Paul Ichim

Declarația politică este intitulată „Ziceri de campanie electorală”.

În 2010, ministrul sănătății de atunci, juristul Cseke Attila, face un pas în reforma din sistemul sanitar și îl „deformează”, împărțind rețeaua spitalelor de la nivel național în cele dependente de minister, cele dependente de autoritățile locale, de Ministerul Apărării și de Ministerul Transporturilor.

La vremea respectivă am fost total împotriva acestei idei. Să trec succint în registru argumentele pe care le-am considerat a fi împotriva modificării Legii nr. 95/2006:

1. Autoritățile locale nu au departamente de specialitate pentru a analiza și coordona activitatea medicală din spitale;

2. Politizarea excesivă a conducerii spitalelor, până la nominalizarea șefilor de secții după simpatii politice, și nu după performanța profesională;

3. Gestionarea bugetului va determina foarte rapid apariția unor elemente de corupție la nivelul conducerilor spitalelor și al autorităților locale;

4. Ministerul s-a dispensat foarte rapid de gestionarea spitalelor, aruncând reproșurile consecutive subfinanțării rețelei sanitare în ograda autorităților locale și așa mai departe.

Cu rare excepții, la nivel național, argumentele prezentate s-au verificat în timp.

Previziunile ministerului de la acea vreme precum că autoritățile locale vor avea disponibilitatea financiară de a investi în sistemul sanitar nu s-au confirmat în majoritatea județelor țării.

Am spus „previziunile ministerului” deoarece am rezerve mari că fostul ministru Cseke, de altfel un onorabil jurist, ar fi avut o astfel de idee.

Și acum să revenim la anul 2016.

După ce au apărut problemele epidemiologice prin spitalele din țară, Ministerul Sănătății s-a evidențiat prin trimiterea de controale încrucișate și prin amendat în „voioșie”.

Nu se explică faptul că pentru a avea condiții optime de asistență sanitară îți trebuie finanțare și buni gospodari, nu „politruci”.

Deoarece a început furia electorală, toată lumea se bate în declarații.

Fostul președinte al țării, aflat la conducerea unui partid, în vizită la Hunedoara, evidenția în discursul lui chiar deficiențele prezentate în debutul materialului.

Ce mă miră este faptul că, în 2016, a uitat că, în 2010, Guvernul ce conducea țara era alcătuit majoritar din persoane cu carnet de partid.

Prim-ministrul din acea vreme era domnul Boc, considerat de președinte a fi un prim-ministru foarte performant.

Ministrul sănătății era de la UDMR, partener de guvernare, dar nu cred că ar fi propus o astfel de modificare legislativă fără a o discuta în Guvern, fără știința premierului.

Absurdul situației nu permite decât încadrarea la „ziceri” sau „ipocrizii” de campanie electorală.

Și uite așa, cu experimente și ipocrizii, lumea medicală este aproape în stradă.