prin închideri de școli, salarii foarte mici și culpabilizarea dascălilor? Este oare aceasta direcția corectă spre care trebuie să se îndrepte viitorul României?
Declarația politică este intitulată „Discursul Regelui Mihai I sau despre intrarea, ieșirea și încremenirea în comunism”.
Domnule președinte,
Stimați colegi,
În pofida celor spuse de cei care au încercat să minimalizeze importanța evenimentului ce a marcat aniversarea vârstei de 90 de ani împliniți de Majestatea Sa Regele Mihai I, ieri, am asistat în Parlamentul României la o minimă reparație a istoriei, la o minimă recunoștință față de cel care a fost suveranul României.
Ignoranța și trecerea anilor au făcut ca, după două decenii de la căderea regimului care l-a „debarcat” pe Mihai I, inclusiv șeful statului român să ignore importanța contemporaneității cu o asemenea personalitate marcantă a secolului trecut.
Asta însă nu face altceva decât să demonstreze faptul că a existat o cangrenă, care a reușit să mutileze, în primul rând, sufletul acestui popor, și aici mă refer la regimul comunist, care, din păcate, sălășluiește în conștiința și limbajul multor lideri politici de azi.
Privind cu detașare acest eveniment, nu poți decât să observi cum continuă și, după 20 de ani de la prăbușirea comunismului, oameni politici cu dublu limbaj, oameni politici care afirmă cu tărie lucruri și principii în care nu cred, și aici, pentru a nu continua în logica pe care o critic, voi încerca să ofer câteva exemple:
1. Traian Băsescu – și-a legitimat discursul din Parlament de condamnare a comunismului, din 2006, invitându-l pe Regele Mihai I, despre care a spus că a fost obligat să abdice, la 31 decembrie 1947, de către liderii unui regim politic criminal. A fost un moment în care Traian Băsescu și-a sporit gradul de popularitate, iar la aceasta a contribuit inclusiv Regele. Ulterior, șeful statului l-a caracterizat pe același Mihai I ca fiind laș, trădător de țară sau slugă a rușilor. Un discurs bine înfipt în anii comunismului în mintea fiecărui tânăr care nu avea o busolă morală.
2. Emil Boc – prim-ministru al României și liderul principalului partid politic aflat la putere în România de astăzi; un personaj care a susținut în discursurile sale publice necesitatea revenirii României la normalitate; un constituționalist care prin absența de ieri a dat dovada faptului că nu are capacitatea de a înțelege spiritul, ci doar litera legii; un fost UTC-ist care nu a găsit de cuviință să ia parte la un discurs important pentru istoria parlamentarismului românesc.
Declarația politică se intitulează „Regionalizarea – un spectacol banal”.
Un onorabil coleg de-al meu declara recent că mult analizata problemă a regionalizării a fost înmormântată pentru moment, din punct de vedere politic, „a fost pusă puțin la dospit”, ca să-l citez exact pe colegul meu democratliberal.
Vă mai aduceți aminte, doamnelor și domnilor senatori, cât de multă cerneală a curs pe tema asta, câte talk-show-uri s-au consumat pe la toate televiziunile, câte analize, câte păreri, câte discuții? Ce-a rămas din toate astea? Nimic, absolut nimic. Subiectul pare să fie, deocamdată, închis.
Anunțată cu surle și trâmbițe, tema regionalizării pare, deocamdată, un subiect fantomă, limitat la două elemente: ideea desființării județelor și transformarea actualelor regiuni de dezvoltare în superjudețe.
Din punct de vedere al procedurii, este cât se poate de limpede că puterea nu dorește să treacă această măsură nici prin filtrul dezbaterii publice, nici al celei parlamentare, cu atât mai puțin se dorește o consultare populară sub forma unui referendum. Asumarea răspunderii, procedura preferată de Cabinetul Boc, se lovește însă de opoziția UDMR, care își joacă în momentul de față propriile interese.
Într-un mod aproape iresponsabil, nimeni din actuala putere nu este în stare să ofere elemente suplimentare. Nu vorbim aici de studii de impact, de evaluări de perspectivă privind dezvoltarea regională, ci de răspunsuri la întrebări foarte simple. De pildă, ce se întâmplă cu administrațiile locale desființate și cu obligațiile asumate de acestea, de genul fonduri europene contractate, fonduri europene în curs de derulare sau contracte funcționale? Care sunt perioadele de grație, ce se întâmplă cu funcționarii?
Puterea, evident, nu se împiedică de asemenea fleacuri, în schimb ea a dezvoltat un anumit tip de retorică, ce are la bază ideea că, prin regionalizare, va distruge „baronii” locali și rețelele de influență ale acestora. E limpede ca lumina zilei că, dacă este vorba de „baroni” locali, ei trebuie neapărat să fie de la PSD și PNL.
Totul pare mai degrabă o polemică politică sterilă, decât o discuție normală despre o temă de o importanță majoră: modul în care trebuie să arate arhitectura administrației românești pentru următorul secol. La alt nivel, dezbaterea are chiar și accente puerile, ilare și ridicole, de genul cum trebuie să se numească o regiune sau alta, de parcă asta ar fi cea mai importantă problemă de rezolvat. Pare mai degrabă un film de duzină, decât un proces politic real.
Declarația politică este intitulată „Primiți cu recensământul?”.
Mult discutatul recensământ este în desfășurare. Întrebarea este dacă ne putem aștepta la vreun rezultat folositor. Destul de greu de crezut. Realitatea înconjurătoare este suficientă pentru a ne oferi informații cât mai cuprinzătoare despre cât de bine trăiesc românii. Ca să nu mai menționăm faptul că deja se fac previziuni privind datele oferite de recensământ. Pe hârtie, fiecare român va fi mai bogat cu până la 18%, rata șomajului în România se va dubla, de la 4,89% în prezent la 10,15%, iar România va trebui să aibă mai puțini parlamentari, pentru că românii rămași în țară sunt și ei mai puțini.
Acestea sunt doar câteva dintre consecințele la care se așteaptă statisticienii după efectuarea recensământului populației, care se va desfășura după o nouă metodologie așa-zis europeană.
Astfel, pentru prima dată, românii care locuiesc în străinătate de peste 12 luni nu vor mai figura în raportările privind populația României. Ca urmare, populația activă a României este de așteptat să scadă, scriptic, cu aproximativ 2-3 milioane de persoane, respectiv cu numărul românilor care muncesc în străinătate. Până la urmă, nimic nou, recensământul fiind, de fapt, o dictatură formularistică europeană, cum este numit de presă. Totuși, pentru prima dată, în acest an, avem de a face cu intruziunea vădită a statului, după modelul totalitarismului comunist, în viețile private ale cetățenilor. Acest model „universal european” bagă în corzi, fără doar și poate, bunul-simț, fiind un atentat fățiș la decență.
Trăim bine sau nu? Indiferent de datele oferite de recensământ, situația materială a românilor nu se va îmbunătăți. Drept dovadă stă declarația disperată a președintelui Traian Băsescu, la Bruxelles, în care, practic, a dat vina pentru întârzierea redresării economice a țării pe liderii europeni, cei care întârzie să ia o decizie legată de situația Greciei și care protejează sistemul bancar european.
Când prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, a pus acum un an taxe suplimentare băncilor străine prezente în Ungaria, președintele împreună cu Guvernul Boc nu știau cum să ia mai repede banii pensionarilor și ai bugetarilor, protejând băncile străine, împrumutându-se cu 20 de miliarde de la FMI pentru băncile străine și trecând în datoria externă a României datoriile băncilor străine. Acum, cu țara sărăcită ca după un război cu filialele băncilor străine la tot pasul, mai ceva decât erau odată alimentarele de bloc, s-a trezit și președintele Băsescu.
Declarația politică se intitulează „România mai speră în... Dumnezeu”.
Încep prin a ura „La mulți ani!” colegilor care își serbează astăzi onomastica.
Sunt convins că ați văzut și dumneavoastră la televizor pelerinajul la sfintele moaște sau poate că unii dintre dumneavoastră ați fost acolo. Ni se pare impresionant tuturor faptul că românii au credință, că sunt în stare de sacrificiu personal în numele credinței, însă nu remarcăm un lucru esențial: românii nu mai cred în altceva, iar calea sfântă rămâne singura opțiune.
Încrederea în instituții, în stat, în lege a ajuns la cel mai scăzut nivel înregistrat de la Revoluție și până acum. Gravitatea constă, așadar, nu atât în criza economică, pe care nu reușim să o mai depășim, ci în cea morală, cea instituțională, care dublează problemele economice.
