Haralambie Vochițoiu

Declarația politică este intitulată „Valea Jiului, cu 5 minute înainte de ceasul al 12-lea!”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin natura, amploarea și implicațiile strategice, economice, sociale și politice, bazinul minier Valea Jiului a ocupat și continuă să ocupe încă o poziție distinctă la nivel național. Limitată și relativ izolată geografic, zona Văii Jiului a generat o problematică economico-socială aparte. Existența cărbunelui în subsolul Văii Jiului a devenit cunoscută încă din anul 1782, când mineralogul Benkö János arăta că a văzut arzând cărbunii din aflorimente.

Importanța strategică a zonei se prefigurează încă din anul 1788, când, în încercarea de a opri înaintarea trupelor turcești, generalul austriac Laudon, comandantul grănicerilor, a aprins „piatra neagră” (cărbunii) dintr-un afloriment situat pe Valea Arsului – Vulcan.

De asemenea, în anii 1907–1908, în condițiile crizei de cărbune pe care o traversa Imperiul Austro-Ungar, statul finanțează noi lucrări de explorare și deschidere, construiește centrala electrică de la Petroșani, preparația Petroșani Nord, fabrica de cărămidă și cuptoarele de var. Toată această dezvoltare organizatorică și tehnică făcea din Valea Jiului una dintre cele mai importante zone miniere ale imperiului.

Ulterior, și dezvoltarea industrială a României a presupus, între altele, utilizarea cărbunelui exploatat în minele din Valea Jiului. Până în anul 1989, politica de asigurare a independenței energetice a țării, al cărei obiectiv era atingerea unei producții naționale de cărbune de 100.000.000 tone/an, a avut efecte majore la nivelul bazinului Valea Jiului, iar zona a cunoscut o expansiune economică rapidă.

După Revoluție, România traversează o stare de continuă schimbare, evoluția rapidă a piețelor și fluctuațiile economice, sociale și mai ales politice aducând numeroase provocări în economie, în general, și în sectorul energetic, în particular. Aceste efecte sunt o consecință directă a necesității alinierii României la standardele Uniunii Europene ca unică soluție pentru dezvoltarea pe baze sănătoase a țării.

În ciuda asigurărilor date în anii anteriori de guvernanți postdecembriști (PNȚCD, PNL și PDL), în special de guvernele Radu Vasile, Boc și Ungureanu, rezultatele așa-ziselor acțiuni de restructurare a sectorului huilă, derulate în această perioadă (1989–2012), nu au avut ca efect însănătoșirea domeniului, a climatului socioeconomic, ci, din contră, au generat o serie de noi probleme în toate localitățile din Valea Jiului, conducând în final la reducerea dramatică a economiei zonale, dispariția și/sau restrângerea activității întreprinderilor mari (ce deserveau sistemul), escaladarea șomajului și amplificarea problemelor sociale, creșterea sărăciei, amplificarea problemelor de mediu și dispariția unor meserii sau deprofesionalizarea celor rămase.

În acest context, exploatarea huilei a parcurs o amplă perioadă de restructurare a activităților și personalului, care, în principal, a condus la reducerea perimetrelor de exploatare cu 71%, a capacității de producție cu 75% și a personalului cu 80%, la sistarea majorității activităților operaționale și, în final, la dezafectarea a peste 2/3 din exploatările miniere din Valea Jiului.