Dragoș Luchian

Declarația politică este intitulată „Un gest criticat de unii, pe care eu îl consider de bun-simț!”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Zilele trecute am decis să renunț la un nou mandat în Parlamentul României. Motivele sunt simple, iar decizia vine după o analiză temeinică a tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în viața politică a Bacăului și în special a PNL Bacău.

Personal, nu mi-am dorit niciodată să mă cocoț în vârful piramidei fără să țin cont de ceea ce ar fi trebuit să fac pentru aceasta. În momentul în care nu am câștigat alegerile pentru Primăria Municipiului Bacău am înțeles că un gest de onoare ar fi să-mi dau demisia din funcția de președinte al organizației municipale.

Acum, când văd că PNL are nevoie de un suflu nou, înțeleg să respect memoria înaintașilor PNL, acel partid care a făcut România mare și modernă, și să nu apar în față cu orice preț. Ar fi de bun-simț ca gestul meu să fie urmat și de colegii mei din conducerea organizației județene și municipale. Este momentul ca și alții să spună: „Gata, ajunge!” sau „Gata, îmi ajunge!”.

Sunt la fel de sigur că nimeni nu ne-a dat mandat pe viață pentru o demnitate sau alta. Oricare dintre noi poate construi pentru comunitatea în care trăiește și în alt mod. Știu, e foarte simplu de iubit umanitatea și infinit mai greu de iubit omul, dar uneori a fi corect cu cei din jur poate fi interpretat ca lecții patetice de patriotism local.

Nu mi-am dorit să fiu nici măcar viceprimar. M-au rugat, au insistat și, alegerea mi-o asum, am acceptat. Nu am vrut să candidez la alegerile locale. M-au rugat iarăși. Le-am spus: „Candidați voi, vă susțin cu ceea ce pot.” Au plecat toți capul în pământ. Unii, dintre cei care n-au scris nici măcar pe Facebook trei rânduri în campanie, se înghesuie acum să-și facă loc pe liste. Criticăm adversarii politici din vârful buzelor. Exerciții de floretă în zi de târg. Dar iată că unii dintre acei adversari pe care ne facem că îi criticăm au făcut un pas în spate. Ca să facă doi înainte, desigur, dar măcar nu par atât de disperați ca oamenii de „sacrificiu” ai PNL.

Sper ca apelul meu să fie bine înțeles. M-aș bucura din tot sufletul ca opinia publică să primească mâine-poimâine alte comunicate, care să înceapă cu: „Am ales să renunț la candidatura pentru Parlamentul României.” Ca să începem și noi să reconstruim sensuri, punți între noi și mai ales viitor.

Dacă am provocat o mustrare de conștiință cuiva prin ultima mea declarație politică, îmi cer scuze. Nu am vrut să tulbur drumul senin, lipsit de întrebări al unora care au fost pajii unei curți bizantine și care acum își construiesc ei înșiși o curte bizantină, a cărei copie este chiar mai ridicolă decât prima. Dar ar fi fost cu adevărat interesant dacă ai mei colegi ar fi renunțat din convingere, din poziția condiției superioare pe care ți-o dă tocmai libertatea de a alege. Iată că cei de la Constanța au făcut-o și sunt sigur că, în schimbul unui mandat, vor primi alte compensații, de alt ordin, pe care nicio funcție publică nu ți le oferă. Astfel, să tot construiești cu frică, cu ochii în toate părțile, gata să-i cazi în genunchi și celui mai mare dușman care te disprețuiește profund pentru împăciuitorismul permanent, pentru activitatea lipsită de substanță, gregară și histrionică, mi se pare un lucru lipsit de sens.