Am mai spus-o și cu alte ocazii: nu văd cale de ieșire din crizele de toate felurile decât prin recâștigarea încrederii în cei care ne conduc. Or, acum suntem departe de acest obiectiv și mai grav este faptul că puterea face toate eforturile să piardă și ceea ce i-a mai rămas la acest capitol.
Suntem în al doisprezecelea ceas, însă observ că acest lucru nu înseamnă nimic pentru actuala putere. În continuare se fac abuzuri, se încalcă legea voit și este permisă bătaia de joc instituțională. Șefi de instituții, chiar la cel mai înalt nivel, sunt anchetați de DNA, sunt suspectați de acte de corupție, multe în numele partidului, însă acest fapt nu-i oprește pe stimabilii guvernanți să ne țină tot nouă lecții de moralitate.
N-ar fi rău ca toți aceștia să fie retrași din viața publică, să nu mai conducă autorități importante și să nu mai decidă soarta sutelor de angajați. Ar fi un semn minim de respect și un prim pas către recâștigarea încrederii despre care vorbeam la început.
Vă mulțumesc.
Declarația politică este intitulată „Țara unde legea este negociabilă”.
## Stimați colegi,
Referendumul populației și al locuințelor are un aspect de alba-neagra. Nu exagerez în niciun fel când spun acest lucru, pentru că am dezbătut subiectul cu mult înaintea începerii recensământului, dar nu am ajuns la niciun rezultat.
Dovadă stă faptul că la începutul recenzării era absolut obligatoriu să dăm recenzorului codul numeric personal, ieri nu mai era obligatoriu, iar astăzi ești amendat dacă nu îl dai.
Să-mi spuneți, vă rog, stimați colegi, ce fel de țară suntem noi, dacă legea este orientativă și dacă de la Guvern ni se spune că un lucru nu este obligatoriu, chiar dacă tot Guvernul a dat ordonanță în acest sens, pentru ca mai apoi Institutul Național de Statistică să spună că pentru încălcarea prevederilor legale vom fi amendați.
Mi-e teamă că ne aflăm cu toții în situația cetățeanului turmentat, care nu știa cu cine să voteze. Cetățenii nu știu, la rândul lor, pe cine să creadă. Nu mai vorbesc despre faptul că și recenzorii îi induc în eroare, din cauza incertitudinii generale.
Revin la ideea pe care am mai enunțat-o și în alte situații similare acesteia: Guvernul actual nu ia niciodată în seamă părerea opoziției, a societății civile sau a oricui îndrăznește să aibă un alt punct de vedere. Ironia stă în faptul că, după ce legile, ordonanțele și hotărârile pe care le dă Guvernul încep să fie aplicate, se constată erorile pe care noi le semnalasem deja.
Așa am ajuns să avem un număr record de ordonanțe neconstituționale și de legi care nu pot fi aplicate sau care trebuie modificate.
Chiar și în această problemă clară cum este cea a recensământului Guvernul nu a reușit să gestioneze lucrurile și, probabil, vom ajunge la finalul perioadei de recenzare fără să știm ce avem de făcut.
Vă mulțumesc.
Declarația politică este intitulată „Umilința pensionarului român”.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, termenul „criză” este – sau reprezintă – un interval de tensiune a unor energii contrare, interval care se încheie cu o rezolvare sau
cu o avansare, un progres, o soluție. Într-o altă accepțiune, criza reprezintă o lipsă de ceva, fază critică a unei dezvoltări.
De mai bine de trei ani am devenit extrem de familiarizați cu acest termen. Avem și am avut o criză a justiției, o criză a sistemului sanitar, o criză economică, o criză a învățământului, o criză financiară, conflicte în metastază, inepții instituționale.
Și apele își ies câteodată din matcă, măturând totul în calea lor, dar vine o vreme când se reașază, se limpezesc și curg molcom în matca lor firească și pe cursul lor obișnuit. Numai crizele din România nu-și găsesc soluții. Câteodată, par să se mai domolească, dar se găsește cineva însă care le reactivează... Guvernul acestei țări și „asumările” lui.
Și, ca să arate că este în ton cu criza, că sub oblăduirea dânșilor se „trăiește bine”, Guvernul a adoptat în cadrul reuniunii săptămânale o hotărâre pentru punerea în aplicare a programului guvernamental de sprijin pentru pensionari „Coșul de solidaritate”. În cadrul acestui program, pensionarii vor putea achiziționa la preț mic zahăr, mălai, orez și alte produse alimentare. Desigur că și eu îmi doresc să existe o limitare a sărăciei, dar nu așa, nu mințind, nu furând!
În dispreț total față de populația acestei țări, actualul regim favorizează o minoritate care a prosperat și continuă să prospere, accentuând polarizarea socială. Pensionarii, oameni care și-au închinat o viață întreagă muncii, se zbat în nevoi, se văd înșelați în așteptările lor... Toți constată că toate promisiunile făcute n-au fost decât un tertip pentru a accede la putere, iar schimbările făcute n-au vizat decât aservirea propriei clientele politice. Este incredibil să văd cum „bătrânul pensionar” începe să reprezinte o instituție, un simptom al bolii economice și sociale actuale, un bun instrument electoral.
N-ar fi fost mai potrivit oare ca, pentru a înlătura caracterul pur electoral al acestei decizii, acestei categorii sociale să i se aloce un procent anume la mizera pensie? Oricum se cheltuiesc sume colosale pentru acest „ajutor”. De ce să nu ajutăm cu adevărat, dându-le ocazia să-și gestioneze singuri propriii bani? Pensionarii nu trebuie numai să mănânce, mai au nevoie și de medicamente, și de îmbrăcăminte.
Declarația politică se intitulează „Românii și România au nevoie de soluții. Filă de carte pentru tânăra generație”.
„Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăstare ale tinereții țin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ținea pământul.” (Vasile Conta)
În vâltoarea vremurilor pe care le trăim, contradictorii și tumultuoase, tinerii României își găsesc modele și au o mare nevoie de a-și croi singuri drumul în viață. De multe ori priviți cu neîncredere și suspiciune, își adună singuri resurse și fac eforturi mari pentru a schimba lumea pe măsura așteptărilor lor, chiar și pe măsura așteptărilor noastre.
Am avut prilejul să privesc tinerii în ochi, să stau de vorbă cu ei, să mă bucur de ei, să-i ascult și ei m-au învățat să înțeleg cum funcționează tăvălugul vremurilor pe care le trăim. Am întâlnit talent, sensibilitate, inteligență, compasiune, înțelegere, sinceritate și pasiune oriunde printre ei. Vor să știe, sunt ambițioși și muncitori, își asumă responsabilități și sarcini și nu se tem de nimic pe drumul către propriile vise, vise la care nu renunță și pe care nu ezită să le atingă, să le depășească sau să le schimbe din mers.
S-ar putea ca noi să nu avem timp să vedem câte lucruri fac sau cum gândesc, dar ei merg înainte, cresc, unii dintre ei câștigă olimpiade, concursuri ori burse internaționale, alții învață o meserie, alții muncesc. Își caută cu toții un loc în țara lor, încercând din răsputeri să-și găsească o fărâmă de liniște și un crâmpei de fericire.
Fiindcă ei ne oferă atâtea bucurii, este timpul să-i înțelegem și să conștientizăm ceea ce contează cu adevărat în relațiile cu tinerii. Este timpul să ne păstrăm tinerii lângă noi, oferindu-le condiții să-și împlinească visele, să devină oameni maturi, demni, împliniți, să aibă sufletul curat și inima plină și, de ce nu, să se mândrească cu noi, așa cum ne mândrim noi cu ei.
Pe 23 iunie 2011 la Strasbourg, Adunarea Parlamentară s-a pronunțat în favoarea coborârii la 16 ani a vârstei minime pentru dreptul la vot în cele 47 de state membre ale organizației paneuropene, furnizând următoarele argumente: cu cât este mai larg segmentul de societate implicat în alegeri, cu atât alegerile sunt mai reprezentative și mai democratice. Tinerii de 16 ani au deja responsabilități în cadrul societății. Atunci, de ce nu se bucură de drepturile aferente acestor responsabilități? Participarea la vot va face ca tinerii să fie mai conștienți de responsabilitățile lor.
Declarația politică este intitulată „Despre curaj și demnitate și despre votul de la 16 ani”. Domnule președinte, Stimați colegi,
Distins auditoriu,
Așa cum bine vă aduceți aminte, încă de acum aproape o lună de zile, de la această înaltă tribună a Senatului României, am propus ceva îndrăzneț: reducerea vârstei de vot de la 18 ani la 16 ani. Zilele trecute, am început și demersurile politice pentru transformarea în realitate a acestei propuneri. De când am început să fac pași serioși și reali pentru realizarea acestui obiectiv, am și început să văd din partea unor colegi care fac politică cum întâi se miră, apoi se sperie, apoi încep să ridiculizeze demersul și mă aștept ca la momentul adevărului, la vot, să se opună.
