Anca Daniela Boagiu

Declarația politică este intitulată „Unii sunt mândri că sunt români doar în campania electorală”.

Ne aducem cu toții aminte când Victor Ponta și PSD au transformat un sentiment pur, „mândru că sunt român”, într-un slogan agresiv de campanie, în încercarea de a seduce electoratul care încă mai credea în bunele lor intenții de guvernare. Tot atunci se războia cu opoziția, acuzându-ne pe toți că suntem superficiali și nu vedem sau vedem, dar nu susținem eforturile sale de a face din România a șaptea țară din Europa.

După campania electorală, s-au ivit de multe ori ocazii când cei de la PSD au avut oportunitatea să și demonstreze acest lucru, dar, din păcate, orgoliile lor mărunte sau interesul personal au primat mai mult decât interesul românilor și imaginea României.

Un astfel de exemplu a avut loc luni, 9 noiembrie, când reaua-voință s-a combinat și cu multă ignoranță, în special din partea colegilor PSD. Mă refer la potențiala hotărâre a Senatului privind COM 450, referitor la problema refugiaților, intenția de impunere de către Comisia Europeană a unui mecanism permanent de criză și a unei chei de repartizare a lor, subiect delicat, care a fost cap de afiș pe agenda publică din cauza gravității crizei refugiaților din Siria.

Raportul COM-ului 450 era rezultatul unei colaborări interinstituționale strânse (Comisii pentru afaceri europene, Guvern, Președinție), astfel încât să existe o singură voce, unitară, puternică și coerentă a României pe această problemă delicată. Avizul motivat votat de majoritatea membrilor din Comisia pentru afaceri europene prevedea atât confirmarea solidarității României cu statele membre afectate de fenomenul migraționist, cu migranții și cu țările de origine afectate de conflicte, cât și recomandările de a se rediscuta la nivel european și clarifica anumite noțiuni și detalii tehnice care ar putea interfera cu interesele românilor și ale României.

Ce s-a întâmplat efectiv în plenul Senatului luni, 9 noiembrie? Am asistat siderați cum orgolii mărunte și o necunoaștere crasă a afacerilor europene au sabotat interesele și prestigiul României la modul cel mai hilar, dar totodată trist. Mai exact, colegii de la PSD, nevrând să înțeleagă și nici să se lămurească cum că raportul comisiei coincide chiar cu punctele lor de vedere exprimate în plen în momentul acela, au hotărât să tragă de timp prin retrimiterea documentului la comisie, în condițiile în care acea zi era ultima în care Parlamentul se mai putea pronunța și decide. Astfel, colegii

parlamentari de la PSD, ALDE, UNPR au demonstrat că pot sabota poziția Senatului României în fața statelor și instituțiilor europene doar din cauza unor orgolii mărunte. Și ne mai plângem că Polonia este mereu cu un pas înaintea noastră, că are mereu o poziție unitară fermă ca țară, de care toată Europa ține cont și o respectă. Cum să fim și noi la fel ca ei când, de fiecare dată când ne apropiem de o astfel de „performanță”, noi tragem de timp, ne certăm între noi, ca nu cumva celălalt să fie premiat pentru munca făcută, după care suntem bucuroși că ajunge totul la coș?