Gheorghe Bîrlea

Declarația politică este intitulată „Vasile Paraschiv – victimă a formalismului juridic”.

Presa de săptămâna trecută a semnalat cu surprindere că bine-cunoscutul luptător anticomunist Vasile Paraschiv, unul

dintre cei ce în 5 martie 1979 a contribuit la înființarea primului sindicat liber din România, după ce fusese alături și de „Mișcarea Paul Goma” din 1977, a pierdut procesul prin care solicita statului român daune pentru torturile și suferințele îndurate în nenumăratele anchete la care a fost supus.

Din păcate, nu este primul caz când justiția dovedește o regretabilă incapacitate de a da soluții fundamentate pe sprijinul și litera legii, pe procedurile legale, pentru a proteja inclusiv dimensiunea morală a actului de justiție.

Cazul Vasile Paraschiv, în opinia unor specialiști în drept, este de-a dreptul scandalos, întrucât se pare că soluția dată contravine nu numai dispozițiilor legale în vigoare, ci și propriilor practici.

Din punctul meu de vedere, pentru Vasile Paraschiv este importantă și valoarea daunei solicitate și ține de dreptul de a se adresa instanțelor abilitate în acest scop, dar cel mai deranjant lucru în motivarea soluției Înaltei Curți este invocarea tardivității introducerii acțiunii, deși în Legea nr. 221/2009 se precizează explicit că atrocitățile și abuzurile comise în regimul comunist sunt imprescriptibile.

Se adaugă astfel încă o dezamăgire pentru biografia luptătorului Vasile Paraschiv, care, la cei 82 de ani, luptă și speră că statul democratic își va folosi instrumentele pentru a face reparațiile materiale și morale celor ce s-au opus regimului de teroare comunistă, abuzurilor și cenzurii.

Am avut onoarea să-l cunosc pe domnul Paraschiv îndeosebi la simpozioanele organizate la „Memorialul victimelor și al rezistenței comuniste de la Sighet”, inclusiv, în calitate de senator, ne-am consultat în legătură cu inițiativele legislative de care Domnia Sa este interesat.

Urmează să ne revedem, dar, cu siguranță, mă voi simți jenat, întrucât, ca senator, trebuie să iau act de faptul că, în numele formalismului juridic, puterea judecătorească din România a mai comis o nedreptate.

S-a vorbit și s-au scris multe pagini despre Vasile Paraschiv înainte de 1989 la Europa Liberă și în presa occidentală, iar în ultimii 20 de ani în media românească.

De aceea, cu toate nedreptățile, cele de ieri și de azi, el nu va înceta să rămână pe mai departe o personalitatesimbol a luptei anticomuniste.

Despre magistrații care au instrumentat cauza nu pot spune decât: iartă-i, Doamne, că n-au știut ce fac! Dar dacă au știut?