Cui îi este frică de tineri?
Mie nu.
Cui îi este frică de viitor?
Mie nu.
Cui îi este frică să lase mai multă putere în mâinile tinerilor?
Mie nu.
Stimați colegi,
Tinerii despre care dumneavoastră ziceți astăzi că nu sunt potriviți să voteze de la 16 ani ne vor plăti, mie și dumneavoastră, pensiile. Sunt buni să muncească, dar nu să voteze? E o neobrăzare! Și eu vin dintr-o parte a țării unde să ai obraz este o condiție esențială.
Nu fac jocuri politice, dragi colegi, ci încerc să las un testament politic generațiilor care vor urma, care să știe că în anul de grație 2011, în Senatul României, niște oameni înțelepți au înțeles că puterea de decizie trebuie dată celor care vor avea putere în viitor și care au înțeles, mai ales, că nu există și nu trebuie să existe războaie între generații. Pentru că, într-adevăr, stimați colegi, nu trebuie să existe războaie între generații. Ce fel de oameni de stat sunt aceia care încurajează războiul între generații? Ce fel de politicieni sunt aceia care încurajează războaiele în interiorul unei generații?
Am auzit recent o opinie că vârsta de 18 ani e bună și cea de 16 nu, că la 18 ani tânărul e mai matur și mai responsabil.
Așa o fi, dar să știți că la 48 de ani e de trei ori mai responsabil decât la 16 și la 54 de ani e de trei ori mai responsabil decât la 18. Ce or zice campionii responsabilității dacă am propune majorarea vârstei de vot la 48 sau la 54 de ani? Să știți că am văzut destui tineri iresponsabili și la 30 și ceva de ani, unii de prin politica românească.
## **Domnul Ioan Chelaru:**
## Stimați colegi,
Până în acest moment, sunt înregistrați 69 de colegi. Apreciez că avem cvorumul necesar pentru a deschide ședința.
Dacă nu există probleme din partea liderilor grupurilor parlamentare, v-aș ruga să-mi permiteți să spun „Bună dimineața!” și să deschid ședința de astăzi, 26 octombrie 2011.
Subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, voi conduce ședința, asistat de domnii secretari Alexandru Pereș și Adrian Țuțuianu.
Aveți în față ordinea de zi. Există probleme legate de ordinea de zi? Nu există.
Supun aprobării dumneavoastră ordinea de zi de astăzi.
Vot · approved
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
57 de senatori și-au exprimat votul, deși sunt înscriși 76 în acest moment.
## Insist...
În aceste condiții, considerăm ordinea de zi aprobată.
Supun aprobării dumneavoastră programul de lucru al Senatului pentru perioada 31 octombrie – 5 noiembrie 2011.
O chestiune de procedură.
Vă rog, domnule senator. Microfonul 2.
Mă scuzați, domnule președinte, dar foarte repede ați trecut la votul asupra ordinii de zi.
Am o solicitare legată de punctul 24 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Este la punctul 24. Dacă se poate să aducem puțin mai în față acest proiect de lege, care este foarte important pentru toată lumea – știm bine, scade taxa pe poluare, și așa mai departe –, să putem astăzi să trecem și la votarea acestuia, la punctul...
Punctul 20.
Nu, nu...!
## Până la punctul 19...
Îmi pare rău că vă atrag atenția, până la punctul 19 avem inițiative legislative cu termen de adoptare tacită astăzi și mâine. Deci punctul 20.
OK!, punctul 20 să fie. Mulțumesc.
## **Domnul Ioan Chelaru:**
Sau punctul 21, cel mai târziu.
Încercăm, fiind o zi plină, să trecem prin procedura legislativă cât mai multe proiecte de lege.
Supun aprobării Senatului modificarea ordinii de zi, în sensul introducerii la punctul 21 a proiectului de lege aflat la punctul 24 – Proiectul de lege privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule –, propunere făcută de liderul Grupului parlamentar al UDMR.
Vot · approved
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Vă aduc la cunoștință programul de lucru al Senatului pentru perioada 31 octombrie – 5 noiembrie 2011:
– luni, 31 octombrie, între orele 9.00 și 11.00 – activități în comisiile permanente; la ora 14.00 – ședința Biroului permanent al Senatului; de la ora 15.00 – lucrări în grupurile parlamentare; de la ora 16.00 la ora 19.30 – lucrări în plenul Senatului; – marți, 1 noiembrie 2011 – lucrări în comisiile permanente;
– miercuri, 2 noiembrie 2011, între orele 9.00 și 13.00 – lucrări în plenul Senatului, iar după-amiază – lucrări în comisiile permanente;
– joi, 3 noiembrie 2011 – lucrări în comisiile permanente. Supun aprobării programul de lucru al Senatului pentru perioada 31 octombrie – 5 noiembrie 2011.
Vot · approved
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Supun aprobării dumneavoastră și programul de lucru de astăzi – începând de la ora 9.00 și până la ora 13.00.
Vot · approved
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă Nota privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la 25 octombrie 2011, a următoarelor inițiative legislative:
1. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor;
2. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2011 privind aprobarea Programului Mihail Kogălniceanu pentru întreprinderi mici și mijlocii;
3. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2011 pentru reglementarea unor măsuri privind finanțarea regiilor autonome aeroportuare cu specific deosebit, de interes local;
4. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2011 privind stabilirea cadrului financiar general pentru utilizarea contribuției financiare elvețiene nerambursabile acordate României prin intermediul Programului de cooperare elvețiano-român vizând reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene extinse, precum și a contribuției naționale aferente acestei asistențe;
5. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2011 pentru completarea art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
6. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon;
7. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2011 pentru modificarea Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004;
8. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2011 privind exceptarea de la plata taxelor și a celorlalte obligații prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 46/2008 – Codul silvic pentru terenurile necesare realizării, extinderii și supraînălțării depozitelor de zgură și cenușă aferente activităților nucleare desfășurate de către societăți sau regii autonome ce au ca obiect principal de activitate producerea apei grele;
Vot · approved
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Pe chestiuni de procedură, îi dau cuvântul domnului senator Puiu Hașotti.
Bună dimineața!
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Alaltăieri, luni, 24 octombrie anul curent, a mai fost o rundă de discuții, de negocieri la nivelul liderilor grupurilor parlamentare și s-a ajuns la o înțelegere. Asta, după ce doamna ministru Sulfina Barbu a avut înțelegere și a spus liderilor de grup prezenți acolo că acuzațiile cum că fraudăm nu știu ce bugete au fost o exprimare nefericită și regretă, și am aplaudat acest lucru. A fost un prim deblocaj, care s-a datorat doamnei ministru, de vreme ce regretă exprimarea nefericită.
Apoi, am ajuns la o înțelegere la nivelul grupurilor parlamentare și am zis așa: asigurăm cvorumul la Legea asistenței sociale, dăm și voturi de la noi pentru Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2010, care are caracter de lege organică și trebuie să aibă cel puțin 69 de voturi, și am spus că toate grupurile parlamentare o vor vota și că vor accepta toți liderii grupurilor parlamentare să repunem la vot o chestiune votată acum trei săptămâni. În schimb, Grupul parlamentar al PDL, Grupul parlamentar progresist și Grupul parlamentar al UDMR trebuiau să facă astăzi propuneri, în scris – subliniez, în scris! –, pentru a se completa Comisia parlamentară de anchetă privind campania electorală și desfășurarea alegerilor în Colegiul electoral nr. 6 – Neamț.
Înțeleg că aceste propuneri nu sunt făcute și vă repet: aceasta a fost înțelegerea!
Vreau, stimați colegi, să apreciați cu toții că noi, opoziția, facem mult mai mult, de vreme ce acceptăm să reluăm votul pe două acte normative, după aproape o lună de zile, de vreme ce acceptăm să dăm voturi de la noi pentru a avea suficiente voturi pentru o lege organică, pentru un proiect de lege care are nevoie de aceste voturi și care, la rândul său, a fost votat, iar dumneavoastră să faceți ce? O chestiune absolut măruntă. Știți foarte bine că, dacă vreți să nu se afle ceva, facem o comisie de anchetă. În fond, în această comisie, fiecare poate avea puncte de vedere diferite. Domnule, dar nici cea mai mică concesie nu ați vrut s-o faceți!
Au fost multe motive pentru care am blocat Legea asistenței sociale. În primul rând, n-am fost de acord cu ea, apoi, au fost declarații nefericite, apoi, am vrut să demonstrăm tuturor că, cel puțin aici, în Senat, este nevoie de un dialog politic.
Mulțumesc, domnule senator.
Domnul senator Ilie Sârbu, liderul Grupului parlamentar al PSD.
