Stenogramă plen

Doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Ca urmare a depoziției făcute de către domnul director al Institutului Geologic Român, Ștefan Marincea, în fața comisiei parlamentare, la trei zile după aceasta, Domnia Sa

Declarația politică mi-am intitulat-o „PSD-ului cine și când îi va prezenta scuze?”. ## Stimați colegi,

Pentru astăzi, o întrebare foarte scurtă, prilejuită de momentul penibil care s-a petrecut la recent încheiatul Consiliu Național al PNL de la Pitești.

Cunoașteți, desigur, incidentul care l-a avut drept protagonist pe domnul Teodor Atanasiu, prim-vicepreședintele PNL. Domnia Sa nu a putut să-și susțină discursul din cauza colegilor care i-au strigat să își ceară scuze. De la niște stenograme i se trage și domnului Atanasiu, pentru că numai niște pârdalnice de stenograme pot face atât de mult rău – sau bine, cred unii – în politica românească...

Nu detaliez incidentul, regretabil pentru întreaga clasă politică, nici nu încerc o satisfacție constatând că „marele PNL” este încă format din PNL și PDL, unitatea de acțiune și gândire clamată public fiind o unitate de măsură încă neaplicabilă. Fără îndoială, foștii membri PDL s-au simțit trădați în avans de declarațiile făcute de un liberal de prim rang, domnul Atanasiu. Cu ochii minții, s-au și văzut scoși dintr-o viitoare guvernare fantomă, condusă de un premier la fel de fantomatic.

Ce vreau să întreb acum public este: nouă, PSD-ului, cine și când ne va prezenta scuze?

Pentru că și noi, stimați colegi, și noi am fost trădați. Eram, aduceți-vă aminte, parteneri cu PNL în Uniunea Social-Liberală, până într-un moment când, brusc, n-am mai fost! Un calcul greșit, o răzgândire și o gândire în termeni care le scapă chiar și liberalilor din teritoriu au stat la baza acestei decizii de a rupe USL.

Ce-au făcut liberalii? Au fuzionat tocmai cu cei pe care încă nu terminaseră să îi înjure și să-i critice, pentru a ne înjura și critica pe noi. Poate simțeau nevoia unui repertoriu nou, nu știu, dar trădarea, în orice caz, a fost dublă.

Am rămas doar noi și Programul de guvernare al USL. Dacă vreți, pentru că tot e din nou la modă sintagma, nu neapărat noi am fost trădați, cât interesul național.

Poate și noi merităm niște scuze, dar mai cu seamă românii care au votat USL, care au avut încredere în USL-ul în care PNL juca un rol atât de important. Și, deși o vorbă din popor spune că niciodată nu e prea târziu, tare mă tem că scuzele astea n-or să vină niciodată...

Mulțumesc.

Domnul senator Ion Toma, Grupul parlamentar al PSD.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Dificultățile și vulnerabilitățile la care sunt expuși tinerii români”.

Contextul economic, politic și social pe care România l-a cunoscut în ultimii 25 de ani a condus la apariția unui fenomen social care nu mai poate fi neglijat, fenomen care necesită întreaga preocupare și implicare a instituțiilor abilitate ale statului. Este vorba despre amplificarea și perpetuarea stării de confuzie de identitate pe care o întâlnim în rândul tinerilor, tineri care, din punct de vedere psihologic, manifestă o prelungire a stării de adolescență până aproape de vârsta de 30 de ani.

Cauzele sunt multiple și țin în principal de incapacitatea societății de a genera soluții, astfel încât tinerii să își câștige independența financiară cât mai devreme, pentru ca mai apoi să poată parcurge fiecare etapă firească a procesului de maturizare. Din păcate, în România de azi, imediat după terminarea studiilor, tinerii se regăsesc în imposibilitatea de a profesa în domeniul pentru care s-au pregătit, iar lipsa unui

loc de muncă îi obligă să rămână în continuare în sânul familiei.

Fenomenul are repercusiuni atât asupra identității tânărului, cât și a dinamicii familiale, având consecințe extrem de importante la nivel macro. Regăsindu-se la primul moment de răscruce cu adevărat dificil, tânărul român este nevoit să improvizeze pe cont propriu o soluție de avarie, neavând în realitate prea multe soluții la îndemână. Astfel, variantele sunt puține și complet neatractive: fie se întoarce acasă, amânând pe perioadă nedeterminată momentul în care să-și câștige independența, fie se angajează într-un domeniu complet diferit, acceptând un compromis dificil, care-i poate afecta întreg parcursul profesional viitor, fie decide să părăsească țara, în căutarea unui viitor mai bun, pe care România este incapabilă să i-l furnizeze.

Din păcate, tot mai mulți tineri valoroși ai acestei țări au optat pentru această ultimă variantă, în detrimentul nostru, al tuturor românilor. Profesioniști din categorii socioprofesionale esențiale pentru viitorul acestei țări – vorbesc de sănătate, învățământ, economie – aleg să profeseze în state care știu să le respecte meseria și care le recunosc cum se cuvine meritele, inclusiv în ceea ce privește recompensele financiare. Din păcate, marea migrare a tinerilor români a devenit o problemă pentru întreaga Europă, devenind de notorietate discriminarea și dificultățile cu care aceștia se confruntă în țările în care au migrat. Din punct de vedere psihologic, pentru mulți dintre aceștia apare confuzia de identitate sau fenomenul de borderline.

Revenind la situația tinerilor din țară, care decid să rămână și să își construiască aici un viitor, trebuie spus că se regăsesc, de asemenea, în fața unor situații greu de gestionat și a unor alegeri dificil de făcut. Tocmai de aceea, și în rândul acestora ne confruntăm cu aceeași confuzie de identitate, cu scăderea atitudinii pozitive față de viață, cu deznădejde, nemulțumire, revoltă, tulburări de personalitate și uneori chiar depresie.

Mai grav decât atât, în toată această confuzie de identitate, dată de contextul actual, prin lipsa stării de bine și a autonomiei, tinerii pot ajunge și la suicid. În România, rata suicidului este cu mult peste media europeană. Îngrijorător este faptul că cei mai mulți sunt adolescenți cu vârste între 15 și 19 ani și adulți cu vârste cuprinse între 50 și 54 de ani. Cifrele sunt alarmante. Șase români cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani raportat la suta de mii de locuitori aleg să se sinucidă, comparativ cu media europeană de 4,6.

Ce putem face? Care sunt soluțiile pe care le putem adopta?

În primul rând pornim de la educație și punem accent pe educația civică. Cuvinte și concepte precum compasiunea, toleranța, acceptarea, responsabilitatea și schimbarea ar trebui să fie introduse în vocabularul oricărui elev care se află într-o comunitate, într-un grup de semeni și de egali. Este foarte important ca profesorii să transmită elevilor aceste valori și instrumente, astfel încât ele să fie precum semințele unui arbore care va fi puternic ancorat și înrădăcinat pe aceste pământuri românești. Odată integrate aceste concepte la vârsta la care dezvoltarea psihologică este într-un proces continuu și asimilator, ele se vor manifesta mai târziu, fără a fi nevoie de un efort prea mare.

Așa cum am afirmat și mai sus, este foarte important să asigurăm tânărului român un loc de muncă la finalul studiilor sale. În acest sens, UNPR a inițiat și susține un program dedicat special tinerilor absolvenți care își doresc să se angajeze și care până acum erau catalogați ca fiind „fără experiență”. Este vorba despre programul „Primul loc de muncă”, program care acordă facilități financiare angajatorilor care optează pentru tinerii absolvenți. Astfel, firmele care angajează, cu normă întreagă și pe durată nedeterminată, tineri cu vârsta între 19 și 26 de ani primesc pentru un astfel de loc de muncă un salariu de bază minim garantat.

Este important să scăpăm de stigmatizarea „experiență” și să dăm o șansă oricărui tânăr pregătit, care dorește să își construiască un viitor și o familie în țara sa. Astfel îl putem susține în procesul de autonomie față de părinți, scurtând perioada adolescenței și menținând relații sănătoase față de cei semnificativi.

În același timp, pentru a stimula implicarea tinerilor și responsabilizarea acestora, consider necesară introducerea dreptului de vot începând cu vârsta de 16 ani. Aceasta este o inițiativă pe care eu am propus-o încă din anul 2011, o inițiativă în care cred cu tărie și pe care UNPR-ul a îmbrățișat-o, devenind un brand al partidului nostru.

Motivele pentru care noi, cei din UNPR, considerăm că este oportună și o astfel de măsură sunt nenumărate. Astfel, prin reducerea vârstei de vot de la 18 la 16 ani, lărgim legitimitatea democratică din România și, totodată, reducem deficitul de democrație din țara noastră. Totodată, prin această măsură, facem dreptate pentru tinerii care pot să muncească, să plătească taxe și impozite, dar nu pot să aibă și un cuvânt de spus în ceea ce privește viața lor. În acest mod le acordăm respectul cuvenit tinerilor care doresc să muncească, să trăiască și să construiască viitorul frumos al României, acordându-le un drept esențial în funcționarea oricărei democrații: dreptul de a decide prin vot. Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Au mai depus declarații politice în scris următorii senatori: – din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna senator Gabriela Firea, domnii senatori Marian Vasiliev, Florian Bodog, Gheorghe Saghian, Mihai Fifor, Nicolae Mohanu, Petru Frătean, Florin Constantinescu, Marius Ovidiu Isăilă, Constantin Popa și Haralambie Vochițoiu;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii senatori: Dragoș Luchian, Marius Pașcan, Nelu Tătaru, Dumitru Oprea, Alin Tișe, Traian Igaș, Gavrilă Ghilea, Daniel Cristian Florian, Gheorghe Fluture;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator, următorii senatori: Vasile Nistor și Eugen Durbacă.

Luăm o pauză până la 10.30, când vom face prezența.

## Bună ziua!

## Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ziua copilului nu trebuie să fie doar de 1 iunie, ci în fiecare zi!”.

Ne apropiem de 1 Iunie, o zi specială în care-i sărbătorim pe toți copiii. Este o zi în care ne bucurăm împreună de fericirea pură din ochii lor senini. Ziua copilului este o sărbătoare a familiei și a întregii comunități.

Semnificația acestei sărbători este însă mult mai profundă și se referă la adevăratele valori din viața noastră. Așa cum copiii sunt proiecția în viitor a unei familii, tot astfel ei reprezintă perspectiva națiunii române, la construirea căreia suntem cu toții părtași. Dincolo de aspectele festive, sărbătorirea Zilei internaționale a copilului subliniază datoria noastră de a oferi celor mici un prezent și un viitor în care să crească sănătoși, să se dezvolte armonios, să învețe și să performeze.

Principalul mediu social al copilului este familia. De aceea, într-o lume din ce în ce mai secularizată, trebuie să readucem în atenție valoarea unică a vieții de familie și să cultivăm valorile specifice familiei.

Chiar dacă mai sunt lucruri de făcut, trebuie să apreciem rezultatele concrete ale Guvernului Victor Ponta, care, sub deviza echității, a promovat o serie de măsuri sociale în sprijinul familiilor.

În cei trei ani de guvernare social-democrată, în România s-au creat 231.000 de locuri de muncă, rata șomajului a scăzut la un minimum de 6,5%, iar reducerea CAS-ului cu 5%, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, reducerea TVA la alimente la 9%, dar și schemele de ajutor de stat și din fonduri europene pentru subvenționarea creării de noi locuri de muncă vor dinamiza, în continuare, piața muncii. Avem o creștere economică sustenabilă, au crescut salariile minim și mediu, iar politicile speciale gen „Prima casă” sau „Prima mașină” pentru tinerele familii se înscriu în strategia noastră de promovare a familiei ca instituție fundamentală a României. La acestea se adaugă cea mai recentă măsură luată: dublarea alocațiilor.

Un alt pilon fundamental de care depinde succesul copiilor și al societății este educația. Am promovat o politică care să răspundă nevoilor școlii românești de stabilitate și predictibilitate, dar și de o bine dozată modernitate. Creșterea anuală a alocărilor bugetare pentru educație se traduce în școli modernizate, microbuze școlare pentru transportul elevilor din mediul rural, proiectul manualelor digitale, mai multe ore de sport în ciclul primar, pentru o viață mai sănătoasă a copiilor.

Nu trebuie să uităm că există și copii cu probleme deosebite: orfani, bolnavi sau copleșiți de sărăcie. De aceea, trebuie să contribuim cu toții, în măsura posibilităților și a competențelor, la soluționarea dificultăților cu care se confruntă toți copiii. Îndemnul meu este de a fi în permanență receptivi la problemele acestora și de a face tot ce ne stă în putință pentru a crește și educa oameni de care România să fie mândră.

Vă mulțumesc.

A mai depus declarație politică în scris domnul senator Nicolae Bădălău, senator PSD de Giurgiu. ## _Declarații politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:_

Declarația politică se intitulează „Măsurile fiscale și lupta împotriva evaziunii au un puternic suport popular!”.

O guvernare bună este o guvernare în folosul cetățenilor, apreciată ca atare de aceștia. Dincolo de disputele politice, mai mult sau mai puțin sterile, adevăratul impact al măsurilor guvernamentale este dat de sondajele care măsoară reacțiile populației.

