Leonard Cadăr

Declarația politică este intitulată „Unirea cea Mare – idealul sfânt al tuturor românilor”.

„Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/cu palma stângă sângerând pe Nistru,/cu palma dreaptă înflorind pe Prut.” (Andrei Ciurunga-Cahuleanu)

La temelia templului măreț al Marii Românii s-a gândit, s-a vorbit, s-a lucrat, s-a sădit, s-a udat, s-a visat, s-a luptat, s-a plâns, s-a frânt, s-a doinit, s-a dăruit, s-a pribegit, s-a prigonit, s-a jertfit, s-a răstignit, dar s-a biruit și s-a înfăptuit idealul milenar al Neamului într-o realitate sfântă, a unui popor demn de soarta și destinul său martiric.

Soarta însăși a întregii Națiuni s-a brodat nemuritoare pe Tricolorul sfânt pentru totdeauna prin jertfa Eroilor și Martirilor, prin demnitatea de foc a celor Aleși, prin zelul credinței străbune, care a purtat, în Candela sufletului, Rugul Aprins al desăvârșirii naționale: Unirea.

Acest Dor împlinit a devenit un Legământ suprem, un Testament sacru, care consfințește întruparea Trecutului într-un Prezent solemn, ce va trebui să întronizeze Viitorul într-o demnitate suverană.

Pentru a se înfăptui Marea Unire, a fost nevoie de unirea tuturor.

Pentru a se menține și a se cinsti cum se cuvine măreața Unire, e nevoie iarăși de unirea tuturor.

Pentru a căpăta respectul celorlalte popoare și pentru a ne păstra locul de cinste între națiuni, trebuie permanent să rămânem uniți.

Oamenii politici trebuie să se străduiască din răsputeri să devină oameni de stat, oameni cu responsabilitate morală, socială, creștină, națională, universală, ca odinioară mulți dintre strămoșii noștri.

Politica omului de stat trebuie să fie sau să devină o vocație. Partidele noastre politice trebuie să se asume expresiei absolute „unitate în diversitate!”.

Numai în această asumare se pot păstra Unirea națională a tuturor românilor, demnitatea Neamului, măreția poporului ca jertfă și biruință.

Unirea trebuie să devină primul principiu al suveranității naționale și acest _modus vivendi_ se poate iar înfăptui prin re-unirea cu Basarabia soră.

Acest mare deziderat, care este Unirea, implică desigur și de urgență refacerea și îndreptarea stării materiale a țării. Resurse sunt. Oamenii binevoitori lipsesc.

A existat nu de mult un simbol frățesc: podul de flori peste Prut.

Tot la fel de frățească, dar ziditoare poate să fie și o magistrală, Chișinău–Iași, în cadrul unei singure țări unite: România Mare.

Reîntregirea nu înseamnă nici Aici, nici Acolo, ci Acasă! Haideți cu toți românii să o înfăptuim!

Altfel, se perpetuează ispita tentației după înavuțire, lupta dintre indivizii avizi de funcții înalte, lupta dintre partide cu exagerări dintr-o parte și cu sublinierea greșelilor celeilalte părți, cu strategii și promisiuni pentru obținerea Guvernului, lupta fiecăruia contra celuilalt, lupta tuturor contra tuturor, tertipuri, pretexte, contestări, opoziții, moțiuni, defăimări, ura între fiii aceleiași națiuni, care rodesc numai și numai amăgiri, și nicidecum înfăptuiri mărețe, naționale.