## **Domnul Ilie Sârbu:**
Domnule președinte, Stimați colegi,
Nu am să revin asupra celor spuse foarte clar de colegul meu, domnul senator Puiu Hașotti. Nu cred că... Știu că repetiția este mama învățăturii, dar, în cazul nostru, am depășit această fază, suntem într-o fază cu totul și cu totul de altă natură.
Rămân surprins de ceea ce se întâmplă, fiindcă acum chiar nu mai înțeleg dacă puterea dorește, într-adevăr, să treacă această lege sau, până la ora la care noi discutăm, a simulat acest lucru.
Dincolo de jigniri, dincolo de ceea ce s-a spus, dincolo de amendamentele întocmite, dincolo de faptul că este o lege făcută iarăși pentru statistici, iarăși pentru procente, nu pentru oameni, că asta a fost reținerea noastră majoră, nu mai înțeleg...
Acum, când noi am venit cu oferta pe care a spus-o aici domnul senator Hașotti..., un lucru simplu, este o formalitate, a trecut prin plen această comisie. Atunci ne întrebăm de ce nu funcționează Parlamentul?!
Păi dacă hotărârile plenului, care a fost clamat întotdeauna aici ca suveran, nu mai au nicio valoare, dacă înțelegerile liderilor de grup nu mai au nicio valoare, discuțiile pe care le-am avut de aproape o lună, o lună și ceva, nu au nicio valoare, îmi pun o întrebare firească: ce mai are valoare atunci între noi și cu noi, ca să...
N-am înțeles. Spuneți!
Leul nou, spune domnul senator Cristian Rădulescu, leul nou. Nici el nu mai are valoare, o fi avut altădată.
În aceste condiții..., spunea colegul Hașotti că poate aveți nevoie de 15 minute să mai discutați între dumneavoastră, să-l mai sunați pe domnul președinte Emil Boc, fiindcă, altfel, știți care este soluția. Nu ne abatem de la ea. Să nu aveți impresia că am cedat definitiv! Am cedat pe baza unor discuții și a unor înțelegeri pe care le-am crezut foarte serioase. Acum îmi dau seama că nu au nicio valoare, și nici nu cred că mai are sens să mai discutăm.
Pauza pe care eu o solicit o solicit pentru ca domnul lider Cristian Rădulescu să aibă posibilitatea, să aibă timp să ceară această aprobare, ca noi să vedem propunerile făcute în scris, nu verbal, și nu luni, fiindcă cu această amânare de luni până luni, nu cea de marți până marți, ne-am obișnuit, și nu a avut niciun fel de rezultat.
Deci, domnule președinte, eu solicit o pauză de consultări de 15 minute, timp în care domnul senator Cristian Rădulescu să ne spună...
Nici nu mai revin eu la microfon, dânsul să spună că s-a rezolvat și putem să demarăm lucrările.
Altfel, rămânem acolo unde am fost și luni, și săptămânile trecute.
Mulțumesc foarte mult.
Înainte de a da pauza de consultări, îl invit la microfon pe domnul senator Frunda György, pe o chestiune de procedură.
Vă rog, stimați colegi, vă rog să luați loc. Microfonul central, domnule senator.
## Vă mulțumesc, domnule președinte.
Într-adevăr, pe procedură, v-am cerut cuvântul, dar, înainte de aceasta, vreau să spun părerea mea domnilor lideri Hașotti, Sârbu, Cristian Rădulescu și celorlalți.
## Domnilor,
Trebuie să înțelegem că omul mediu, votantul, știți ce va spune despre noi, despre coaliția guvernamentală și despre opoziție: „fele apa, fele viz” sau unul e 19, și celălalt e 20 minus unu. Toți suntem la fel de vinovați. Nu e armă politică să lași Parlamentul fără cvorum și nu este la îndemâna coaliției să nu avem majoritate.
Hai, votați împotrivă, faceți ce vreți, dar să facem în Parlament cele pentru care suntem aici. Să dezbatem aici și să ne batem în argumente și în legi. Asta ca reflecție a ceea ce șantajăm. Și acesta e cuvântul. Cu plecarea, este un șantaj politic care are efecte grele, grele pentru toată lumea.
Problema mea procedurală.
Doamnelor și domnilor senatori,
Marțea viitoare, credincioșii catolici, protestanți, grecocatolici și o parte dintre ortodocși, ortodocșii ardeleni, sărbătorim „Ziua morților”. Este o sărbătoare pe care, cu mare respect, în fiecare an, o comemorăm la mormintele strămoșilor noștri și, în fiecare an, indiferent de ziua în care pică 1 noiembrie, mergem să ne aplecăm capul în fața celor care au fost înaintea noastră.
De aceea, dați-mi voie să vă solicit să revenim la programul adoptat pentru săptămâna viitoare și, în numele Grupului parlamentar al UDMR din Senat, să vă propun ca luni să lucrăm în teritoriu, marți să avem ziua în care putem să mergem cu toții la cimitirele strămoșilor noștri, iar miercuri și joi să avem dezbateri în plen.
Din câte m-am interesat la Secretariatul general și la Departamentul legislativ, există o cerere a grupurilor parlamentare pentru dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi – sunt foarte multe –, și atunci se poate ca ședința în comisii – cu cei care vin – să se țină luni sau vinerea viitoare, iar miercuri și joi să acoperim dezbaterile în plen.
Aceasta ar fi rugămintea mea, domnule președinte. Vă mulțumesc.
## **Domnul Ioan Chelaru:**
## Am luat act.
Dacă tot se întâlnesc liderii grupurilor parlamentare, aș vrea să analizeze și propunerea pe care domnul senator Frunda a făcut-o, ca după aceea să și
Vot · Amânat
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
## **Domnul Ioan Chelaru:**
Rog toți colegii să poftească în sală. Stimați colegi,
Consultarea dintre lideri s-ar părea că s-a încheiat.
Vă aduc la cunoștință faptul că vizavi de propunerea pe care domnul senator Frunda a făcut-o, de modificare a programului de lucru, există un consens, așa cum se propune programul de lucru pentru săptămâna viitoare: luni, zi de plen, cu dezbateri, programul obișnuit, iar marți, miercuri și joi să fie activitate în comisii.
Programul de lucru pentru ziua de luni va fi până la ora 20.30, numai pe dezbateri, începând de la ora 15.30, pentru a cuprinde cât mai multe acte normative.
Supun aprobării dumneavoastră propunerea făcută de Grupul parlamentar al UDMR.
Cine este pentru?
Vot · approved
Domnul senator Avram Crăciun își anunță demisia din Grupul parlamentar al PSD, urmând să activeze în cadrul Grupului parlamentar progresist 3. Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Îl invit la microfonul Senatului pe domnul senator Cristian Rădulescu.
Vă aduc la cunoștință că era necesar, astăzi, ca urmare a înțelegerii de săptămâna trecută, să se efectueze niște acte, și așteptăm discuțiile cu privire la aceste acte.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Pauza de consultări a fost necesară pentru ca liderii să degajeze, eventual, un consens asupra următorului schimb: dezbaterea și finalizarea Legii asistenței sociale – doamna ministru este cam a opta oară prezentă aici, pentru a încerca să participe la finalizarea actului normativ – contra chestiunii
cu desemnarea membrilor din partea majorității într-o comisie de anchetă, votată în Senat, referitoare la desfășurarea alegerilor într-un colegiu electoral din județul Neamț, adică, pe de o parte, o chestiune de interes național și, pe de altă parte, cealaltă chestiune, o treabă de interes politic.
Sigur că nu pot să înțeleg în totalitate acest troc. Interesul național în ruptul capului nu pot să-l înțeleg, dar privitor la interesul politic, sigur că totul este de înțeles.
Neavând posibilitatea în acest moment să degajăm consens pe acest schimb, avem două variante:
Una dintre variante, am propus-o eu, să continuăm totuși, dacă opoziția nu este de acord cu Legea asistenței sociale, că aici nu am căzut de acord, să continuăm cu celelalte lucruri care sunt pe ordinea de zi, fiindcă aici toți am fi avantajați, dacă am mai parcurge din actele normative. Sunt nu mai spun câte. Sau cealaltă variantă este ca și de data aceasta să se spargă cvorumul și să se plece acasă. Este clar ce este în avantajul nostru.
Propun încă o dată această chestiune liderilor opoziției.
Îl invit la microfon pe domnul Ilie Sârbu, liderul Grupului parlamentar al PSD.
Prea multe lucruri eu nu am de spus. Ați constatat cu toții că nu se poate rezolva problema.
Domnul Boc este ocupat – nici nu știu, de fapt, dacă e ocupat – cu domnul Jeffrey Franks, cu Fondul Monetar Internațional, nu e problema noastră.
