Gabriel Mutu

Declarația politică este intitulată „Viitorul nu sună bine!”. Domnule președinte, Stimați colegi,

La un moment dat, cineva afirma că „un copil nu este câtuși de puțin un ornament în viața noastră, ci este o viață individuală, complexă și bogată”. Desigur, acel cineva nu făcea parte din Guvernul care conduce România la ora actuală.

Nu îmi doresc să am un discurs demagogic nici pe departe. Îmi propun doar să privesc cu luciditate ceea ce se petrece la nivelul agendei publice pe care o are Executivul actual și modul în care sunt creionate politicile publice.

Pentru că în ultimele zile s-a reluat discuția privind principiul de la care să se pornească atunci când sunt acordate indemnizațiile pentru creșterea copiilor, am avut, din păcate, din nou, imaginea unui eșec, atunci când evaluam această politică publică.

1. Creșterea indemnizației la 85% din veniturile realizate pe ultimul an a fost una dintre multiplele legi votate în timpul campaniei electorale din 2008. Deși respinsă în aprilie la Senat, aceleași grupuri parlamentare aveau să o adopte la mijlocul lunii octombrie în Camera Deputaților.

2. În pofida faptului că situația economică a României din 2009 a fost una relativ similară cu cea a anului în curs, această indemnizație s-a acordat integral. Probabil, tot din motive electorale, având în iunie alegeri europarlamentare, iar în noiembrie–decembrie alegeri prezidențiale.

3. Deși foarte multe femei însărcinate sau mame cu copii până într-un an de zile au considerat că există o continuitate a acestui proiect, al cărui scop motivat și în expunerea legii era de creștere a natalității, s-a întâmplat ca din iunie plafonul maxim să fie redus cu 15%. Evident, această tăiere a intervenit ca urmare a programului prin care aveau să scadă sau să fie eliminate sporurile, salariile, indemnizațiile și ajutoarele plătite din bugetul de stat.

4. Lipsa unei coerențe privind forma pe care o va îmbrăca acest proiect începând cu anul viitor. Au fost prezentate de foarte mulți susținători politici ai puterii toate variantele posibile pe care ar putea să le aibă acest proiect, ceea ce, în egală măsură, a produs o degringoladă și mai mare în rândul celor direct interesați.

5. Principiul neretroactivității legii ar putea fi din nou consfințit odată cu adoptarea noului proiect. Un stat poate fi nedrept cu cetățenii săi, dar este inadmisibil ca un stat membru al Uniunii Europene să nu fie un stat de drept.

6. Găsirea de soluții a căror aplicabilitate este una viitoare, altfel spus, banii vor fi tăiați începând cu luna ianuarie, iar creșterea numărului de creșe se va face atunci când statul va avea bani să plătească datoriile pe care le are încă din anul 2008 la diverse firme.

7. Incapacitatea de a stabili ce este prioritar apare ca o jignire la adresa celor care au copii cu vârste cuprinse între 0 și 2 ani.

Având în vedere cele expuse anterior, mi-aș dori doar, măcar de această dată, ca cei care dețin instrumentul esențial al oricărei puteri, și anume decizia, să dea curs solicitării adresate în nenumărate rânduri opoziției, și anume proiecte constructive.