Găvrilă Ghilea

Declarația politică este intitulată „Urăsc trădarea și nu-i iubesc pe trădători!”.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Conform unui celebru dicton atribuit lui Iulius Cezar, marele împărat roman ar fi exclamat, în urmă cu peste două milenii: „Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători!”

Cu asemenea circumstanțe atenuante, asumate, nu de puține ori, de mulți lideri politici ai lumii și răsplătite derizoriu cu câteva zeci de arginți, de-a lungul secolelor de istorie prin trădare s-au ridicat și prăbușit imperii ori s-au înălțat în tron sau retezat capete încoronate.

Percepută dintotdeauna ca o practică ocultă, clandestină și subversivă, trădarea a făcut și desfăcut jocuri politice, a instalat și prăbușit guverne, a declanșat conflagrații și a năruit armistiții. Cu toate acestea, parcă niciodată trădarea nu a fost ridicată la rang de politică de stat, fiind legitimată public prin includerea ei în aria de jurisdicție a unor acte normative, cum s-a întâmplat recent în cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2014, de parcă ar fi fost vorba despre reglementarea exercitării unei oneste profesii liberale, și nicidecum despre favorizarea unor practici infame, condamnabile prin lipsa crasă de caracter și a oricăror scrupule din partea celor care le săvârșesc.

Nu întâmplător Curtea Constituțională a scos recent în afara legii Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2014, apreciind explicit că actul normativ criticat a încălcat art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, adică exact acele articole care definesc statul de drept și instituie obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

În aceste circumstanțe, cu atât mai condamnabilă devine premeditarea de care au dat dovadă inițiatorii acestei ordonanțe, care au pus în operă o fraudă constituțională de proporții, comparabilă cu o lovitură de stat, atunci când au conceput odiosul mecanism legislativ care să faciliteze migrația lașă a aleșilor locali către partidele din arcul guvernamental.

Deși, ca urmare a declarării neconstituționalității abuzivei Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 55/2014, Curtea Constituțională a obligat Parlamentul să adopte o lege de respingere a ei pentru a reglementa situația efectelor juridice deja produse, demersul reparator al legiuitorului nu ar trebui să se limiteze doar la simpla și justa constatare a nulității de drept a mandatelor aleșilor locali traseiști.

Va trebui investigat amănunțit și cuantificat prejudiciul bugetar produs prin alocarea clientelară a unor finanțări publice ori prin semnarea unor proiecte edilitare care au fost condiționate de schimbarea apartenenței politice a unor aleși locali în baza neconstituționalei ordonanțe de urgență, întrucât acestea reprezintă fapte certe de abuz în serviciu, care sunt asimilate de lege cu infracțiunile de corupție.

Doar astfel vom reuși să consolidăm statul de drept, învățând să urâm trădarea, dar fără să-i iubim pe trădători. Vă mulțumesc.