Noi am anunțat clar care este punctul nostru de vedere, ca atare, vom proceda așa cum am procedat și în alte situații. Poveștile că noi vrem acum să votăm, că noi vrem să... le știm.
Vreți să aveți cvorum până la ora douăsprezece, să-i aduceți cu salvările sau cu elicopterele? Puteți să o faceți și în lipsa noastră, dar nu astăzi. Astăzi trebuia să veniți la ora la care au început lucrările Senatului.
Ca atare, grupul nostru parlamentar va părăsi sala.
Vă rog, domnule lider Hașotti.
## Vă mulțumesc.
## Stimați colegi,
Domnule, pentru o chestiune atât de măruntă... Și vorbesc cu colegii de la Grupul parlamentar al PDL. Grupul parlamentar progresist are propunerea, gata, Grupul parlamentar al UDMR are propunerea.
Domnule, pentru o chestiune atât de puțin importantă există acest blocaj politic și parlamentar. Pentru o chestiune atât de puțin importantă!
Ar fi indicat, ar fi colegial să nu invocați interesul național. Interesul național de ce nu ar fi acela ca dumneavoastră să desemnați doi-trei oameni, să vă puneți și președinte în această comisie și să rezolvăm problema.
Eu vă atrag atenția, respectuos, că până la punctul 36 din ordinea de zi de astăzi sunt adoptări tacite și sunt și unele propuneri legislative, din păcate, nenimerite, ca să nu le spun altfel.
Vor trece tacit și vor fi trimise la Camera Deputaților. Acum, cine aruncă o imagine defavorabilă asupra Parlamentului? Noi, opoziția, care ne ținem de cuvânt, sau dumneavoastră, că nu puteți să faceți nici cea mai mică concesie, domnule? Eu fac apel încă o dată la înțelepciunea dumneavoastră și haideți să aveți încă 5-10 minute – eu îi rog pe colegii mei să nu plece, vă rog și pe dumneavoastră să nu plecați, încă 5-10 minute să acordăm răgaz colegilor de la Grupul parlamentar al PDL să rezolve această problemă. Domnule, să deblocăm Senatul! Noi vrem, suntem deschiși la așa ceva.
Faptul că premierul Emil Boc nu răspunde la telefon nu este un argument. Sunteți un grup parlamentar cu 40 și ceva de senatori, care aveți o autonomie, dacă nu politică, măcar parlamentară. Adică chiar atâta lucru nu puteți să faceți, să numiți într-o comisie 2-3 membri, domnilor?
Nu ne acuzați pe noi de interesul național, nu ne acuzați pe noi. Noi nu facem aici manevre politice.
Vă rog, mai aveți 5 minute. Veniți și spuneți că ați rezolvat, ați numit pe cutare, cutare și cutare în comisie. Vin și cei de la Grupul parlamentar progresist, vin și cei de la Grupul parlamentar al UDMR și rezolvăm problema în 5 minute, nici atât.
Mulțumesc, domnule senator.
Domnule senator Oprea, suntem în pauză, dar haideți, vă rog.
Nu pot să refuz solicitarea dumneavoastră.
Eu știu că la ultima ședință a Biroului permanent al Senatului termenul era până la viitoarea ședință a Biroului permanent de săptămâna viitoare. Dacă acum se schimbă datele problemei, nu reprezintă decât o strategie de a nu ține ședința astăzi în plen, dar dumneavoastră știți foarte bine, pentru că ați avut conferința de presă și ați anunțat asta, nu?
Din păcate, alaltăieri, luni, a existat o înțelegere a liderilor grupurilor parlamentare care includea și propunerile pentru comisie. Nu s-au făcut.
Încă 5 minute pauză.
## PAUZĂ
## DUPĂ PAUZĂ
Stimați colegi, din păcate, n-a existat o înțelegere între lideri.
Chiar dacă suntem mai puțini, profit de împrejurare să vă anunț că avem și musafiri în aceste condiții, clasa a V-a de la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Buzău, prezentă astăzi să vadă o dezbatere serioasă. Din păcate pentru noi, dar și pentru ei, acest lucru probabil că nu va avea loc.
Îl rog pe domnul secretar Alexandru Pereș să facă prezența.
|**Domnul Alexandru Pereș:**|| |---|---| |Albert Álmos|prezent| |Andrei Florin Mircea<br>Andronescu Ecaterina|prezent<br>absentă| |Antonescu George Crin Laurențiu|absent| |Arcaș Viorel|absent| |Ariton Ion|prezent|
Vă rog, stimați colegi, să luați loc în bănci. Vă rog frumos.
|**Domnul Alexandru Pereș:**|| |---|---| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius<br>Bara Ion<br>Bașa Petru<br>Bădescu Iulian|prezent<br>prezent<br>prezent<br>absent| |Bălan Gheorghe Pavel<br>Belacurencu Trifon|absent<br>absent| |Berca Gabriel<br>Berceanu Radu Mircea|prezent<br>prezent| |Bîgiu Marian Cristinel|prezent| |Bîrlea Gheorghe<br>Blaga Vasile<br>Boagiu Anca Daniela<br>Boitan Minerva|prezent<br>prezent<br>Guvern<br>absentă| |Bokor Tiberiu<br>Borza Dorel Constantin Vasile|absent<br>prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|absent| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpanu Liviu|absent| |Chelaru Ioan|prezent| |Chirvăsuță Laurențiu<br>Chivu Sorin Serioja|absent<br>prezent| |Cibu Constantin Sever|prezent| |Cinteză Mircea|prezent| |Coca Laurențiu Florian|absent| |Constantinescu Florin|absent| |Constantinescu Viorel|prezent| |Cordoș Alexandru|absent| |Corlățean Titus<br>Crăciun Avram|absent<br>prezent| |Cseke Attila Zoltán|prezent| |Daea Petre|absent| |David Cristian|absent| |David Gheorghe|prezent| |Diaconescu Cristian|prezent| |Diaconu Mircea|absent| |Dobra Nicolae|prezent| |Dumitru Constantin|prezent| |Fekete-Szabó András Levente<br>Feldman Radu Alexandru|prezent<br>prezent| |Filip Petru|prezent| |Fodoreanu Sorin<br>Frâncu Emilian Valentin<br>Frunda György<br>Găină Mihăiță<br>Geoană Mircea Dan<br>Ghișe Ioan<br>Greblă Toni<br>Grosu Corneliu<br>Günthner Tiberiu<br>Gyerkó László<br>Hașotti Puiu|prezent<br>absent<br>absent<br>absent<br>absent<br>absent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>absent| |Hărdău Mihail<br>Humelnicu Augustin Daniel|absent<br>prezent| |Ichim Paul|absent| |Igaș Traian Constantin|prezent| |Ion Vasile|prezent| |Iordănescu Anghel|prezent| |Jurcan Dorel|prezent| |Lazăr Sorin Constantin|absent|
24 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 124/4.XI.2011
|Luca Raymond|absent|Rasaliu Marian Iulian|prezent| |---|---|---|---| |Mang Ioan|absent|Rădulescu Cristian|prezent| |Marcu Gheorghe<br>Mardare Radu Cătălin|absent<br>absent|Rădulescu Șerban<br>Robu Nicolae|absent<br>absent| |Marian Ovidiu|prezent|Rotaru Ion|absent| |Marian Valer<br>Markó Béla<br>Mazăre Alexandru<br>Măgureanu Cezar Mircea<br>Mărcuțianu Ovidius<br>Meleșcanu Teodor Viorel<br>Mihăilescu Petru Șerban<br>Mitrea Elena|absent<br>Guvern<br>absent<br>concediu medical<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>absentă|Rușanu Dan Radu<br>Rușeț Ion<br>Saghian Gheorghe<br>Savu Daniel<br>Sârbu Ilie<br>Sbîrciu Ioan<br>Secășan Iosif|absent<br>prezent<br>absent<br>absent<br>absent<br>prezent<br>absent| |Mitrea Miron Tudor|absent|Severin Georgică|absent| |Mîrza Gavril|absent|Silistru Doina|absentă| |Mocanu Alexandru|prezent|Staicu Dumitru Florian|absent| |Mocanu Toader|prezent|Stănișoară Mihai|prezent| |Moga Nicolae|absent|Șova Dan Coman|absent| |Mustățea Vasile|absent|Tămagă Constantin|absent| |Mutu Gabriel|absent|Toma Ion|absent| |Necula Marius Gerard<br>Nedelcu Vasile<br>Nicoară Marius Petre<br>Nicoară Romeo Florin<br>Nicolaescu Sergiu Florin<br>Nicula Vasile Cosmin<br>Nistor Vasile<br>Niță Mihai<br>Onofrei Orest|prezent<br>prezent<br>absent<br>absent<br>absent<br>absent<br>absent<br>prezent<br>absent|Țopescu Cristian George<br>Țuțuianu Adrian<br>Udriștoiu Tudor<br>Urban Iulian<br>Valeca Șerban Constantin<br>Vasilescu Lia Olguța<br>Verestóy Attila<br>Voicu Cătălin|absent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>absent<br>absentă<br>delegație<br>absent| |Oprea Dumitru<br>Oprea Mario Ovidiu|prezent<br>absent|Voiculescu Dan<br>Vosganian Varujan|absent<br>absent| |Panțuru Tudor|prezent|**Domnul Ioan Chelaru:**|| |Pașca Liviu Titus<br>Păran Dorin<br>Pereș Alexandru<br>Pintilie Vasile<br>Plăcintă Sorina Luminița<br>Pop Gheorghe<br>Popa Cornel|absent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezentă<br>absent<br>absent|Stimați colegi,<br>Au răspuns prezent 59 de senatori. Constat că<br>întrunit numărul minim de 69 de senatori, situație<br>declar ședința încheiată.<br>Ne revedem luni, conform programului pe c<br>aprobat.|| |Popa Mihaela|prezentă|Mulțumesc.|| |Prodan Tiberiu Aurelian|prezent||| |Prunea Nicolae Dănuț|delegație|_Ședința s-a încheiat la ora 11.15._||
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#145081„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|591202]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 124/4.XI.2011 conține 24 de pagini.**
Prețul: 7,20 lei
Și apropo de manifestările care s-au substituit evenimentelor dedicate tradițional Armatei Române, participanții care s-au înghesuit să vorbească acolo despre patriotism ar fi mai potrivit să știe că „un bun patriot nu dorește, și nici nu provoacă neînțelegeri cetățenești, ci, dimpotrivă, prin exemplul și puterea sa de convingere, trebuie să contribuie la moderarea, pe cât se poate, a celor care exagerează și să fie un factor de înțelegere și de pace, nu încetează să fie blând decât atunci când patria, în pericol, are nevoie să fie apărată. Atunci devine leu, luptând să învingă sau să moară.”