Din acest punct de vedere, Guvernul condus de Victor Ponta a înregistrat de curând o premieră, respectiv un procent de peste 50% al celor care apreciază că în România lucrurile evoluează, în general, într-o direcție bună.

Referitor la ultimele măsuri și acțiuni cu caracter fiscal, un sondaj realizat de Centrul de Studii și Cercetări Infopolitic relevă faptul că Guvernul are un puternic suport popular în campania de combatere a evaziunii fiscale, iar reducerea TVA la alimente este considerată a avea un impact pozitiv atât asupra populației, cât și asupra economiei. În acest sens, 87% dintre respondenți se așteaptă la reduceri semnificative de prețuri, 81% apreciază că va avea loc o creștere a consumului, iar 73% consideră că măsura va fi de ajutor firmelor românești în competiție cu cele străine.

În ciuda unei impresii empirice, alimentată și de campaniile de presă care își propun să decredibilizeze lupta împotriva evaziunii fiscale, românii sunt de acord, în proporție covârșitoare (87%), că lucrurile ar sta mult mai bine dacă toată lumea și-ar plăti taxele către stat, fie că vorbim de firme sau de persoane fizice.

Mai mult, anarhismul fiscal, respectiv refuzul de a-și plăti datoriile la stat, nu este încurajat decât de mai puțin de 5 procente din populație. În acest context, acțiunile ANAF din ultima vreme beneficiază de suportul declarat al 73% dintre cei chestionați, care consideră că atât bugetul statului, cât și piața și mediul concurențial au de câștigat de pe urma reducerii fenomenului evazionist.

Sondajul citat relevă și un alt aspect, care până acum a constituit în permanență o prioritate pentru actuala majoritate parlamentară, respectiv echitatea socială.

Aproape 60% dintre români consideră că scăderea TVA ar trebui însoțită și de o creștere a taxării pentru cei cu averi foarte mari, iar peste trei sferturi dintre cei chestionați sunt de părere că sunt necesare taxe mai mari pe consumul de lux.

Concluzia acestui sondaj este dată de faptul că peste 80% dintre respondenți consideră că, dacă toată lumea ar cere bon fiscal la cumpărături, ar scădea evaziunea fiscală, iar statul ar avea mai mulți bani pentru serviciile publice. De unde rezultă că spiritul civic este un ingredient absolut necesar pentru o guvernare bună.

Declarația politică este intitulată „Cum să devii ofițer maritim de pe lacul Mogoșoaia?”.

Decenii la rând, marinarii români au fost cotați ca făcând parte din elita mondială. Școala românească de marină a dat flotei (pe vremea când exista o flotă!), precum și marilor companii de navigație profesioniști de valoare. În urma reorganizării de după 1989, ofițerii de marină sunt pregătiți în cele două instituții de învățământ superior de profil, cu sediul în Constanța, respectiv Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și Universitatea Maritimă. Cursurile au durata de patru ani și se încheie cu o diplomă și un brevet de navigație, recunoscute internațional.

Numai că, în stilul românesc inovativ, de circa cinci ani a apărut în „peisajul marinăresc” încă o „instituție de învățământ” care pregătește ofițeri maritimi pe lacul Mogoșoaia!

Instituția este (cum altfel?!) acreditată de Ministerul Educației, iar brevetele sunt acordate, bineînțeles, de Autoritatea Navală Română! Mai mult decât atât, studenții de la Colegiul Nautic din Mogoșoaia (!) sunt asemeni poveștilor cu feți-frumoși, obținând în doar doi ani diploma de ofițer maritim, în timp ce toți ceilalți studenți la marină din universitățile de profil au nevoie de patru ani!

Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns, să ne imaginăm un vajnic ofițer de punte înfruntând cu nava lui furtunile oceanelor lumii după ce s-a luptat cu valurile de pe lacul Mogoșoaia, din județul Ilfov!

Lăsând ironia la o parte, mă întreb și îi întreb pe conducătorii Ministerului Educației și ai Ministerului Transporturilor (care acordă brevetele de marinar, prin Autoritatea Navală Română): unde este anomalia?

Cum poți să ai exact aceeași calificare după studii de patru ani ca și după doi ani? În acest caz, dacă așa funcționează lucrurile, poate Ministerul Educației să reducă durata cursurilor pentru medici și arhitecți la trei ani? Dar a inginerilor la doi ani? Poate, profesorii la un an și jumătate de studii?

Și ca să fie derizoriul împins la maximum, Colegiul Nautic din Mogoșoaia și-a deschis filială la Constanța, aproape de cele două universități maritime! Așa încât studenții la „program întreg” și cei cu „ofertă la jumătate” să se întâlnească în oraș la un „schimb de experiență” și planuri comune de viitor. Cât despre soarta miilor de absolvenți ai școlilor de marină care nu au unde să își desfășoare perioada de practică, într-o intervenție viitoare. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Ziua internațională de acțiune pentru sănătatea femeilor”.

28 mai este Ziua internațională de acțiune pentru sănătatea femeilor. Marcăm această zi, pentru a ne reaminti că sănătatea, în general, și sănătatea femeilor, în mod particular, sunt considerate valori fundamentale ale familiei și ale societății moderne.

Sănătatea femeilor este asociată îndeosebi cu cea a copiilor, dar și a celorlalți membri ai familiilor, pentru că o femeie sănătoasă este o garanție de sănătate pentru cei din jurul ei. Iar pentru ca o femeie să fie sănătoasă, e nevoie să fim atenți și să acționăm împotriva a două dintre cele mai serioase amenințări contemporane ce pun în pericol sănătatea acestora: cancerul de sân și cel de col uterin.

Cancerul mamar este cel mai frecvent tip de cancer dezvoltat la femei nu doar în România, ci în toată lumea. În prezent, în România sunt diagnosticate în fiecare an în jur de 10.000 de paciente cu cancer de sân avansat sau metastatic. Dacă în 1960 mortalitatea era de 11,2 la 100.000 de femei, în 2008 urcase la 27,51 la 100.000 de femei. Estimările arată că acest procent este în continuă creștere în România, dar și în lume.

În urmă cu doi ani, România era țara cu cea mai mare rată a mortalității din Uniunea Europeană. Această rată a crescut direct proporțional cu incidența. Din păcate, în România, diagnosticarea în stadiul IV încă este frecventă.

Nu doar cancerul de sân reprezintă însă un pericol pentru sănătatea femeilor. Conform statisticilor, cancerul de col uterin este principala cauză de deces în rândul româncelor cu vârste între 15 și 44 de ani. Datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că România se află pe primul loc în Europa ca rată a mortalității provocate de această boală, riscul fiind de trei ori mai mare la noi în țară față de media europeană. Potrivit statisticilor de specialitate, în fiecare zi, nouă românce sunt diagnosticate cu cancer de col uterin, de 16 ori mai multe decât media europeană. Cifrele mai arată că această boală ucide șase românce, de patru ori mai mult decât în Europa.

Jumătate din femeile diagnosticate cu cancer de col uterin au vârste cuprinse între 35 și 55 de ani. Asimptomatic, cancerul de col este greu de depistat în stadiu incipient, când se soluționează cu o rată de supraviețuire de aproape 100%. Dacă stadiul de cancer este unul mai avansat, răspândit în ganglionii limfatici, dar neextins în alte locuri, rata de supraviețuire este de 92%. De aceea, diagnosticul precoce este cel mai important atu al unei persoane care suferă de cancer, iar diagnosticarea precoce se poate face prin teste regulate Papanicolau și prin acordarea atenției la semne și simptome.

Atunci când ne referim la problemele de sănătate ale femeilor, un aspect mai puțin luat în seamă îl constituie sprijinul psihologic acordat pacientelor, deși acesta joacă un rol foarte important în mersul terapiei. Tocmai de aceea, nu trebuie să rămânem indiferenți și trebuie să fim alături de surorile, prietenele și partenerele noastre atunci când aceste maladii le afectează sănătatea și bunăstarea!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică este intitulată „Accesul la cultură, indiferent de mediul urban sau rural – drept garantat”.

- Domnule președinte,

- Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Constituția României prevede, în art. 33 – „Accesul la cultură”, următoarele:

„(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume.”

Aceste deziderate se pot realiza prin implementarea politicilor culturale ale statului. Obiectivele României, stabilite pentru următoarea perioadă de finanțare, presupun revizuirea legislației pentru modificarea și completarea acesteia, cu scopul de a facilita implementarea obiectivelor stabilite, în așa fel încât accesul la cultură să fie facil pentru toți cetățenii, indiferent de mediul unde trăiesc: mediul urban sau mediul rural.

Știm cu toții că Ministerul Culturii este instituția națională cu atribuții în domeniul elaborării și implementării politicilor culturale, al susținerii și monitorizării activităților culturale și artistice, de interes local, național sau internațional. Obiectivele în domeniul cultural sunt formulate pentru a servi ca instrument de lucru diferiților actori interesați. Pe lângă actorii tradiționali (Ministerul Culturii, instituții publice) ai dezvoltării, aceste obiective, pentru a fi atinse, necesită participarea agenților culturali, invitând creatorii, artiștii, organizațiile publice și private să-și asume proiectul comun de a lupta împotriva excluziunii sociale și de a crește nivelul

cultural al populației prin susținerea parteneriatului dintre cultură și educație.

Mai puțini știm faptul că acțiunile culturale cu obiective de dezvoltare necesită studii și evaluări ale situațiilor din teren, în special în mediul rural, pentru care datele statistice sunt incomplete, atât la nivelul cererii și ofertei, cât și la nivelul infrastructurilor culturale (cămine culturale, biblioteci comunale), pentru a cunoaște modificările ultimilor ani și schimbările necesare.

De multe ori s-a constatat faptul că politicile publice de educare și culturalizare a populației din mediul rural au fost slab gestionate, ceea ce a condus la apariția disparităților rural-urbane în domeniul cultural, constând în absența aproape totală a ofertei culturale din mediul rural, care a determinat degradarea localurilor infrastructurilor culturale. Existența unor centre culturale dezvoltate numai în câteva orașe mari ale țării, interesul scăzut pentru restul teritoriilor și pierderea tradițiilor au creat dezechilibre culturale, care adâncesc problemele sociale și economice dintre mediul urban și rural. Diminuarea potențialului cultural și neimplicarea culturii în politicile de dezvoltare scad șansele consolidării educației cetățenilor, îmbunătățirii coeziunii sociale, ale protejării și valorificării patrimoniului cultural și ale dezvoltării economiei locale (turism, industrii creative și culturale).

Prezervarea patrimoniului cultural reprezintă o obligație europeană și națională, responsabilitatea fiind împărțită între state, administrație publică locală, comunități și cetățeni.

## Stimați colegi,

Consider că statul român ar trebui să semneze Convenția de la Faro ca o completare și extindere a obligațiilor pe care țara noastră și le-a asumat în virtutea aderării la Convenția de la La Valetta și la Convenția de la Granada.

Implementarea convenției va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării durabile a țării, patrimoniul cultural urmând a fi conceput ca o resursă prețioasă pentru integrarea și interacțiunea diverselor aspecte ale dezvoltării, precum cele cultural, ecologic, economic, social și politic.

Realizarea prevederilor convenției va permite crearea unor sinergii eficiente în baza multidimensionalității patrimoniului cultural pentru dezvoltarea economică durabilă, inclusiv prin implicarea comunităților locale în activitățile de valorificare a patrimoniului cultural prin dezvoltarea turismului cultural și a celui rural, contribuind, astfel, la soluționarea problemelor de ordin social-economic și la ameliorarea calității modului de viață al populației din regiunile respective.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Declarația politică se intitulează „De grija evaluărilor, moare sistemul de educație”.

## Stimați colegi,

Declarația politică pe care o adresez astăzi se referă la evaluările naționale pe care aproximativ 600.000 de elevi din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a au fost nevoiți să le dea, cu voie sau fără voie. Acești copii sunt evaluați sub auspiciile unui sistem de educație care încă testează. Elevi, părinți, cadre didactice sunt cobaii unui sistem încă neperformant, care scoate pe bandă rulantă absolvenți de studii medii și/sau superioare fără posibilitatea de a intra pe piața muncii.

Subiecte unice, rezultate confidențiale, care nu se trec în catalog, dar cu rol de informare pentru părinți și pentru profesori privind dificultățile copiilor, care este nivelul și unde trebuie să lucreze mai mult – acestea sunt câteva repere ale evaluării naționale. O posibilă explicație a testării pentru ciclul primar, pe care adesea reprezentanți ai Ministerului Educației o dau, ar fi rezultatele dezastruoase înregistrate la bacalaureat în ultimii ani. Sub acest aspect, aș putea fi de acord cu logica evaluărilor naționale. În timp, această practică se va putea dovedi viabilă pentru examenul de bacalaureat și România nu ar mai avea o rată a promovabilității scăzute. Amintesc faptul că, anul trecut, procentul de promovabilitate în sesiunea iunie–iulie a fost de 59,25%, iar, așa cum stau lucrurile acum, anul acesta, procentul va fi mai scăzut.

