Nicolae Moga

Declarația politică este intitulată „Violența de limbaj și efectul ei de bumerang”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Asist stupefiat, de câteva zile, la războiul total dintre Poliția Română și Președintele României. De vineri încoace, polițiștii care au ieșit revoltați la miting ca să-și revendice drepturile salariale și, implicit, dreptul la un trai decent au fost acuzați de subminarea puterii de stat, înjosirea simbolurilor naționale, port ilegal de armă etc. Să nu uităm că marșul spre Cotroceni a reînviat și un slogan foarte puțin măgulitor la adresa locatarului cotrocenist, președintele Băsescu.

Violența de limbaj a polițiștilor pare deplasată, dar ea este, în definitiv, o reacție în oglindă la violențele de limbaj repetate ale președintelui țării. „Țigancă împuțită” și alte elemente de argou cu care mă abțin să vă delectez, dar pe

care le cunoaște toată lumea, au făcut înconjurul Europei, fiind citate cu detalii savuroase atât de presa autohtonă, cât și de cea internațională. Mă întreb cum vor traduce, de data aceasta, sintagma „javră ordinară”, care a răsunat ca o împușcătură mortală, în ziua de vineri, în poarta Administrației Prezidențiale.

„Amabilitățile” părților beligerante nu s-au mărginit la atât. Caschetele polițiștilor au fost aruncate, în semn de dispreț suveran, în aceeași poartă, care se încăpățâna să rămână închisă. Oamenii legii au cerut să li se răspundă la întrebări de către președinte. Sub pretext de ilegalitate a manifestației, acesta și-a trimis un emisar dintre cei mai puțin cunoscuți, ca să îi liniștească.

Polițiștii au un statut ingrat, poate mult mai ingrat decât toți ceilalți bugetari cărora li s-au „ghilotinat” lefurile cu același procent de tristă notorietate: 25%. Ei sunt un fel de struțocămilă, care are și două cocoașe, dar și un cap numai bun de ascuns în nisip. Au totuși dreptul de a se afilia la sindicate, ca și alți funcționari publici, dar, deși demilitarizarea lor s-a produs efectiv din 2005, ei au reguli restrictive în privința subordonării față de șefii lor ierarhic superiori.

Ministrul lor a primit o sarcină clară de la președintele Băsescu, atins în orgoliul său nemărginit, să taie în carne vie, să dea un exemplu, punându-i la zid pe cei mai înrăiți insurgenți de vineri. Doar solidaritatea lor îi va putea apăra de represalii. Faptul că Băsescu nu glumește este reacția promptă cu care a renunțat la serviciile polițiștilor care însoțeau coloana oficială, atitudine de frondă fără precedent în statele civilizate, atitudine imitată imediat și de portavocea fără coloană vertebrală a șefului statului, premierul Emil Boc.

Concluzia mea este destul de tristă și nu aș vrea să am puteri premonitorii, dar ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile prefigurează haosul. Războiul între cei puși să apere ordinea și siguranța publică și cel mai important beneficiar al acestor servicii, președintele țării, dovedește că cineva a scăpat cârma din mână. Că sunt polițiști, funcționari publici, personal din învățământ sau din sănătate, participanții la mitinguri de protest exprimă cu toții un singur gând: „Ne-am săturat de incompetența acestui Guvern și de obrăznicia acestui președinte și nu-i mai dorim în fruntea noastră!”