– Le mai stă capul domnilor din PDL la votul prin corespondență: milionul de buletine din străinătate e vital. Nu e însă vital pentru Guvern că investițiile străine directe au scăzut, în primele opt luni ale anului, cu 52% față de perioada similară a lui 2010, de la 2,3 miliarde de euro la 1,12 miliarde, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR).
– În sfârșit, deloc neglijabil, partidul-mamă și tată a avut grijă de copiii „cuminți” din teritoriu și a pompat, printr-o recentă hotărâre de guvern, 66.410 mii de lei în primării portocalii de pe întinsul țării, pe motiv că – atenție! –, din postura lor de primari aflați la putere, au foarte multe dificultăți financiare. Asta ca să vedeți până unde poate merge tupeul unora. Și dacă, printr-o minune, în unele județe s-au strecurat (probabil, din greșeală) și câte una-două localități cu edili ai opoziției, în județul Dâmbovița, de unde vin și unde stăpân absolut este baronul Florin Popescu, din cele 24 de comune care au primit bani din Fondul de rezervă al Guvernului toate sunt conduse de primari PDL. Repet, toate! Un gest de discriminare fără precedent din partea unui guvern incompetent și a unui pedelist fără decență – îl numesc aici pe Florin Popescu.
Cam astea sunt problemele domnilor de la guvernare, cam cu așa ceva avem noi de-a face, o prăpastie cât China între dramele reale ale unor oameni reali și păsărelele din capetele portocalii, un fel de „țara arde și PDL se piaptănă”.
Vi se pare cumva că dintre aceste subiecte e vreunul care să-i preocupe teribil pe români, încât să-și justifice existența pe lista de priorități ale puterii?
Stau pensionarii cu sufletul la gură așteptând să-și dea seama PDL dacă împarte țara în 8, 12, 14 sau 16 regiuni sau se gândesc dacă și cum vor supraviețui iernii care vine?
Urmăresc îngrijorați salariații care va fi sistemul de vot care-i convine cel mai mult domnului Boc pentru 2012 sau se gândesc dacă și cu cât le mai taie Guvernul din salariu?
Arde țara de nerăbdare să vadă dacă-și duce domnul Baconschi promisiunea milionului de voturi din străinătate sau e îngrijorată că, după doi ani de sacrificii nemeritate, e posibil s-o ia de la capăt din cauza incompetenței actualei puteri?
Sunt temele dezbătute de liderii PDL priorități reale ale situației actuale sau oamenii sunt total paraleli cu agenda românului obișnuit?
Or, dacă pe aceste personaje se bazează România ca să fie scoasă din criză, nu ne rămâne decât să ne facem cruce și să ne rugăm să scăpăm cu viață.
Vă mulțumesc.
La noi, proiectele zac prăfuite prin sertarele ministerelor, atunci când nu au fost respinse pentru că au fost defectuos elaborate de funcționarii insuficient pregătiți, deși au fost instruiți tot pe bani europeni.
Printre cauzele slabei absorbții a fondurilor europene, cauze invocate chiar de către reprezentanți ai nouînființatului Minister al Afacerilor Europene, figurează:
– regulile prea stricte impuse de Uniunea Europeană, pe care aplicanții români nu au reușit să le îndeplinească;
– incapacitatea administrației publice de a elabora proiecte viabile;
- birocrația excesivă;
– slaba cofinanțare la nivel național.
Referitor la acest ultim aspect, menționăm și cazurile, nu puține la număr, în care multe proiecte bune au fost pur și simplu refuzate la cofinanțare pentru simplul considerent că au fost elaborate de primarii opoziției. Pentru că la noi – nu-i așa? – doar proiectele depuse de primarii PDL și UDMR beneficiază de cofinanțare, în detrimentul celor întocmite de opoziție.
Situația este deosebit de îngrijorătoare dacă luăm în considerare și faptul că unele inițiative de dată recentă ale Comisiei Europene privind reducerea gradului de cofinanțare a proiectelor de la 15% la 5% ar fi fost respinse de principalii contributorii neți la bugetul Uniunii Europene, precum Marea
Britanie, Franța, Olanda și statele nordice. De o asemenea măsură ar fi beneficiat țări precum Grecia, Irlanda, Portugalia, România, Letonia și Ungaria, care au fost nevoite astfel să se împrumute în timpul crizei.
Așteptăm cu interes, dar fără false iluzii, să vedem ce măsuri concrete în domeniu va întreprinde Ministerul Afacerilor Europene, și când spunem aceasta ne gândim inclusiv la faptul că, dacă până pe 31 octombrie nu va avea loc reformarea sistemului de achiziții publice și simplificarea procedurilor privind absorbția, există riscul real ca Bruxelles-ul să suspende formal plățile pe o perioadă de șase luni pentru proiectele realizate cu fonduri europene. Vă mulțumesc.
Raportul mai arată că, pentru a trage curent electric la sediu, o firmă trebuie să parcurgă șapte pași, durează 223 de zile și costă 556,9% din venitul mediu pe locuitor. Toate acestea plasează economia românească pe locul 165 în lume în privința ușurinței cu care firmele pot obține electricitate.
Plata taxelor este, de asemenea, un capitol la care România are probleme și ocupă poziția 154 în lume. Firmele trebuie să facă, în medie, 113 plăți pe an, pentru care pierd 222 de ore, adică mai mult de nouă zile, și transferă statului 44,4% din profit.
Ușurința cu care se obține un permis de construcție este, de asemenea, o chestiune problematică pentru mediul de afaceri din România, plasând economia autohtonă pe locul 123 în lume. Obținerea unui permis de construcție presupune 16 etape, 287 de zile și costă 73% din venitul mediu pe locuitor, potrivit Băncii Mondiale.
Rezolvarea unui faliment durează trei ani și patru luni, costă 11% din valoarea bunurilor firmei, iar rata de recuperare pentru creditori este de numai 28,6%.
Aceste cifre nu dau de gândit deloc politicienilor aflați la putere, ori sunt prea indiferenți, ori prea surzi pentru a auzi strigătul disperat al investitorilor străini. Spre exemplu, din cele 80 de măsuri de relansare economică propuse de Consiliul Investitorilor Străini anul trecut doar 11 s-au regăsit în deciziile Guvernului. O deducție logică este aceea că politicile economice pentru investitorii din România se fac după ureche, fără consultarea celor vizați, fără a se lua în calcul impactul pe care aceste politici l-ar putea avea asupra mediului de afaceri.
Nenorocirea este că România se află într-un cerc vicios. Pe de o parte, nu poate reduce taxele, pentru că ar rămâne fără bani la buget, pe de altă parte, economia nu poate alimenta bugetul, pentru că este sugrumată de taxe prea mari.