Însă problema trebuie pusă în alt sens. Câți dintre elevii clasei a II-a sau a IV-a, sau a VI-a sunt pregătiți pentru această evaluare națională? Câți dintre părinți cunosc reglementările și cum trebuie să fie pregătiți copiii lor pentru aceste testări? Nu cumva ne grăbim să-i evaluăm la grămadă, inventăm testări, le îndesăm teme în plus, suplimentare, de grija unor calificative care oricum nu vor fi trecute în catalog? Cum va acționa învățătorul sau dirigintele pentru fiecare copil în parte? Pentru că, trebuie să recunoaștem, sunt diferențe între clase, între mediul urban și rural, chiar între elevii din aceeași clasă.

Câtă pregătire se face în clasă pentru testare, numai cadrul didactic știe. Câtă pregătire se face acasă, numai părinții știu. Cert este că elevul nu va avea niciodată pregătirea necesară pentru a da o testare națională. Nu vreau să ajungem în situația de a pune un mare accent pe evaluarea națională. Evaluarea trebuie să fie firească, pe tot parcursul anului. Evaluare se face în fiecare oră – o știe orice cadru didactic.

Atenționez Ministerul Educației că nu trebuie să inventeze examene și testări de dragul acestora. Mai degrabă, Ministerul Educației ar gândi strategia educațională pentru următorii 10 ani, în așa fel încât elevii, studenții, la terminarea studiilor, să-și găsească un loc de muncă, conform calificării.

Atrag atenția că pentru copiii noștri, pentru elevi, pentru viitorul țării, în general, mult mai importante sunt aplicarea, analiza și interpretarea cunoștințelor. De asemenea, mult mai important pentru un elev este cum să iasă din situații critice, cum să se comporte la o dezbatere pe un subiect dat, cum să fie pro și cum să fie contra, cum să se comporte în societate și așa mai departe. În școala românească se pune prea mult accent pe tocit și pe răspunsuri în clasă pentru niște calificative. Or, nu poți să vii apoi cu această evaluare națională, să soliciți altceva de la elevi.

Deși ar fi o altă problemă, și sistemul de notare cu calificative mi se pare păgubos. Când e „bine” și când e „foarte bine”? Știm cine alege, dar oare nu este o doză de subiectivism, cel puțin atunci când vorbim de științele umaniste?

Inventând în fiecare an roata, sub pretextul că aplică litera legii, Ministerul Educației pierde din vedere un lucru esențial: evaluarea evaluării. Îi solicit public domnului ministru să ne spună ce se întâmplă postevaluare națională și cum se folosește rezultatul anul următor. Nu consider că este nevoie de atâtea resurse pentru o evaluare națională cât timp evaluarea elevului trebuie să se facă în mod constant. Mai mult, este inadmisibil ca între modul în care se desfășoară o evaluare în mediul urban și modul în care se desfășoară în mediul rural să existe discrepanțe majore. Dacă nu cunosc detaliile, îi informez pe domnii de la minister că mulți elevi din comune și sate nu au beneficiat, de exemplu, de teste color, pentru că logistica școlii nu a permis.

Sistemul evaluării naționale este plin de vulnerabilități, iar cineva trebuie să facă o analiză aprofundată. Cer imperativ reprezentanților ministerului să realizeze această evaluare

a evaluării și să o dea publicității cât mai curând. Este necesar să avem câteva răspunsuri concrete, iar sistemul de evaluare să fie analizat în funcție de puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări.

La urma urmei, toți ar trebui să ne întrebăm pe ce oameni s-ar putea baza țara noastră în viitor. Nu cumva, de grija evaluărilor, moare sistemul de educație și, implicit, generațiile viitoare sunt sacrificate?

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Managementul deșeurilor – educația trebuie să continue”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale, prin reutilizarea părților recuperabile. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului sau aspectului unui habitat.

Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor care intră în componența acestora. La Conferința Națiunilor Unite pentru mediu și dezvoltare (UNCED), de la Rio de Janeiro din 1992, s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial. În Uniunea Europeană, preocupările erau mult mai vechi, primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datând din anul 1975. În România, activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe o serie de acte normative, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei.

Campania de conștientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deșeurilor este reciclarea lor a avut loc în Europa, sub sigla trei R (reducere, refolosire, reciclare). Deși în România s-au demarat inițiative de reciclare a deșeurilor sub acest generic încă înainte de 1989, în contextul lipsurilor din acea perioadă, acțiunea, fiind impusă de sus în jos, a întâmpinat rezistență. În prezent, reciclarea este reluată, dar reușita politicii de reciclare ține și de posibilitatea sortării deșeurilor, care trebuie începută chiar din prima fază, prin colectarea separată a materialelor refolosibile.

Uniunea Europeană obligă prin lege atât cetățenii, cât și instituțiile la depunerea selectivă a deșeurilor. În aproape toate orașele țării există ghene care permit sortarea hârtiei, a PET-urilor și a sticlei. Acest lucru poate fi făcut și la domiciliul fiecăruia dintre noi, mai ales că pe piață apar din ce în ce mai multe tipuri de coșuri de gunoi compartimentate. Cele mai multe dintre ele dispun de trei încăperi, care permit sortarea, la fel ca și tomberoanele publice, și sunt făcute astfel încât să poată fi folosite fie ca obiecte individuale, fie încastrate în mobilă. Dar se pare că încă mai avem nevoie de educație în acest sens și ține numai de noi să conștientizăm importanța acestui lucru.

Avantajele reciclării sunt conservarea resurselor naturale și reducerea spațiului de depozitare. Însă colectarea, transportul, valorificarea și preluarea finală a materialelor necesită energie suplimentară, iar cele mai multe programe de reciclare sunt subvenționate economic. Un obiectiv principal trebuie să-l constituie, în gestionarea deșeurilor, maximizarea duratei de funcționare a depozitelor și minimizarea cantității de deșeuri depozitate.

La nivelul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor există Planul național de gestionare a deșeurilor, ce are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, eficient din punct de vedere ecologic și economic.

Însă, pentru ca acest sistem să devină eficient, este necesară și o mediatizare intensă și susținută prin toate mijloacele media, și nu numai, a tuturor programelor pe care acest plan le include.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Fonduri europene pentru agricultură în valoare de 8,128 miliarde de euro – cea mai bună veste a săptămânii”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Comisia Europeană ne-a dat o veste bună în această săptămână: România a primit aprobarea oficială din partea Comisiei pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014–2020. Agricultura din România va primi prin acest program fonduri europene pentru agricultură în valoare de 8,128 miliarde de euro. Țara noastră a primit 8,18% din Fondul european agricol pentru dezvoltare, cel mai mare dintre cele 24 de programe aprobate.

Deloc întâmplător, săptămâna aceasta, ministrul agriculturii s-a confruntat cu o moțiune simplă, pentru care nu au votat nici măcar cei care au semnat-o. Nu au fost probleme pentru asigurarea majorității, PSD și celelalte partide din arcul guvernamental s-au mobilizat, semn că șansele unei eventuale moțiuni de cenzură sunt mici. Odată confirmat acest lucru, este greu de înțeles de ce colegii noștri liberali tot depun moțiuni simple, ultima depusă fiind pe sănătate. Mult mai constructiv ar fi, spre exemplu, să ne uităm la ceea ce avem de făcut pentru relansarea economiei, a mediului de afaceri, pentru societate în general. Astfel, consider oportun, în contextul geopolitic actual, să colaborăm pe domenii de interes strategic, să vedem cum atragem investiții și cum utilizăm banii europeni pe proiecte concrete și oportune.

Revenind la subiectul declarației politice, trebuie menționată afirmația comisarului pentru agricultură și dezvoltare rurală, Phil Hogan, referitoare la „reînnoirea generațiilor” în agricultură în România. Tinerii sunt așteptați cu idei de afaceri în agricultură, care să fie finanțate cu fonduri europene, este mesajul pe care îl transmite Phil Hogan. Tinerii fermieri români pot accesa fonduri europene în agricultură. Pentru o perioadă de cinci ani, fiecare tânăr care are un proiect în domeniul agriculturii poate primi până la 50.000 de euro. Banii se vor acorda în două tranșe: 75% se vor da la începutul proiectului, iar cea de-a doua tranșă, în maximum trei ani de la decizia de finanțare.

Agricultura este punctul forte al României. Anul trecut s-au obținut 7,3 milioane de tone de grâu, ceea ce a reconfirmat poziția favorabilă a țării noastre, pe locul 5, într-un top al țărilor europene. În cazul producției de rapiță, anul trecut am avut „cea mai bună producție din ultimii 45 de ani”, așa cum afirma ministrul agriculturii. România poate redeveni „grânarul Europei”, dar pentru asta noi nu trebuie să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să ajutăm agricultura, să îi ajutăm pe cei care vor să investească în acest domeniu, pe fermieri.

În același rând, consider că nu trebuie să privim doar ca o bucurie această veste bună, care a venit dinspre Comisia

Europeană. Aprobarea oficială din partea Comisiei pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014–2020 și fondurile europene pentru agricultură în valoare de 8,128 miliarde de euro reprezintă mai curând o provocare. Cele trei domenii importante – promovarea competitivității și restructurarea sectorului agricol din România; protecția mediului și schimbările climatice; stimularea dezvoltării economice, crearea de locuri de muncă și o calitate mai bună a vieții în satele din România – reprezintă aspectele importante, provocările la care trebuie să răspundă atât ministerul, cât și asociațiile și micii întreprinzători din agricultură. Este de la sine înțeles că cele trei domenii sunt importante pentru toată clasa politică din România.

Reușita absorbției fondurilor europene va fi și reușita noastră. Depinde de noi cum îi vom încuraja pe tinerii fermieri să acceseze fondurile europene, să îndeplinească criteriile stabilite, să realizeze și să implementeze proiecte viabile și dezvoltând mici afaceri.

În acest sens, consider foarte importantă partea de comunicare, de mediatizare, dacă vreți, a tuturor aspectelor care țin de acest program. O campanie de informare pentru toți care sunt interesați ar fi oportună. Recomand, în acest sens, ministerului să realizeze această campanie. Tinerii noștri agricultori trebuie să aplice, trebuie să dezvolte mici ferme la ei în țară, și nu în altă parte.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Programul «Garanția pentru tineret»”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Se discută din ce în ce mai des despre o „generație pierdută”. După generația de sacrificiu, a celor care au trebuit să traverseze cum s-au priceput tranziția de la valorile comuniste la cele ale economiei de piață, „generația pierdută” este cea a tinerilor care nu își găsesc loc de muncă din cauza crizei și a incertitudinilor economice din ultimii cinci ani. Situația nu este deloc optimistă: în România, mai mult de 23% dintre tineri nu lucrează.

Programul „Garanția pentru tineret” este un program istoric, cel mai amplu și coerent program pentru tineri din ultimii 25 de ani. Grație acestui demers, 441.000 de tineri cu vârste între 16 și 24 de ani vor fi sprijiniți pentru găsirea unui loc de muncă. Programul este structurat pe trei trepte: finanțarea uceniciei și a stagiilor pentru viitorii angajați, finanțarea prin prime de mobilitate și subvenții acordate angajatorilor.

Programul „Garanția pentru tineret” 2014–2015 urmărește să se asigure că toți tinerii cu vârsta sub 25 de ani care își pierd locul de muncă sau care nu găsesc un loc de muncă după terminarea studiilor primesc, în decurs de patru luni de la înregistrarea la agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau la centrele de garanții pentru tineret, o ofertă de bună calitate de angajare, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu de practică.

Finlanda a dezvoltat un sistem complex de garanție pentru tineret. Potrivit unei evaluări, 83,5% din tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă au reușit să îl obțină cu ajutorul unei oferte pe care au primit-o în termen de trei luni de la înregistrarea ca șomeri. Sistemul finlandez a facilitat pregătirea mai rapidă a planurilor personalizate, reducând astfel șomajul. „Garanția pentru tineret” este o inițiativă care urmărește să combată șomajul în rândul tinerilor, asigurându-se că orice persoană cu vârsta sub 25 de ani – indiferent dacă s-a înregistrat sau nu ca șomer – primește o ofertă de angajare în termen de patru luni de la terminarea studiilor sau de la pierderea locului de muncă. Oferta constă într-un contract de muncă, ucenicie, stagiu ori un curs de formare continuă, care trebuie adaptat nevoilor și situației fiecăruia.

Sperăm că acest proiect european va aduce și România în rândul poveștilor de succes în domeniul angajării tinerilor! Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Copiii, o prioritate pentru întreaga societate”.

În România este o realitate faptul că tot mai mulți copii sunt lăsați în grija bunicilor sau pe cont propriu în țară de către părinți, care, în căutarea unui loc de muncă și a unui trai mai bun, preferă să renunțe la o familie unită. Problemele financiare stau la baza multor situații în care familia este despărțită de frontiere.

Părinții vor căuta să facă întotdeauna ce este mai bine pentru copiii lor, pentru viitorul acestora, pentru a se asigura că nu duc lipsă de absolut nimic. Stă în natura noastră umană acest comportament ocrotitor față de cei cărora le-am dat viață.

