Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice”.

În urmă cu 19 ani, Organizația Națiunilor Unite a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie sărbătorită drept Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, pentru contribuția lor la dezvoltarea societății. De atunci, în fiecare an, pe mapamond au loc manifestări destinate exclusiv persoanelor de vârsta a treia.

Această zi nu trebuie să constituie pentru noi doar un act de celebrare, ci și un prilej pentru a-i omagia pe cei ajunși în această etapă a vieții, când sufletul se hrănește mai mult cu amintiri și cu speranțe, iar trupul dă semne de neputință în raport cu voința și cu trebuințele lor. Este, totodată, și un prilej de reflecție asupra condiției pensionarilor, de analizare a problemelor reale, deseori foarte dificile, pe care le au de rezolvat oamenii vârstnici din toată țara.

Cu fiecare zi suntem cu toții mai în vârstă, cu o zi mai aproape de veșnicie. Pentru o categorie de semeni ai noștri, vârstnicii, această unitate de măsură a vremelniciei este mai gravă, pentru că este mai grea, mai încărcată de amintiri, de neputințe, de boli, de însingurare, de gândul la marea trecere.

Dar, așa cum toamna nu e doar încheierea exuberanței estivale, ci și răstimpul roadelor, tot astfel vârsta senectuții nu socotește doar ce a risipit, ce a mai rămas, ci și ce a adunat. Tocmai de aceea, ziua de 1 octombrie a fost declarată de ONU „Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice” pentru a ne sensibiliza asupra condiției, respectabile și vulnerabile, a acestor persoane, pentru a ne manifesta solidaritatea cu dânșii, mai ales în aceste vremuri de încercare. Nu trebuie să-i uităm pe cei care 40 sau 45 de ani și-au făcut datoria față de țară și față de generația actuală.

Vârstnicii, seniorii, reprezintă, în prezent, o categorie marginalizată de 20 de ani. Foarte mulți dintre aceștia trăiesc într-o nemeritată și uimitoare sărăcie, dar, pentru a ieși din această situație creată de-a lungul anilor de după prăbușirea regimului comunist, trebuie să reevaluăm în primul rând legislația.

Legea pensiilor, contestată vehement de opoziție, a fost elaborată tocmai pentru eliminarea anomaliilor care au condus la situația de azi. Nu putem fi de acord cu

pensionarea anticipată pe bandă rulantă. La Congresul național al pensionarilor din 2008 s-a căzut de acord ca această noțiune să dispară. Nici pensionările nejustificate pe caz de boală nu mai trebuie perpetuate.

Ni s-a imputat adesea că evocăm erorile trecutului, care au generat greutățile cu care se confruntă azi pensionarii României, dar prezentul nu poate fi explicat fără cunoașterea trecutului, pentru că astfel nu vom putea proiecta nici viitorul. Este absolut necesar să existe preocupare din partea tuturor celor care au puterea să decidă în privința condiției pensionarilor, pentru a găsi, cât mai grabnic, soluții pentru îmbunătățirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă. Dovada acestei preocupări vine din partea coaliției aflate la putere tocmai prin noua lege a pensiilor.