Degeaba investitorii străini au cerut reducerea CAS și revenirea TVA la 19%, pentru că Guvernul a făcut până acum ce l-a tăiat capul. A mărit CAS cu 3,3 puncte și TVA cu 5 puncte, de la 19% la 24%. TVA este la al treilea cel mai ridicat nivel din UE, depășit doar de Danemarca și Ungaria.
Deci sistemul fiscal are nevoie de îmbunătățiri, având în vedere nivelul redus al colectării taxelor și impozitelor în PIB față de media din UE. În ciuda promisiunilor că va lua în calcul reducerea celor două taxe, mai ales a CAS, Guvernul Boc a amânat momentul, spunând că încasările la buget nu permit „încă” această măsură.
Alături de alte probleme, corupția în mediul de afaceri este o problemă încă nerezolvată și, așa cum decurg lucrurile, nu va fi rezolvată de actualul Guvern.
Cu riscul de a vă fi obosit cu atâtea cifre, dați-mi voie să trag o concluzie: discursul guvernamental privitor la atenția acordată ameliorării mediului de afaceri din România și debirocratizării nu este confirmat de acest ultim raport, și nici
de realitățile din teren, pe care fiecare dintre noi are „plăcerea” de a le cunoaște în fiecare zi.
## Stimați colegi,
Prognoza de creștere economică nu este un semnal bun pentru economia noastră. Dimpotrivă, este un semnal de alarmă pentru clasa politică.
Am înțeles că bugetul nu poate fi prezentat Parlamentului, dar atunci punem întrebarea: acest buget va ajuta cumva investitorii străini să găsească România mai atractivă pentru a investi? Va putea acest buget să crească absorbția de fonduri structurale?
Stă în pixul puterii să găsească modalitatea prin care economia românească să fie revigorată. Stă în puterea Guvernului Boc să prezinte Parlamentului cât mai urgent acest buget.
Reamintesc faptul că proiectul de buget pe 2012 trebuia prezentat Parlamentului până pe 15 octombrie. Guvernul nu a respectat termenul legal și deja discuțiile sunt amânate. Dacă ei vor într-adevăr să facă un bine țării, solicit foarte ferm să nu mai amâne la nesfârșit discuțiile pe acest buget. Vă mulțumesc.
Spre deosebire de PDL și Traian Băsescu, Partidul Social Democrat are o cu totul și cu totul altă viziune: noi ne dorim și ne-am și angajat să promovăm statul social, iar acesta să fie în mod efectiv responsabil față de cetățenii săi.
Statul social pentru care milităm noi, cei din PSD, împreună cu aliații noștri din Uniunea Social-Liberală, și pe care îl vom reface după recâștigarea alegerilor de anul viitor se va manifesta într-un mod responsabil, în primul rând, pentru gradul de cultură și instruire al tuturor categoriilor sociale.
În viziunea noastră, educația reprezintă pilonul de bază al statului social și cu adevărat unica șansă a României. România a cunoscut prea numeroase și extravagante „reforme ale educației”, iar rezultatul este cel pe care îl vedem în fiecare zi.
Cunoaștem cu toții marile probleme ale sistemului nostru de învățământ:
- subfinanțarea cronică;
- închiderea a peste 2.000 de școli, în special în mediul
- rural;
- abandonul școlar ridicat;
- politizarea excesivă a învățământului preuniversitar;
- salarizarea suboptimă a profesorilor;
- „exodul” dascălilor de valoare;
- încălcarea autonomiei universitare etc.
Dar poate cel mai grav lucru este abandonarea statului de drept prin nerespectarea prevederilor Legii educației naționale. Astăzi, la opt luni de la intrarea în vigoare a legii, cei care au adoptat-o prin asumarea răspunderii și ar trebui să o aplice sunt primii care o încalcă.
Cu câteva luni în urmă, am elaborat „Programul USL pentru educație”, un document ce cuprinde soluțiile noastre pentru toate aceste probleme. Acest program va fi dezbătut și dezvoltat și în următoarea perioadă. Aș dori acum doar să prezint succint câteva propuneri asupra cărora noi, socialdemocrații, vom insista.
Este vorba, în primul rând, de cultivarea modelelor autentice de reușită în viață și carieră, ca o condiție esențială în restabilirea încrederii în valoarea socială a educației. În al doilea rând, ne dorim cu toții asigurarea unui învățământ echitabil și meritocratic, adaptat nevoilor tuturor tinerilor. Învățământul trebuie să acorde o șansă de afirmare profesională nu numai celor care se apleacă asupra părții teoretice, ci și tinerilor care sunt talentați la muzică, sport sau diverse alte profesii. În același timp, învățământul trebuie să acorde meritele cuvenite celor care sunt foarte buni la învățătură, celor care studiază conștiincios. Doar în acest fel ne vom putea promova valorile și vom înlocui mediocritatea cu profesionalismul.
Egalitatea de șanse reprezintă valoarea în care noi, cei din PSD, credem cu tărie. De aceea, dorim să acordăm tuturor tinerilor din România șansa de a se pregăti și de a învăța în limba română chiar în comuna sau orașul în care își au domiciliul. Noi considerăm că statul național are datoria de a asigura condiții de studiu pentru toți tinerii, indiferent de naționalitatea lor, astfel încât – dacă vor să beneficieze de acest drept – ei să-și poată urma studiile în limba română. Din păcate, sunt foarte mulți tineri care doresc să învețe în limba română în comuna, orașul de domiciliu, și astăzi nu pot să facă acest lucru, un stat social responsabil nu poate permite așa ceva.
Nu în ultimul rând, respectarea cadrelor didactice, a statutului acestora, prin asigurarea condițiilor de perfecționare continuă, prin debirocratizarea activităților didactice și, de asemenea, printr-o salarizare adecvată, precum și stimularea dialogului social, trebuie să fie un obiectiv constant pe agenda Ministerului Educației. Din păcate, până acum nu s-a întâmplat așa, iar starea actuală a învățământului românesc sub guvernarea domnilor Băsescu, Boc și Funeriu a ajuns una deplorabilă.
Pentru ca educația să poată deveni principalul motor de dezvoltare a României, este obligatoriu să restabilim încrederea în valoarea și utilitatea socială a educației, atât de discreditate de regimul actual. Salarizarea cadrelor didactice și a specialiștilor din sistemul de cercetare-dezvoltare trebuie să fie pe măsura utilității sociale ridicate a acestora.
Experimentele și ambițiile personale privind „reforma educației” vor trebui să înceteze, iar sistemul educațional să intre în normalitate, cu o structură predictibilă. Sunt angajamente pe care ni le asumăm în mod oficial. Ele sunt introduse într-o rezoluție a Consiliului Național al PSD, pe care o vom utiliza atunci când vom ajunge la guvernarea țării.
3. Roberta Anastase – o speranță a clasei politice românești; un om politic tânăr, care a înțeles că importanța în cadrul partidului și al statului, implicit, o câștigi mai degrabă prin fraudare, decât prin corectitudine; un exemplu de om care a reușit să nege orice evidență și s-a încăpățânat să facă voia partidului doar pentru a aduce o mulțumire acestuia nu face altceva decât să confirme faptul că spiritul închis, specific epocii anterioare Revoluției, este încă foarte prezent.
Așadar, mai mult ca oricând, România are nevoie de oameni politici cu verticalitate, morali, care să fie adepți ai dialogului și care să înțeleagă că politica din această țară nu a început, și nici nu se va încheia cu ei, ci mai degrabă istoria uită, în timp, asemenea comportamente.
Vă mulțumesc.
Ce-l oprește să nu instituie niște taxe pentru bănci, care să aducă la buget cel puțin 5 miliarde de euro anual? Incompetența sau anumite interese?
Dar, de cele mai multe ori, pentru a acumula sprijin și a-și masca motivațiile subterane, conducerea actuală s-a sprijinit pe retorică, pe propagandă și pe argumente plăcute urechii. Sună bine, ce-i drept, să ajutăm bătrânii nevoiași!
Hotărârea prevede că instituții precum consiliile județene, consiliile locale ale sectoarelor Bucureștiului și consiliile locale vor înființa societăți comerciale sau, dacă este cazul, vor extinde obiectul de activitate al celor existente și că societățile comerciale vor achiziționa, prin licitație publică, transparent, alimentele destinate comercializării către pensionari.
Dar mă întreb: oare cât de proști ne cred acești guvernanți? Știm cu toții că fondurile alocate acestei inițiative de binefacere vor ajunge în buzunarele clientelei politice. De! Ne așteaptă o campanie electorală dificilă, sunt necesare fonduri serioase, țara e în plină recesiune, avem datorii mari, FMI-ul ne veghează... Dar românu’ e inventiv, nu?! Iată soluția: îi sacrificăm pe bătrânii necăjiți și lipsiți de orice speranță pe altarul intereselor personale și meschine de partid.