Constatăm cu toții sau chiar știm situații în care acești copii au nevoie de ajutor, au nevoie de sprijin pentru a face față distanțării față de părinți. Izolarea, deoarece în plan emoțional un copil este extrem de afectat, reprezintă un mare pericol al acestui fenomen pe care îl înregistrăm în România. Totodată, o altă problemă importantă este cea referitoare la cum se dezvoltă acești copii. Cine ajung ei să fie fără îndrumarea părinților, fără sfaturile unei mame sau ale unui tată?

Aici, statul trebuie să intervină prin pârghiile sale de natură socială, deoarece, în acest caz, vorbim de o mare resursă și o mare bogăție a țării noastre: tinerii. Aceștia sunt viitorul nostru, iar noi avem obligația să ne îngrijim de asigurarea unui climat favorabil dezvoltării lor.

În ciuda faptului că se cunosc aceste realități, se constată încă deficiențe în îndeplinirea atribuției de monitorizare și analiză a situației copiilor din unitatea administrativ-teritorială, inclusiv a celor cu părinți plecați la muncă în străinătate. Nu pot fi ajutați copiii despre care nu știi, nu ai cum să afli despre situația unei familii în care părinții sunt plecați la muncă în străinătate dacă nu există o evidență clară.

Pentru a-i putea sprijini pe copiii rămași în țară fără părinți și care trebuie să se descurce fie fără supravegherea unui tutore legal, fie aflându-se în grija bunicilor, care de cele mai multe ori sunt persoane în vârstă și care, deși le sunt dragi nepoții, nu îi pot susține așa cum ar face-o părinții, trebuie să ne implicăm cu toții, iar toate instituțiile din România trebuie să contribuie.

Am aflat cu bucurie și cu speranță că această situație s-ar putea rezolva printr-un proiect de act normativ al Ministerului Muncii, prin care școlile să fie obligate să informeze serviciile de asistență socială cu privire la copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate, pentru a exista o evidență precisă a acestora și pentru ca situația lor să poată fi monitorizată. Cine ar putea să cunoască mai bine un copil decât dascălii lor, cei care sunt părinții educației lor? Profesorii, învățătorii, dar și personalul unei instituții de învățământ formează, alături de elevii săi, o familie. Iar tocmai această relație

îi îndreptățește și îi obligă în același timp pe cei din sistemul educațional să aibă grijă de „copiii” lor.

Lipsa de personal, una dintre principalele probleme ale sistemului din România, sau insuficienta pregătire a unor reprezentanți ai serviciilor publice de asistență socială face imposibilă monitorizarea copiilor aflați în această situație, iar propunerea ca direcția generală de asistență socială și protecția copilului să desemneze asistenți sociali responsabili cu menținerea legăturii cu autoritățile administrației publice locale reprezintă un pas înainte în rezolvarea acestui fenomen social pe care îl întâlnim în toate județele țării.

Astfel, serviciul public de asistență socială va solicita situația copiilor cu părinți plecați, anual, în ultimul trimestru al anului, unităților școlare care funcționează pe raza lor administrativ-teritorială.

După primirea datelor, serviciul public de asistență socială va avea obligația să verifice dacă, pentru toți copiii care au ambii părinți plecați la muncă în străinătate sau părintele unic susținător, părinții și-au îndeplinit obligația de notificare a serviciului public de asistență socială și cea de desemnare a persoanei care să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului pe perioada absenței lor din țară.

În situația în care constată că nu există persoana desemnată de către instanță, serviciul public de asistență socială are obligația de a informa persoana în îngrijirea căreia se află copilul cu privire la prevederile legale în vigoare.

Ceea ce aduce în plus acest proiect este că, în situația în care se constată scăderea randamentului școlar, reprezentantul serviciului public de asistență socială va informa în scris învățătorul/dirigintele copilului, care are obligația de a solicita sprijinul consilierului școlar. Acest lucru este benefic pentru copil, pentru educația și evoluția sa.

În prezent, nu se cunoaște numărul exact al copiilor rămași acasă în urma plecării unuia sau ambilor părinți în străinătate pentru perioade lungi de timp. Autorități ale administrației publice locale și centrale depun eforturi în vederea determinării numărului acestor copii și, cu toate acestea, dimensiunea reală a acestui fenomen rămâne necunoscută.

Când ambii părinți pleacă din țară, se formează o balanță a durerii: de o parte sunt adulții, iar de cealaltă parte este copilul sau sunt copiii. Micuții sunt însă cei mai vulnerabili, ei nu pot face nimic și trebuie să accepte situația hotărâtă de părinți.

Românii nu sunt primii emigranți în lumea asta, peste tot în lume se emigrează temporar sau pentru totdeauna din diferite motive. Drama copiilor lăsați acasă e peste tot în lumea aceasta, însă trebuie să găsim soluții pentru a face față acestor realități. Proiectul propus de Ministerul Muncii este un prim pas în acest sens.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Valea Jiului, cu 5 minute înainte de ceasul al 12-lea!”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin natura, amploarea și implicațiile strategice, economice, sociale și politice, bazinul minier Valea Jiului a ocupat și continuă să ocupe încă o poziție distinctă la nivel național. Limitată și relativ izolată geografic, zona Văii Jiului a generat o problematică economico-socială aparte. Existența cărbunelui în subsolul Văii Jiului a devenit cunoscută încă din anul 1782, când mineralogul Benkö János arăta că a văzut arzând cărbunii din aflorimente.

Importanța strategică a zonei se prefigurează încă din anul 1788, când, în încercarea de a opri înaintarea trupelor turcești, generalul austriac Laudon, comandantul grănicerilor, a aprins „piatra neagră” (cărbunii) dintr-un afloriment situat pe Valea Arsului – Vulcan.

De asemenea, în anii 1907–1908, în condițiile crizei de cărbune pe care o traversa Imperiul Austro-Ungar, statul finanțează noi lucrări de explorare și deschidere, construiește centrala electrică de la Petroșani, preparația Petroșani Nord, fabrica de cărămidă și cuptoarele de var. Toată această dezvoltare organizatorică și tehnică făcea din Valea Jiului una dintre cele mai importante zone miniere ale imperiului.

Ulterior, și dezvoltarea industrială a României a presupus, între altele, utilizarea cărbunelui exploatat în minele din Valea Jiului. Până în anul 1989, politica de asigurare a independenței energetice a țării, al cărei obiectiv era atingerea unei producții naționale de cărbune de 100.000.000 tone/an, a avut efecte majore la nivelul bazinului Valea Jiului, iar zona a cunoscut o expansiune economică rapidă.

După Revoluție, România traversează o stare de continuă schimbare, evoluția rapidă a piețelor și fluctuațiile economice, sociale și mai ales politice aducând numeroase provocări în economie, în general, și în sectorul energetic, în particular. Aceste efecte sunt o consecință directă a necesității alinierii României la standardele Uniunii Europene ca unică soluție pentru dezvoltarea pe baze sănătoase a țării.

În ciuda asigurărilor date în anii anteriori de guvernanți postdecembriști (PNȚCD, PNL și PDL), în special de guvernele Radu Vasile, Boc și Ungureanu, rezultatele așa-ziselor acțiuni de restructurare a sectorului huilă, derulate în această perioadă (1989–2012), nu au avut ca efect însănătoșirea domeniului, a climatului socioeconomic, ci, din contră, au generat o serie de noi probleme în toate localitățile din Valea Jiului, conducând în final la reducerea dramatică a economiei zonale, dispariția și/sau restrângerea activității întreprinderilor mari (ce deserveau sistemul), escaladarea șomajului și amplificarea problemelor sociale, creșterea sărăciei, amplificarea problemelor de mediu și dispariția unor meserii sau deprofesionalizarea celor rămase.

În acest context, exploatarea huilei a parcurs o amplă perioadă de restructurare a activităților și personalului, care, în principal, a condus la reducerea perimetrelor de exploatare cu 71%, a capacității de producție cu 75% și a personalului cu 80%, la sistarea majorității activităților operaționale și, în final, la dezafectarea a peste 2/3 din exploatările miniere din Valea Jiului.

Fără puterea de a anticipa noul context internațional, criza globală, instabilitatea regională, reprezentanții acestor guverne s-au întrecut în așa-zise restructurări, ademenirea minerilor cu salarii compensatorii, fără să țină cont că modul în care se produce și se consumă energia influențează siguranța națională, în condițiile în care, pentru o dezvoltare durabilă, este nevoie și de creștere economică, și de investiții.

În România sunt absolut necesare concentrarea eforturilor pe menținerea și dezvoltarea mixului energetic la nivel național, precum și valorificarea cu eficiență maximă a fiecărei resurse de energie primară pe care țara o deține. Din acest punct de vedere, valorificarea resurselor de huilă este și va rămâne pentru Guvernul României și prim-ministrul Victor Ponta un element de interes strategic, în contextul în

care această resursă minerală poate contribui în mod cert la acoperirea cererii de energie electrică în proporție de cel puțin 10%.

Fără a fi limitativ, amintesc câteva măsuri importante pe care actualul Guvern al României și prim-ministrul Victor Ponta le-au luat, la recomandarea specialiștilor în domeniu (din mediile academic, minier, energetic, sindical, politic, societății civile, media etc.) din județul Hunedoara, în încercarea de a contribui cât mai substanțial la găsirea unui punct de plecare pentru așezarea exploatării de huilă din Valea Jiului pe un făgaș economic adaptat noilor exigențe, condiții și politici europene:

– accelerarea și finalizarea procesului de fuziune a celor trei entități: Mintia, Paroșeni și CNH;

– înființarea unei companii noi – Complexul Energetic Hunedoara –, fără datorii;

– inițierea procesului de selecție a persoanelor ce ocupă funcții de conducere (administrative și executive), în baza unei legislații specifice, din rândul unor specialiști din județul Hunedoara, recomandați de mediul tehnic, consultanți cu experiență și mapă profesională individuală, cunoscători ai problematicii specifice zonei, fără interferențe de la București;

– continuarea finanțării investițiilor de mediu;

– sprijinul direct prin aprobarea unui act normativ (Hotărârea Guvernului nr. 941/2014) care asigură accesul garantat la rețelele electrice pentru energia produsă (200 MW) și la furnizarea serviciilor tehnologice de sistem (500 MW) în condiții reglementate de ANRE;

– lansarea procesului de atragere a unor investitori pentru dezvoltarea CE Hunedoara;

– finalizarea cu succes a negocierilor cu reprezentanții FMI pentru renunțarea la solicitarea acestora de lichidare a CE Hunedoara;

– obținerea de la Comisia Europeană a aprobării privind acordarea unui ajutor de salvare – Decizia C(2015) 2652 final;

– introducerea pe ordinea de zi, spre aprobarea Parlamentului, a Proiectului de lege privind acordarea unui împrumut către CE Hunedoara din venituri rezultate din privatizare, în vederea acoperirii unui ajutor de stat incompatibil acordat încă din anul 2012.

La aceste acțiuni ale administrației centrale se adaugă și cele întreprinse de mine, în calitate de senator al Văii Jiului, toate fiind menite să sprijine și să mențină subiectul în atenția factorilor de decizie administrativă și executivă, astfel:

Inițiative parlamentare:

1. 26.06.2013 și mai 2015 – Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003, pentru introducerea noțiunii de resursă minerală de importanță strategică, categorie din care face parte și huila. Proiectul va avea un impact major asupra activității miniere din Valea Jiului, prin facilitarea continuării activității de exploatare la un nivel care să asigure accesul la zăcământ.

2. Programul „Primul loc de muncă”.

3. Prelungirea acordării facilităților pentru pensionarii mineri.

Declarații politice:

1. 18.02.2015 – declarația politică nr. 1.493/a „Premierul Victor Ponta salvează din nou Complexul Energetic Hunedoara”.

2. 15.12.2014 – declarația politică nr. 1.402/a „Valea Jiului este în fierbere! Minerii de la minele Lonea, Lupeni și Vulcan au protestat în fața Complexului Energetic Hunedoara”.

3. 1.04.2014 – declarația politică nr. 925/a „Necesitatea reglementării acordării și după anul 2014 a alocației de cărbune pentru uz casnic și a tarifului redus la energia electrică pentru pensionarii mineri din Valea Jiului”.

4. 11.03.2014 – declarația politică nr. 841/a „Sistemul de favorizare a producerii energiei din surse regenerabile de energie conduce la închiderea mineritului din Valea Jiului”. Interpelări:

1. 18.02.2013 – interpelarea nr. 89/a, adresată prim-ministrului, „Situația Complexului Energetic Hunedoara”.

2. 15.12.2014 – interpelarea nr. 2.537/b „Situația Complexului Energetic Hunedoara”.

3. 2.06.2014 – interpelarea nr. 2.104/b „Situația Complexului Energetic Hunedoara”.

4. 27.05.2014 – interpelarea nr. 2.078/b „Necesitatea reglementării acordării și după anul 2014 a alocației de cărbune pentru uz casnic și a tarifului redus la energia electrică pentru pensionarii mineri din Valea Jiului”.

Întrebări:

1. 26.02.2015 – întrebarea nr. 2.639/a „Complexul Energetic Hunedoara”.

