Gheorghe Pop

Declarația politică este intitulată „Ziua internațională a persoanelor în vârstă”.

În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca Zi internațională a persoanelor în vârstă.

Tot în acel an, la 16 decembrie, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 46/91, a adoptat „Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”, printre care aș enumera: principiul participării, principiul independenței, principiul integrării, principiul autorealizării și principiul demnității.

Începând din anul 1998, la data de 1 octombrie și în România este sărbătorită Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Devenită deja o frumoasă tradiție, sărbătorirea acestei zile se află sub semnul atenției și al prețuirii de care se bucură, în țara noastră, persoanele de vârsta a treia.

Ziua de 1 octombrie este o zi specială pentru toți, tineri și vârstnici deopotrivă. Această zi nu trebuie să reprezinte doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunși în această etapă a vieții, ci și un prilej de reflecție asupra condiției de pensionar în societatea de astăzi.

Cu aceste cuvinte îmi permiteam, anul trecut, să-mi încep discursul. Pe un ton decent, aminteam că pensionarii de azi sunt părinții noștri, cei care zeci de ani, prin eforturi și sacrificii, și-au făcut datoria față de noi și față de țară. Se pare că viața a demonstrat că etapa cea mai grea este bătrânețea. Cei care au știut să-și organizeze viața au muncit, asigurându-și o pensie, care însă oricât de consistentă ar fi, după o anumită vârstă și în anumite condiții, nu este suficientă.

De atunci și până în prezent, am trecut prin diferite stări, de la mâhnire și amărăciune la acțiuni în cadrul legal de promovare și educare a cetățeanului activ. Am promovat inițiative legislative, amendamente ce vin în sprijinul și recunoașterea dreptului de proprietate la o pensie corectă și decentă.

În zadar toate aceste demersuri, eforturi constante, pentru că don’ Băsescu ne izbăvește de drepturi, de proprietăți. Încet, încet se dezice de noi, de toți.

Zilele trecute, au manifestat polițiștii. Consecința: don’ Băse renunță la polițiști, indirect a renunțat la serviciile ministrului administrației și internelor.

Frauda din Camera Deputaților este consecința renunțării tot a acestui personaj limitat la pensionari, la oamenii de peste 65 de ani, adică vă izbăvesc de dreptul corect la proprietatea pensiei și de dreptul la viața de după pensie.

În foarte scurt timp, va renunța și la propriul partid, când va avea parte de marea revelație, când va realiza că, de fapt, în mare parte, oamenii prezenți la greve sunt trimiși de portocaliii săi.

Și revin, izbăvirea noastră, ca neam, de drepturi și libertăți este dobândită prin voința deșartă de putere nemuritoare a unui personaj mediocru. Cât de limitat poți să fii să nu realizezi decât în al 13-lea ceas că cei din stradă sunt oameni din sistemul tău, oameni conduși de clica portocalie?!