Oricum, a vorbi despre bătrânețe în ziua de azi e egal cu a vorbi despre sărăcie, boală, tristețe, abuz, lipsă de respect și, cel mai grav, umilință!
## Stimați colegi,
Nu mi-e teamă că risc să devin patetic, nimic din ce fac sau spun n-ar putea egala vreodată în patetism Guvernul acestei țări. Voi urmări și voi atrage atenția de câte ori va fi nevoie asupra „măsurilor” luate de acesta. Într-o zi, poate, cine știe...
În încheiere, fac apel la înțeleptele cuvinte ale părintelui Arsenie Boca, care spunea: „Omul, în genunchi în fața lui Dumnezeu, este mult mai mare.” Și, dacă stai în genunchi în fața lui Dumnezeu, poți să te ridici în picioare în fața lumii și să o înfrunți. Dar, desigur, aceasta era viziunea lui Arsenie Boca. Viziunea lui Boc însă e cu totul alta. Mulțumesc.
În Austria, această extindere se aplică din anul 2007, în Germania, în anumite landuri, tinerii de 16 ani pot vota pentru alegerile locale, în Franța, au fost lansate deja dezbateri pe această temă.
Un principiu fundamental al democrației este garantarea de drepturi electorale celor cărora li se solicită taxe și impozite. Dacă un tânăr de 16 ani plătește impozite la fel ca restul cetățenilor, atunci el ar trebui să aibă și aceleași drepturi politice.
La această vârstă tinerii posedă o pregătire teoretică și practică în care sunt mai informați ca oricând, au la dispoziție și știu accesa surse de informare performante, sunt la vârsta la care sunt interesați de obținerea independenței și a autonomiei materiale, financiare, sunt la momentul în care se gândesc și elaborează un plan de carieră. Încrederea în posibilitățile lor e mare, disponibilitatea lor relațională, flexibilitatea spre nou și schimbare sunt mai active ca niciodată. Iată argumentele care ne fac să investim mai mult în tinerii zilei de azi.
Tinerii care împlinesc 18 ani după data alegerilor sunt privați de dreptul de a vota în acel an. Abia după încă patru ani pot vota, respectiv la 22 de ani. Așadar, vârsta medie la care se poate exercita dreptul la vot este de 20 de ani. Dacă, prin Constituție, se va stabili vârsta minimă de votare la 16 ani, în medie, se va ajunge ca vârsta de vot să fie de 18 ani.
Tinerii au un rol activ în societate înaintea împlinirii vârstei de 18 ani, dar se simt adesea încorsetați într-o lume în care nu au niciun cuvânt de spus.
Implicarea și pe plan politic este o democratizare pe care tânăra generație o merită din plin, căci lumea a evoluat și tinerii țin pasul, uneori mai mult ca alte categorii de vârstă, cu toate aceste noutăți și schimbări ale societății în care trăim.
Extinderea dreptului de vot este o accesare a democrației, un start pentru marea responsabilitate pe care generația tânără trebuie să și-o asume, aceea de a lua cârma țării în care trăiesc. Deciziile luate în grup sunt, în general, mai îndrăznețe decât cele luate individual.
Să le încurajăm spiritul responsabil și să le dăm șansa luării unor decizii asupra vieții lor! Să le permitem să fie implicați în devenirea lor!
Vreau să condamn însă în cei mai duri termeni încercarea de a-i asmuți pe tinerii de 18 ani împotriva celor de 16 ani. Este cel mai crud și barbar lucru care se poate imagina, ca generațiile viitorului să se lupte între ele, căci viitorul aparține tinerilor, nu unei vârste anume.
Stimați colegi,
Vine un moment în viața fiecărui om politic în care trebuie să se uite în oglindă și să stabilească dacă are sau nu curaj. Că politicienii se mint între ei e deja un adevăr de necontestat, că politicienii îi mint pe alții e un adevăr probabil, dar că politicienii încep să mintă tineri, asta nu se poate accepta.
Vreau să vă întreb, cu toată sinceritatea, dacă nepoții sau chiar copiii dumneavoastră vă întreabă: „Eu de ce nu pot vota de la 16 ani?”, ce le veți spune? Le veți spune adevărul pe care îl credeți – dacă chiar credeți că nu sunt pregătiți – sau le veți spune că sunteți de acord și că toată împotrivirea este de fațadă? Și cum veți vota în Parlament?
Dacă sunteți în stare să vă uitați în ochii copiilor și nepoților voștri și să-i mințiți în față, atunci eu nu mai vreau să fac politică, pentru că asta nu e politică. Dacă înțelegeți însă că datoria noastră este să le dăm tinerilor noștri cele mai bune arme pentru lumea viitorului, cele mai bune informații, cea mai bună educație, cele mai multe puteri pe care le putem da, atunci vă invit alături de mine să-i ajutăm pe acești copii să construiască viitorul. Avem oare acest curaj?
În încheiere, vreau să mai spun ceva. Nu cred că există un parlament al tinerilor și unul al bătrânilor, nu cred că există partide tinere și partide bătrâne, nu cred că există un război între tineri și bătrâni.
De aceea, doresc să-i adresez o invitație formală liderului PSD, Victor Ponta, de a susține alături de mine reducerea vârstei de vot la 16 ani, în calitatea sa de cel mai tânăr președinte de mare partid. Cred că ar fi un bun semnal a ceea ce înseamnă cooperare parlamentară în interesul cetățenilor acestei țări și cred că ar fi un semn bun în legătură cu cooperarea dintre generații.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Vă mulțumesc.
9. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății;
10. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2011 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea
prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate.
Inițiativele legislative se consideră adoptate, prin împlinirea termenului la 25 octombrie 2011, în conformitate cu art. 75 alin. (2) din Constituția României, coroborat cu prevederile art. 141 alin. (2) din Regulamentul Senatului.
Din păcate, suntem într-o situație un pic mai delicată, având în vedere că zece asemenea inițiative legislative aflate în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată, au termenul de adoptare tacită împlinit pe 25 octombrie anul curent.
La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea solicitării de retragere a următoarei inițiative legislative:
– Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.
Solicitarea a fost aprobată în Biroul permanent al Senatului.
În sfârșit, vreau să vă relatez că, cel puțin eu, am fost foarte deranjat când am aflat că, atunci când s-a discutat despre Curtea de Conturi și ați avut „bunăvoința” să ocupați toate cele șase locuri, împotriva tuturor regulilor parlamentare... Sigur, așa vom face și noi. Împotriva tuturor regulilor parlamentare, în loc să fie o repartizare pe algoritm politic, ați luat toate cele șase locuri, la indicația domnului Emil Boc, care a spus textual – și vă rog să rețineți și dumneavoastră, și dumneavoastră –: „Treceți cu șenilele peste ei!”
M-am gândit că o fi vreun Arnold Schwarzenegger, ceva, știu și eu, dar chiar așa, „treceți cu șenilele peste ei”?! Asta este expresie de prim-ministru, de om care are nevoie să reluăm votul pe două proiecte de lege, de prim-ministru care stă cu „sabia” Fondului Monetar Internațional deasupra capului, că nu-și poate trece această Lege a asistenței sociale, și care spune: „Treceți cu șenilele peste ei!”?
Nu vreau să fac alte comentarii, care se referă la anumite trăsături fizice, dar totuși nu e în regulă.
Am lăsat în paranteză această expresie nefericită, la rândul ei, a prim-ministrului, care, sigur, nu a fost făcută în spațiul public, a fost făcută în spațiul pedelist, dar, stimați colegi – și vă întreb la modul cât se poate de colegial –, uitați, noi vrem să vă ajutăm să treceți Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2010, vrem să vă ajutăm să treceți Legea asistenței sociale, să nu mai stați cu frica Fondului Monetar Internațional și să puteți elabora și celelalte 15 acte normative necesare, dar dumneavoastră nu vreți să faceți niște propuneri pentru o comisie de anchetă. Și atunci, vă întreb: aveți nevoie de un timp, de 5-10 minute, de 15 minute – cât aveți nevoie? –, să faceți aceste propuneri în scris?
Noi ne vom ține cuvântul, ne vom respecta înțelegerea, adică vă vom oferi voturi pentru Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2010 și vom oferi cvorum pentru Legea asistenței sociale, dar hotărâți-vă ce facem!
Acum, mingea este în terenul dumneavoastră.
Au răspuns prezent 59 de senatori. Constat că nu este întrunit numărul minim de 69 de senatori, situație în care declar ședința încheiată.
Ne revedem luni, conform programului pe care l-ați aprobat.