2. 15.12.2014 – întrebarea nr. 2.537/a „Situația Complexului Energetic Hunedoara”.

3. 10.06.2014 – întrebarea nr. 2.147/b „Susținere pentru promovarea Văii Jiului”.

Stimați colegi,

Cer premierului Victor Ponta și Guvernului României să rămână la fel de ferm angajați în bătălia pentru salvarea CE Hunedoara și a mineritului din Valea Jiului, urmărind și susținând guvernamental acest proces.

De asemenea, solicit specialiștilor mineri și energeticieni hunedoreni, mediului sindical și tot spectrului politic autohton și național care a preluat destinele acestei entități ori s-a angajat la nivel declarativ să sprijine demersurile făcute să găsească acele soluții tehnice legale prin care să se evite divizarea CE Hunedoara și sistarea extracției unei resurse minerale de interes strategic, o bogăție națională inestimabilă, denumită simbolic „piatra neagră care ardeˮ și științific huilă.

Având în vedere că societatea Complexul Energetic Hunedoara reprezintă cel mai mare agent economic al Văii Jiului, dar și al județului Hunedoara, în numele tuturor cetățenilor pe care îi reprezint, vă solicit sprijinul pentru salvarea acestei zone minunate și a județului din care face parte.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Soarta tezaurului românesc – între tăcere și negare”.

Stimați colegi,

Problema tezaurului evacuat în Rusia este una dintre cele mai controversate discuții, care a cunoscut diferite răsturnări de situații ca urmare a numeroaselor negocieri purtate pe această temă și care nici astăzi nu este în totalitate clarificată, motiv pentru care am decis să o readuc în atenția dumneavoastră.

România a făcut câteva tentative de a ajunge la o înțelegere cu Rusia în privința tezaurului, rămase fără rezultat. Negocierile au scos la iveală interese divergente manifestate de părți. Astfel, în urma negocierii, nu s-a conferit sau nu s-a recunoscut statutul României ca parte care emite pretenții. Ca urmare a nerecunoașterii decât parțiale a celor negociate și cerute de România, nu există nicio finalitate pentru România, în conformitate cu interesele ei.

Având în vedere importanța și interesul imens aflat în joc ca obiect al negocierii, sub forma tezaurului român, consider

absolut iminentă o bună comunicare între părțile implicate. În mod oarecum paradoxal, cu cât este mai mare divergența dintre interesele părților, cu atât este mai necesară comunicarea între părți. Poate deloc surprinzător, ca tactică utilizată de către Rusia, pot afirma că este vorba de tactica tăcerii. A păstra tăcerea atunci când România a adoptat o poziție care nu o avantaja sau a formula un ultimatum a constituit o tactică eficientă, în măsura în care tăcerea creează o stare de disconfort, și chiar a sugera partenerului să abordeze problema mai rezonabil, să facă concesii, să aducă un plus de informații... Aceleași lucruri au fost formulate chiar și de către arbitrii negocierii, care însă au utilizat și tactica eludării responsabilității.

De asemenea, Rusia a abordat strategiile negării, care au ca scop să arate că nu există niciun fel de tezaur sau că între Rusia și tezaur nu există nicio legătură, dar și strategiile distanțării, prin care a încercat să slăbească legăturile dintre tezaur și Rusia, în scopul protejării sale ca țară.

De cealaltă parte, România a abordat strategiile intrării în grații, care vizează câștigarea simpatiei sau a aprobării din partea arbitrilor negocierii, precum și strategiile suferinței, prin care se dorește câștigarea simpatiei Comisiei Reparațiunilor prin asumarea suferințelor și pagubelor produse de Primul Război Mondial și prin prezentarea țării ca o victimă a unei conjuncturi externe nefavorabile. Se pare însă că România nu a reușit ceea ce și-a propus în contextul acestei prime conferințe, în timp ce Rusia a câștigat teren prin „ignorarea acuzației”, în speranța că se va pierde în vacarmul războiului și că va fi uitată în timp.

Consider că guvernanții Rusiei democratice trebuie să-și asume toate actele și obligațiile din trecut ale statului, inclusiv acelea din epoca țaristă care privesc tezaurul românesc. Se cuvine, astfel, ca Rusia să restituie tezaurul românesc sau, în lipsa acestuia, contravaloarea lui. Este o lege, atât de drept internațional, cât și de ordin moral, ca obligațiile contractate de state să nu fie afectate de fluctuațiile regimurilor politice. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Manipulările din Masterplanul de transport propus de Guvernul Ponta”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În ultimele săptămâni am observat cum actualul Guvern folosește toate tunurile media pentru a abate atenția opiniei publice de la actualele probleme ale societății românești. În cei trei ani de guvernare, domnul premier Victor Ponta nu a fost în stare să realizeze măcar o singură promisiune din marele Program de guvernare al USL-ului și nici din alte programe promise demagogic. Mă refer aici, printre altele, la inițierea primei autostrăzi care să lege real Moldova de Transilvania.

După cum se știe, inițial, atât domnul Ponta, cât și domnul Rus au propus ca prioritate de realizare, în Masterplanul general de transport (MPGT), autostrada Bacău–Brașov. Observând că nu vor avea nicio oportunitate electorală în zonele vizate pentru anul 2016, cei doi mari lideri ai PSD-ului au remodificat masterplanul și strategia de implementare a proiectelor – adică documentul-cheie care stabilește proiectele prioritare și când se fac ele –, pe care au transmis-o ulterior Comisiei Europene. În documentul final, Moldovei i se promite ca prioritate până în 2020 începerea lucrărilor la tronsonul de autostradă Bacău–Pașcani, precum și refacerea drumului expres Bacău–Buzău–Ploiești, iar despre proiectele autostrăzii Bacău–Brașov, Târgu Neamț–Iași–Ungheni sau măcar mediatizatul tronson de autostradă Iași–Târgu Mureș nu se mai face referire decât ca priorități după 2020... adică s-ar putea... niciodată.

## Stimați colegi,

Se demonstrează încă o dată – dacă este cazul – că niciunul dintre liderii politici din Guvernul Ponta nu sprijină dezvoltarea economică a Moldovei (mă refer la cea a noastră, dintre Carpați și Prut), condamnându-i astfel pe moldoveni la o perpetuă sărăcie.

Dincolo de construirea unei autostrăzi care să lege Moldova de Ardeal, stabilirea ca obiectiv a construirii tronsonului Brașov–Bacău după 2020 reprezintă eliminarea oportunității de atragere a diferitelor tipuri de investiții în Moldova.

Degeaba se mediatizează promisiuni electorale de creștere a nivelului de trai, locuri de muncă etc., când realitatea demonstrează faptul că lipsa unei infrastructuri reale în județele Moldovei are ca efect creșterea dependenței populației din această zonă de politic și de interesele centrale ale PSD-ului.

Mă întreb și vă întreb, stimați colegi senatori: oare asta merită Moldova? Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Să resuscităm cultul și respectul pentru muncă!”. Domnule președinte,

## Distinși colegi,

Opoziția politică se manifestă de regulă critic. Această atitudine ține de rolul său firesc de a evidenția greșelile guvernării, de a sancționa public derapajele puterii politice, de a oferi alternative pentru guvernare, dar și soluții prin poziții constructive și asumări pozitive. Partidul Național Liberal, într-un moment jubiliar, la aniversarea a 140 de ani de liberalism în România, arată că reprezintă o alternativă viabilă și puternică pentru guvernare.

Liberalii nu s-au mărginit doar să invoce greșelile, erorile ori eșecurile guvernării Ponta – PSD, ci au susținut proiecte concrete pentru ceea ce năzuiesc, au votat și asumat românii, adică pentru „România lucrului bine făcut”. În acest sens, spre exemplu, recent a fost susținută legislativ reducerea TVA la alimente, iar PNL a inițiat un amendament la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2014, care prevede dublarea alocațiilor pentru copii de la 42 de lei la 84 de lei, acest amendament fiind adoptat de Camera Deputaților, legea aflându-se în procedură de promulgare la Președinție.

Mai mult, PNL a asumat public un program solid de guvernare, al cărui obiectiv strategic este reclădirea națională pe bază de meritocrație, valoare, profesionalism, muncă. În cadrul acestuia, inițiativa economică autohtonă are un loc central.

Consider că este important pentru cei care încă mai privesc către clasa politică cu speranță să cunoască acest program, care tratează drept prioritare investițiile în sănătate și educație. În esență, PNL asumă: reducerea TVA la 19% de la 1 ianuarie 2016; reducerea numărului de taxe; unificarea sistemului de plăți; renunțarea la plata la ghișeu; eliminarea taxei pe stâlp; reducerea accizelor; simplificarea legislației – fiecare ministru va trebui să-și reducă legislația din domeniul său; reforma sistemului fiscal; creșterea gradului de colectare; o relaxare fiscală sustenabilă; deblocarea investițiilor și altele.

Evident, raportându-ne realist la gradul actual de iresponsabilitate, minciună și demagogie care caracterizează Guvernul Ponta, la lipsa de strategii și proiecte naționale viabile din partea PSD și a aliaților săi, luând în calcul efectele adverse grave ale fenomenului corupției asupra întregii clase politice, ținând cont de decredibilizarea și lipsa de încredere care șubrezesc în ansamblu clasa politică, este dificil să mai convingi cetățeanul onest că se poate face politică prin programe asumate cu competență și la modul serios.

Considerăm însă că oamenii de calitate din această țară nu așteaptă de la PNL să li se dea pomeni din banul public. Cei responsabili vor o economie stabilă, predictibilă și performantă, un mediu investițional generos și permisiv care să stimuleze munca și să genereze locuri de muncă, vor ca politicienii să se afle în slujba lor, și nu deasupra lor, vor o politică realizată prin forța decenței și a onestității, și nu o politică a minciunii și aroganței.

Principial, se impune o schimbare de viziune și abordare în privința guvernării. Aceasta trebuie întemeiată pe sinceritate și onestitate, o guvernare care să faciliteze munca și câștigul, și nu spolierea nerușinată a fondurilor publice. Dincolo de orice populism, chiar cu riscul de a-i supăra pe cei care încă stau cu mâna întinsă către bugetul de stat, trebuie resuscitate cultul și respectul pentru muncă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică este intitulată „Epopeea impozitării bacșișului, în varianta Teodorovici”.

După ce ANAF a demarat în trombă o adevărată cruciadă împotriva micilor evazioniști, suspendând activitatea unor comercianți pentru sume infime, ministrul Teodorovici a încercat să își reconfirme rolul de cerber al fiscalității prin lichidarea bacșișului. Doar că, în efervescența momentului, s-a pierdut din vedere un mic amănunt, și anume aplicabilitatea legii. În schimb, Guvernul a venit cu reguli foarte greu de aplicat, făcând legea aproape imposibil de respectat. Preocupat să închidă pe cât posibil toate portițele prin care se poate eluda legea, Executivul a dat naștere la multe alte probleme. De altfel, era de așteptat având în vedere că s-a încercat reglementarea unui domeniu în care în alte țări funcționează conformarea voluntară, veniturile fiind declarate benevol. Problema este că, în România, conformarea voluntară este _rara avis_ , iar cei mai mulți contribuabili sunt neîncrezători în modul în care sunt cheltuiți banii publici.

Este complicat să pui în practică, în lumea reală, principii perfect corecte pe hârtie. Realitatea nu este niciodată doar în alb și negru. Sunt multe nuanțe intermediare. Nu tot ce funcționează în alte țări poate fi transplantat pur și simplu și în România și să te aștepți să meargă. La noi este o altă situație economică și, poate mai important, o altă mentalitate. În teorie, impozitarea bacșișului este o măsură bună, dar în încercarea de a o transpune în economia reală s-a dorit reglementarea tuturor situațiilor posibile, iar acest lucru este irealizabil, așa cum s-a și dovedit, de altfel. Ba, mai mult, nu a făcut decât să arunce în derizoriu această măsură.

Dacă ne gândim la supraacciza pe carburant, despre care după ce a promovat-o, în ciuda semnalelor negative, Guvernul Ponta a recunoscut că nu a fost un proiect bun, dar pe care o menține totuși în viitorul Cod fiscal, sau la recenta amnistie fiscală pentru marile lanțuri de farmacii, impozitarea bacșișului este încă o măsură insolită marca Ponta&company. Din păcate, aceste politici, dincolo de caracterul abracadabrant, vor fi plătite scump în raport cu investitorii și mediul de afaceri. Dincolo de responsabilitatea creării și menținerii unei administrații fiscale eficiente, Executivul și, în special, Ministerul Finanțelor ar trebui să își asume stabilitatea sistemului de administrare fiscală. Este inacceptabil ca un ministru cu un portofoliu important, precum cel de la finanțe, să anunțe o măsură de anvergură, să emită ordonanță de urgență, iar la numai o săptămână să anunțe cu lejeritate că renunță la respectiva prevedere legală. Este un comportament arbitrar față de mediul de afaceri și față de cetățeni, o sfidare a normelor de bază ale libertății economice și o nesocotire a regulilor care cer evaluări și studii de impact pentru orice măsură fiscală.

Guvernul Ponta a demonstrat, din nou, că este un partener neserios pentru mediul de afaceri și pentru consumator, iar nu un partener legitim și responsabil, care să susțină și să contribuie cu un set de politici macroeconomice transparente, predictibile la dezvoltarea mediului de afaceri și a climatului investițional.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Războiul PSD cu justiția a trecut la faza de gherilă”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

După ultimele alegeri prezidențiale, românii sperau că opțiunea lor pentru o societate mai curată va schimba felul de guvernare a țării. Însă PSD a rămas la putere și, după un moment de ezitare, a revenit la vechile metehne. Premierul își disculpă miniștrii condamnați pentru corupție, iar parlamentarii majorității încearcă să modifice legile incomode și resping cu furie recomandările partenerilor internaționali.

Pe acest fond, apare, în teritoriu, un fel de război al pesediștilor contra justiției. La Iași, de exemplu, prefectul a comis abuzuri grave pentru a evita suspendarea din funcție a primarului. Iar premierul n-a luat nicio măsură. Doar presiunile PNL și ale presei locale l-au determinat pe prefect să aplice legea.

Cazul de la Iași nu este singular. În toată țara, PSD luptă cu toate forțele pentru a împiedica activitatea justiției. În schimb, fără nicio remușcare, președintele Senatului, domnul Tăriceanu, pledează, la reuniunea Asociației Senatelor din Europa de la Haga, pentru ridicarea de urgență a MCV, plângându-se că, deși justiția a făcut destule progrese, condiționalitățile mecanismului au devenit „ținte în mișcare”, în timp ce uită că a pus umărul la încălcarea Constituției în cazul Șova.

Evident, știm de ce actuala putere poartă acest război de gherilă atât în țară, cât și pe plan extern. Pentru PSD și aliații săi, justiția a rămas o amenințare pentru baronii de la nivel central sau local. De aceea, este obligația PNL să combată ofensiva guvernanților PSD contra legii, pentru a reda românilor încrederea într-o societate curată.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Inconștiența sau nepăsarea PSD va distruge un milion de locuri de muncă”. Distinși colegi,

Acum trei ani, Victor Ponta promitea un milion de locuri de muncă! Ce nu a spus atunci este că nu le va crea, ci le va distruge!

În disperare după bani pentru pomeni electorale, anterior unui an cu două rânduri de alegeri, soluția sa este să distrugă un milion de locuri de muncă – profesioniștii independenți: medici, farmaciști, arhitecți, avocați, notari, consultanți, programatori etc.

În stilu-i caracteristic, Victor Ponta a decis brusc că trebuie schimbate normele Codului fiscal și trebuie reconsiderate – și retroactiv, și pentru viitor – activitățile independente în activități dependente și deci suprataxate!

Aceste categorii, care însumează un milion de profesioniști și chiar peste, nu stau cu mâna întinsă la stat pentru pomeni electorale. Nu sunt deci electorat clasic pesedist! Prin urmare, ei trebuie pedepsiți!

Ce nu înțelege Victor Ponta este că, odată induse coma acestui sector privat, precum și spectrul falimentului generalizat, vor scădea și mai mult încasările la buget.

Rămâne întrebarea: când evaziunea, marea evaziune la petrol, cereale, legume etc., de care nu se atinge, va crește, când și cei mai buni platnici nu vor mai avea de unde cotiza, cine mai plătește impozite?

Când micile afaceri de familie se închid din cauza politicilor economice proaste și a hărțuirii nemeritate a ANAF-ului, când liber-profesioniștii închid și ei, cine mai plătește impozite?

Dar, mai ales, cum îi va pedepsi?

Pentru că premierul României a demonstrat până acum că se pricepe la un singur lucru: să se răzbune! Pe cei independenți, pe cei cărora nu le este frică de el, pe cei ce nu sunt captivii săi!

Declarația politică se intitulează „Nostalgia devine o caracteristică a parlamentarismului românesc”.

## Stimați colegi,

În exercitarea mandatului nu ne este permis să trăim în trecut. Necesitățile cetățeanului se proiectează în viitor, votul nu este, nici el, aplicat retroactiv. De aceea, la trei ani de guvernare, în orice ieșire publică a reprezentanților puterii, fie ei parlamentari sau membri ai Guvernului, este de nepermis să se facă referire la o construcție politică ce nu mai există sau la o guvernare de mult apusă.

Dacă în secolul al XIX-lea, la începuturile parlamentarismului, adunările obștești de la acea vreme erau doar o anexă a puterii domnitorului, se pare că nici astăzi nu stăm mai bine. Întorcându-mă și eu în trecut, aș putea, atunci, înțelege nostalgia unor colegi parlamentari care își păstrează acest sentiment față de construcția politică ce a fost USL, accentuând timpul trecut al verbului „a fi” atunci când vorbesc despre realizările actualei guvernări.

Colegi parlamentari, uzați de prorogativul legislativ conferit de Constituția României, puterea de a ne exercita mandatul în serviciul poporului, așa cum este consfințit în Legea fundamentală, este în mâinile noastre, trebuie doar să vrem să o luăm! Moțiunea de cenzură este o pârghie a Parlamentului de a retrage încrederea acordată Guvernului atunci când acesta merge pe lângă voința poporului.

## Stimați colegi,

Moțiunea de cenzură pe tema votului prin corespondență, pe care PNL o va depune, nu este altceva decât ascultarea voinței românilor. Prin această moțiune de cenzură, PNL demonstrează fără echivoc că și-a înțeles menirea în Parlament și la guvernare mai apoi, ca rezultat al voinței parlamentare. Din păcate, unii dintre colegii noștri au atacat moțiunea înainte de a fi depusă, neînțelegându-și misiunea în Parlament, aceea de a fi în serviciul poporului. Guvernul Victor Ponta și deci și partidul pe care îl conduce au încălcat dreptul de vot al românilor din diaspora, la prezidențiale, iar acum boicotează în Parlament adoptarea votului prin corespondență.

Stimați colegi,

Parlamentarii de astăzi nu mai sunt simple anexe ale puterii domnului. Datorăm respect românilor din diaspora. Sau trebuie să punem întrebarea: „Unde este respectul celor din cauza cărora românii au ajuns să migreze la muncă afară? În lacătul pe care vor să îl pună vocii românilor din diasporă, îngrădindu-le dreptul la vot?”

PNL depune, în 5 iunie, moțiune de cenzură pe tema votului prin corespondență. Textul documentului va fi transmis spre consultare tuturor parlamentarilor, pentru a fi discutat și sprijinit. Vom iniția consultări cu celelalte partide pe tema moțiunii de cenzură imediat ce se va redacta draftul acesteia. Tema votului prin corespondență trebuie să cumuleze sprijinul parlamentarilor, așa cum tema dublării alocațiilor, propusă tot de PNL, a creat altă majoritate decât cea care susține Guvernul Ponta. Reglementarea trebuie să vină rapid, pentru ca acesta să fie disponibil pentru românii din străinătate începând cu alegerile parlamentare de anul viitor. Dacă USL aparține trecutului, și cu Guvernul Ponta trebuie să se întâmple tot așa după moțiune.

## Stimați colegi,

Partidul Național Liberal a depus la sfârșitul lunii martie, în Parlament, un proiect de lege în care susține că dreptul la vot nu este o lozincă, așa cum a afirmat Victor Ponta.

Alăturați-vă acestui demers, veniți în sprijinul rudelor, apropiaților, cunoștințelor românilor din colegiile pe care le reprezentați, cetățeni români care astăzi își duc traiul în afara granițelor țării!

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Diaspora – un segment electoral care nu mai poate fi ignorat”.

Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Modul de organizare, dar și desfășurarea dezastruoasă a alegerilor prezidențiale din toamna anului trecut, când celor peste 3,5 milioane de cetățeni români aflați la muncă sau stabiliți în străinătate li s-a obstrucționat dreptul la vot în numele unei legislații imperfecte, au demonstrat întregii clase politice că diaspora reprezintă un segment electoral care nu mai poate fi ignorat.

Chiar dacă partidele din coaliția de guvernare nu au scăpat de ce le-a fost mai frică, am putut constata cu toții, putere și opoziție deopotrivă, cât de multe avem de învățat de la românii din străinătate, care nici nu îngroașă rândurile pentru a-și lua tainul de la tejgheaua cu pomeni electorale și nici nu înghit pe nerăsuflate gogoșile umflate ale nerușinatei propagande guvernamentale.

Milioanele de cetățeni români care muncesc pe brânci, departe de casele și familiile lor, pentru a asigura un trai mai bun celor rămași în țară, au învățat de unii singuri că omul își croiește destinul cu propriile mâini.

Și ce altceva decât o conștientă croire și asumare a destinului individual și de grup pentru comunitățile românești de peste graniță, dar și pentru rudele acestora din țară ar reprezenta legalizarea votului prin corespondență, pe care o datorăm concetățenilor noștri de pretutindeni?

Inexplicabilă rămâne însă spaima endemică a politicienilor puterii, care se împotrivesc cu înverșunare legitimării depline a acestui corp electoral. Nu degeaba se

mai spune în popor că frica păzește pepenii, dar la fel de adevărat este și că cine se teme de apă nu mănâncă pește.

Este cel puțin ridicol să te declari, ca politician responsabil, adversar al introducerii votului prin corespondență pentru românii din diaspora doar pentru că acest sistem ar permite, chipurile, mai multe fraude decât votul tradițional.

Privind doar jumătatea goală a paharului, nu vom percepe avantajele nete ale acestui sistem electoral, care are o tradiție îndelungată în țări cu democrații consolidate ca Statele Unite ale Americii ori Marea Britanie, unde a fost introdus încă din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, pentru a le permite soldaților să participe la alegeri.

Chiar și România a experimentat, la scară mai mică, acest sistem de vot la referendumul constituțional din anul 2003, când militarii români din teatrele de operații externe și-au exercitat cu succes drepturile electorale prin corespondență.

Din aceste considerente, conștient că datorează acest demers în primul rând românilor din străinătate, PNL a inițiat proiectul de lege privind votul prin corespondență și l-a depus în Parlament, unde îl va susține prin toate mijloacele constituționale pe care le are la îndemână. Moțiunea de cenzură este doar unul dintre acestea...

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Guvernul trebuie să adopte de urgență măsuri consistente pentru prevenirea inundațiilor”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Inundațiile care au afectat țara noastră și în acest an trebuie să reprezinte pentru Guvern un semnal foarte serios pentru includerea printre priorități a problemelor legate de pregătirea pentru aceste fenomene extreme. Finanțarea prin fonduri europene, includerea acestor categorii de cheltuieli în Acordul de parteneriat pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada 2014–2020, ar fi o bună garanție că aceste lucrări se vor realiza.

În ultimii ani, România s-a confruntat cu grave inundații, viiturile produse pe cursurile de apă interioare afectând toate județele țării. Au fost inundate localități, zeci de persoane au decedat, iar alte zeci de mii au fost evacuate. Au fost distruse sau grav avariate case și anexe gospodărești, precum și obiective social-economice. Printre lucrările de infrastructură afectate se numără drumuri naționale, județene și comunale, cale ferată, poduri și podețe și construcții hidrotehnice cu rol de gospodărire a resurselor de apă și de apărare împotriva inundațiilor. Valoarea totală a pagubelor depășește 5 miliarde de lei numai pe cursurile de apă interioare.

Pe lângă refacerea lucrărilor de apărare afectate și întărirea capacității de prognoză și intervenție, elaborarea și implementarea unui plan pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundațiilor la scară națională trebuie să constituie una din principalele preocupări ale Guvernului.

Apariția inundațiilor nu poate fi evitată, însă ele pot fi gestionate. Diminuarea pagubelor și a pierderilor de vieți omenești ca urmare a inundațiilor nu se poate face doar prin acțiunile de răspuns întreprinse în timpul inundațiilor, ci prin măsuri corelate, premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfășurării inundațiilor și cele întreprinse postinundații, deci prin gestionarea riscului la inundații. În ultimii ani, la nivelul Uniunii Europene au fost promovate instrumente legislative pentru protecția și managementul durabil al resurselor de apă. Un astfel de instrument este Directiva privind inundațiile, act normativ prin care fiecare stat membru trebuie să elaboreze un plan de management al riscului la inundații.

Sarcina de elaborare a strategiei și politicii naționale în domeniul gospodăririi apelor se realizează de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, iar aplicarea acesteia și urmărirea respectării reglementărilor în domeniu revin Administrației Naționale „Apele Române”, prin administrațiile bazinale de apă din subordinea acesteia.

Măsurile privind reducerea riscului la inundații pe bazine hidrografice trebuie luate în concordanță cu Strategia națională de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 846 din 11 august 2010, și cu Programul cerințelor Directivei europene privind evaluarea și managementul riscului la inundații 2007/60/EC, care prevede realizarea hărților de risc la inundații și elaborarea Planului de management al riscului la inundații.

Printre măsurile care ar trebui implementate până în 2035 se numără întreținerea albiilor (perioada de implementare: 2010–2035, costuri de 3 miliarde de euro), întărirea capacității de apărare împotriva inundațiilor (perioada de implementare: 2010–2035, costuri de 7,11 miliarde de euro), reabilitarea podurilor rutiere și feroviare și modernizarea rețelelor feroviare și rutiere afectate (perioada de implementare: 2014–2020, costuri de 663,4 milioane de euro), costurile totale ale implementării strategiei fiind de 22 de miliarde de euro.

## Stimați colegi,

Județul Suceava prezintă un grad de risc ridicat în ce privește producerea inundațiilor. Ca urmare a inundațiilor de mare amploare care au avut loc în ultimii ani, mii de locuințe au fost afectate, kilometri de drumuri și amenajări hidrotehnice au fost distruși, iar pagubele s-au ridicat la peste un miliard de lei. Din păcate, în urma revărsărilor de ape s-au înregistrat și pierderi de vieți omenești.

Viiturile au afectat locuințe și anexe gospodărești, diguri, apărări de maluri și baraje. În ceea ce privește infrastructura rutieră, au fost afectați zeci de kilometri de drumuri naționale, sute de kilometri de drumuri județene, o mie de kilometri de drumuri comunale, străzi, poduri pe drumuri naționale, poduri și podețe CFR, poduri pe drumuri județene și poduri pe drumuri comunale, podețe pe drumuri naționale, podețe pe drumuri județene și podețe pe drumuri comunale, precum și traversări pietonale. Au mai fost afectate conducte de gaze naturale, rețele de alimentare cu apă, rețele de canalizare, fântâni, rețele electrice și de comunicații. De asemenea, inundațiile au afectat terenuri cu culturi agricole. Direcția Silvică Suceava a avut pagube la drumuri forestiere și au fost afectate poduri și podețe, plantații și pepiniere. Au mai fost afectate școli și grădinițe.

Rețeaua hidrografică a județului Suceava însumează 3.092 de km. Cantitățile cele mai mari de apă sunt transportate de râurile ale căror bazine de alimentare sunt situate în regiunea montană. Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează prin intermediul afluenților săi peste 33% din suprafața județului Suceava, după care urmează Bistrița (circa 30% din suprafață) și râul Suceava.

Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Suceava a identificat 52 de puncte critice de-a lungul mai multor cursuri de apă din județul Suceava. Pe râul Siret au fost constatate

nouă puncte critice pe raza localităților Zamostea, Zvoriștea, Grămești, Dumbrăveni, Dolhasca, Liteni și pe raza comunei Vorona, din județul Botoșani. Zece puncte critice sunt pe râul Moldova la Breaza, Baia, Cornu Luncii, Vadu Moldovei și la Fundu Moldovei. Pe râul Suceava, nouă puncte critice, șapte constând în eroziuni, din care cea mai lungă este pe raza comunei Gălănești, apoi la Vicovu de Sus, la Bilca, în aval de microhidrocentrală. De asemenea, eroziuni au mai fost constatate pe malurile pâraielor Sucevița, Solca, Iaslovăț, Suha și afluenții acestuia, Slătioara, Negrileasa, Brodina și Calela, Cotârgași, râul Bistrița și pâraiele Țibău și Cârlibaba, Moldovița, Frumosu și Deia, Sasca Mare, Rusca, Șomuzul Mare, Isachea, Suha Mică, Corlata, Bucovăț, Râșca, Racova. Dintre pâraiele din Suceava, cel care are cele mai multe probleme, cel puțin pe partea de eroziuni ale malurilor, este Solonețul. Sunt patru puncte critice de-a lungul pârâului, toate constând în eroziuni ale malurilor, câte una pe raza comunelor Cacica, Pârteștii de Jos, Comănești și Todirești, situația cea mai gravă fiind la Cacica. Lista cu punctele critice a fost înaintată de SGA Suceava la Administrația Bazinală de Apă (ABA) Siret, cu solicitarea de a se face demersurile necesare în vederea promovării lucrărilor.

Din păcate, mai multe lucrări de apărare împotriva inundațiilor nu mai pot fi realizate, deoarece Guvernul nu mai asigură „alocații bugetare”. Este și cazul unor investiții abandonate în județul Suceava:

– amenajare râu Dorna pe sectorul Poiana Stampei–Vatra Dornei;

– lucrări de regularizare a pârâului Solca și a afluenților pe tronsonul Solca–Arbore și decolmatare la acumularea Solca;

– amenajare râu Moldova pentru apărarea frontului de captare a municipiului Suceava la Berchișești;

– amenajare râu Bistrița și afluenți pe sectorul Iacobeni–Sabasa, județele Suceava și Neamț.

## Doamnelor și domnilor,

Planul național pentru protecția, prevenirea și diminuarea efectelor inundațiilor constituie un instrument absolut necesar pentru coordonarea la nivel național și corelarea la nivel bazinal a lucrărilor de investiții pentru prevenirea și combaterea inundațiilor, în condițiile existenței unor surse diferite de finanțare și a unei multitudini de ordonatori de credite. Acest document ar trebui finalizat pe parcursul acestui an. Altfel, ne putem aștepta la consecințe cel puțin la fel de dramatice și în perioada următoare, în condițiile unei subfinanțări cronice a sectorului de gospodărire a apelor. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Susținerea agriculturii românești”.

## Stimate colege,

## Stimați colegi,

Având în vedere dezbaterile ce au avut loc în data de 26 mai 2015 privind moțiunea simplă pe agricultură, am decis ca în declarația de săptămâna aceasta să evidențiez situația sectorului agricol din România și să surprind importanța susținerii proiectelor dedicate acestuia.

Observ cum, în ultimul an, afacerile privind agricultura atrag din ce în ce mai mulți români, atât din mediul rural, cât și din cel urban. Conform datelor Oficiului Registrului Comerțului din Bacău, în primele trei luni ale acestui an, în județ au fost înregistrate 62 de firme noi care au ca obiect principal de activitate agricultura, silvicultura și pescuitul, cu 19 mai multe față de anul trecut. La nivel național, numărul total de înmatriculări pe 2015 ale firmelor de acest tip este de 2.430 în primul trimestru, comparativ cu 1.298 în 2014.

Consider că fără un cadru legislativ format corect nu ar fi fost posibile astfel de statistici promițătoare, iar noile reglementări din domeniu îmi dau motive să cred că agricultura românească se află pe o pantă ascendentă. Măsurile luate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale favorizează fermierii autohtoni, contrar afirmațiilor făcute în moțiunea simplă pe agricultură.

Doresc să amintesc faptul că, deși data-limită a depunerii de către fermieri a cererilor de sprijin pentru plățile directe este 15 iunie, ministerul permite depunerea acestora și după data stabilită, într-un interval de 25 de zile calendaristice.

O altă măsură în favoarea fermierului român este posibilitatea acestuia de a accesa diverse scheme de plată printr-o cerere unică, rezolvând astfel o problemă veche, cea a multiplelor drumuri către APIA, dar și a numărului controalelor ce ar fi urmat.

Pe lângă sprijinul financiar realizat prin Fondul european de garantare agricolă, estimat la aproximativ 12 miliarde de euro pentru perioada 2014–2020, statul român va continua să sprijine direct fermierii autohtoni. Toate datele puse la dispoziție de MADR arată un nivel de implicare intens în ceea ce privește dezvoltarea sectorului agricol din România, iar susținerea proiectelor din domeniu este necesară dacă dorim să vedem o continuă evoluție în anii ce urmează.

Însă acest lucru nu va fi posibil dacă nu permitem autorităților responsabile să își ducă planurile la bun sfârșit. Este nevoie de o viziune unică, de colaborare, de dorința de a ne atinge obiectivele pe termen lung, dacă vrem ca agricultura să redevină motorul economic al țării și să ocupe un loc fruntaș în Europa.

## **Domnul Eugen Durbacă:**

Declarația politică este intitulată „Obezitatea la copii”.

Obezitatea este o afecțiune complexă, multifactorială, caracterizată prin creșterea greutății corporale pe seama țesutului adipos.

În ultimele decade a devenit una din cele mai frecvente boli de nutriție din lume, având amploarea unei pandemii, conform raportului Organizației Mondiale a Sănătății din 2011, fiind considerată boala secolului al XXI-lea.

Literatura de specialitate și studiile efectuate au semnalat o dublare a prevalenței obezității la copil, în lume, în ultimii 30 de ani, atât în țările dezvoltate, puternic industrializate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Conform unui studiu efectuat în 79 de țări, OMS apreciază că există 250 de milioane de obezi în lume, din care se estimează că 22 de milioane sunt copii cu vârsta mai mică de cinci ani, subliniindu-se ideea că 50% din copiii obezi vor deveni adulți obezi.

Obezitatea la copil și adolescent reprezintă un factor de risc pentru boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, diabet zaharat tip 2, sindrom de apnee în somn, depresii și unele forme de cancer.

Apariția obezității presupune interacțiuni multiple între factori genetici, sociali, comportamentali, metabolici, celulari și moleculari, în urma cărora se produc modificări ale balanței energetice. Creșterea la nivel global a prevalenței obezității și supraponderii se datorează, pe de o parte, creșterii aportului energetic, în special de alimente cu densitate calorică crescută, bogate în grăsimi, zaharuri, iar, pe de altă parte,

scăderii activității fizice ca urmare a creșterii sedentarismului. Riscul copiilor care au dezvoltat obezitate în primii ani de viață de a deveni adulți obezi este de 80% pentru cei cu ambii părinți obezi și de 40% pentru copiii cu un singur părinte obez.

Nutriția sănătoasă și combaterea obezității la copil sunt priorități de sănătate publică. Copiii și tinerii reprezintă un grup-țintă foarte important, deoarece crearea unor obiceiuri alimentare sănătoase de timpuriu este cea mai eficientă metodă de păstrare a stării de sănătate pe termen lung.

Obezitatea este o tulburare cronică a stării de nutriție, caracterizată prin creșterea greutății corporale pe seama țesutului adipos, ce rezultă dintr-o lipsă de corelare între aportul caloric crescut și cheltuielile energetice reduse.

Obezitatea se poate defini prin indicele de masă corporală (IMC, indicele Quételet), metoda cea mai folosită în practică și în studiile epidemiologice. Cea mai corectă definire a obezității la copil este dată de conținutul de masă grasă corporală măsurată prin impedanță bioelectrică. Până la vârsta de 16 ani, copilul este considerat obez dacă masa grasă depășește cu mai mult de 20% valoarea de referință pentru vârstă și sex, iar peste 16 ani, diagnosticul de obezitate presupune o masă grasă mai mare de 25% din greutatea corporală la băieți și peste 32% la fete.

Prima cercetare HBSC ( _Health Behaviour in School-aged Children_ ) în România a avut loc în 2005–2006 (studiu publicat într-un raport al IASO – _International Association for the Study of Obesity_ , Londra 2009), la copiii de 11–15 ani. Aceasta a arătat că prevalența supraponderii a fost de 14,7% la fete și 8,7% la băieți.

Un studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică București arată că prevalența obezității neendocrine în rândul copiilor de clasa a IV-a a fost în 2001 de 1,6%, în 2008 ajungând la 3,6%, iar la copiii de clasa a VIII-a a crescut de la 1,7% la 3,4%. O prevalență mai redusă a obezității s-a înregistrat în rândul elevilor de clasa a XII-a, unde în 2001 era de 1,4%, iar în 2008 de 2,8%.

Conform datelor de la Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate din România (CNEPSS), prevalența obezității la copiii de 3–16 ani a crescut, din 2004 până în 2010, de la 0,7% în mediul rural și 1,6% în mediul urban la 1,5%, respectiv 3,1%.

În apariția obezității sunt implicați factorii individuali (genetici, nervoși, psihici, comportamentali, medicamentoși, metabolici, endocrini, vârsta) și factorii de mediu. Pe un teren genetic predispozant acționează factorii de mediu sau ambientali (socioeconomici, culturali, educaționali și psihologici), care determină comportamentul individului față de obiceiurile alimentare și activitatea fizică.

Creșterea dramatică a prevalenței obezității în ultimii 20 de ani sugerează că factorii de mediu pot influența comportamentul copilului față de aportul caloric și activitatea fizică și sunt răspunzători de apariția obezității. Inactivitatea, lipsa de sport și de mișcare sunt factori ce predispun la obezitate. Inactivitatea copiilor obezi este legată și de inactivitatea părinților. Copiii petrec mai mult timp în fața TV și jucându-se la computer decât efectuând activitate fizică.

Sedentarismul poate fi atât cauză, cât și efect al surplusului ponderal. Deși obezitatea poate să apară la orice vârstă, există perioade „obezigene” legate de dezvoltarea și DUPĂ PAUZĂ

remanierea țesutului adipos: perioada prenatală, mica copilărie, pubertatea și adolescența. Adolescența reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea obezității prin modificarea comportamentului alimentar (devin independenți, influențabili, își procură singuri hrana).

Grădinița și școala au un rol esențial în formarea unor comportamente alimentare sănătoase.

Factorii favorizanți:

– obezitatea mamei;

– greutate mică la naștere;

– greutatea mare la naștere;

– istoric familial pozitiv pentru obezitate;

– creștere rapidă în greutate în primele 4–6 luni;

- absența alimentației naturale;

- alimentația artificială necorespunzătoare;

– alimentația în perioadele critice: diversificare precoce înaintea vârstei de 4–6 luni, alimentație hipercalorică, hiperglucidică, hiperproteică, sărăcia în fibre alimentare.

Pot să apară probleme psihologice: respect de sine scăzut, imagine negativă asupra propriei imagini, sentimente de inferioritate și respingere din partea copiilor de aceeași vârstă, izolare, depresie.

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate la nivel global, fiind în creștere în toate țările lumii, inclusiv în România, și atingând rate alarmante atât la adulți, cât și la copii. Aportul alimentar excesiv reprezintă principalul factor exogen cu rol în apariția obezității la copil.

Copiii obezi tind să devină adulți obezi și să prezinte risc crescut pentru boli acute și cronice, având o speranță de viață mai mică. Persistența obezității copilului la vârsta adultă este frecventă și asociată cu o creștere semnificativă a morbidității și mortalității, cu costuri ridicate pentru societate. Interesul pentru obezitatea copilului a crescut odată cu recunoașterea faptului că prognosticul său este nefavorabil și o mare parte din copiii obezi vor deveni adulți obezi. Fenomenul este într-o îngrijorătoare progresie, având implicații sociale, medicale, economice deosebite.

Profilaxia obezității reprezintă o strategie a politicilor de sănătate, ce impune programe de supraveghere atentă a copiilor cu tendință de creștere în greutate. Strategiile de reducere a riscului de obezitate a copiilor se concentrează adesea asupra îmbunătățirii obiceiurilor legate de alimentație și asupra menținerii unui nivel înalt al activității fizice.

Formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase de la vârstă mică este importantă pentru păstrarea sănătății pe termen lung și prevenirea obezității.

Pentru profilaxia obezității la copil este important să se realizeze identificarea barierelor de mediu, socioeconomice și educaționale prin implicarea unei echipe multidisciplinare, formată din medic de familie, medic pediatru, educator, învățător, psiholog, formator și nutriționist.

Vă mulțumesc.

Bună dimineața, stimați colegi!

Rog liderii grupurilor parlamentare să fie prezenți în sală, pentru mobilizarea colegilor.

Îl rog pe domnul secretar Mario Ovidiu Oprea să facă și o prezență.

Rog colegii care sunt în birouri sau pe hol – la o cafea, la o țigară – să vină pentru a începe... măcar în cinci minute să începem ședința.

Mulțumesc.

|**Domnul Mario Ovidiu Oprea:**|| |---|---| |Bună dimineața tuturor!<br>Agrigoroaei Ionel<br>Andronescu Ecaterina|prezentă| |Anghel Adrian|| |Anghel Cristiana Irina|prezentă| |Antonescu George Crin Laurențiu<br>Arcaș Viorel<br>Ardelean Ben Oni<br>Ariton Ion<br>Atanasiu Teodor|prezent<br>prezent| |Badea Leonardo|prezent| |Badea Viorel Riceard|delegație| |Banias Mircea Marius<br>Barbu Daniel Constantin<br>Barbu Tudor<br>Bădălău Niculae|prezent| |Bălu Marius|| |Belacurencu Trifon|prezent| |Bereanu Neculai|| |Biró Rozalia Ibolya|| |Blaga Vasile<br>Boagiu Anca Daniela<br>Boboc Cătălin<br>Bodea Cristian Petru<br>Bodog Florian Dorel<br>Boeriu Valeriu Victor|delegație| |Bota Marius Sorin Ovidiu|| |Bujor Dumitru Marcel|| |Bumbu Octavian Liviu|prezent| |Burlea Marin<br>Butnaru Florinel<br>Butunoi Ionel Daniel<br>Cadăr Leonard|prezent<br>prezent<br>concediu<br>medical| |Calcan Valentin Gigel|| |Câmpeanu Mariana|prezentă| |Chelaru Ioan<br>Chiriac Viorel<br>Chiru Gigi Christian<br>Chiuariu Tudor Alexandru|prezent<br>prezent| |Coca Laurențiu Florian<br>Constantinescu Florin|prezent<br>prezent| |Cordoș Alexandru|| |Corlățean Titus<br>Coste Marius|prezent<br>prezent| |Costoiu Mihnea Cosmin|| |Cotescu Marin Adrănel||

PAUZĂ

|MONITORUL<br>18|OFICIAL AL ROMÂNIEI,|PARTEA a II-a, Nr. 101/5.VI.2015|| |---|---|---|---| |Crețu Gabriela|prezentă|Nicolae Șerban|| |Cristache Iulian||Nistor Vasile|prezent| |Cristina Ioan||Niță Mihai|| |Croitoru Cătălin||Nițu Remus Daniel|| |Deneș Ioan||Obreja Marius Lucian|prezent| |Dincă Mărinică||Oprea Dumitru|| |Dobra Dorin Mircea||Oprea Gabriel|Guvern| |Dobrițoiu Corneliu|prezent|Oprea Mario Ovidiu|prezent| |Donțu Ovidiu Liviu<br>Dumitrescu Cristian Sorin<br>Dumitrescu Florinel<br>Dumitrescu Iulian|prezent<br>prezent|Oprea Ștefan Radu<br>Pașca Liviu Titus<br>Pașcan Emil Marius<br>Pataki Csaba|prezent<br>prezent| |Durbacă Eugen<br>Duruț Aurel|prezent|Pavel Marian<br>Păran Dorin|delegație| |Ehegartner Petru<br>Federovici Doina Elena|prezentă|Păunescu Teiu<br>Pelican Dumitru|prezent| |Fifor Mihai Viorel<br>Filip Petru<br>Firea Gabriela<br>Florian Daniel Cristian<br>Flutur Gheorghe<br>Frătean Petru Alexandru<br>Geoană Mircea Dan<br>Ghilea Găvrilă<br>Ghișe Ioan<br>Grapă Sebastian<br>Grigoraș Viorel<br>Hașotti Puiu<br>Ichim Paul<br>Igaș Traian Constantin<br>Iliescu Lucian<br>Ilieșiu Sorin<br>Ioniță Dan Aurel<br>Iovescu Ioan<br>Isăilă Marius Ovidiu<br>Jipa Florina Ruxandra<br>Klárik László Attila<br>László Attila<br>Lazăr Sorin Constantin<br>Luchian Dragoș<br>Luchian Ion<br>Marian Dan Mihai<br>Marian Valer<br>Marin Nicolae<br>Markó Béla<br>Mazăre Alexandru<br>Mihai Alfred Laurențiu Antonio<br>Mihai Cristian Dănuț<br>Mihai Neagu<br>Mihăilescu Petru Șerban<br>Miron Vasilica Steliana<br>Mitu Augustin Constantin<br>Mocanu Victor|prezent<br>prezent<br>prezentă<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>delegație<br>prezent|Pereș Alexandru<br>Pop Gheorghe<br>Pop Liviu Marian<br>Popa Constantin<br>Popa Florian<br>Popa Ion<br>Popa Mihaela<br>Popa Nicolae Vlad<br>Popescu Corneliu<br>Popescu Dumitru Dian<br>Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton<br>Purec Ion Simeon<br>Rădulescu Cristian<br>Rogojan Mihai Ciprian<br>Rotaru Ion<br>Saghian Gheorghe<br>Savu Daniel<br>Sârbu Ilie<br>Severin Georgică<br>Silistru Doina<br>Stuparu Timotei<br>Suciu Matei<br>Șova Dan Coman<br>Tánczos Barna<br>Tămagă Constantin<br>Tătaru Dan<br>Tătaru Nelu<br>Teodorovici Eugen Orlando<br>Tișe Alin Păunel<br>Toma Ion<br>Todirașcu Valeriu<br>Tomoiagă Ștefan Liviu<br>Tudor Doina Anca<br>Țapu-Nazare Eugen<br>Ungureanu Mihai Răzvan<br>Valeca Șerban Constantin|prezent<br>Guvern<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezentă<br>prezent<br>prezent<br>Guvern<br>prezent<br>prezent| |Moga Nicolae<br>Mohanu Nicolae<br>Motoc Octavian|prezent|Vasiliev Marian<br>Vegh Alexandru<br>Verestóy Attila|| |Mutu Gabriel||Vochițoiu Haralambie|| |Nasta Nicolae||Voinea Florea|| |Năstase Ilie||Volosevici Andrei Liviu|| |Neagu Nicolae<br>Neculoiu Marius||Vosganian Varujan<br>Zisu Ionuț Elie|prezent| |Nicoară Marius Petre||Domnule președinte, au răspuns apelului|54 de senatori.|

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc.

## Stimați colegi,

Din păcate, va trebui să reluăm prezența la ora 11.00. Sper că între timp și colegii care mai sunt în Senat, care au întârziat din motive obiective sau subiective, vor fi prezenți. Deci la ora 11.00 reluăm prezența, care sperăm să fie în formă definitivă.

Sunt 54. În 10 minute sper să mai vină colegii, să putem deschide lucrările.

## PAUZĂ * * * DUPĂ PAUZĂ

Îl rog pe secretarul Biroului permanent, secretar de ședință, domnul senator Mario Ovidiu Oprea, să facă încă o dată prezența.

Îi rog pe toți colegii care sunt prezenți în Senat să vină în sală pentru cvorum. Mulțumesc.

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Am să-i strig doar pe cei care nu au răspuns la primul apel sau nu au venit între timp, sau nu sunt plecați în delegații externe.

Agrigoroaei Ionel

Antonescu George Crin Laurențiu Ardelean Ben Oni Ariton Ion Banias Mircea Marius Barbu Tudor Bădălău Niculae Bălu Marius Bereanu Neculai Biró Rozalia Ibolya Blaga Vasile Boagiu Anca Daniela Boboc Cătălin Bodea Cristian Petru Boeriu Valeriu Victor Bota Marius Sorin Ovidiu Bujor Dumitru Marcel Burlea Marin Calcan Valentin Gigel Chiru Gigi Christian Chiuariu Tudor Alexandru Cordoș Alexandru prezent Costoiu Mihnea Cosmin Cotescu Marin Adrănel Cristache Iulian Cristina Ioan Croitoru Cătălin Deneș Ioan Dincă Mărinică Dobra Dorin Mircea Dumitrescu Cristian Sorin Dumitrescu Iulian Durbacă Eugen Ehegartner Petru

Florian Daniel Cristian Geoană Mircea Dan Ghilea Găvrilă Grapă Sebastian Grigoraș Viorel Hașotti Puiu Ichim Paul Igaș Traian Constantin Iliescu Lucian Ioniță Dan Aurel Jipa Florina Ruxandra Klárik László Attila Luchian Dragoș Luchian Ion Marian Dan Mihai Marian Valer Marin Nicolae Markó Béla Mazăre Alexandru Mihai Alfred Laurențiu Antonio Mihai Cristian Dănuț Mihai Neagu Mihăilescu Petru Șerban Mocanu Victor Moga Nicolae prezent Motoc Octavian Mutu Gabriel Nasta Nicolae Năstase Ilie Neagu Nicolae Neculoiu Marius Nicoară Marius Petre Niță Mihai Nițu Remus Daniel Oprea Dumitru Pașca Liviu Titus Pașcan Emil Marius Păran Dorin Pelican Dumitru Pop Gheorghe Popa Constantin Popa Mihaela Popa Nicolae Vlad Popescu Corneliu Popescu Dumitru Dian Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton Rădulescu Cristian Rogojan Mihai Ciprian Suciu Matei Șova Dan Coman Tánczos Barna Tămagă Constantin Tătaru Nelu Tișe Alin Păunel Tomoiagă Ștefan Liviu Tudor Doina Anca Țapu-Nazare Eugen Ungureanu Mihai Răzvan Valeca Șerban Constantin Vasiliev Marian Vegh Alexandru Verestóy Attila Vochițoiu Haralambie Voinea Florea Volosevici Andrei Liviu Vosganian Varujan

Domnule președinte, 59 de senatori.

Stimați colegi,

Secretarul Biroului permanent, secretarul de ședință, domnul Mario Oprea, îmi aduce la cunoștință că sunt în sală 59 de colegi. Din păcate, n-avem cvorumul necesar pentru ședința de astăzi.

Îi rog și pe reprezentanții opoziției, care chiar nu sunt deloc sau sunt doi-trei colegi, pentru luni să facă o mobilizare serioasă...

Marți!

## **Domnul Ioan Chelaru:**

...să fim toți prezenți.

**Domnul Ion Simeon Purec**

**:**

Marți avem moțiune.

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Pentru marți, pardon!

Există pe ordinea de zi, pentru marți, și dezbaterea moțiunii simple. Sunt chestiuni importante. Vă rog să faceți o mobilizare și un efort să fiți toți colegii prezenți.

Declar... nici n-am putut deschide ședința din acest motiv. Din păcate, trebuie să constat că nu avem cvorum și să solicit... să vă doresc o zi bună, să lucrați în comisii cu spor măcar și să ne vedem luni!

Mulțumesc.

O zi bună!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|814332]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 101/5.VI.2015 conține 20 de pagini.**

Prețul: 50,00 lei